Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Științe ale Educației,Psihologie și Arte

Catedra de Psihologie

Grupul în psihologia socială

Prezentare PPT la cursul “Psihologia Socială”

Elaborat: studenta gr.PS11Z, Chiriac Mihaela

Verificat: asist.univ. ,Nacai Lilia

Bălți,2020
 Plan:
1. Grupul în psihologia sociala.
1.1.Conceptul de grup în psihologia sociala;
1.2.Clasificări ale grupului social;
1.3.Functiile si dimensiunile grupului;
1.4.Dinamica grupului;
1.5.Fenomenul liderismului si problema conducerii grupului social.
2. Procese si fenomene de grup
2.1.Facilitatea sociala;
2.2.Lenea sociala;
2.3.Deindividualizarea.
Grupul în psihologia socială

1.1.Conceptul de grup în psihologia sociala

Definiţie:
Grupul – un ansamblu de persoane, aflate în interacţiune, în vederea atingerii unui scop,
diferenţiindu-se după funcţii sau sarcini.
Joacă un rol mare în viaţa
persoanei, fiind mediul în
care are loc socializarea şi
integrarea socială a ei
GRUPUL
SOCIAL
Oferă individului uman
sentimentul de securitate,
de mijloc de afirmare
Este mediul în care sunt
învăţate şi perpetuate
normele şi valorile sociale
Contribuie la satisfacerea
trebuinţei de afiliere a
omului, răspunzînd nevoilor
de apartenenţă
 Specificul grupului social după A. Neculau:

Apare ca un subsistem indus

într-o tipologie de formaţie Dezvoltă raporturi sociale în
socială în care se conţin cadrul unor reguli bine
colectivităţi, asociaţii, stabilite în comun.
organizaţii.
GRUPUL
SOCIAL

Regrupează membrii după

Se prezintă ca entităţi criterii funcţionale şi / sau
particulare compelmentare
 1.2.Clasificări ale grupului social
1. Din perspectiva raportului individ-grup:
• grup de apartenenţă – grupul primar cărui îi aparţine un individ în momentul dat;
• de referinţă – grupul de unde îşi împrumută valorile‚ la care se aliniază în scop de comparare şi de identificare‚ procese prin care se face
distinct.
2. Din consideraţia numărului de persoane membri ai grupului:
• mic (familial, şcolar, de muncă etc.), în care se menţin raporturi interpersonale directe şi se realizează acelaşi scop;
• mare (organizaţie‚ întreprindere‚ instituţie)‚ în care relaţiile interpersonale sunt mai puţin frecvente‚ dar care realizează un scop principal
comun‚ şi foarte mare (clasă, etnie, cetăţeni ai unui stat etc.), întrunind persoane în conformitate cu unul din criteriile sociale.
3. În conformitate cu atitudinea faţă de criteriile valoric-normative ale societăţii:
• orientat pozitiv;
• marginalizat;
• antisocial;
• criminal;
• etc.
4. După tipul de activitate, pe care o desfăşoară:
• de joc;
• muncă;
• învăţătură;
• etc.
5. Există
• grupuri primare întrunind un număr restrâns de membri, implicaţi într-o reţea directă de comunicare şi menţinând raporturi afective
interpersonale;
• grupuri secundare în care relaţiile au un caracter indirect, activităţile membrilor intersectându-se prin variate medieri.
 Grupul mic, grupul primar sau grupul restrîns – obiectul de care se preocupă
îndeosebi psihologia socială după Ch. Cooley:

1. Prezintă o asociaţie intimă,

cooperare şi interacţiune directă,
faţă-n faţă a persoanelor;
2. Contribuie la formarea naturii
sociale şi idealurilor individului;
3. Încurajează diferenţiere şi
competiţia.
4. Au un scop comun.
5. Menţin relaţii afective.
6. Împărtăşesc aceleaşi norme,
idealuri, credinţe.
7. Menţin relaţii echilibrate cu
exteriorul.
8. Păstreză dimensiunea sa restrînsă.
• Tipurile grupurilor
primare (după
Cooley)
1. Familia – primul grup
primar pe care-l cunoaşte
civilizaţia.
2. Grupul de joc al copilului
– caracterizat prin
spontaneitate şi cooperare,
promovarea ambiţiei şi
onoarei.
3. Grupul de vecinătate –
exprimarea vieţii sociale în
mediul rural.
4. Comunitatea de bătrîni –
indivizi care se cunosc din
copilărie şi adolescenţă şi
care se regrupează în
cluburi, societăţi, reuniuni
după interese etc.
• Tipurile grupurilor restrînse (după
Leclerc)
1. Grupul de sarcină - uniţi pentru o îndatorire
comună.
2. Grupul de formare psihosocială – mediu de
educare, formare socială, profesională.
3. Grupul de acţiune comunitară – inclus în
activitatea socială, politică, dezvoltarea locală etc.
4. Grupul de loisir – de timp liber: sport, cultură,
activităţi artistice etc.
5. Grupul de persoane dintr-o rezidenţă – unit într-
o anumită unitate educaţională, locativă, de
sănătate etc.
6. Familia.
1.3.Funcțiile și dimensiunile grupului:

Grup

Funcții: Dimensiuni:

de integrare; de diferențiere; Instrumentală; Relațională;

de producere a
de schimbare; Contextuală
ideilor.
 1.4.Dinamica grupului:

In primul rand, ansamblul fenomenelor

psihosociale ce se produc in grupurile
primare si legile care le reglementeaza.
Dinamica grupului-forțele care acționează
în interiorul unui grup. Dinamica
grupurilor se constituie din doua mari parti:
In al doilea rand, dinamica grupului este
ansamblul metodelor de actiune asupra
personalitatii prin grup si a metodelor de
actiune a acestor grupuri asupra grupurilor
1.5.Fenomenul liderismului si problema conducerii grupului social:

Pentru cei care anima munca in grupuri se folosesc mai multi termeni: animatori, lideri, monitori.
Animarea grupurilor – organizarea muncii in grupuri prin incurajarea productiei comune, facilitare (reformularea obiectivelor, planificare, incitare
la munca) si organizare (amenajarea relatiilor dintre membri).
2. Procese si fenomene de grup

2.1.Facilitatea socială:

Facilitarea sociala examineaza efectele pe caresimpla prezenta a celorlalti le are asupra comportamentului unei

persoane .
Paradigma facilitarii sociale dateaza din 1897, cand Triplett realiza experimente asupra competitiei.
Cercetarile din sfera facilitarii sociale pot fi clasificate in termenii a doua
paradigme experimentale: paradigma publicului pasiv si paradigma co-actiunii.
-Paradigma publicului pasiv presupune observarea comportamentelor atunci
cand el se produce in prezenta unor spectatori pasivi.
-Paradigma co-actiunii are invedere efectele celorlalti care efectueaza ,simultan si independent ,aceeasi sarcina ca si
subiectul.Paradigma presupune izolarea competitiei.Unul din criteriile unei teorii adecvate a facilitarii sociale il
reprezintapotentialul ei de a explica efectele de stimulare si inhibare a performanteiatat pentru subiectii umani ,cat si
pentru cei din lumea animala.
2.2.Lenea socială:

Lenevirea sociala este o reducere a efortului individual

atunci cand se lucreazain grup si eforturile fiecaruia se
confunda cu eforturile celorlalti, comparativ cusituatia
cand individul lucreaza singur.
„Efectul Ringelmann" sau „lenea sociala" (social
loafing), cum 1-au numit mai tarziu psiho­logii sociali, se
refera asadar la reducerea efortului individual ca
urmare a cresterii numerice a grupului.
Cercetatorii contemporani din domeniul performantei de
grup au reluat aceasta concluzie si au sugerat ca efectul
Ringelmann are doua explicatii posibile :
-Lipsa de coordonare - in conditia de grup, subiectii se pot
incurca unii pe altii tragand de aceeasi funie. Din cauza
celorlalti, ei nu pot sa traga la fel de tare ca atunci cand
realizeaza singuri sarcina.
-Pierderea motivatiei - evident, explicatia aceasta implica
mecanisme psiho-logice. Potrivit ei, subiectii sunt mai
putin motivati sa traga cat de tare pot de funie in situatia de
grup - pur și simplu nu incearca sa traga mai tare. Din
cauze care raman a fi elucidate, grupul determina o
diminuare a motivatiei.
2.3.Deindividualizarea:
Deindividualizarea reprezintă reducerea responsabilității
individuale și a conștiinței de sine a individului ca urmare a
prezenței celorlalți (Festinger, Pepitone, & Newcomb, 1952;
Zimbardo, 1970)
Deindividualizarea apare numai în situația în care prezența
celorlalți asigură anonimatul.
Mulțumesc pentru atenție!