Sunteți pe pagina 1din 34

Metodologia predarii disciplinelor tehnice

METODOLOGIA PREDARII DISCIPLINELOR TEHNICE


LOCUL SI ROLUL DISCIPLINELOR TEHNICE
IN INVATAMANTUL ROMANESC
,,Mecanica aplicata ,Sisteme de transmitere a miscarii,Masurari tehnice,
Tehnologie generala mecanica ,Elemente de conceptia produselor,Transmisii mecanice,
Asamblari mecanice ,Elemente de proiectare, Tehnici de masurare in domeniu,Sisteme si
tehnologii de fabricatie sunt module care fac parte din aria curriculara Tehnologii.
Finalitatea invatarii acestor discipline este aceea de a permite elevilor orientarea in
domeniile de pregatire profesional-tehnologica oferite de curriculum-ul scolar si de a-i initia
in ramurile de cunoastere sociala-economica-tehnica
Daca lumea se schimba, scoala trebuie sa se schimbe si ea
In scoala traditionala informationalul prima, era centrul instruirii. In cadrul acestei paradigme
se pornea de la informatii in ipoteza ca ele vor asigura automat capacitatea de a opera cu ele.
Conceptia a generat performante inalte, dar la nivelul masei de elevi a generat esecuri de
proportii, care au obligat sistemele de invatamant deschise sa recurga la reforme de mare
amploare. Epoca postindustriala are nevoie de mase mari de oameni cu un nivel de pregatire
care sa permita utilizarea instrumentelor sofisticate ale noului mileniu, in ciuda precaritatii
conditiilor economice. Dinamica patrunderii tehnologiilor de varf in toate domeniile vietii
socio-economice se accelereaza continuu. In acest context, obiectivul ca elevul sa stie la finele
scolaritatii cate ceva din fiecare domeniu devine inoperant si contraproductiv.
Astazi se impune inzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competente de tip
functional. Liceul marcheaza trecerea de la un enciclopedism al cunoasterii, imposibil de
atins, la cultura actiunii contextualizate, care presupune aplicarea optima a unor tehnici si
strategii adecvate. Intrucat invatamantul liceal reprezinta un serviciu public in mai mare
masura decat invatamantul general, liceul trebuie sa raspunda mult mai aplicat cerintelor
sociale exprimate in termeni de achizitii finale usor evaluabile. Dominanta activitatii didactice
trece pe asimilarea instrumentelor de prelucrare si accesare la un nivel superior a informatiei,
necesare integrarii absolventului in viata sociala si profesionala.
Vechiul liceu propunea cateva domenii de elita, marea majoritate a liceelor industriale
neavand decat rolul asigurarii unei profesionalizari inguste. Schimbarea propusa de Consiliul
National pentru Curriculum vine sa valorizeze intreaga paleta a liceelor permitand o
redistribuire a resurselor astfel incat sa asigure aparitia elitelor pe oricare dintre filiere.
Filiere, profiluri si specializari
Prin urmare, conform ultimelor reglementari ale planului-cadru, liceul este structurat pe
filiere, profiluri si specializari, dupa cum urmeaza:

Filiera

Profil

Teoretic

Specializare
Filologie
Stiinte sociale
Matematicainformatica
Stiinte ale naturii

Tehnologic

Tehnic

Electronica si
automatizari
Electrotehnic
Telecomunicatii
Mecanic
Lucrari publiceconstructii
Textile-pielarie

Resurse naturale si Chimie industriala


protectia mediului Protectia
mediului
Silvic si
prelucrarea
lemnului
Veterinar
Agricol si
agromontan
Industrie
alimentara
Servicii

Turism si
alimentatie
publica
Economic,
administrativ
Posta

Vocational

Sportiv
Arte vizuale

Arte plastice
Arhitectura

Artistic

Muzica
Teatru
Coregrafie

Militar (MApN)

Matematicainformatica
Muzici militare

Militar (MI)

Matematicainformatica
Stiinte sociale

Teologic

Ortodox
Catolic
Adventist
Musulman
Penticostal
Baptist
Unitarian
Reformat

Pedagogic

Bibliotecardocumentarist,
instructoranimator,
instructor pentru
activitati
extrascolare,
pedagog scolar

Din punct de vedere organizatoric, liceul a capatat deja o noua orientare odata cu
introducerea structurii pe filiere, profiluri si specializari. Aceasta structura permite o reala
diversificare a parcursului scolar, in conformitate cu interesele si aptitudinile elevilor la varsta
adolescentei. In absenta acestei diversitati, liceul nu ar fi decat o prelungire a invatamantului
obligatoriu, care ofera preponderent o educatie generala, aceeasi pentru toti.
Prin studierea disciplinelor tehnice in scoala se urmareste:
-dezvoltarea competentelor cheie, in complementaritate cu celelalte arii
curriculare (scop al ivatamantului obligatoriu);
-asigurarea unor competente de pre-profesionalizare ca premiza a dobandirii
nivelului III de alificare profesionala prin formarea specializata care se va
realiza in cadrul invatamantului secundar superior. Acestea vor fi
ezvoltate prin disciplinele cuprinse in aria curriculara Tehnologii, precum
si prin alte discipline oferite elevilor prin curriculum la decizia scolii
( scop al invatamantului tehnic si profesional).
Scopul studierii disciplinelor de specialitate in scoala este acela de a forma progresiv un tanar
cu o cultura de specialitate, capabil sa inteleaga lumea din jurul sau, sa comunice si sa
interactioneze cu semenii, institutiile de specialitate, sa-si utilizeze eficient si creativ

capacitatile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete in viata cotidiana, sa poata
continua singur procesul de invatare indiferent de varsta.
Un rol important in formarea elevului ii revine profesorului, care trebuie sa aiba tact
pedagogic, vocatie, pregatire psihopedagogica, metodica si de specialitate corespunzatoare.
Maiestria pedagogica nu vine de la sine, ci se dobandeste prin munca. A.L. Makarenko a spus
de multe ori ca a inceput cariera sa prin a fi un educator obisnuit, dar ca, pe parcursul anilor,
si-a insusit mestesugul pedagogic: Am muncit mult. Am crezut si cred a sunt capabil de
munca, am muncit pentru a-mi insusi acest mestesug.[1] Oricine poate deveni un bun
educator, dar in ce masura va invata mestesugul depinde numai de efortul individual al
fiecaruia.
Munca educativa respinge orice inchistare, orice sablon, orice rutina, ea este mereu
creatoare. Este insa actuala afirmatia lui Mihai Eminescu: educatia este cultura caracterului,
cultura este educatia mintii.
Profesorul de specialitate influenteaza asupra constiintei si conduitei elevilor si prin
forta si prin farmecul propriei personalitatii: Puterea caracterului intrece pe cea a
inteligentei (Emerson). De aceea profesorul trebuie sa observe si sa inteleaga ca purtarea si
faptele sale sunt supuse unui control foarte puternic. El se afla intr-un fel de labirint de
oglinzi, il privesc sute de ochi care stiu sa observe de minune diferitele nuante psihice ale
vietii omului.
Invatamantul modern ii permite profesorului de specialitate sa decida el insusi cat de
profund sau de sumar trateaza o tema, un capitol al procesului de predare invatare, sa
cumpaneasca in ce proportie foloseste elementele culturale nationale, zonale sau universale,
pentru a obtine o lectie echilibrata, instructiva, in care profesori si elevi descopera,
organizeaza si evalueaza impreuna informatiile cadru.
Ca sa realizeze lectii eficiente, bogate in continut, in invataminte, profesorul trebuie sa
colaboreze cu colegii de scoala, astfel reusind sa obtina un transfer al cunostintelor.
Experienta ne arata ca numai educatorii competenti, pasionati, gasesc modalitatile de
stimulare a interesului elevilor pentru studiul disciplinelor de specialitate, determinandu-i sa
le aprecieze corect.
Daca vom fi exigenti cu propria noastra pregatire si vom folosi metode activ
participative la orele de specialitate, ne asiguram de insusirea cunostintelor de specialitate.
Profesorul de specialitate al acestui timp trebuie sa fie preocupat de dezvoltarea
priceperilor si a deprinderilor complexe ale elevilor, a capacitatilor de a dobandi informatii
noi, de a dori sa invete si de a comunica eficient cunostintele dobandite. El va monitoriza
elevii, ajutandu-i in cazul nereusitei, corectand erorile, comunicand rezultatele, facand
aprecieri asupra raspunsurilor elevilor, avand libertatea de a utiliza orice solutie considerata
buna in raportul cu elevii pe care ii conduce in activitate, caci o buna educatie este izvorul
intregului bine din lume (E. Kant).
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza
si de a adapta procesul didactic la particularitatile elevilor.

