Proiectul privind Învățământul Secundar

(ROSE)
Schema de Granturi pentru Licee
Beneficiar: LICEUL TEHNOLOGIC REGELE
MIHAI I
Titlul subproiectului: EU VREAU, EU POT
Acord de grant nr. 875/SGL/RIII/13.10.2020
 

“FAMILIA ŞI PROVOCĂRILE
ADOLESCENŢEI”
Prof.Ana Maria Popa

- 2021-
 Cu toţii am întâlnit elevi a căror personalitate puternică ne-a dat
de furcă, dar şi elevi foarte docili.
Cea mai mare satisfacţie a dascălului este atunci când reuşeşte să
colaboreze bine sau foarte bine cu un elev care, la început, a
refuzat orice colaborare.
.
Sufletul unui adolescent este uşor de rănit, iar rana se
adânceşte cu fiecare situaţie dificilă pe care o va întâmpina.
Prin structura lor copii sunt sinceri, naivi şi cinstiţi şi este păcat
să le alterăm aceste trăsături morale prin intervenţii brutale ca
bătaia (care este exclusă din rândul metodelor educative) sau
prin atitudini nesincere, meschine.
Rolul de părinte este greu şi pretinde cunoştinţe teoretice şi
practice de pedagogie, psihologie şi medicină; pretinde
bunăvoinţa acestora de a învăţa continuu de la şi din viaţă, de a
gândi, şi mai ales de a înfrunta situaţii imprevizibile şi pe care
trebuie să le rezolve cu înţelepciune şi cu discernământ.
 Problemele pe care
copiii le ridică în faţa
părinţilor sunt adesea
rezultatul unor preocupări sau
frământări individuale şi la
care aşteaptă un răspuns din
partea părinţilor.

Şi în aceste cazuri
părintele trebuie să-l asculte
cu răbdare pe copil , să
analizeze problemele ce-l
preocupă si să încerce să
găsească o cale de rezolvare.
 Autoritatea părinţilor şi a şcolii
reprezintă o garanţie împotriva a
numeroase probleme sociale care ar
putea afecta educaţia şi sănătatea
copiilor cum ar fi: stresul, delicvenţa
juvenilă sau insuccesele şcolare.
Există mai multe tipuri de părinţi:

Părinţi autoritari: sunt foarte solicitanţi şi

direcţi în comunicare. Ei cer foarte mult de la
copii şi aşteaptă în schimb supunere. Urmăresc
evoluţia copilului pas cu pas şi îl îndrumă
mereu pe un stil de impunere , dictatorial.

Părinţi indulgenţi: sunt tipul de părinţi care

evită confruntarea, care sunt mai permisivi şi
care nu impun reguli foarte stricte. Nu sunt
implicaţi prea direct în comunicare şi nu sunt
prea solicitanţi.
Părinţi negociatori: sunt părinţii
care îmbină partea autoritară cu
negocierea. Ei asigură o disciplină
mai mult în colaborare, cerinţele
lor fiind bazate pe dorinţa de
socializare şi cooperare.

Părinţi puţin implicaţi: au un nivel de

implicare mai scăzut. În cazuri extreme,
se poate ajunge chiar şi la nglijare.
 Comportamentul copiilor este determinat de practicile
părintţlor :

Copiii ai căror părinţi sunt mai autoritari sunt nesociabili,

au rezultatelor şcolare slabe, nu au încredere în forţele proprii
şi au un nivel mai ridicat al depresiei.
Fiind permanent verificaţi de părinţi şi certaţi pentru fiecare
nota mică, aceşti copii ajung să se interiorizeze si să tremure la
gândul că tatăl sau mama autoritară va afla de eşecul la vreo
materie.
 Copiii cu părinţi prea indulgenţi tind să aibă rezultate mai
scăzute la învăţătură, însă au un nivel mai ridicat al încrederii
în sine, al interacţionării sociale şi un nivel mai scăzut al
depresiei.
Expresii de genul: „lasă d-na profesoară că eu nu am făcut
facultate şi uite ce bine îmi merge”, imprimă şi în mintea
elevului ideea că învăţătura nu este necesară.
De fapt stilul de educaţie pe care un părinte îl aplică copilului
său este un barometru clar al stării de bine din familie. Fiecare
îşi găseşte propriile coordonate comportamentale, prin care
stabileşte o anumită linie de creştere.
Iată cateva dintre motivele pentru care unii parinţi nu vin
la şedinţele planificate:

 copilul meu imi spune totul;

 sunt prea ocupat;
 vin doar dacă a facut vreo prostie la şcoală.
Şi atunci rămâne ca dascălul să fie mama, tata şi
prietenul elevului său...