SERVICIUL DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

ORHEI

DEFICIENŢELE FIZICE ŞI MINTALE

ALE COPIILOR CU CES.
 Fiecare copil are dreptul la
educaţie, indiferent de condiţia
lui socială, fizică sau
intelectuală.
Astfel, ei trebuie să primească
sprijinul necesar, în cadrul
sistemului educaţional, pentru a
primi o educaţie efectivă.
 Ce este dizabilitatea?
Dizabilitatea – deficienţe, limitări de activitate şi restricţii
de participare, care denotă aspecte negative ale
interacţiunii dintre individ şi factorii contextuali în care se
regăseşte.
Persoanele cu dizabilităţi – persoane cu dificienţe fizice,
mintale , deficienţe care, în interacţiune cu diverse
bariere, obstacole, pot îngrădi participarea ei deplină şi
eficientă la viaţa societăţii în condiţii de egalitate cu
celelalte persoane.
Deficienţa mintală – reducerea semnificativă
a capacităţilor intelectuale şi psihice ,fapt
care plasează individul într-o situaţie de
incapacitate şi inferioritate, exprimată printr-o
stare de handicap în raport cu ceilalţi membri
ai comunităţii din care face parte.
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
La deficienţii mintali toate funcţiile şi procesele psihice
sunt afectate.
 dificultăţi în analiză (analiza este mult uşurată,
percepţia devine consistentă, cîmpul perceptiv al
acestuia este destul de îngust);
 dificultăţi în perceperea imaginilor, acestea fiind
descrise nesistematic, lipsă de precizie, fără logică, cu
pronunţate perturbări;
 dificultăţi în gîndire – gîndirea este lentă, lanţul de
judecăţi şi raţionamente rudimentare, noţiunile fiind şi ele
rudimentare;
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 imaginaţia – săracă, neproductivă sau chiar absenţa ei.
La toate formele de deficienţă mintală apar frecvent
tulburări ale imaginaţiei, sub forma minciunii uneori.
 memoria – este diminuată, mecanică, redusă ca volum
şi mai săracă privind fidelitatea reproducerii, timpul de
stocare fiind şi el mai scăzut;
 atenţia – se caracterizează printr-o bună mobilizare,
distributivitate şi mobilitate, dar o slabă putere de
concentrare, fiind atraşi de stimuli nesemnificativi din
mediu;
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 limbajul – este concret, rigid cu inerţie specifică nivelului
gîndirii. Se poate vorbi despre apariţia întîrziată a vorbirii şi
despre dificultăţile pe care le întîmpină copilul în folosirea
propoziţiilor;
 afectivitatea - emotivitate crescută, sentimente de
inferioritate, anxietate, caracter exploziv şi haotic al
reacţiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora;
 în plan motivaţional – predomină interesele şi scopurile
apropiate, trebuinţe momentane, capacitatea redusă de
concentrare a atenţiei şi neputinţa de a prevedea
momentele mai importante ale activităţii îl fac pe deficientul
mintal să aibă dese insuccese. Acest fapt dă naştere
negativismului, descurajării, lipsei aspiraţiilor şi a efortului
voluţional;
 FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 în sfera psihomotricităţii – tipul de reacţie scăzut, viteza
diminuată a mişcărilor, imprecizia lor, imitarea dificitară a
mişcărilor;
 conduita – este frecvent de tip deviant, cele mai frecvente
sunt vagabondajul şi furtul. Pe fondul sugestibilităţii ridicate
şi al lipsei de discernămînt se pot apuca de fumat, pot
începe relaţii sexsuale timpurii sau pot consuma droguri,
imitînd comportamentul unor “copii mai mari”.
 personalitatea – este imatură, manifestări comportamentale
instabile: frică nejustificată, antipatie sau simpatie
nemotivată, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie,
labilitate afectivă, etc.
 DEFICIENȚA FIZICĂ
este definită ca abatere de la normalitate, a
formei și funcțiilor fizice ale organismului
care tulbură:
1.creșterea normală si dezvoltarea
armonioasa a corpului.
2. modifică aspectul exterior.
3. reduc aptitudinile și puterea de adaptare la