Profesorul are libertatea de a alege metodele si tehnicile didactice si de a propune


activitati de invatare in masura sa asigure formarea competentelor specifice prevazute de
programa, avand permanent in vedere faptul ca o invatare activa reusita necesita:
-o buna pregatire si planificare
-instructiuni oferite cu un limbaj simplu si clar
-o buna administrare a clasei
In vederea centrarii invatarii pe elev se recomanda:
-alegerea metodei de predare / invatare pentru a promova un proces de instruire care sa
faca placere elevilor
-activitatile alese pentru demersul didactic sa fie atractive pentru toate tipurile
de elevi
-utilizarea unor metode active / interactive (invatarea prin descoperire, -invatarea
problematizata, invatarea prin cooperare, simularea, jocul de rol)
-realizarea de proiecte sau / si portofolii
TRADITIONAL SI MODERN IN PREDAREA
DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE
Pornind de la cuvintele cheie in reforma invatamantului: descongestionare,
flexibilitate, umanizare, personalizare, nevoi reale de formare si invatare, gandire creativa si
critica, rezolvari de situatii, cooperare[2], sarcina fundamentala a scolii romanesti este
formarea acelui tanar care se poate adapta activ si eficient la realitatile societatii noastre.
Societatea viitorului va fi o societate a cunoasterii[3]si omul trebuie sa-si formeze acele
capacitati care sa-l ajute sa-si invinga dificultatile. Tinand seama de aceste cerinte, este bine
ca in perioada scolaritatii sa fie selectate si utilizate acele metode si procedee care conduc la
accentuarea caracterului formativ, activ si constient al dobandirii cunostintelor.
Imbinarea metodelor, procedeelor si mijloacelor traditionale cu cele moderne,
imprimarea unui caracter activ metodelor de invatare este cea mai sigura cale pentru
realizarea modernizarii invatamantului.
Elaborarea strategiilor didactice se refera la alegerea mijloacelor de instruire, la
combinatiile de metode, materiale si mijloace didactice care ii ofera elevului ocazii de
realizare eficienta a unor sarcini de invatare: elaborarea de strategii didactice are ca rezultat
imaginea si scrierea in detaliu a scenariului activitatii care urmeaza sa fie desfasurate.
Folosirea metodelor active trebuie sa asigure imbinarea muncii independente a elevilor
cu activitatea colectiva.
Metodele de invatamant sunt un sistem de actiuni care antreneaza elevii in actiunea de
a invata. Analizand fiecare metoda didactica si avand in vedere numarul mare de metode noi,

profesorul trebuie sa selecteze acele metode, procedee si mijloace didactice care solicita
participarea activa a elevilor si care determina o invatare completa in clasa.
Strategia selectata de profesor si avand ca scop realizarea unui obiectiv dat pune pe
elev sa invete facand ceea ce verbul de actiune din acel obiectiv defineste. Aici intervine
creativitatea profesorului si competenta sa profesionala.
Cu ajutorul metodelor de invatamant, profesorul pune pe elevi in legatura cu un sistem
de cunostinte si le stimuleaza activitatea prin insusirea acestora. metodele de invatamant
servesc nu numai la dobandirea capacitatilor creatoare, la dobandirea insusirilor de
caracter, a atitudinilor, etc[4] ci, metodele de invatamant sunt metode de predare din
punctul de vedere al profesorului si metode de invatare din punctul de vedere al elevului[5].
Selectarea metodelor didactice care sa duca la activizarea elevilor in procesul de
predare invatare evaluare nu inseamna renuntarea la metodele traditionale. Este insa
nevoie de o diminuare a metodelor expozitive, iar atunci cand lectia permite, acestora li se
poate imprima un caracter activ.
Metoda moderna este aceea care duce la promovarea originalitatii si creativitatii, la
cultivarea insusirilor fundamentale ale omului contemporan: aptitudini intelectuale, gandire
creatoare, spirit critic, atitudine exploratoare, etc. valoarea unei metode este data de felul in
care este folosita pentru a realiza obiectivele propuse, deci metodele didactice nu sunt rele
sau bune in sine, cele traditionale nu trebuie inlaturate, ci restaurate in consens cu
obiectivele principale ale invatamantului, ale disciplinei, ale lectiei de specialitate.
Astazi, cand mijloacele audio vizuale castiga tot mai mult teren, exista tendinta de a
renunta la metodele traditionale. Nu trebuie sa renuntam definitiv la ele, ci sa le optimizam, sa
le punem de acord cu noile cerinte care stau in fata studiului contabilitatii. De fapt, se poate
observa ca unele metode moderne reprezinta revitalizarea vechilor metode. Optimizarea se
poate face prin transformarea monologului in dialog, prin folosirea exercitiilor de munca
independenta. Astfel, profesorul dirijeaza elevul spre descoperire, il ajuta sa dobandeasca
priceperi si deprinderi de studiu individual.
Invatamantul modern opteaza pentru o metodologie diversa si flexibila, capabila sa
indeplineasca multiplele sarcini de invatare prin folosirea diverselor procedee de lucru:
Fiecare metoda este doar o posibilitate intre alte posibilitati de predare, invatare si
dobandire de priceperi si deprinderi[6].
Experienta proprie ne-a demonstrat ca metodele active de invatare au randament daca
profesorul e capabil sa-si initieze elevii in arta descoperirii, stimulandu-le cautarea, reflectia
personala, creatia. Numai in masura in care ele raspund interesului si curiozitatii elevului
putem vorbi de eficienta.
Nici o clipa nu trebuie sa pierdem din vedere ca elevul ne stimeaza pentru ceea ce
suntem, pentru ceea ce stim si pentru ceea ce facem. Ideile noi care promoveaza educatia ca
actiune si, implicit, metodele active, mult mai greu de folosit decat metodele respective
curente[7], nu vor patrunde niciodata in scoala daca profesorii nu si le insusesc pana la a
le traduce in realizari originale[8] incetand sa mai fie simpli transmitatori si devenind
organizatori ai experientei de viata si ai activitatii elevilor, cooperatori ai acestora in
cercetarea si descoperirea adevarului. Astfel, nu mai suntem un factor de constrangere pentru

insusirea cunostintelor Fructele nu se coc batandu-le spunea Pitagora -, ci dirijam


interesele elevilor in vederea propriei lor formari. De altfel, profesorul nu trebuie sa fie un
savant, ci cel care-i ajuta pe elevi sa se descopere.
Diversificand si perfectionand metodele si mijloacele de predare invatare a
disciplinelor de specialitate (contabilitate, finante) obtinem rezultatele preconizate prin
stabilirea obiectivelor didactice, activizam elevii, le dezvoltam gandirea logica si creativa, le
mentinem viu interesul pentru dobandirea unor cunostinte de care vor avea nevoie in viata, in
societate.
Tocmai de aceea consideram ca este bine ca, alaturi de metodele de predare invatare
(problematizarea, invatarea prin descoperire, folosirea textelor grila) sa se foloseasca si
metode traditionale (explicatia, demonstratia, exercitiul), care raman in continuare eficiente in
predarea/invatarea disciplinelor de specialitate in scoala.
4.2

LECTIA MODERNA DE DISCIPLINE TEHNICE

In stabilirea raportului intre clasic si modern, atat in investigarea lectiei, cat si in


cooperarea cu colectivele de elevi, pornim de la ideea ca intre vechi si nou, clasic si modern
nu exista o opozitie si ca aceasta ar fi o falsa dilema. Ele convietuiesc intr-o sinteza
nedisociabila, metodele clasice traditionale fiind organic corelate cu cele noi, moderne, in
interiorul carora se manifesta permanent tendinta de renuntare la ceea ce devine, cu timpul,
invechit, depasit, pe de o parte, si de adoptare si adaptare a unor formule noi, cu sanse de
generalizare prin confirmarea si verificarea eficientei lor in practica, pe de alta parte.
Nu se poate vorbi, deci, de un spirit integral modern fara nici o participare, sub o
forma oarecare, o traditie, a vechiului. Caci nici o inovatie nu e integral inovatie, de unde
si dificultatea de a stabili criteriile tehnice de diferentiere.
In acest context se impune o reconsiderare a metodei traditionale, clasice, pentru a
spori randamentul ei, accentul trecand de la expunerea si explicatia profesorului la
organizarea activitatii elevilor in ora de curs, la organizarea acestora intr-o participare vie,
constienta, ducand la dezvoltarea creativitatii gandirii lor, la insusirea celor mai bune metode
pe care le vor folosi in practica invatarii.
O adevarata lectie moderna de discipline tehnice in scoala, indiferent de clasa la care
se preda sau de metoda de lucru cu elevii, trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

Sa fie asigurat un continut riguros stiintific;

Lectia sa se desfasoare cu ajutorul unor tehnici active;

Sa angajeze total pe elevi la ora de curs in solutionarea problemelor puse


in discutie;

Sa influenteze, prin mijlocirea artei cuvantului, constiinta elevilor, sa


contribuie la educatia lor in spirit creativ.

Modernizarea presupune o innoire de substanta si nu numai in tehnicile de lucru.


Trebuie sa urmarim, in primul rand, ce se petrece in mintea elevilor la ora de curs si nu numai
schimbarile exterioare in relatia profesor elev.
Adeseori, fixarea cunostintelor este inteleasa si efectuata in mod simplist, inteleasa
ca o obligatie cu orice pret, ca un moment obsesiv pentru profesor, gasindu-si rezolvarea doar
in finalul orei de curs, prin 2, 3 intrebari formale, care sunt departe de a fixa ceva din
laturile fundamentale ale lectiei respective.
Fixarea cunostintelor este o problema importanta si complexa, iar rezolvarea ei se
poate realiza pe diverse cai, in functie de natura operei, de scopul lectiei, de posibilitatile de
intelegere ale elevilor, de competenta stiintifica si pedagogica a profesorului. Nu excludem, in
nici un caz, si posibilitatea unei fixari in finalul lectiei, dar nu simplist, formal si lipsit de
eficienta, ci bine gandit, rezervandu-se timp suficient si adoptandu-se, dupa caz, si alte
procedee, prin utilizarea de tablouri, scheme, planse, prin folosirea unor intrebari problema
care sa vizeze esentialul ori anumite reliefuri ale lectiei, deosebit de importante si care sa aiba
darul de a-i face pe elevi sa gandeasca si nu sa repete pur si simplu unele date ale lectiei.
S-ar putea organiza, in cateva minute, in finalul lectiei, exercitii de munca
independenta a elevilor, pe baza unei probleme date spre rezolvare intregii clase, ori
diferentiata pe randuri ori grupe de elevi.
Fixarea cunostintelor fiind si mijloc si scop in lectie , trebuie rezolvata in mod
diversificat si metodic, de-a lungul intregii ore de curs, atat in timpul verificarii
cunostintelor, cat si in timpul afectat studierii noilor cunostinte. In fond, in toata lectia trebuie
sa se urmareasca, sub o forma sau alta, fixarea cunostintelor esentiale din problemele
studiate. Preocuparea majora a profesorului este infaptuirea practica, eficienta, a acestei
cerinte fundamentale a fiecarei lectii.
Evaluarea formativa, continua si regulata este implicita demersului pedagogic curent
in orele de tehnologii, permitand, atat profesorului si elevului, sa cunoasca nivelul de
achizitionare a competentelor si cunostintelor, sa identifice lacunele si cauzele lor, sa faca
reemedierile care se impun in vederea reglarii procesului de predare/ invatare. Pentru a se
realiza o evaluare cat mai completa a invatarii, este necesar sa se aiba in vedere, mai ales in
evaluarea formativa continua, evaluarea nu numai a produselor activitatii si invatarii elevilor,
ci si a proceselor de invatare si a competentelor achizitionate, a atitudinilor dezvoltate,
precum si a progresului elevilor.
Este evident ca modalitatile (metode, instrumente) traditionale de evaluare nu pot
acoperi toata aceasta paleta de rezultate scolare care trebuie evaluate. In aceste conditii, pentru
a putea obtine cat mai multe date relevante privind invatarea, este necesar ca pentru evaluare
profesorii sa faca apel la metode si instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achizitiilor elevilor (in termeni cognitivi, afectivi si de performanta), a
competentelor prevazute de programele scolare, la orele de Mecanica aplicata se recomanda
utilizarea urmatoarelor metode si instrumente:
-observarea sistematica (pe baza unei fise de observare);
-tema de lucru (in clasa, acasa), conceputa in vederea evaluarii;

