Metabolismul glucidic

Generalităti.
Digestia si absorbtia glucidelor.
Glucide simple si conjugate
Structură si rol biologic.
Căi de metabolizare ale glucozei.
Boli induse de glucide.

Hipo si hiper glicemia

 METABOLISMUL GLUCIDIC
GENERALITĂtI
 Glucidele sunt biomolecule cu rol
energetic si structural, sintetizate de
plantele verzi, din compusi simpli
(CO2, H2O si energie solară), iar în
organismul animal ajung pe cale
exogenă (hrană).
 Metabolismul glucidic cuprinde:
 degradarea (catabolismul)
glucidelor;
 biosinteza (anabolismul)
glucidelor.
 METABOLISMUL GLUCIDIC

DEGRADAREA GLUCIDELOR -
DIGESTIA
 Pentru a putea fi absorbite prin peretele
intestinal, oligo- si poliglucidele sunt supuse
unei digestii prealabile sub actiunea unor
enzime din clasa hidrolaze si anume glucidaze.

 Oligo- si poliglucidele care nu sunt hidrolizate

enzimatic nu pot fi absorbite, ajung în tractul
intestinal inferior unde sunt preluate de bacterii.
 DEGRADAREA GLUCIDELOR – DIGESTIA
Glicoliza

Glicoliza aerobă cuprinde mai multe etape:

 degradarea glucozei până la acid piruvic (prin reactii comune cu
glicoliza anaerobă);
 ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul Krebs, format dintr-o succesiune
de reactii ce se desfăsoară în matrixul mitocondrial;
 lantul respirator (sistemul transportor de electroni sau respiratia
celulară) cuplat cu fosforilarea oxidativă, proces în care coenzimele
reduse rezultate din ciclul Krebs sunt oxidate de către oxigenul molecular,
rezultând apă si energie stocată în molecula de ATP.
 Procesele sunt localizate în membrana mitocondrială internă.
 DEGRADAREA GLUCIDELOR – DIGESTIA
Glicoliza

Glicoliza anaerobă
 succesiunea de reactii enzimatice care se petrec în conditiile aprovizionării
insuficiente cu oxigen a tesutului muscular.
 este un proces rapid de generare a unei cantităti relativ mici de energie,
rezultând totodată si produsi de metabolism ce pot fi utilizati în reactii de
biosinteză
Reactia generală a procesului de degradare anaerobă a glucozei este:
 DEGRADAREA GLUCIDELOR – DIGESTIA
Glicoliza
 În afară de muschiul scheletic care în primele faze de efort functionează
anaerob,
  în organismul animal mai sunt si alte celule care produc acid lactic,
deoarece utilizează glicoliza anaerobă ca furnizor energetic.
 S-au descris celule din rinichi si din retină care functionează virtual anaerob, ca
si eritrocitele mature care neavând mitocondrii folosesc aceeasi cale de obtinere a
ATP.
 Acumularea acidului lactic în celulă este nocivă, întrucât scade pH-ul
citoplasmatic, inhibând enzimele, inclusiv cele din glicoliză. De aceea el este
eliminat în sânge, care îl transportă la ficat, unde este reconvertit în piruvat si apoi
în glucoză. Procesul se numeste gluconeogeneză, iar ciclul fiziologic prin care
acidul lactic este metabolizat, ciclul Cori.
 DEGRADAREA GLUCIDELOR – DIGESTIA
Glicoliza

II  - GLICOLIZA AEROBĂ
 procesul de metabolizare a piruvatului pe cale aerobă (cu participarea
oxigenului) este un proces enzimatic care se realizează în mitocondrie.
 Acidul piruvic obtinut prin metabolizarea anaerobă a glucozei este decarboxilat
oxidativ în prezenta coenzimei A si transformat în acetilCoA:

 În mecanismul de reactie intervin si coenzimele NAD+ care sunt reduse la

NADH(H+), tiaminpirofosfatul si ionii de magneziu.
 AcetilCoA intră apoi într-un proces enzimatic ciclic de degradare din care
rezultă CO2, coenzime reduse si ATP, denumit ciclul acizilor tricarboxilici
(ciclul acidului citric) sau ciclul Krebs.
 CĂILE DE UTILIZARE ALE GLUCOZEI

