CREATIVITATEA

ARTISTICĂ
 Creativitatea este considerată funcţia sau
atitudinea inventivă a imaginaţiei,
facultatea psihică ce face posibilă creaţia ca
proces psihic şi act material prin care se
obiectează opera finită.
 Creaţia deschide câmp
liber unor performanţe
variabile, în funcţie de
dotarea individuală.
Calitatea înfăptuirilor este judecată după
criterii axiologice, iar artistul sau omul de
ştiinţă, după parametrii care îi definesc
pe oamenii de talent sau pe marile genii.
 Esteticienii, precum şi cercetătorii în
domeniul psihologiei artei, sunt unanimi în
a recunoaşte că, în procesul creaţiei,
selectarea anumitor aspecte din realitatea
imediată sau mai îndepărtată, se realizează
într-un mod deosebit de artist.
 „Orice eveniment convertit
psihic devine prilejul unei
vibraţii afective. Acest lucru
exprimă acuitatea şi
diferenţierea percepţiilor,
precum şi a stărilor sufleteşti ale
creatorului, care au un ecou aşa
de dens încât ele converg în
afara sensibilităţii, sub forma
unor ample reverberaţii
emoţionale. Un artist aude şi
vede mai fin (…) pentru că toate
excitaţiile organelor pătrund mai
adânc în viaţa sa emoţională”

(M. Freienfels der Kurst, Leipzig,

Berlin, f.e. 1923, vol. II, pg. 28,
cf. Dan Mihăilescu, Dimensiuni
ale creaţiei, pg. 22)
 Discutând
despre
procesul
artistic, George
Călinescu arată
că „talentul
este condiţia
sine qua non în
creaţie, după
cum este
posibilă
gestaţia ce se
supune legii
cauzalităţii ca şi
sarcina uterină.
“Creaţia
artistică este
un lucru
individual ce
ţine de
încrederea în
resursele
proprii. Ea
este, de
asemenea, o
dovadă de
curaj, curajul
de a merge
până în miezul
lucrurilor.”

Vaclav Jamek
 Psihanaliza înglobează o serie de concepţii dezvoltate de Sigmund Freud
privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea
proceselor desfăşurate în inconştient şi a relaţiilor sale cu conştientul, din care
rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice.
Aceste concepţii s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale.
Dinamica procesului creativ între
corp şi operă
        Creaţia artistică a rămas oare o enigmă pentru psihanaliză? Studiile
psihanalitice au abordat problema creaţiei cu interes şi stăruinţă în
speranţa că vor descoperi secretul a ceea ce Freud în 1910, în "O
amintire din copilărie a lui Leonardo da Vinci" desemna ca fiind un
proces enigmatic, cu toate că, în 1908 în "Poetul şi reveria" el
analizează procesul creaţiei atât din punctul de vedere al originilor sale
cât şi al rolului său în viaţa psihică.
Funcţia operei ar fi aceea
de a îndeplini o dorinţă
nesatisfăcută, trezită de
un eveniment real.
Dinamica procesului
creativ este guvernată
de principiul plăcerii,
scopul fiind reducerea
tensiunii astfel generate.
Rolul procesului de
creaţie ar fi totuşi
mai uşor de
determinat. După
Freud, aparatul
nostru psihic ar fi
conceput să
controleze tensiunea;
dacă omul posedă
darul artistic, el este
capabil ca pornind de
la conflictele
intrapsihice să îşi
transforme visele în
creaţii artistice.
         Totuşi Freud nu va înceta să se
refere la operele de artă, fie ele
literare sau plastice pentru a-şi
susţine sau ilustra afirmaţiile
teoretice, căci opera, ca orice
producţie a individului este o
mărturie a configuraţiei şi a dinamicii
psihismului.
Creaţia presupune investirea
unei cantităţi de afect într-o
lume imaginară, o lume în
care suntem ghidaţi de
dorinţă.
Creaţia-construcţie este
întotdeauna legată de
un pericol pulsional, de
tensiunea psihică
împiedicată să se
elibereze.
 Winnicott vorbeşte despre o zonă neutră a
psihismului, care, insuficient reprezentată şi
elaborată, ar fi sursa operei de artă. Dacă
demersul creator merge în sensul organizării
haosului, nu putem vorbi despre
deconstrucţie, refuzul şi negarea a tot ceea
ce este constituit.
Totuşi artiştii vorbesc deseori despre
aceasta. Marguerite Duras, scriitoare
franceză mărturisea într-o emisiune
televizată :
       ” Artistul este acela care refuză
faptul că este creat de către un altul; el
încearcă să se piardă şi să se re-creeze
pe sine însuşi.”
Realizator: Cârstoiu Anda Ioana
Clasa: X B
Anul: 2008-2009
Liceul Teoretic “Callatis” Mangalia
Prof. coord. : dna Doina Manoleasa