Sunteți pe pagina 1din 13

POLITICI COMERCIALE ÎN

ECONOMIA GLOBALĂ.
STUDIU DE CAZ- CHINA
Autor: Baeș Corina, gr 201 TIDE
Conducător științific: Chistruga Boris, prof. univ.
introducere
 În pofida tuturor necunoscutelor, riscurilor şi dificultăţilor întâmpinate, a neîncrederii, suspiciunii şi a tuturor
criticilor la adresa politicii sale de dezvoltare, de mai bine de 30 de ani economia Chinei creşte într-un ritm
mediu anual de aproape 10%. Urmare acestui parcurs de excepţie - neîntrerupt nici măcar de criza economică
globală din 2008-2009, care a lovit grav majoritatea celorlalte economii - China a reuşit ca în anul 2010 să
depăşească Japonia, devenind a doua mare economie a lumii, după Statele Unite. Totodată, şi poziţia sa în
comerţul internaţional s-a consolidat, China devenind cel mai mare exportator mondial şi al doilea mare
importator de bunuri al lumii, după ce, anterior crizei globale, ocupase locurile doi şi, respectiv trei, în aceste
ierarhii. În plus, rezerva sa valutară a rămas, ca şi anterior crizei, cea mai mare din lume, dar cu un volum
considerabil sporit, de la circa 2300 miliarde dolari, cât era la sfârşitul lui 2008, la puţin peste 3000 miliarde
dolari la finele primului trimestru din 2011.
 Aceste performanţe deosebite - cu atât mai remarcabile cu cât au fost obţinute într-o perioadă în care majoritatea
economiilor lumii, în special cele dezvoltate, sufereau pierderi uriaşe pe fondul crizei - s-au datorat atât
condiţiilor comparativ mai bune în care se găsea economia chineză la declanşarea crizei, cât şi măsurilor ferme
de politică economică promovate de guvernul chinez pentru contracararea efectelor acesteia. În lupta cu criza,
piesa intervenţionistă principală a constituit-o pachetul de 586 miliarde dolari pentru investiţii şi stimulare
fiscală, prevăzut pentru perioada 2008/tr. IV – 2010, căruia i s-a asociat o pleiadă de măsuri orizontale şi
verticale de politică industrială, precum şi un ansamblu de politici sociale. Întreg acest set de politici a continuat
să fie aplicat, cu adaptările şi schimbările fireşti de accent, şi în anul 2010
Particularităţile aplicării programului de investiţii şi
stimulare fiscală în 2010
Aşa cum a fost prevăzut, în China programul de stimulare economică a continuat
şi în 2010. Ceea ce a intervenit în plus, a fost o reaşezare a investiţiilor pe
destinaţii, în sensul glisării accentului dinspre investiţiile în infrastructuri, către
cele în sfera educaţiei, serviciilor medicale, sistemului de pensii şi asigurări sociale
şi către încurajarea consumului intern. Astfel, dacă în 2009, 72,0% din valoarea
pachetului pentru stimulare economică s-a îndreptat către investiţii în
infrastructură şi construcţii, în 2010 aceste domenii au mai primit doar maximum
40,0% din fondurile prevăzute, suma cea mai consistentă, echivalând cu 60,0% din
total, fiind orientată către sănătate, educaţie şi creşterea consumului. În această
idee, încă de la începutul anului 2010, guvernul central a pus la punct un program
de restructurare şi revitalizare a sistemului de sănătate în valoare de 850 mld.
yuani (circa 125 mld.USD) din care, în următorii trei ani, 330 mld. yuani (peste 48
mld. USD) vor fi asiguraţi de către administraţia centrală, iar diferenţa, de către
administraţiile locale. Conform planului, până la sfârşitul anului 2011, 90,0% din
populaţia Chinei va fi acoperită de o asigurare medicală pentru servicii de bază,
echivalentă, în mediul urban, cu maximum de şase ori venitul mediu local
disponibil (sau de şase ori salariul anual), iar în mediul rural, cu de şase ori venitul
mediu net. De asemenea, prin acest program se extinde accesul populaţiei la
medicamente şi se reduce costul acestora, sunt create sisteme de ajutor medical în
caz de catastrofe naturale şi de sprijin pentru bolnavii cu boli cronice
Pe de altă parte, noua schemă de pensii pentru mediul rural, experimentată în 2009 în 10 centre pilot, urma
să fie extinsă astfel încât la sfârşitul anului 2010 să acopere 23% din populaţia sătească, iar până în 2020 să
cuprindă complet toată populaţia rurală de vârsta a treia.Totodată, conform declaraţiilor domnului Zhang
Ping, preşedintele Comisiei Naţionale pentru Dezvoltare şi Reformă (NDRC / National Development and
Reform Commission), au fost avute în vedere şi măsuri privind creşterea pensiilor foştilor angajaţi din
întreprinderile productive, mărirea veniturilor persoanelor din categoriile de venituri mici şi mijlocii,
precum şi introducerea unor politici salariale bazate pe performanţă în învăţământul obligatoriu şi în
unităţile de sănătate publică

