Formele definiției

III. În funcție de definit:

I. În funcție de valoarea lor pentru Definiții reale
cunoaștere: nominale lexicale
stipulative
a. Definiții științifice- conțin carateristici
A. Definiții reale – definesc obiectul desemnat prin definit, conțin însușiri,
esențiale ale definitului;
proprietăți ale obiectelor. În general, aceste definiții au relația de
b. Definții neștiințifice - conțin caracteristici definire exprimată prin verbul „a fi”.

accidentale, secundare ale definitului. B. Definiții nominale - au ca obiect numele, cuvintele sau, altfel spus,
componenta lingvistică a termenului cu rol de definit.
II. În funcție de modul de exprimare: Definițiile nominale se clasifică astfel:

a. Definiții explicite - indică direct înțelesul a. Definiții lexicale – precizează toate sensurile unui cuvânt într-o limbă, se
pot rezuma la enumerarea sinonimelor.
noțiunii;
b. Definiții stipulative apar in următoarele situații:
b. Definiții implicite - înțelesul definiției • Un nume nou este cerut de o invenție nouă;
rezultă indirect. • Cuvintele existente într-o limbă dobândesc sensuri noi;

• Existența unor sensuri specifice ale cuvintelor în anumite domenii;

• Introducerea unor abrevieri.

2
 IV. În funcție de definitor:
a. Definiții prin gen proxim și diferență specifică
Definitorul conține genul proxim al definitului (genul cel mai apropiat) și diferența specifică (însușirile speciei, in cazul
acesta insușirile definitului, care are rol de specie pentru definitor).

Ex: Pătratul este dreptunghiul cu toate laturile egale.

Definit (specie pt „dreptunghi”) definitor( „dreptunghi ” este genul proxim pt „pătrat”, „cu toate laturile egale”, insușire a
pătratului, adică diferența specifică)

b. Definiții operaționale
Definitorul conține o serie de operații pe care să le respecte definitul. Acest tip de definiție este utilizat mai ales de științele
naturii.
c. Definiții constructive (genetice) - definitorul arată modul în care apare, se generează obiectul desemnat prin definit.
d. Definiții prin enumerare- definitorul enumeră elemente din clasa definitului, fie prin enumerare parțială, fie prin enumerare
completă.
e. Definiții ostensive (prin indicare sau demonstrative) – se indică un obiect și se folosesc expresii precum: „acesta este un/o”...,
„ în imagine avem...”