-proba practica;
-investigatia;
-proiectul;
-portofoliul;
-autoevaluarea.
Proiectului si portofoliului sunt instrumente complementare complexe de invatare si
evaluare.
Proiectul este o activitate complexa de invatare care se preteaza foarte bine a fi
folosita si ca instrument de evaluare, atat formativa, cat si sumativa. Proiectul este o activitate
individuala si/sau in grup, dar sunt de preferat proiectele de grup deoarece incurajeaza
cooperarea si dezvolta competente de lucru in echipa.
Un avantaj important al proiectului este ca da posibilitatea elevilor de a lucra in ritm
propriu, de a-si folosi mai bine stilul propriu de invatare si permite invatarea si de la colegi.
Proiectul pune elevii in situatia de a lua decizii, de a comunica si negocia, de a lucra si invata
in cooperare, de a realiza activitati in mod independent, de a impartasi celorlalti cele
realizate / invatate, intr-un cuvint, il ajuta sa participe direct la propria lui formare.Metoda
proiectului presupune lucrul pe grupe si necesita pregatirea profesorului si a elevilor in ideea
lucrului in echipa, prin cooperare, atit in clasa, cit si in afara clasei.Grupul poate fi alcatuit din
doua sau mai multe persoane in functie de marimea clasei, natura obiectivelor si experienta
participantilor, dar un numar de patru-cinci participanti reprezinta marimea ideala pentru
grupurile care au de indeplinit obiective precise. Cu cat creste numarul membrilor, cu atat
scade posibilitatea participarii efective la toate activitatile a fiecaruia, dar poate creste
complexitatea obiectivelor urmarite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea
greu de monitorizat.
Proiectul este o activitate complexa care ii solicita pe elevi:
-sa faca o cercetare (investigatie);
-sa realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmeaza a fi
prezentat: dosar tematic, ghid de utilizare, pliant, expozitie, macheta, produs
comercializabil etc.);
-sa elaboreze raportul final.
-sa faca prezentarea publica a proiectului
Etapele realizarii unui proiect sunt:
-Alegerea temei;

-Planificarea activitatii:
- Stabilirea obiectivelor proiectului;
-Alegerea subiectului in cadrul temei proiectului de catre fiecare elev/grup;
-Distribuirea responsabilitatilor in cadrul grupului;
-Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, carti de la
biblioteca, presa, internet, persoane specializate in domeniul respectiv, i
nstitutii, organizatii guvernamentale etc.);
-Cercetarea propriu-zisa.
-Realizarea materialelor.
-Prezentarea rezultatelor cercetarii si/sau a materialelor create.
-Evaluarea (cercetarii in ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).
Desi proiectul presupune un grad inalt de implicare a elevului in propria sa formare,
aceasta nu are drept consecinta non-angajarea profesorului. Daca elevii urmeaza sa-si
conceptualizeze, indeplineasca si prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare,
consiliere si monitorizare discreta in toate fazele activitatii. Profesorul ramine asadar un factor
esential al procesului, mai ales daca proiectul este folosit si ca instrument de evaluare a
rezultatelor scolare.
Sarcinile profesorului vizeaza organizarea activitatii, consilierea (da sugestii privind surse
sau proceduri) si incurajarea participarii elevilor; este esentiala neimplicarea sa in activitatea
propriu-zisa a grupurilor de elevi (lasand grupul sa lucreze singur in cea mai mare parte a
timpului), interventia sa fiind minima si doar atunci cand este absolut necesara. Luarea de
decizii pentru rezolvarea pe cont propriu de catre elevi a dificultatilor intimpinate constituie o
parte importanta a invatarii prin proiect. Este insa la fel de important sa se evite ca elevii sa fie
pusi in situatia de a avea esecuri majore, caci esecul are o importanta influenta negativa asupra
invatarii.
Asigurarea si evidentierea succesului (chiar daca este vorba de succese mici sau
partiale!) fiecaruia dintre elevi este una dintre sarcinile importante ale profesorului.
Este foarte important ca instructiunile emise de profesor sa fie clare, specifice si sa
contina si o limita de timp pentru indeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient sa se scrie
instructiunile pe tabla, foi de hartie si sa se precizeze rolurile in grup (de exemplu secretar
scrie ideile emise de participanti; mediator asigura participarea tuturor membrilor grupului
la discutii; timer urmareste incadrarea in limitele de timp stabilite; raportor prezinta
intregii clase concluziile grupului).
Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notati pentru modul de lucru, pentru
modul de prezentare si/sau pentru produsul realizat.
Activitatea elevilor in proiect poate fi evaluata pe cinci dimensiuni:

operarea cu fapte,

concepte,

deprinderi rezultate din invatare (daca cerinta este ca elevii sa-si


elaboreze proiectul pe baza cunostintelor si intelegerii dobindite in scoala, ei au ocazia
astfel sa-si selecteze si sa decida ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc sa includa
in proiect);
-competentele tehnice se pot urmari diverse categorii de competente tehnice atit pe
perioada elaborarii proiectului, cit si la prezentarea acestuia;
-calitatea muncii (sint examinate in mod obisnuit inovatia si imaginatia, judecata si
tehnica estetica, executia si realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune in lumina
un anumit concept);
-reflectia (capacitatea de a se distanta fata de propria lucrare, de a avea permanent in
vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul facut si de a face rectificarile
necesare).
Elevul ajunge cu timpul sa interiorizeze aceste practici astfel incit ajunga la
performanta de a-si aprecia singur munca. In plus, cind elevul continua sa lucreze /
creeze intr-un anumit domeniu, se familiarizeaza cu criteriile acestuia si invata
progresiv sa gindeasca in acel domeniu.

produsul proiectului in masura in care se face evaluarea competentelor elevului asa cum
sunt ele materializate in produs, si nu aspecte ale proiectului nerelevante pentru invatarea care
se doreste a fi evaluata.
Evaluatorul este interesat si de alte doua aspecte: profilul individual al elevului (ceea
ce evidentiaza proiectul in domeniul capacitatilor cognitive si al stilului de invatare ale
elevului) si, respectiv, modul in care elevul s-a implicat in comunicarea si cooperarea nu
numai cu alti elevi, dar si cu profesori, experti din exterior, precum si folosirea judicioasa de
catre acesta a diferitelor resurse (biblioteca, internet).
Experienta a aratat ca proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri: ele
angajeaza elevii pe o perioada de timp semnificativa, determinindu-i sa conceapa schite, sa le
revizuiasca si sa reflecteze asupra lor; pe baza lor se dezvolta relatii interpersonale, cooperare;
ofera oportunitati de comunicare si utilizare a limbii moderne in contexte autentice; ofera o
ucenicie pentru tipul de munca ce va fi desfasurata dupa incheierea scolii; permit elevilor sa-si
descopere punctele forte si sa le puna in valoare: mobilizeaza un sentiment al implicarii,
generind o puternica motivatie interioara; si, probabil, lucrul cel mai important, constituie un
cadru propice in care elevii pot demonstra intelegerea si competentele dobindite prin
parcurgerea curriculum-ului scolar.
Portofoliu se realizeaza prin acumularea in timp, pe parcursul scolaritatii, a acelor
documente considerate relevante pentru competentele detinute si pentru progresul inregistrat
de elev.

La baza unui portofoliu se afla doua obiective majore:


-motivarea elevului (celui care invata) prin recunoasterea eforturilor
sale si diversificarea studierii;
-prezentarea competentelor tehnice dobandite
Dosarul va putea cuprinde:
-raspunsuri la chestionare;
-fise de lucru;
-fise de autoevaluare;
-lucrari scrise curente / teste;
-materiale de invatare elaborate prin lucru individual sau in grup;
-proiecte / parti de proiecte realizate;
-fotografii, ilustratii, pliante, afise publicitare, colaje, machete, desene;
-contributii personale la reviste scolare;
-extrase din presa de specialitate si referate redactate pe o tema data;
-dovezi ale participarii/organizarii de activitati scolare sau extrascolare cu caracter
tehnic;
-diplome obtinute la concursuri scolare
Dosarul va prezenta la inceput o lista cu documentele existente, organizata
tematic si cronologic.
Documentele dosarului se acumuleaza fie la cererea profesorului, fie la dorinta
elevului (care va include acele documente pe care le considera ca fiind semnificative pentru
propriul progres) si vor fi alese astfel incat sa arate etapele evolutiei elevului.
Portofoliul permite elevului:
- sa-si puna in evidenta achizitiile in domeniul de pregatire;
- sa-si planifice invatarea;
- sa-si monitorizeze progresul;
- sa ia parte activ la propriul proces de invatare.