Pentru reechilibrarea economiei, creşterea consumului intern va fi esenţială. Se speră că prin


măsuri privind îmbunătăţirea serviciilor publice şi a veniturilor populaţiei, precum cele de mai
sus, dar şi prin acordarea de subvenţii şi stimulente fiscale (de pildă reducerea TVA şi a altor
impozite), consumul privat chinez va continua să se majoreze.În oraşe, acesta este de aşteptat că
va creşte mai ales pe seama achiziţiei de autoturisme, case şi alte bunuri de folosinţă
îndelungată, precum şi prin mărirea consumului de servicii, pe când în mediul rural va creşte
mai cu seamă consumul de alimente de mai bună calitate, cel de mijloace de telecomunicaţie şi
de transport

Un alt program care a urmărit creşterea consumului populaţiei, cu precădere al celui din
mediul rural, a fost cel privind stimularea vânzărilor de autoturisme, căruia ia fost alocat un
fond de 755 milioane USD. Una dintre principalele sale măsuri a constituit-o reducerea la
jumătate a taxei pentru achiziţia anumitor modele de autoturisme, cu cilindree mai mică.
Totodată, programul a încurajat înlocuirea vehiculelor vechi, prin acordarea de alocaţii
speciale fermierilor şi oferirea unor condiţii mai favorabile de împrumut.
Evoluţii macroeconomice
-Creşterea economică

 China, a doua cea mai mare economie a lumii,


China, a înregistrat cel mai redus ritm de creştere
din 1992 încoace, pe fondul intensificării
războiului comercial cu SUA, care a afectat şi
cererea internă.
 Produsul Intern Brut (PIB) a crescut în China cu
6% în T3 / 2019 (an/an), după o altă pierdere de
impuls până la 6,2% în trimestrul doi din 2019,
potrivit datelor oficiale, citate de Reuters.
Războiul comercial cu SUA a produs pierderi industriei
prelucrătoare chineze, ceea ce va determina autoritățile
chineze să o susțină cu noi stimulente. Guvernul de la
Beijing a încercat deja prijinirea economiei, prin reduceri de
taxe şi subvenţii la diverse achiziţii, de la maşini la
electrocasnice. Pe de altă parte, partenerii și investitorii în
China urmăresc cu preocupare evoluția economiei acesteia, a
cărei reducere de ritm economic alimentează temerile privind
recesiunea.

Obiectivul Guvernului chinez în acest an este o creştere


a PIB-ului între 6% şi 6,5%, adică la limita
pesimismului exprimat de o veche butadă de pe piețele
de capital, care spune că atunci când China crește cu
(doar ) 6%, restul lumii este în recesiune.

