Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PREADOLESCENȚI-TENDINȚE
SPRE COMPORTAMENTUL
CRIMINAL
Studenta- Vahnei Siluana
Verificator- Savca Lucia
CUPRINS:
Definiția la agresivitate
Definiție la preadolescent
Definiție la criminal
Motivele comportamentului agresiv la preadolescenți
Concluzie
DEFINIȚIE:
Agresiv- Persoană care atacă fără motiv, care caută prilej de ceartă.
Preadolișcent- Care nu a ajuns încă în perioada adolescenței
Criminal- Persoană care comite o faptă contra legii
AGRESIVITATEA LA
PREADOLISCENȚI
Creşterea tendinţelor agresive specifice relaţiilor interpersonale în societate capătă statut de
problemă foarte acută a contemporaneităţii. Cînd deschidem televizorul, radioul sau ziarul
vedem violenţă şi agresivitate. Frecvența și intensitate cazurilor de violenţă şi de agresivitate
în grădiniţe, şcoli, instituţii sociale şi în familii provoacă o nelinişte crescîndă în rîndurile
organizaţiilor responsabile de generaţia în creştere. Agresivitatea este una din problemele
frecvente întîlnită în colectivul de copii. La mulţi dintre copii are loc manifestarea spontană a
agresivităţii, la alte categorii de elevi agresivitatea este o formă de comportament care nu
numai că se păstrează la ei dar şi se transformă într-o calitate personală.
Agresivitatea este definită ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi
îndreptată împotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva fiinţei proprii ca
autoagresivitate. Agresivitatea poate fi verbală şi fizică, aplicată direct sau indirect asupra
victimei, manifestată sau pasivă . Roland Doron şi Francoise Porot consideră că agresivitatea
este o dispoziţie permanentă în a se angaja în conduite de agresiune reale sau fantasmatice. Se
pot distinge două aspecte: o agresivitate malignă, distructivă şi o agresivitate enigmă la care
combativitatea se exprimă prin competiţie şi creativitate.
Agresivitatea poate fi un mod prin care puberii atrag atenţia sau îşi cîştigă o identitate proprie.
Atunci cînd li s-a dat o importanţă prea mare de la vîrsta fragedă, cel mai uşor şi mai sigur
mod de a obţine această atenţie nelimitată este agresivitatea sau comportamentul necooperant.
Programele TV care conţin scene de agresivitate, jocuri violente cresc frecvenţa gîndurilor şi a
sentimentelor agresive, ducînd la mărirea nivelului de activare fiziologică.
MIJLOACELE
AGRESIVITĂȚII
Agresivitatea este un comportament social învăţat. Această poziţie este susţinută în special de
numele lui Albert Bandura, care formulează teoria învăţării sociale a agresivităţii. Conform
acestei teorii, comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe mijloace şi anume:
Direct, deci prin învăţarea direct
Prin observarea şi imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales al adulţilor. Cel
mai frecvent, consideră Bandura, modelele de conduită agresivă pot fi întîlnite în:
Familia - părinţii copiilor violenţi şi ai celor abuzaţi şi maltrataţi adesea provin ei înşişi din
familii în care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa fizică
Mediul social - în comunităţile în care modelele de conduită agresivă sînt acceptate şi
admirate, agresivitatea se transmite uşor noilor generaţii
Mass-media – în special, televiziunea care oferă zilnic modele de conduită agresivă fizică
sau verbală.
MOTIVELE
CRIMINALITĂȚII:
Obiectivul general al studiului de faţă constă în identificarea absenţei controlului familiei, a unei
educaţii prost orientate şi a unei influenţe convergente ale altor factori din mediul în care se
dezvoltă preadolescentul care sunt principalele elemente care favorizează inadaptarea, integrarea
negativă în cadrul grupurilor determinând comportamente antisociale fără a reduce la disfuncţiile
familiei acest comportament şi fără a atribui doar şcolii şi sistemului educativ al acestuia, efectele
legate de comportamentele deviante ale preadolescenţilor. Această cercetare va verifica în ce
măsură, pe fondul particularităţilor dezvoltării psihice a puberului şi în anumite momente ale
evoluţiei sale, oricare din aceşti factori,fiecare în parte sau acţiunea lor sumativă pot influenţa
devianţa comportamentală. Subscrisă problematicii educaţiei morale, problematica studiului
devianţei depăşeşte, de fapt, acest cadru înrucât sunt luate în studiu modurile concrete în care
influenţele externe sunt filtrate de către factorii interni subiectivi ai personalităţii preadolescentine
generând în anumite situaţii comportamente deviante.
Cel care ajunge la comiterea actului criminal are, la bază, o puternică violare a drepturilor sale
naturale afective. Lipsa educației este unul dintre factorii de lojă în care psihologia
criminologică modernă, în special, și criminologia modernă, în general, se statuează în
explicațiile actului criminal.
De ce comit puberii crime? Răspunsul ar fi unul simplu care nu diferă mult de acel al
adulților. Ei foarte bine înțeleg că acest comportament este antisocial.
Unii preadolescenți care comit o oarecare crimă sunt îndumați de faptul: dorinței de atenție,
agresivitatea sporită,un factor de răspuns la o traumă psihologică sau fizică,obsesia față de
ceva.
Este bine de știut că puberii sunt predispuși la un comportament violent și antisocial deoarece
este o vîrstă în care ei nu ascultă de nimeni și toți sunt dușmani.
STRATEGII DE INTERVENȚIE
Strategii pentru puberii agresivi. Ce poţi face când eşti agresat:
Nu reacţiona;
Consideră ca agresiunea este problema lui nu a ta;
Fii categoric şi calm;
Dă-i agresorului impresia că eşti de acord cu el, spune-i că are dreptate şi îndepărtează-te;
Mergi cu capul sus, arată prin poziţia corpului că nu eşti vulnerabil şi că nu te afectează atacul
lui;
Încearcă să ai umor, încearcă să glumeşti pe seama ta pentru a nu răspunde agresorului aşa
cum doreşte;
Nu răspunde la violenţă cu violenţă, nu folosi forţa fizică, violenţa nu rezolvă niciodată
problema, nu ştii niciodată ce va face agresorul;
DIMINUAREA
AGRESIVITĂȚII
Psihologul propune 10 ședințe pentru a diminua agresivitatea.
Rezumat program: Programul de diminuare a agresivităţii prin T-grup se desfăşoară în condiţii
mai apropiate de viaţa cotidiană, subiecţii având posibilitatea să întreţină relaţii sociale. În
urma integrării preadolescenţilor în grup se realizează o apropiere între membrii grupului
pentru a înlătura sentimentul de singurătate şi abandon. Se ameliorează comunicarea nu doar
între membrii grupului, ci şi cu ceilalţi. În cadrul grupului se educă o atitudine de încredere şi
deschidere faţă de alţii; se îmbunătăţesc relaţiile sociale în afara grupului.
Exercinții de diminuare a problemei.
„Orbul şi călăuza”