Portofoliul permite profesorului:


- sa inteleaga mai bine obiectivele si nevoile elevului;
- sa negocieze obiectivele invatarii si sa stimuleze motivatia;
- sa programeze invatarea;
- sa evalueze progresul si sa propuna masuri si actiuni de remediere unde (si daca)
este nevoie;
- sa evalueze activitatea elevului in ansamblul ei.
Profesorul poate proiecta un portofoliu in raport de obiectivele / competentele din
Curriculum-ul National si de situatia in care il va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului
de catre elev va fi mai indelungata si ii va fi adusa la cunostinta.
Evaluarea se va face pe parcursul celor doua semestre si are un caracter preponderent
formativ. In perioada de evaluare finala la sfarsitul fiecarui semestru se au in vedere
urmatoarele obiective:

realizarea recapitularii si sistematizarii cunostintelor

ameliorarea rezultatelor invatarii

consolidarea pregatirii elevilor cu rezultate foarte bune

sprijinirea elevilor cu rezultate nesatisfacatoare.

4.4. METODE SI PROCEDEE UTILIZATE IN LECTIILE PRIVIND STUDIUL


DISCIPLINELOR TEHNICE
Ora de curs dupa metoda frontala, traditionala, se restrange la un dialog intre
profesorii si elevii cei mai pregatiti. Pentru ca educatia scolara sa participe organic la cresterea
capacitatilor intelectuale si la formarea tuturor elevilor, activitatea in grup vine sa completeze
carentele celei frontale.
Metoda activitatii in grup se situeaza pe un loc intermediar intre
activitatea frontala si cea individuala a elevilor, formandu-i pe elevi pentru observarea si
solutionarea problemelor, introducandu-i in metodica analizei lucrurilor, in folosirea cartilor si
revistelor de specialitate a bibliografiei suplimentare. Aceasta inseamna ca se solicita de la
elev, ca partener de instructie, o activitate mai intensa, o initiere a metodologiei insusirii
independente a cunostintelor. Rolul profesorului este de a da o indrumare indirecta si schitata.
Profesorul are sarcina de a sti cum sa integreze forma de activitate in grup in
ansamblul procesului de instructie, cand este oportun sa indrume direct, in etape scurte,
procesul psihologic de insusire al elevului, aplicand activitatea frontala, si cand va veni randul
dirijarii mijlocite si schitate, deci a activitatii in grup. Combinarea judicioasa a acestor forme
de activitate in scoala asigura realizarea scopului fundamental al procesului de invatamant.

O sarcina fundamentala in realizarea unui invatamant modern, cu


prioritate formativ, este dezvoltarea capacitatii de gandire si a trasaturilor morale ale elevilor.
Prin problematizare, important este efortul de gandire, dezvoltarea
curiozitatii stiintifice si dorinta de a nu primi cunostintele de-a gata, ci de a cauta prin forte
proprii adevarul in fata unor probleme noi.
Problematizarea solicita la maxim gandirea elevilor, realizandu-se printr-o mai
mare acumulare de cunostinte, precum si printr-o dezvoltare pronuntata a gandirii. Gradul de
dificultate, efortul depus de elev pe drumul parcurs de la intrebare la raspuns sunt mult mai
mari si mai complexe in cadrul problematizarii. Prin specificul ei, problematizarea se
intemeiaza pe crearea unor situatii conflictuale, care conduc gandirea elevului din descoperire
in descoperire, pana la epuizarea continutului unei teme.
Problematizarea poate fi utilizata in toate etapele procesului de invatamant si nu
numai in predare, unde, e drept, poate fi folosita mai frecvent.
Prin activitati in afara clasei, profesorii de instruire practica,
laborator tehnologic realizeaza o forma de munca diferentiata atat cu elevii dotati, cat si cu cei
ramasi in urma la invatatura. Aceste activitati sunt pentru orice elev care doreste sa participe
la una din formele sub care se prezinta activitatea extrascolara: cercuri, vizite la societatile
comerciale. Toate acestea se constituie ca forme moderne de instructie si educatie, rolul lor
fiind acela de a contribui la descoperirea si stimularea talentelor si aptitudinilor elevilor, la
cultivarea interesului pentru meseria dorita, la dezvoltarea deprinderilor dobandite prin orele
de specialitate la clasa, de a-si forma priceperi de munca independenta, la orientarea
profesionala in raport cu evolutia tehnologiilor si cu dinamica pietei muncii, la dezvoltarea
capacitatii de cooperare in scopul realizarii unei activitati rentabile.
Vizitele de documentare trebuie sa fie componenta a procesului de practica oferind
posibilitatea observarilor si constatarilor faptice a tipurilor de activitati desfasurate in
activitatile de productie. Informatiile culese de elevi cu prilejul acestor vizite pot fi utilizate
pentru realizarea unor proiecte individuale si de grup cu teme diferite (Ex.: Structura unui
mecanism intalnit cu aceasta ocazie).
Exercitiul metoda principala pentru formarea de priceperi si deprinderi ce
consta in executarea repetata a unor actiuni care ajuta la dezvoltarea aptitudinilor.
Invatarea prin descoperire ipotetic deductiva, metoda de dobandire a
cunostintelor prin efortul propriu al elevului, acesta avand sarcina de a emite ipoteze pe care
apoi sa le verifice pentru a dovedi veridicitatea lor. La secvente ca : Studii de caz elevii pot,
pe baza cunostintelor generale pe care le detin pana acum, sa completeze cu usurinta
documentele, sa efectueze calcule de rezistenta, de verificare, de determinare a sarcunii
capabile , de dimensionare , determinarea valorilor elementelor geometrice ale diferitelor
mecanisme.
Instruirea prin mijloace audio - vizuale poate fi folosita la tema
Sisteme de transmitere a miscarii prin folosirea unor software educationale, prin folosirea
simularilor pe calculator, prin folosirea lectiilor din sistemul AEL;aceasta metoda are
avantajul de a stimula gradul de participare a elevului si de a intensifica activitatea mintala.

Utilizarea calculatorului prezinta unele avantaje:


-

stimularea interesului elevului pentru proiectarea pe calculator a


transmisiilor mecanice, efectuarea desenelor tehnice asistata de calculator,
prin informatica si invers;
la finalul cursului elevul are competente de a lucra simultan in tehnica si
informatica;
prezinta interes atat pentru profesor cat si pt elev;
prezinta intr-o forma accesibila, moderna si concise informatiile ;
avantajele utilizarii calculatorului pentru intocmirea documentelor

Folosirea materialului didactic si a mijloacelor audio- vizuale


in cadrul lectiilor de discipline tehnice
Motto :
,,Tehnologia este un dar de la Dumnezeu .Dupa darul vietii , este poate cel mai
mare dinte darurile lui Dumnezeu. Este mama civilizatiilor , artelor si a stiintelor
, ,Freeman Dyron
Ce este tehnologia ? Dincolo de citate , tehnologia este definita si in dictionare ;
-Tehnologia este domeniul care aplica stiinta pentru a rezolva diferite probleme in
scop industrial sau comercial. Ingineria aplica trasaturile umane ca imaginatia , judecata si
disciplina intelectuala cunostintelor umane existente pentru a crea sau folosi tehnologia in
mod util si eficient
In lumea noastra materiala pentru orice exista tehnologii. Proiectarea , derularea ,
verificarea oricaror tipuri de activitati are la baza tehnologii din varii domenii de activitate.
Introdusa la inceput pentru productia de bunuri materiale, tehnologia , ca stiinta
avea ca scop studierea cailor prin care de la citeva materii prime, pe care natura le ofera, sa
putem obtine produse diverse. Si cum putem nega importanta acesteia daca ne gindim ca
dintr-o mina da materii prime , acele materii aflate in stare bruta, neprelucrata, in natura
,oamenii au reusit sa obtina atatea produse necesare nivelului lor de civilizatie care se doreste
mereu sporit.
Pentru a avea o imagine mai ampla asupra a ceea ce inseamna tehnologia ,
urmatoarea reprezentare este sugestiva

Stiinta in general , si stiintele in particular , au un caracter preponderent


teoretic si de cercetare, tehnica, un caracter aplicativ , practic, pragmatic.Legatura intre ele
este tehnologia , care le integreaza si completeaza pe fiecare.
Tehnologia nu ignora nici un amanunt stiintific si nici un aspect practic . Se bazeaza
pe ele ,,isi trage seva din acestea, sorteaza , ordoneaza, asambleaza, prezinta variante si
deceleaza solutii optime , in raport cu nivelul la care se afla componentele.Preponderent se
afla in contact cu factori din celelalte medii ale civilizatiei si totodata rezultatele ei
influenteaza
,
intr-o
masura
din
ce
in
ce
mai
mare
aceste
medii.
O caracteristica importanta a stadiului actual al dezvoltarii societatii omenesti o
constituie explozia informationala. Invatamantul din Romania cunoaste mutatii spectaculoase
in contextul adaptarii la revolutia cibernetico-informatica, iar rezultatele spectaculoase ale
scolii romanesti la diversele concursuri si olimpiade internationale de informatica, dovedesc
cu prisosinta ca factorii uman si educational sunt de o reala valoare internationala .
Computerele inlesnesc scolilor sa intocmeasca programe. De asemenea, ele inlesnesc
organizarea studiului individual, a unui numar mai mare si mai variat de cursuri si de
activitati in afara programei scolare .
Ceea ce este mai importat insa, invatamantul ajutat de computere, invatamantul
programat si alte asemenea tehnici maresc in mod substantial posibilitatea de diversificare
a lectiilor.
Ele permit fiecarui elev sa inainteze in interesul sau propriu pe una din caile ce-i stau
la dispozitie pentru obtinerea cunostintelor necesare, in loc sa-l oblige la invatarea rigida.

