PRINCIPIILE EFICICIENȚEI ȘI

EFICACITĂȚII!

Prezentat: Vahnei Siluana

Controlat: Fornea Iuliana
 CUPRINS:
 DEFINIȚIA
PRINCIPIUL DEFINIRII OBIECTIVELOR
PRINCIPIUL STABILIRII PRIORITAȚIILOR
PRINCIPIUL FIXĂRII TERMENELOR
PRINCIPIUL GESTIUNII TIMPULUI
PRINCIPIUL SINEGREI
TIPURI DE EFICIENȚĂ ȘI EFICACITATE
 DEFINIȚIE:
• Principiile sunt definite ca idei,norme și chiar
valori fundamentale a unei acțiuni practice.
Eficiența și eficacitatea fiind acțiuni extrem de
complexe,inseamnă că, pentru a fi obținute ,trebuie
să fie bazate pe asemenea idei fundamentale.
 PRINCIPIUL DEFINIRII
OBIECTIVELOR:

• Eficiența și eficacitatea sunt evaluate de regulă în funcție de

gradul de realizare a obiectivelor propuse. Pentru a fi însă
posibilă realizarea obiectivelor , este necesară mai întîi
stabilirea lor. Obiectivele se difinesc, de obicei,ca fiind
scopurile și rezultatele care dau sens vieții și activității. Ele
implică acțiuni cu sens.
 ROLUL OBIECTIVELOR :
• Rolul obiectivelor în întreaga activitate umană, deci și în cea organizațională, este extrem de
mare. Obiectivele îndeplinesc o foarte însemnată funcție reglatorie și stimulatoare,ele
direcționează,dar și împing spre acțiune. Obiectivul este ca un far care strălucește în
departare , ghidîndu-l pe navigator și ajutîndu-l să nu se rătăcească.
 PRINCIPIUL STABILIRII
PRIORITĂȚILOR
• Obiectivele pe care o persoană sau o organizație și le propune pot fi extrem de numeroase și
de variate; cum însă realizarea lor concomitentă este practic imposibilă ,apare necesitatea
stabilirii priorităților. Aceasta nu înseamnă ,după cum s-ar pitea crede la prima vedere, o
selecție a obiectivelor, adică reținerea unora și eliminarea altora, ci din potrivă o
ierarhizare,ordonare a tuturor obiectivelor reținute pentru a fi îndeplinite.
 CUM SE STABILESC
PRIORITĂȚILE?
• Aceasta este marea întrebare cu importanță vitală atît în plan psihoindividual, cît și în
psihoorganizațional. De obicei, indivizii și organizațiile își stabilesc prioritățile în funcție de
importanța și urgența lor, concetrîndu-se pe esențial.

• În stabilirea priorităților nu trebuie pierdute însă din vedere și alte criterii ,la fel de
importante , dacă nu chiar mai importante. Unul dintre acestea îl constituie beneficiile
anticipate prin realizarea obiectivelor respective. Beneficiile pot fi: primare,secundare,
imediate și întîrziate.
 PRINCIPIUL FIXĂRII TERMENELOR:
• Acest principiu răspunde nevoiei de organizare și planificare a timpului și activităților în
vederea realizării obiectivelor propuse. El mizează pe valoarea stimulatoare a termenilor. De
regulă, termenul la care urmează a fi îndeplinită o activitate sau un obiectiv îl determină, îl
impulsionează, uneori chiar îl forțează pe individ sa-și mobilizeze toate eforturile și toate
capacitățile de care dispune, să caute și să descopere mijloacele necesare, în fine să-și
ordoneze acțiunele astfel încăt, în final, să ajungă la realizarea aceea ce si-a propus.
 CLASIFICAREA TERMENILOR:
• Termene realiste- posibil de realizat ,în acord cu capacitățile și disponibilitățile psihofizice
sau materiale ale individului si organizațtie.
• Termene clare,precise- cu indicarea riguroasă a coordonatelor temporale privind realizarea
activităților și obiectivelor.
• Termene pozitive- care anticipă efecte benefice pentru individ și organizației.
• Termene inevitabile- care nu pot încălcate și termene negociabile.
• Termene autoimpuse- pe care individul și le fixează singur.
• Termene lungi- ce se întind pe o perioadă mai mare de timp.
 PRINCIPIUL GESTIUNII TIMPULUI:
• După opinia noastră , acest principiu răspunde unei duble necesități : pe de o parte , celei de a face cît mai mult,chiar totul,
pe de altă parte ,necesitatea de a face cît mai bine. Cum realizarea concomitentă a celor două deziderate este destul de
dificilă ,dacă nu chiar imposibilă, se impune cu stringență gestiunea rațională și armoniosă a timpului. Cînd vorbim despre
gestiunea timpului, avem în vedere, în primul rînd, duratele în sine ale timpului. În afara aspectului la care ne-am referit mai
înainte, și anume acela al stabilirii duratelor optime, de data aceasta un alt aspect trece în prim-plan. Gestiunea rațională a
timpului presupune comprimarea sau delatarea corespunzătoare a duratelor în conformitate cu:

• Ritmul
• Cantitatea și calitatea rezultatelor obținute
• Noile cerințe cu caracter imperativ
• Numărul întreruperilor
• Gradul de automatizare a activităților
• Intervenția unor activități parazite sau timpi morți
• Trasaturile de personalitate
MODELUL MANAGERIAL AL
TIMPULUI
 PRINCIPIUL SINERGIEI:
• Rare sunt obiectivele, fie personale, fie profesionale, care să poată fi îndeplinite doar prin
forțele proprii. Realizarea lor implică interacțiuni și interdependențe complexe, cooperări și
intrajutorări extinse, acțiuni coerente. La fel și activitățile mai ales cele practicate în mediile
organizaționale: puține sunt cele de timp propriu zis individual. De regulă, ele presupun
nemumarate dependențe profesionale, indeferent dacă acestea sunt directe și imediate sau
indirecte și îndepărtate. Cît privește munca de conducere ,acesta se desfășoară în grup, în
echipe, există relații între șefi și subordonați, presărate de-a lungul liniei ierarhice sau la
nivelul unuia și aceluiași nivel ierarhic,însă între departamente diferite. Fără armonizarea și
coordonarea eforturilor în vederea realizărilor obiectivelor și activităților propuse ,eficientța
personală și cea organizațională ar fi grav afectată.
 BIBLIOGRAFIE:
• Cartea “ Tratat de psihologie organizațional-managerială ,, Volumul I scrisă de
către Mielul Zlate, paginiile 164-175