FMI a înrăutăţit prognoza de


creştere a Chinei în 2019 la 6,1%,
de la 6,2%, în urma intensificării
războiului comercial şi încetinirii
cererii pe plan intern. Ar fi cel mai
redus ritm de creştere de la criza
financiară din 2008-2009

Economia Chinei a înregistrat o


performanţă sub aşteptări în 2018,
cu o creştere anuală de 6,6%,
după un avans de 6,8% în 2017 –
cel mai lent ritm de creştere din
1990, pe fondul atenuării cererii
pe plan intern şi al efectelor
războiului comercial cu SUA.
Investiţiile străine directe (ISD) şi investiţiile externe
directe (IED) ale Chinei

 Anul 2010 a fost marcat de înfiinţarea prin investiţii străine directe a încă 27 406 întreprinderi în sectoare
nefinanciare, cu 16,9% mai multe decât în anul anterior. Capitalul străin efectiv utilizat a însumat 105,7 mld.
DOLARI, cu 17,4% mai mult decât în 2009, fiind, ca şi în anii anteriori, îndreptat cu precădere către sectorul
de prelucrare (64,8% din capitalul efectiv utilizat în 2010). Totodată, 40,3% din totalul firmelor cu capital
străin nou înfiinţate aparţin industriei de prelucrare. Anul trecut, doar 0,03% din numărul total de firme noi au
fost înfiinţate în sectorul imobiliar, dar valoarea investită a reprezentat 22,7% din capitalul străin total efectiv
utilizat. Restul de companii nou create (59,7% din numărul total), spre care s-a orientat diferenţa de 12,5% din
capitalul străin total investit în China în 2010, sunt din sfera serviciilor.
CHINA A DEVENIT DESTINAȚIA DE TOP
PENTRU NOI INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE.
 China a depășit SUA ca fiind destinația de top din lume pentru noi investiții străine directe, potrivit

cifrelor ONU citate de BBC. Investițiile noi în Statele Unite au scăzut cu aproape jumătate anul

trecut, ducând la pierderea primei poziții din clasament. În schimb, cifrele ONU arată că investițiile

directe în firmele chineze au urcat cu 4%, aducând China pe primul loc la nivel global. Topul arată

influența crescândă a Chinei pe scena economică mondială. China a avut intrări de 163 miliarde de

dolari anul trecut, comparativ cu 134 miliarde de dolari atrași de SUA, a comunicat Conferința

Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) într-un raport.

 În 2019, SUA au primit 251 miliarde dolari în investiții străine directe noi, în timp ce China a primit

140 miliarde de dolari.În timp ce China este numărul unu pentru noi investiții străine, SUA domină

în continuare atunci când vine vorba de investiții străine totale, aceasta fiind rezultatul deceniilor

petrecute în postura de cea mai atractivă locație pentru companiile străine care doresc să se extindă

în străinătate.Dar experții spun că noile valori subliniază mișcarea Chinei către centrul economiei

globale, care a fost mult timp dominată de SUA, cea mai mare economie din lume.China, implicată în

prezent într-un război comercial cu SUA, ar putea ajunge, conform prognozelor, în prima poziție

până în 2028, potrivit Centrului pentru Cercetări Economice și de Afaceri din Marea Britanie

(CEBR).
Investițiile străine în SUA au atins un
maxim în 2016, la 472 miliarde de
dolari, când investițiile străine în China
erau de 134 miliarde de dolari. De Administrația Trump a încurajat companiile
atunci, investițiile în China au continuat americane să părăsească China și să își
să crească, în timp ce în SUA au scăzut restabilească operațiunile în SUA. De asemenea,
în fiecare an din 2017. a avertizat companiile și investitorii chinezi că
vor face față unor controale sporite atunci când
investesc în America, din motive de securitate
națională
Investiții străine directe, intrări nete (% din PIB) -
China
Economia mondială a încheiat anul 2010 mai divizată decât era la începutul anului. Pe de o parte economiile
emergente, în primul rând China, India şi alte ţări sudest asiatice, au înregistrat şi continuă să înregistreze creşteri
robuste, iar pe de altă parte, Europa şi Statele Unite se află sub spectrul stagnării, şomajului şi chiar al recăderii
înrecesiune. Această lume cu două viteze ridică o serie de riscuri neobişnuite, întrucât „ produsul intern al Asiei nu
este suficient de mare pentru a trage după sine creşterea în restul lumii, dar poate fi suficient pentru a împinge în sus
preţurile mărfurilor de masă.”

