1

RELIGII MONOTEISTE
ISLAMUL
 2
INTRODUCERE

Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în

ceea ce privește numărul de adepți, după  creştinism. Sensul general al
cuvântului Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor
lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe
teritoriul actual al Arabiei Saudite de către profetul Muhammad și bazată pe
textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a
răspândit pe un un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de
Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina.
 3
CREDINȚĂ
Musulmanii consideră că principala înregistrare scrisă a revelației către omenire este
Coranul, pe care îl consideră perfect, reprezentând revelația finală a lui Dumnezeu.
Musulmanii cred că părți ale Bibliei și ale Torei au fost pierdute, interpretate greșit
sau distorsionate de credincioși. Din această perspectivă Coranul este văzut ca o
corectură adusă cărților sfinte iudaice și creştine.
Musulmanii susțin că islamul conține în esență aceeași credință ca a tuturor trimișilor
lui Dumnezeu, omenirii de la  Adam, Coranul codificând revelația finală a lui 
Dumnezeu. Învățătura islamică vede iudaismul și creştinismul ca derivând din
învățăturile unora din acești profeţi - în special Avraam - și recunoaște rădăcinile lor
avraamice, în timp ce Coranul îi numește Oameni ai Cărții.
 4
CORANUL
Coranul este cartea sfântă a islamului. Coranul a fost revelat, conform tradiției
islamice, Profetului Muhammad de către îngerul Gabriel  în numeroase ocazii între
anii 610 și moartea lui Muhammad în 632.
Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și până
la urmă subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mutaziliții au
susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au
pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui
Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține
eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din
cadrul islamului se apropie de poziția mutazilită.
 5
ALLAH
În arabă, Dumnezeu se numește Allah, o formă a al-ilah, sau „unicul
dumnezeu”. Allāh se traduce așadar prin Dumnezeu. Utilizarea implicită a articolului
hotărât în Allah indică unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu,
musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul
iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina  care îl
privește pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezei, văzând aici o formă de politeism.
Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Dumnezeu în islam, deoarece o
astfel de imagine artistică ar duce la idolatrie, care este interzisă. Mai mult, mulți
musulmani cred că Dumnezeu este lipsit de corp, făcând imposibilă reprezentarea Sa
bidimensională sau tridimensională.
 6
Ramurile islamului
Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru
conducerea califatului, numită în izvoarele islamice „Marea discordie”, stă la originea
împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiţi (0,2%)
și şiiţi (9,8%), dintre care 80% se află în Iran.
Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această
divizare are la bază, în principiu, ponderea acordată în dreptul canonic (ar.: ‫فـــهـ‬
‫ ق‬ fiqh)
următoarelor surse: Coranul, Tradiția profetului Muhammad (sunna), reflecția și
consensul. În funcție de această pondere se constituie şcolile juridice din islam: cele
patru școli juridice sau rituri ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit),
legislația șiită (jafarită sau duodecimană, ismaelită și zaydită) și cea ibadită.
 7
Cei Cinci Stâlpi ai Islamului
Cei Cinci Stâlpi ai Islamului, sau cu alte cuvinte, obligațiile fundamentale ale
oricărui musulman, sunt după cum urmează:

1. Mărturisirea de credință;
2. Rugăciunea;
3. Pelerinajul la Mecca;
4. Postul din luna Ramadan;
5. Dania rituală.

Mecca
 8
Sărbători islamice
Ramadanul, a noua lună din an, este asociat revelaţiei Coranului faţă de profetul
Mahomed. Această manifestaţie implică absenţa hranei şi apei de la răsărit până la
apus. Acestora cărora le este rău sau călătoresc în acest timp pot fi iertaţi prin
compensarea acestui timp mai târziu. Toţi musulmanii se adună împreună pentru a
oferi sprijin unul altuia şi deseori dedică timp în plus venerării şi rugăciunii.
Moscheea devine centrul adunărilor religioase şi sociale şi acolo sunt deseori
strângeri de fonduri pentru organizaţii caritabile.
 9
Sărbători islamice
Sărbătoarea Ramadanului se termină cu festivalul Id ul-Fitr, în prima zi a lunii
următoare (Shawal). Musulmanii urmează preoţii Id şi dau Zakah, o donaţie caritabilă
pentru a asigura că toţi, bogaţi şi săraci, pot participa la festivităţi. Obiceiurile
ascociate întreruperii festivalului vin din învăţăturile Coranului, dar sunt determinate
de asemenea de variaţia tradiţiei, cum ar fi stilul de îmbrăcăminte şi modul de
preparare a hranei.
Id-ul-Adha sau Festivalul Sacrificiului sau Marele festival, este o sărbătoare de patru
zile care este parte a hajului, adică pelerinajul la Mecca. Un animal poate fi oferit
drept sacrificiu la Mina, în drumul de întoarcere spre Mecca, de la Muntele Arafat.
Comemorează voința lui Ibrahim de a-şi sacrifica fiul, Ismael, lui Dumnezeu.
Musulmanii care nu sunt în pelerinaj, sărbătoresc la ei acasă şi merg la moschee.