Scoala acumuland pana in prezent un mare numar de algoritmi si o cantitate


importanta de tehnica de calcul, solicita ajutorul informaticii pentru a-si optimiza activitatea,
mai ales sub imperativele pedagogice moderne care insista de la scoala informativa la cea
formativa.
In raport de situatia concreta, de colectivul de elevi ce-l avem, de abilitatea
profesionala a conducatorului activitatii educative, alaturi de calculator poate fi folosit cu mult
succes videoproiectorul si retroproiectorul.
Pentru aceasta este util ca profesorul sa-si orienteze demersul didactic spre formarea
de sarcini de prelucrare variate a informatiilor in scopul formarii competentelor vizate de
programe scolare; de folosire in contexe cat mai variate a materialului didactic.
Prezentarea noului continut se va realiza utilizand atat material didactic traditional ,
simularea pe calculator a modelelor si prezentarea pe ecran a acestora , astfel incat sa fie
vizibile de toti elevii, videoproiectorul .
Mi-am propus ca partea teoretica sa ramana proiectata toata ora, iar elevul sa-si caute
singur notiunile de care are nevoie in rezolvarea problemelor.
Fixarea cunostintelor se va realiza prin rezolvarea unei fise de lucru , dupa realizarea
unor grupe de lucru cat mai omogene , prezentarea raspunsurilor de un lider al grupei .Fisa de
lucru va ramane proiectata pe ecran tot timpul rezolvarii fisei de lucru, iar elevii sa-si caute
singur raspunsurile.

Competentele propuse pentru aceste lectiei sunt:


-Definirea rolului functional;
-Identificarea elementelor constructive
-Identificarea solicitarilor la care sunt supuse;
-Specificarea materialelor de constructie ;
-Clasificarea dupa diferite criterii ;
-Descrierea avantajelor si dezavantajelor rezultate in urma folosirii ;
-Identificarea domeniilor de utilizare a rotilor dintate;
4.5

SUGESTII METODICE PENTRU PROIECTAREA ACTIVITATII

EXEMPLIFICARI
Elementul central in realizarea proiectarii didactice este programa scolara. Ea
reprezinta un document normativ in sensul ca stabileste obiective/competente, adica tintele ce
urmeaza a fi atinse, prin intermediul actului didactic. Programa scolara nu este tabla de

materii a manualului si nici un element de ingradire pentru profesor. Chiar daca in proiectare
sunt obligatorii obiectivele/ competentele, remarcam faptul ca adesea, acelasi
obiectiv/competenta se realizeaza prin mai multe continuturi si resurse, dupa cum mai multe
obiective/competente pot fi realizate cu acelasi continut si cu aceleasi resurse. Asocierea
acestora este la latitudinea profesorului.
Laboratorul tehnologic si pregatirea practica insotesc continuturile
disciplinelor din aria curriculara Tehnologii si aprofundeaza competentele
dobandite prin studiul acestor discipline.
Temele de pregatire practica vor marca sfarsitul ciclului de prespecializare
oferind posibilitatea elevului sa opteze pentru una din specializarile liceului
tehnologic, profilul Tehnic.
Aceasta activitate are un pronuntat caracter practic-aplicativ avand ca
obiectiv fundamental formarea unor priceperi, deprinderi, abilitati
specifice domeniului mecanic.
In acest sens aplicatiile practice vizeaza:
Norme de protectie a muncii, de prevenire si stingere a incendiilor,
norme privind protectia mediului;
Utilizarea limbajului tehnic de specialitate
Calcule de rezistenta specifice activitatii ;
Intocmirea documentatiei tehnice;
Stabilirea procesului tehnologic ;
Alegerea materiilor prime, materialelor , si semifabricatelor ;
Identificarea tipurilor de solicitari la care sunt supuse piesele;
Coparatii intre diferite tipuri de mecanisme si alegerea celui mai
avantajos ;
Organizarea ergonomica a locului de munca ;
Asigurarea microclimatului necesar in ateliere, sectii;
Alegerea masinilor, utilajelor , instalatiilor ;
Allegerea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor ;
Inventarierea mijloacelor de productie ;

Verificarea calitatii produselor si serviciilor;


Comunicarea profesionala in domeniul serviciilor.
Continutul programei de practica este conceput tinandu-se seama de cel
de-al treilea agent al procesului de invatamant tehnologic si anume
agentul economic, ca beneficiar al fortei de munca si ca evaluator al
pregatirii profesionale a absolventilor de liceu si scoala de arte si meserii.
Programa scolara :reper obligatoriu pentru un demers flexibil
Programa scolara este parte a Curriculumului National. Termenul
de curriculum deriva din limbalatina si inseamna in esenta drum catre.
Filosofia contemporana a educatiei a evidentiat diferenta dintre o educatie
bazata pe curriculum, adica avand ca element central la toate etajele sale
activitatea de proiectare, si programa analitica, document care are in
centrul activitatii didactice ideea de programare a traseului elevului catre
un tel cunoscut si impus doar de catre adulti.
Centrarea pe elev
De aceea, programa analitica era posesoarea in mod absolut si univoc
a tuturor componentelor procesului instructiv-educativ stabilit la nivel
central. Profesorul si elevul erau doar simpli executanti si pacienti ai unui
program de instruire menit sa reproduca social o stare de fapt. Desigur, au
existat numeroase exceptii de la aceasta regula, datorita efortului si
profesionalismului a numerosi invatatori si profesori, care au stiut sa tina
seama de caracteristicile psiho-pedagogice, de interesele si aptitudinile
specifice ale elevilor.
Actualele programe scolare subliniaza importanta rolului reglator al
achizitiilor elevilor in plan formativ. Centrarea pe
obiective/ competente reprezinta unica modalitate prin care sintagma
centrarea pe elev sa nu ramana o lozinca fara continut.
Programa scolara descrie oferta educationala a unei anumite discipline
pentru un parcurs scolar determinat.
Structura programelor scolare pentru liceu
Componentele noilor programe se structureaza diferit la clasa a IX-a,
care in viitorul apropiat va face parte din invatamantul obligatoriu, fata de
clasele a X-a - a XII-a (a XIII-a) care vor ramane sa constituie, in
perspectiva, invatamantul liceal.
Pentru clasa a IX-a
Deoarece clasa a IX-a apartine ciclului curricular de observare si orientare
(care include si clasele a VII-a - a VIII-a), a fost pastrata structura programei

de gimnaziu. Astfel, programa cuprinde: nota de prezentare, obiective


cadru, obiective de referinta, exemple de activitati de invatare si continuturi.
Descrierea acestor componente o gasiti la Structura programelor scolare in
invatamantul obligatoriu.
Pentru clasele a X-a - a XII-a
La clasele a X-a - a XII-a (aXIII-a), programa scolara cuprinde: nota de
prezentare, competente generale, competente specifice si continuturi, valori
si atitudini, sugestii metodologice.
Competentele generale
Se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata invatamantului
liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate si complexitate si au rolul de a
orienta demersul didactic catre achizitiile finale ale elevului.
Competente specifice si continuturi
Componenta fundamentala a programei este cea referitoare la
competente specifice si continuturi. Competentele specifice se definesc pe
obiect de studiu si se formeaza pe parcursul unui an scolar. Ele sunt
derivate din competentele generale, fiind etape in dobandirea acestora.
Competentelor specifice li se asociaza prin programa unitati de continut.
Valorile si atitudinile
Apar in mod explicit sub forma unei liste separate in programa fiecarui
obiect de studiu. Ele acopera intreg parcursul invatamantului liceal si
orienteaza dimensiunile axiologica si afectiv-atitudinala aferente formarii
personalitatii din perspectiva fiecarei discipline. Realizarea lor concreta
deriva din activitatea didactica permanenta a profesorului, constituind un
implicit al acesteia. Valorile si atitudinile au o importanta egala in reglarea
procesului educativ ca si competentele, care acopera dimensiunea
cognitiva a personalitatii, dar se supun altor criterii de organizare
didactico-metodica si de evaluare.
Dupa cum se stie, cunoasterea care nu este insotita de o etica si o
sensibilitate cu efect pozitiv asupra vietii persoanei, conduce la un esec
personal si la degradarea vietii sociale.
Sugestiile metodologice
Cuprind recomandari generale privind metodologia de aplicare a
programei. Acestea se pot referi la:
desfasurarea efectiva a procesului de predare / invatare centrat pe
formarea de competente;

sugestii privind cele mai adecvate metode si activitati de invatare


dotari / materiale necesare pentru aplicarea in conditii optime a
programei;
sugestii privind evaluarea continua.
Structura pe arii curriculare
Aria curriculara - reprezinta un grupaj de discipline scolare care au in comun anumite
obiective si metodologii si care ofera o viziune multi- si/sau interdisciplinara asupra
obiectelor de studiu. Curriculumul National din Romania este structurat in sapte arii
curriculare, desemnate pe baza unor principii si criterii de tip epistemologic si psihopedagogic. Ariile curriculare au fost selectate in conformitate cu finalitatile invatamantului,
tinand cont de importanta diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umana,
precum si de conexiunile dintre aceste domenii. Ariile curriculare asupra carora s-a convenit
in invatamantul romanesc sunt urmatoarele:
-Limba si comunicare
-Matematica si Stiinte ale naturii
-Om si societate
-Arte
-Educatie fizica si sport
-Tehnologii
-Consiliere si orientare
Ariile curriculare raman aceleasi pe intreaga durata a scolaritatii obligatorii si a liceului, dar
ponderea lor pe cicluri si pe clase este variabila.
Ciclurile curriculare - reprezinta periodizari ale scolaritatii care au in comun obiective
specifice. Ele grupeaza mai multi ani de studiu, care apartin uneori de niveluri scolare diferite
si care se suprapun peste structura formala a sistemului de invatamant, cu scopul de a focaliza
obiectivul major al fiecarei etape scolare si de a regla procesul de invatamant prin interventii
de natura curriculara.
Competentele - reprezinta ansambluri structurate de cunostinte si deprinderi dobandite
prin invatare; acestea permit identificarea si rezolvarea in contexte diverse a unor probleme
caracteristice unui anumit domeniu.
Competentele generale - se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata
invatamantului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate si complexitate si au rolul de a
orienta demersul didactic catre achizitiile finale dobandite de elev prin invatare.