• Din poziţia pe care şi-a dobândit-o în peste 30 de ani de creştere accelerată, inclusiv, sau mai ales, prin
performanţele privind depăşirea crizei economice globale şi repoziţionarea sa pe harta economică a lumii,
China este un jucător cheie, de ale cărui politici şi evoluţii vor depinde nu numai starea de fapt din propria
sa economie, ci şisituaţia din restul ţărilor lumii şi mersul economiei mondiale.

Creşterea accelerată din ultimele decenii a permis Chinei tranziţia de la statutul de economie cu nivel scăzut de
dezvoltare, la cel de economie mediu-dezvoltată, dar a generat şi dezechilibre majore, precum dependenţa excesivă de
investiţii, în paralel cu un consum relativ scăzut, supralicitarea dezvoltării industriale, în paralel cu subdezvoltarea
serviciilor, distrugeri masive ale mediului, deschiderea tot mai largă a prăpastiei dintre venituri. Redresarea tuturor
acestor dezechilibre se află pe agenda celui de al 12-lea cincinal, 2011-2015, iar de ameliorarea lor depinde atât
sustenabilitatea creşterii Chinei în perspectivă, cât şi rezolvarea unora dintre dezechilibrele globale.
concluzie

Epidemia de coronavirus determină Europa să admită că a sosit momentul să își reducă dependența de China,
notează Politico. Dacă până acum, dezbaterea a fost una de ordin ideologic, ruperea lanțurilor de aprovizionare
are deja efecte concrete la nivel european, ”vârful” calculat de specialiști fiind jumătatea acestei luni.

Producătorii și furnizorii chinezi și-au oprit activitatea la începutul acestui an, pentru a împiedica răspândirea
epidemiei de coronavirus, efectele resimțindu-se pe lanț în mai multe sectoare la nivel mondial, în special în cel
tehnologic și în industria farmaceutică, ambele cu lanțuri de aprovizionare complexe, care trec inevitabil prin
China. ”Răspândirea coronavirus în China pare a încetini, dar lanțurile globale de aprovizionare rămân rupte”,
notează economiștii ING Group în materialul care a însoțit noua prognoză de creștere economică a Chinei,
redusă la 4,4% din PIB în primul trimestru, de la 5% estimarea anterioară.
bibliografie

1. Roach, Stephen – Asia’s Inflation trap, Project Syndicate, New Haven, 26.01.2011;
2. Romei, Valentina – Chart of the Week: Chinese Wage Inflation Raises Doubts over Cheap Labour,
3. Beyond Brics, FTcom, April 5th, 2011;
4. Roseman, Adam – China to Reallocate Stimulus Spending to Spur Consumption, ARC China, March, 4,
5. 2010, pe baza celui mai recent Raport HSBC;
6. Roubini, Nouriel – China Bad Growth Bet, Project Syndicate, 14.04.2011;
7. Stiglitz, Joseph E. – What Lies Ahead in 2011? Project Syndicate, 2010, www.project-syndicate.org
8. Takenada, Heizo – The Chinese Mirror, Project Syndicate, 2.03.2011;
9. Wen Jiabao – Report on the Work of the Government Delivered at the 4th Session of the 11th National
10. People’s Congress, on March 5, 2011 , Part II. Main Objectives and Tasks for the 12th Five-Year Plan
11. Period;