RELIGII MONOTEISTE

IUDAISMUL
 INTRODUCERE

• Iudaismul, cunoscut și sub numele de

religie mozaică (după principalul profet
evreu, Moise), este religia poporului
evreu.
• Preceptele iudaismului au stat la baza
religiilor monoteiste creștinism și islam.
• Termenul iudaism își are originea în
numele regatului Iuda (spațiul colorat cu
verde deschis), țara tribului Iuda —
descendenții celui de-al patrulea fiu al
patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele
secolului XVII î.Hr.) – cu capitala la
Ierusalim, lăcașul Marelui Templu.
 E TA P E
Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade:
1. Perioada Templului din Ierusalim;
2. Perioada talmudică;
3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent).
Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor
(pirushim) din perioada Macabeilor.

Perioada Templului din Ierusalim sau Monoteismul biblic este caracterizat

de tăierea împrejur, primirea legilor mozaice, porunca de a construi tempul.
Perioada talmudică sau Iudaismul post-exilic este perioada în care apare
sinagoga ca nou lăcaş de rugăciune şi de studiu.
Perioada rabinică sau Iudaismul rabinic este perioada în care apare
rabinatul, autoritatea care avea puterea de decizie în probleme de credinţă şi
juridice.
Iudaismul contemporan este constituit din trei orientări: iudaism ortodox,
reformat, conservator.
 POPORUL EVREU

• Denumirea “evreu” ar proveni de la Eber, un strămoş al lui Avraam.

Poporul evreu este originar din Orientul Apropiat, din regiunea numită în
antichitate Ţara lui Israel. Poporul evreu e numit în limba ebraică
„poporul (lui) Israel”, cu atestări arheologice din perioade antice (cea mai
veche a fost găsită în Egipt şi e datată în jurul anului 1213 î.Hr.).
• Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască şi
cunoscută prin ea în toată lumea.
 CONDUCĂTORI

După tradiţia evreiască, 12 triburi de evrei, formate din descendenţii celor 12 fii
ai lui Iacob, au cucerit Ţara Israel (Canaanul), au colonizat-o şi au format un
regat condus de regele Saul.
Lui Saul i-a urmat regele David, care a cucerit oraşul Salem (în ebraică Şalem),
căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim (Oraşul Păcii) şi care a devenit
capitala evreilor.
Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care urma să fie unic
în religia evreilor.
O perioadă semnificativă în istoria ţării şi a poporului a fost domnia
aliatului Romei, regele Irod cel Mare, care a construit, între alte multe
construcţii, şi o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim.
După moartea sa, începând din anul 6 d.H. ţara a fost guvernată de
prefecţi romani, în paralel cu regii locali.

În urma a două războaie cu Imperiul Roman (66 şi 70 d.H.) statul evreu

a fost distrus, iar evreii scăpaţi au plecat în exil.
 C Ă R Ț I D E C U LT

• Biblia este împărţită în: Thora

(cele cinci cărţi ale lui Moise),
Nebiim (Prorocii) şi Ketunim
(Scrierile, Psalmii).
• Talmudul (are două părţi: Mişna şi
Ghemara) şi Kabbala (tradiţia)
• Ghidul pentru cei nedumeriţi al lui
Moise Maimonide cu 13 articole
de credinţă.
 TEOLOGIE

• popor exclusiv monoteist;

• cred în Dumnezeu, Creatorul,
Proniatorul şi Stăpânul Universului,
care comunică cu poporul ales prin
îngeri şi profeţi;
• un rol central îl are respectarea
celor 10 porunci primite de Moise
pe Muntele Sinai.
 L O C A Ș U R I D E C U LT

• după robia egipteană - cortul sfânt şi

chivotul legii
• templul din Ierusalim
• robia babilonică - templul lui Irod a fost
devastat în anul 70
• Sinagogele (înseamnă în ebraică case de
întrunire) sunt de 20 de secole locuri în
care evreii se întrunesc pentru a se ruga
şi a studia. Orice loc poate sluji acestui
scop cu condiţia să fie orientat spre
Ierusalim, să nu fie acoperit de altă
construcţie şi să conţină un anumit
număr de obiecte de cult.
 SĂRBĂTORI

• sabatul săptămânal - Sâmbăta este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua

de odihnă a Creatorului după cele şase zile de facere a lumii (Geneza).
Potrivit religiei evreieşti, este interzis să se lucreze în ziua de sâmbătă şi în
zilele de sărbători.
• anul calendaristic are 8 mari sărbători: Anul Nou (Roş Haşana, în septembrie,
zi de pocăinţă), Ziua purificării templului (Yom Kipur, post şi iertarea
păcatelor), Sărbătoarea corturilor (Sukkot - 7 zile se binecuvintează roadele),
Hanuca (comemorează în decembrie resfinţirea templului), Anul nou al
pomilor (fructe proaspete), Purim (victoria), Pesah (Paştile pe 14-21 nisan,
când se consumă azimă, miel, vin), Cincizecimea (Savuot aminteşte de
primirea Legilor de către Moise).
 IUDAISMUL ACTUAL

Religia iudaică, prin fiinţa şi scopul ei, ar fi fost menită să fie numai o
pregătire, o călăuză spre Hristos cum spune Apostolul Pavel. De aceea, cu
venirea creştinismului, valabilitatea sa ar fi încetat. Tema mozaismului era
ideea mesianică, venirea unui Mesia, care urma să întroneze
universalitatea religiei adevărate, în locul iudaismului particularist şi
exclusivist.
De vreme ce împărăţia mesianică s-ar fi realizat prin venirea lui Iisus
şi instituirea creştinismului, mozaismul și-ar fi încheiat menirea istorică.
Aşteptarea unui alt Mesia, cerut numai de interesele naţionale exclusive
ale poporului evreu, face din mozaismul de astăzi mai mult o doctrină
naţională decât una religioasă. Aceasta rezultă şi din faptul că iudaismul
mai supravieţuieşte şi azi, redus însă aproape exclusiv numai la poporul
iudeu, fără să fi fost îmbrăţişat de alte popoare.