Competentele specifice - se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe parcursul


unui an scolar. Ele sunt derivate din competentele generale, fiind etape in dobandirea acestora.
Competentelor specifice li se asociaza prin programa unitati de continut.
Curriculum - in sens larg, ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare
prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. In sens restrans, curriculum-ul cuprinde
ansamblul acelor documente scolare de tip reglator in cadrul carora se consemneaza datele
esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera
elevului. Acest ansamblu de documente poarta, de regula, denumirea de curriculum
formal sau oficial.
Curriculum nucleu - expresia curriculara a trunchiului comun, care cuprinde acel set de
elemente esentiale pentru orientarea invatarii la o anumita disciplina si reprezinta unicul
sistem de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe (nationale) din
sistem si pentru elaborarea standardelor curriculare de performanta.
Curriculum la decizia scolii (CDS) - ansamblul proceselor educative si al experientelor
de invatare pe care fiecare scoala le propune in mod direct elevilor sai in cadrul ofertei
curriculare proprii. La nivelul planurilor de invatamant, CDS reprezinta numarul de ore
alocate scolii pentru construirea propriului proiect curricular.
Curriculum aprofundat - reprezinta, pentru invatamantul general, acea forma de CDS care
urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale Curriculumului-nucleu prin noi obiective
de referinta si unitati de continut, in numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a unei
discipline. Conform Ordinului ministrului nr. 3638/11 aprilli 2001, aprofundarea se aplica
numai in cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reusesc sa atinga nivelul minimal al
obiectivelor prevazute de programa in anii anteriori.
Curriculum extins - reprezinta, pentru invatamantul general, acea forma de CDS care
urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi
obiective de referinta si noi unitati de continut, in numarul maxim de ore pervazut in plaja
orara a unei discipline. Acesta presupune parcurgerea programei in intregime (inclusiv
elementele marcate cu asterisc).
Optionalul - reprezinta, pentru invatamantul obligatoriu, acea varietate de CDS ce consta
intr-o noua disciplina scolara; aceasta presupune elaborarea in scoala a unei programe cu
obiective si continuturi noi, diferite de acelea existente in programele de trunchi comun.
La nivelul liceului, CDS se poate realiza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:
Optional de aprofundare - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata
in trunchiul comun, care urmaresteaprofundarea obiectivelor/competentelor din curriculumulnucleu prin noi continuturi propuse la nivelul scolii (sau a acelora marcate cu asterisc, in cazul
specializarilor pe care nu le parcurg in mod obligatoriu la trunchiul comun).
Optional de extindere - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in
trunchiul comun, care urmaresteextinderea obiectivelor-cadru/competentelor generale din
curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi
definite la nivelul scolii.

Optional preluat din trunchiul comun al altor discipline - reprezinta acel tip de CDS
generat prin parcurgerea unei programe care este obligatorie pentru anumite specializari si
care poate fi parcursa in cadrul orelor de CDS la acele specializari unde disciplina respectiva
nu este inclusa in trunchiul comun.
Optional ca disciplina noua - consta intr-un nou obiect de studiu, in afara acelora
prevazute in trunchiul comun la un anumit profil si specializare; acesta presupune elaborarea
in scoala a unei programe noi, diferite de programele disciplinelor de trunchi comun.
Optional integrat - consta intr-un nou obiect de studiu, structurat in jurul unei teme
integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare. Acesta
presupune elaborarea unei programe prin integrarea a cel putin doua domenii apartinand uneia
sau mai multor arii curriculare; in acest caz, obiectivele/competentele sunt diferite fata de
acelea existente in programele disciplinelor care se integreaza.
Tabel sintetic CDS
Tip de optional

Clasa Caracteristici ale programei Notare in catalog

IXXII

Aceleasi competente
specifice.
Noi continuturi (cele cu *
sau altele).

IXXII

Noi competente specifice


corelate cu acelea ale
programei de trunchi
comun si/sau, dupa caz, ale
celei de curriculum
diferentiat.
Rubrica noua in catalog.
Noi continuturi corelate cu
acelea ale programei de
trunchi comun si/sau, dupa
caz, ale celei de curriculum
diferentiat.

Optional ca disciplina
IXnoua
XII

Noi competente specifice


diferite de cele ale
programei de trunchi
comun si/sau, dupa caz, de
curriculum diferentiat.
Rubrica noua in catalog.
Noi continuturi diferite de
cele ale programei de
trunchi comun si/sau, dupa
caz, ale celei de curriculum
diferentiat.

Aprofundare

Extindere

Aceeasi rubrica in catalog


cu disciplina sursa.

Optional integrat
IX-

Noi competente specifice

Rubrica noua in catalog.

XII

complexe.
Noi continuturi
interdisciplinare

Finalitatile pe niveluri de scolaritate (primar, gimnazial si liceal) - constituie o


concretizare a finalitatilor sistemului de invatamant pentru diversele niveluri ale acestuia.
Acestea descriu specificul fiecarui nivel de scolaritate din perspectiva politicii educationale.
Ele reprezinta un sistem de referinta atat pentru elaborarea programelor scolare cat si pentru
orientarea demersului didactic la clasa.
Idealul educational si finalitatile sistemului - reprezinta un set de asertiuni de politica
educationala, care consemneaza la nivelulLegii invatamantului profilul de personalitate
dezirabil la absolventii sistemului de invatamant, in perspectiva evolutiei societatii romanesti.
Acestea au un rol reglator, ele constituind un sistem de referinta in elaborarea Curriculumului
National.
Obiectivele cadru - sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. Ele
se refera la formarea unor capacitati si atitudini generate de specificul disciplinei si sunt
urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu. Obiectivele cadru au o structura comuna pentru
toate disciplinele apartinand unei arii curriculare, si au rolul de a asigura coerenta in cadrul
acesteia.
Obiectivele de referinta - sunt obiective care specifica rezultatele asteptate ale invatarii la
finalul unui an de studiu si urmaresc progresia in formarea de capacitati si achizitia de
cunostinte ale elevului de la un an de studiu la altul.
Planificarea calendaristica - este un document administrativ alcatuit de
institutor/profesor care asociaza intr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective
de referinta si continuturi, respectiv competente si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre acesata pe parcursul unui an scolar.
Planuri-cadru de invatamant - reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza
resursele de timp ale procesului de predare-invatare. Planurile-cadru ofera o solutii de
optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitati comune tuturor elevilor
din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta parte, este prevazuta
activitatea pe grupuri/clase de elevi in scopul diferentierii parcursului scolar in functie de
interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.
Profilul de formare - reprezinta o componenta reglatoare a Curriculum-ului National, care
descrie asteptarile exprimate fata de elevi la sfarsitul invatamantului obligatoriu si care se
fundamenteaza pe cerintele sociale exprimate in legi si in alte documente de politica
educationala, precum si pe caracteristicile psiho-pedagogice ale elevilor. Capacitatile si
atitudinile vizate de profilul de formare au un caracter transdisciplinar si definesc rezultatele
invatarii, urmarite prin aplicarea noului curriculum.
Schema orara - reprezinta o particularizare a planurilor-cadru de invatamant pentru o
anumita clasa, in functie de optiunea exprimata pentru completarea trunchiului comun cu
diferite tipuri de CDS. Schema orara pune in relatie discipline obligatorii si discipline
optionale cu numarul de ore pentru care s-a optat.

Standardele curriculare de performanta - sunt criterii de evaluare a calitatii procesului de


invatare. Ele reprezinta enunturi sintetice in masura sa indice gradul in care sunt atinse
obiectivele fiecarei discipline de catre elevi, la sfarsitul fiecarei trepe de invatamant
obligatoriu.
Truchi comun - reprezinta numarul de ore care trebuie parcurse in mod obligatoriu de
catre toti elevii unei clase, pentru o anumita disciplina. Acest numar de ore este alocat prin
planurile-cadru de invatamant si asigura egalitata sanselor la educatie.
Unitatea de invatare - reprezinta o structura didactica deschisa si flexibila, care are
urmatoarele caracteristici:
determina formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referinta;
este unitara din punct de vedere tematic;
se desfasoara in mod sistematic si continuu pe o perioada de timp;
se finalizeaza prin evaluare.
Prin dreptul de a lua decizii conferit scolii, curriculumul la decizia scolii (CDS) este de fapt
emblema puterii reale a acesteia. Derivata din libertatea - oferita de planul-cadru de
invatamant - de a decide asupra unui segment al Curriculumului national, aceasta putere da
posibilitatea definirii unor trasee particulare de invatare ale elevilor.
Libertatea de decizie la nivelul scolii este consonanta cu democratizarea societatii si
reprezinta o sansa de adecvare la un sistem deschis, cu optiuni multiple. Din punctul de
vedere al implementarii insa, CDS este un segment de mare noutate care a indus o serie de
disfunctii. Primele aparute tin de chiar politica educationala care a redus in fiecare an - de la
lansarea proiectului privind noile planuri-cadru si metodologia de aplicare a acestora numarul de ore alocat CDS. Aceasta s-a intamplat ca urmare a interventiei diverselor grupuri
de presiune care au impus trecerea unor ore in trunchiul comun, reducand astfel posibilitatea
unor tipuri de CDS tocmai la disciplinele pe care incercau sa le protejeze si in numele carora
au actionat. Alte disfunctii s-au manifestat la nivelul deciziei scolii, in momentul in care
procesul de consultare s-a derulat formal, orele de CDS au devenit plase de siguranta pentru
norme, iar programele de optional au repetat trunchiul comun.
Dar dincolo de disfunctii, CDS ramane o realitate a scolii de azi, realitate care si-a
castigat o serie de adepti (fapt important este ca printre acestia se numara si majoritatea
elevilor) si care presupune starea de normalitate prin acceptarea diferentei. Altfel spus, CDSca-putere-a-scolii permite crearea unui etos propriu care confera diferenta in cadrul genului
proxim 'scoala romaneasca la inceputul mileniului III'.
Elaborarea programei de optionala la invatamantul obigatoriu

Pentru elaborarea programei de optional propunem urmatoarea schema de proiectare


care este in acord cu modelul programelor de trunchi comun.