efortul fizic și diminuează capacitatea de
muncă productivă a individului.
 CLASIFICAREA DEFICIENŢELOR
FIZICE
Din punct de vedere al gravităţii există:
 deficienţe fizice uşoare – mici abateri de la
normalitatea corporală ce se pot corecta uşor şi total
(ex.: deficienţa corporală, gîtul înclinat lateral sau
înainte, umerii aduşi înainte sau asimetrici, torace în
flexiune, picioare abduse sau aduse, etc.);
 deficienţe medii – defecte morfologice şi funcţionale
staţionale, cu o evoluţie lentă, care se corectează parţial
sau rămîn nemodificate (ex.: cifozele, lordoze, deformaţii
ale abdomenului, toracelui, etc.);
 deficienţe accentuate – modificări patologice evoluate,
care sunt determinate de viaţa intrauterină sau ca
urmare a unor paralizii, traumatisme, infecţii ale oaselor,
muşchilor, articulaţiilor sau vaselor de sînge.
 PARTICULARITĂŢILE DEZVOLTĂRII
FIZICE A COPILULUI CU DF
Probleme motorii fine/grosiere;
Mişcă greu unele părţi ale
corpului;
Distrofie musculară;
Nu-şi poate menţine corpul în
poziţie verticală;
Dezechilibru;
Oboseşte repede;
Manifestă unele reflecţii
atipice;
Tonus muscular redus – pe
stînga sau pe dreapta, doar la
picioare;
Hipersalivaţie;
Tremur prelungit;
Deglutiţie dificilă;
Vorbire neclară;
Scris dificil, indiscifrabil;
Îşi menţine cu dificultate capul;
Tonus muscular scăzut, are,
rigidizarea articulaţiilor;
Accese de epilepsie (pierderea
bruscă a cunoştinţei şi a
sensibilităţii);
Fracturarea facială a oaselor,
consecinţă a deficienţelor de
vitamine şi săruri minerale în
organism, care pot surveni
după o lipsă îndelungată de
mişcare a corpului.
 RECOMANDĂRI CADRELOR
DIDACTICE
Elaborarea materialelor
instructive auxiliare;
Utilizarea materialelor
alternative de comunicare
(desene,sau un șir de desene
simbolice,sugestive);
Folosirea scaunelor, meselor,
pernuţelor speciale pentru
asigurarea poziţiei corecte a
corpului şi a capului;
Sesizarea primelor semne de
oboseală;
Încurajarea perticipării la
anumite activităţi, folosind
ambele mîini;
Utilizarea versiunii
computerizate;
Oferirea timpului pentru
exprimarea gîndurilor;
Încurajarea colegilor de a-l
ajuta cînd întîmpină dificultăţi;
Acordarea timpului suplimentar
pentru finalizarea activităţilor;
Utilizarea benzilor, a lipiciului,
a fîşiilor magnetice, a
panourilor mobile, etc.;
Asigurarea că copilul în cauză
poate avea acces la toate
materialele necesare;
Reducerea sarcinilor,
obligaţiunilor,etc.
VĂ MULŢUMIM PENTRU
ATENŢIE!
 RECOMANDĂRI
PSIHOPEDAGOGICE
PSIHOLOGILOR ŞCOLARI
Studierea particularităţilor psihologice ale copiilor cu
deficienţe mintale/DM;
Desfăşurarea sistematică a lucrului psihoproficaltic cu
părinţii copiilor cu DM;
Desfăşurarea sistematică a lucrului psihoproficaltic cu
cadrele didactice care lucrează cu copiii cu DM în
clasele integrate de copii;
Acceptarea copilului aşa cum este el;
Comunicarea regulată cu copilulu cu DM;
Evitarea suprasolicitării copilului;
 RECOMANDĂRI
PSIHOPEDAGOGICE
PSIHOLOGILOR ŞCOLARI
Folosirea contactului corporal, exerciţii pentru relaxare;
Nu comparaţi copilul cu ceilalţi/alţii;
Lăudaţi copilul imediat, nu lăsaţi pe altă dată;
Adresarea cît mai des a copiilor pe nume;
Străduiţi-vă să faceţi observaţii cît mai rar posibil, mai
ales în prezenţa altor copiii;
Includerea copiilor cu DM în şedinţe de grup cu semenii
lor normali în scopul corecţiei sferei emoţional-volitive,
dezvoltării psihomotrice;
 RECOMANDĂRI
PSIHOPEDAGOGICE
PSIHOLOGILOR ŞCOLARI
La etapa iniţială de instruire este de dorit utilizarea
obiectelor naturale, nu imagini a lor;
Dezvoltarea particularităţilor individuale ale copiilor,
interese, aptitudini, sentimente, atitudini, etc.;
Activitatea de apreciere trebuie să poarte un caracter de
susţinere şi de stimulare;
Lucrul în echipă (părinţii, medicii, logopedul, psihologul,
cadrele didactice) în jurul copilului cu DM.
VĂ MULŢUMIM PENTRU
ATENŢIE!