Argument
Obiective de referinta

Activitati de invatare

Lista de continuturi
Modalitati de evaluare

Pentru Argument, se va redacta 1/2 - 1 pagina care motiveaza cursul propus: nevoi ale
elevilor, ale comunitatii locale, formarea unor competente de transfer etc.
Obiectivele de referinta vor fi formulate dupa modelul celor din programa nationala
(al materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluari ale acestora. Daca optionalul ar repeta
obiectivele de referinta ale programei scolare a disciplinei, atunci optionalul respectiv nu ar
aduce nimic nou din punctul de vedere al formarii si dezvoltarii unor capacitati ale gandirii (ar
aprofunda eventual, prin adaugarea unor continuturi, abilitatile care se formeaza prin
urmarirea obiectivelor din programa nationala).
Un obiectiv de referinta este corect formulat daca, prin enuntul sau, raspunde la intrebarea 'ce
poate sa faca elevul?'. Daca raspunsul la aceasta intrebare nu este clar (ceea ce poate face
elevul nu poate fi demonstrat si evaluat), atunci obiectivul este prea general definit. Pentru un
optional de o ora pe saptamana se vor defini si urmari 5-6 obiective de referinta - pe care
elevii urmeaza sa le atinga pana la sfarsitul anului.
Lista de continuturi cuprinde informatiile pe care optionalul le propune ca baza de
operare pentru formarea capacitatilor vizate de obiective. Altfel spus, sunt trecute in lista acele
informatii care vor fi introduse, combinate si recombinate intre ele si cu altele invatate
anterior, intr-un cuvant, acele informatii care vor fi vehiculate in cadrul optionalului.
Ca si in cazul informatiilor prevazute in programele obligatorii (ale disciplinelor de trunchi
comun), informatiile din lista optionalului nu vor fi considerate ca un scop in sine, ci ca un
mijloc pentru formarea intelectuala.
Ca modalitati de evaluare, vor fi mentionate tipurile de probe care se potrivesc
optionalului propus (de ex. probe scrise, probe orale, probe practice, referat, proiect etc.). NU
vor fi incluse probele ca atare.
In cazul in care optionalul este prevazut pentru un nivel de scolaritate sau un ciclu curricular,
este necesar sa fie definite si obiective cadru din care se deduc obiectivele de referinta pentru
fiecare an de studiu. Altfel spus, daca oferta cuprinde un optional pentru mai multi ani de
studiu, se redacteaza cate o programa pentru fiecare an, avand grija sa apara explicit progresia
obiectivelor de la un an de studiu la altul.
Este recomandabil ca programa de optional sa contina si bibliografie.

Manualele alternative :o solutie pentru diversificarea demersului didactic?


Manualele alternative sunt un semn al democratizarii invatarii
Manualele alternative sunt un semn al normalizarii scolii in directia democratizarii invatarii.
Nu este vorba aici nici de anarhie (pentru ca manualele reflecta programa scolara care
prevede ceea ce este comun pentru toti elevii, asigurandu-se astfel egalitatea sanselor), nici de
demagogie importata din Occident (pentru ca manualele alternative au existat si in perioada
interbelica in Romania).
Manualele alternative sunt necesare pentru ca nici profesorii nu sunt identici si nici elevii.
Nu exista elevul 'in general', neutru, unul si acelasi, caruia sa-i prescriem o evolutie standard
in scoala; neurobiologia si psihologia demonstreaza diferentele individuale ale fiecaruia dintre
noi (abilitati diferite, ritmuri diferite, interese diferite, chiar tipuri diferite de 'inteligente'). In
acest sens, o societate moderna trebuie sa-si propuna valorizarea potentialului fiecaruia, nu
numai pentru ca acesta este un ideal respectabil, ci si pentru ca are nevoie de cetateni bine
formati si eficienti.
Din aceasta perspectiva, Curriculumul National actual propune prin componentele sale o
oferta flexibila, concretizata in:
planuri-cadru care prevad un numar de ore obligatoriu (asigurand egalitatea sanselor la
educatie, nu si uniformizarea acesteia insa) precum si ore la decizia scolii (permitand
definirea unor parcursuri scolare diferentiate in functie de interesele elevilor). Planul cadru se
deosebeste de vechiul plan de invatamant, printre altele prin permisivitatea sa (oferta
diferentiata de instruire) si gruparea disciplinelor scolare pe arii curriculare (favorizarea
legaturilor interdisciplinare);
curriculum pe discipline, care se diferentiaza de 'programele analitice' prin accentul pe care
il pune pe interiorizarea unui mod de gandire specific fiecarui domeniu transpus in scoala prin
intermediul unui obiect de studiu.
Primeaza cunoasterea de tip procedural
Cu alte cuvinte, primeaza formarea unor competente, a cunoasterii de tip procedural care
permite asimilarea de noi informatii si operarea cu acestea, iar nu simple acumulari de
cunostinte, ca in didactica traditionala.
Cum se realizeaza aceasta mutatie in fapt? Curriculumul fiecarei discipline
preia competentele generale necesare specialistului unui domeniu si le traduce in termeni
didactici (asigurand progresia de cunostinte si competente de la un an la altul si operand
reductiile necesare transferarii unui domeniu de cunoastere intr-o disciplina scolara). Se
defineste astfel un parcurs scolar care pune un semn de non-identitate intre domeniul de
cunoastere (exterior scolii) si disciplina scolara. Programa scolara nu poate fi si nu are de ce
sa fie tabla de materii a unui tratat de specialitate, decat pentru un tratat de specialitate. Ca
urmare, programele scolare actuale definesc in termeni generali informatiile necesare pentru
formarea intelectuala, fara a mai preciza timpul (unic) necesar asimilarii fiecarei unitati de
continut. Ramane la latitudinea autorului de manual si a invatatorului/profesorului sa
organizeze instruirea in functie de obiectivele si continuturile prevazute in programele scolare

si de propriile optiuni privind progresia, abordarea metodologica si interesele


elevilor.
Din acest demers, rezulta necesitatea manualelor alternative si a stimularii initiativei si a
creativitatii la nivelul practicii scolare.
Ce inseamna de fapt existenta unui manual unic?
Inseamna ca cineva poseda cunoasterea exacta a ceea ce trebuie invatat si cum trebuie
invatat de catre toti elevii la o anumita disciplina, intr-o anume clasa. La nivelul actual de
acumulare a informatiei este greu de crezut ca o autoritate poate produce fie si numai o
imagine corecta si fidela a unui domeniu de cunoastere. In momentul in care domeniul este
transferat in scoala ca obiect de studiu, lucrurile devin chiar mai complicate; acesta nu poate fi
transpus, pur si simplu, in absenta didacticii. Iar didactica moderna - didacticile, intrucat din
perspectiva stiintelor cognitiei este vorba de o didactica specifica fiecarei discipline legitimeaza manualele alternative. Si nu in ultimul rand, daca acceptam existenta diferentelor
individuale intre elevi, atunci, pentru o formare intelectuala adecvata este necesara o oferta cat
mai variata de instruire, capabila sa vina in intampinarea diferitelor interese, nevoi, ritmuri,
stiluri etc.
Manualul traditional versus manualul modern
Prezentam sintetic mai jos diferentele esentiale dintre manuale traditionale si cele
moderne:
Manualul traditional

Manualul modern

Opereaza o selectie rigida a


continuturilor din care rezulta un
ansamblu fix de informatii vizand o
tratare ampla, de tip academic

Opereaza o selectie permisiva din


care rezulta un ansamblu variabil de
informatii, in care profesorul si elevul
au spatiu de creatie.

Informatiile sunt prezentate ca


interpretare standardizata, inchisa,
universal valabila si autosuficienta.
Informatiile constituie un scop in
sine

Informatiile sunt prezentate astfel


incat permit interpretari alternative si
deschise. Informatiile constituie un
mijloc pentru formarea unor
competente, valori si atitudini.

Ofera un mod de invatare care


presupune memorarea si
reproducerea

Ofera un mod de invatare care


presupune intelegerea si explicarea

Reprezinta un mecanism de formare Reprezinta un mecanism de stimulare


a unei cunoasteri de tip ideologic
a gandirii critice.
Desigur, in mod concret, un anumit manual se regaseste la confluenta catorva dintre
delimitarile formulate mai sus. Avand sansa optiunii, invatatorul/profesorul poate alege pentru
sine si pentru elevii pe care ii formeaza, varianta cea mai adecvata.

Proiectarea activitatii didactice presupune:

lectura programei

planificarea calendaristica

proiectarea secventiala

La clasele a-X-a,a-XI-a si a-XII-a, lectura programei se face simplu, datorita


asocierii competente - continuturi.
Planificarea calendaristica
In contextul noului curriculum, planificarea calendaristica se transforma dintr-un
document administrativ formal care repeta modul de gestionare a timpului propus de
programa analitica, intr-un instrument de interpretare personala a programei, care asigura un
demers didactic concordant cu situatia concreta din clasa.
Planificarea activitatii didactice presupune asadar o lectura atenta si personala a programei
scolare in scopul de a analiza obiectivele/competentele si a inventaria tipurile de activitati si
resursele necesare.
Planificarea calendaristica este un document administrativ elaborat de profesor care
asociaza intr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi
respectiv competente si continuturi)cu alocarea de timp considerat considerat optim pe
parcursul unui an scolar.
Din punctul de vedere al elaborarii planificarilor pentru clasele a-IX-a,
a-X-a,a-XI-a, a-XII-a, consider necesara urmatoarea etapizare:
1.
2.

Citirea atenta a programei si a manualului pentru care s-a optat


Stabilirea succesiunii unitatilor de invatare si detalierea continuturilor tematice ale fiecarei
unitati in raport cu acele competente specifice care le sunt asociate prin programa;

3.

Corelarea competentelor si continuturilor din programa cu oferta de resurse didactice de


care poate dispune profesorul (manuale, ghiduri, caiete etc.)

4.

Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare, in concordanta cu


competentele specifice vizate

In alcatuirea planificarii propun doua variante


Nr.

Unitarea de invatare

Crt.

Continutul tematic al
unitatilor de invatare

Obiective de
Numar de ore Saptamana
referinta (I-IX) alocate

Obs.

Competente
specifice vizate

(Continuturi)
(X-XII)
Se trec obiectivele Se stabilesc de Se poate trece Se consemneaza
profesor in
numarul
eventualele
de referinta
(competentele
functie de saptamanii (S1, modificari ale
Sunt cele extrase din
experienta
S2.)
planificarii
specifice vizate)
lista de continuturi ale
acestuia si de
determinate de
Se indica prin titluri
stabilite de profesor

programei

nivelul de
achizitii al
elevilor

sau perioada aplicarea


calendaristica afectiva in clasa

sau
Nr.
Crt.

Continutul
tematic
unitatilor
invatare

Competente Competente
alspecifice vizate derivate
de

Numar de oreSaptamana
alocate

Observatii

Intregul cuprins al planificarii are valoare orientativa, eventualele modificari


determinate de aplicarea efectiva la clasa putand fi consemnate in rubrica ``Observatii``.
In functie de situatia concreta, fiecare dintre profesori va alege una dintre aceste forme
de prezentare a planificarii.
In cazul in care se opteaza pentru a doua varianta completarea celei de-a patra coloane
se face pe parcursul anului cu 1-2 saptamani inainte de prezentarea respectivelor continuturi la
clasa
PROIECTAREA UNITATII DE INVATARE
1.

Conceputul de unitate de invatare

O unitate de invatare poate sa acopere una sau mai multe ore de curs. Alocarea
timpului afectat unei unitati de invatare se face prin planificarea anuala.
O unitate de invatare este:
- coerenta din punct de vedere al competentelor/obiectivelor vizate,
- unitara din punct de vedere tematic (adica al continutului),
- desfasurata in mod continuu pe o perioada de timp,
- finalizata prin evaluare.
Realizarea unei unitati de invatare impune un demers didactic proiectat de
fiecare profesor in parte.
Metodologia de proiectare a unei unitati de invatare consta intr-o succesiune de
etape, inlantuite logic, ce contribuie la detalierea continuturilor, in vederea formarii
competentelor specifice/ atingerii obiectivelor de referinta. Etapele proiectarii sunt
aceleasi, oricare ar fi unitatea de invatare vizata.
2.

Proiectarea unei unitati de invatare se recomanda a fi facuta tinand seama de urmatoarele:

- centrarea demersului pe competente/ obiective (nu pe continuturi)

- implicarea in proiectare a urmatorilor factori:


competente/obiective (de ce?)
activitati (cum?) si resurse (cu ce?)
evaluare (cui?)
- identificarea resurselor, a tipurilor de activitati si a modalitatilor si a secventelor de evaluare
(precizate in timp).

Competentele generale si specifice sunt determinate de cerintele


sociale,tehnice,de trasaturile si dinamica economica, de aceea prezinta
flexibilitate si adaptare, cu posibilitatea redefinirii lor in functie de
evolutiile inregistrate pe piata muncii.
Resursele cuprind manuale,culegeri de standarde, texte auxiliare (culegeri,
enciclopedii,hartii, etc.), piese, subansambluri ,scule, dispozitive, verificatoare, aparate de
masura si control, mostre de materiale , aparate de incercare , ansambluri din atelier, laborator
tehnologic mijloace audio-video, soft-uri educationale care reproduc procesele ce au loc in
diferite situatii reale, etc. In conditiile noului curriculum, lectura manualului nu mai este in
mod obligatoriu liniara. Programa trebuie parcursa in mod necesar de catre toti, manualul insa
se pliaza unei citiri personale si adaptate (vezi schema urmatoare)

Modalitati de interventie asupra unor unitati de


continut
din manual

De

Alte materiale suport


asemenea, sunt considerate resurse : timpul, spatiul in care se desfasoara ora de curs, resursele
umane (elevul cu personalitatea sa, profesorul cu experienta sa, influentele comunitatii etc.)

Profesorul va alatura fiecarui obiectiv/fiecarei competente sau grup de


obiective/competente, acele resurse pe care le considera necesare pentru realizarea demersului
didactic.
O atentie sporita trebuie avuta in proiectare la utilizarea corecta si eficienta a
resurselor, intrucat multe dintre ele, folosite gresit sau ineficient, devin restrictii, de exemplu,
timpul este o resursa, dar si o restrictie.
Unitatea de invatare reprezinta o structura didactica deschisa si flexibila care are
urmatoarele caracteristici :
-determina formarea la elevi a unui comportament specific , generat
prin integrarea unor obiective de referinta ;
-este unitara din punct de vedere tematic ;
-se desfasoara in mod sistematic si continuu pe o perioada de timp ;
-se finalizeaza prin evaluare.
In continuare se prezinta un model de intocmire a unitatii de invatare precum si cateva
modele de proiecte de unitati de invatare.
Scoala
Profesor..
Disciplina/Modul..
Clasa/Nr. ore pe saptamana/Anul
PROIECTUL UNITATII DE INVATARE
Unitatea de invatare.
Numar de ore alocate.
CONTINUTURI
(detalieri)

OBIECTIVE DE ACTIVITATI DE
REFERINTA INVATARE

RESURSE

EVALUARE

(clasele I-IX)
COMPETENTE
SPECIFICE
(clasele X-XII)
Cuprind
Se mentioneaza
Sunt cele extrase Se trec obiectivele Pot fi cele din
din lista de
de referinta
programa ,
specificari : instrumentele aplicate
la clasa .
continuturi a
(competentele
modificate sau
programei ,
specifice) din
chiar inlocuite cu de timp, de loc,

inclusiv detalieri
de continut
necesare in
explicarea
anumitor
continuturi

programa

altele

forme de
organizare a
clasei

Finalul fiecari unitati


de invatare
presupuneevaluare
sumativa

Se recomanda ca proiectele unitatilor de invatare sa se completeze ritmic pe parcursul


unui an scolar, avind in avans un interval de timpoptim pentru ca aceasta sa reprezinte cat mai
bine realitatea.
SUGESTIE METODICA PENTRU PROIECTAREA UNEI
UNITATI DE INVATARE
Aplicarea programei necesita ca in proiectarea oricarei unitati de invatare sa fie
parcurse urmatoarele etape:
- Identificarea setului de achizitii anterioare necesar abordarii noului continut
(actualizarea)

implica precizarea notiunilor de baza si a comportamentelor


operatorii necesare pentru intelegerea si prelucrarea noului continut
(achizitii anterioare)

se poate realiza si printr-o proba de evaluare initiala

Activitatile de invatare pregatitoare

se realizeaza prin prezentarea unei situatii problema desprinsa din


cotidian, care ofera elevului pretextul - problema motivat.
Rezolvarea optima a situatiei - problema va fi posibila dupa
parcurgerea demersului de instruire pentru dobandirea
competentelor specifice.

sunt exemple din cotidian abordate intr-o maniera deschisa, prin


descoperire.

reprezinta valorificarea achizitiilor din ciclul anterior.

conduc la compatibilizarea noilor cunostinte cu experienta


anterioara a elevului intr-o forma accesibila, cu realizarea unor
legaturi interdisciplinare.

Introducerea suportului motivational

Necesita esentializare si prezentare intr-un limbaj simplu si


clar. Definitiile sunt urmate de exemple semnificative pentru a se
constitui in puncte de referinta (si de revenire) in vederea
sistematizarilor.

Modelarea

presupune aplicatii relevante ale modelului si evidentierea limitelor


acestuia

permite dezvoltarea unor rezultate teoretice

se realizeaza printr-un demers dirijat/ semidirijat cu activitate


organizata pe grupe sau individual si sarcini precise, punctuale.

Exersarea directionata

are in vedere aplicatii ordonate progresiv, cu scop de antrenament


si care conduc la elaborarea unor strategii de rezolvare. Criteriul de
alegere a sarcinilor trebuie sa raspunda necesitatilor de formare a
competentelor specifice. Modul de organizare a invatarii se
adapteaza nevoilor grupului de elevii si se personalizeaza pentru
diferite filiere si specializari functie de numarul de ore alocat si de
tipul de programa.

are rol de fixare si sistematizare.

include probe de evaluare formative/curente

Aprofundarea/ generalizarea

ofera oportunitati de invatare necesare pentru dobandirea


competentelor actionale si focalizarea pe finalitate.

presupune activitati diferentiate pentru valorificarea diferitelor


stiluri de invatare si a diferentelor individuale

proba de evaluare sumativa.