GLUCOZA
- sursă de energie – glicoliză
- sinteză de compusi - glicogen
- pentoze
- acizi uronici
- glicerol, acetil-CoA
- aa neesentiali, purine,
pirimidine
- NADPH
 CĂILE DE UTILIZARE ALE GLUCOZEI

Utilizarea glucozei în tesuturi depinde de:

 starea metabolică
 anabolică (postprandial) - glu  piruvat  CATC  ATP
- ficat  TG, colest  t. adipos
 catabolică (interprandial) - glu  energie în t. glucodependente
 tipul de tesut
 eritrocite – glicoliză anaerobă, pentoze
 creier – insulino-dep., glicoliză aerobă, pentoze
 t. adipos - insulino-dep., acetil-CoA  AG
 ficat – glicoliză, depozitare, ac. glucuronic
BIOSINTEZA
GLUCIDELOR
 GLICOGENOGENEZA

Glicogenogeneza este procesul prin care se sintetizează glicogen din glucoză.

 sediul biosintezei glicogenului este în principal celula hepatică si într-o
măsură mai mică celula musculară.
 formarea glicogenului este un proces endergonic (consumator de energie),
are loc prin adăugarea succesivă de unităti de glucoză activată (fosforilată) la
molecule de glicogen preexistent (glicogen primer).
 sinteza moleculei de glicogen foloseste ca primer initial o proteină,
glicogenina, care transferă opt radicali glucidici pe gruparea OH a tirozinei
din structura proprie.
 proteina rămâne în interiorul moleculei de glicogen.
 adăugarea noilor unităti de glucoză se face la capătul nereducător al lantului
poliglucidic
 GLUCONEOGENEZA

 Gluconeogeneza este procesul de biosinteză a glucozei din precursori

neglucidici, care pot fi transformati în acid piruvic.
 acest proces exclude acizii grasi si acetilCoA, dar include acidul lactic, unii
amino-acizi, glicerol.
 importanta procesului rezidă în faptul că permite conversia la glicogen a
altor molecule, mentinând în acest fel glicemia la valori relativ constante.
 aceasta este importantă pentru că o serie de tesuturi si celule (creierul,
eritrocitele, retina, celulele parenchimului renal) folosesc exclusiv glucoza ca
resursă energetică.
 rezerva de glicogen a ficatului este mică si se epuizează după 24 de ore de
înfometare. Dar tot ficatul este cel care face ca viata să poată continua pentru
că el este singurul capabil să biosintetizeze glucoza.
 punctul de plecare îl constituie acidul piruvic
 GLUCONEOGENEZA

 Examinând calea glicolitică se observa că doar 3 dintre reactii sunt

ireversibile:
 fosforilarea glucozei de către hexokinaza (glucokinaza) cu consum de
ATP;
 fosforilarea fructozo-6-P cu consum de ATP;
 transformarea fosfoenolpiruvatului în acid piruvic;

 biosinteza glucozei pe calea inversă este posibilă cu conditia găsirii unor

modalităti de trecere peste aceste puncte cheie (ireversibile).
 Afectarea enzimelor implicate în metabolismul
glicogenului
 glicogenoza hepato-renală (boala von Gierke) – glucozo-6-fosfataza
- hipoglicemie, lipoliză, gluconeogeneză, hiperlactacidemie
- tulburări digestive, convulsii, hepatomegalie, tulburări
neurologice
 glicogenoza generalizată (sindromul Pompe) – 1,4-1,6-glucozidaza
- depunere de glicogen în miocard, muschi, SNC
 glicogenoza – fosforilaza musculară
- depuneri de glicogen anormal
- crampe musculare, dureri, oboseală
 gliocogenoza Herbs – fosforilaza hepatică
- depuneri de glicogen în ficat
 glicogenoza de tip “0” – glicogensintaza
- hipoglicemie, cetoză, întârzierea cresterii, tulburări neurologice
Rol biologic
- structura membranelor – structural, functional (recunoasterea
celulelor), adezivitate
- grupele sanguine – A, B
- procesele de apărare – imunoglobuline, interferon, complement
- coagularea sângelui – protrombina, fibrinogen
- transportul compusilor endo-, exogeni – transferina, ceruloplasmina,
transcortina
- lubrifianti – tub digestiv, mucoasa vaginală
- metabolismul hemoglobinei – haptoglobine
- stabilitatea celulelor – glicoforine (hematii)
 PROTEOGLICANI
 contin heteropolizaharide neramificate fixate covalent pe proteine
 trizaharid de legătură – gal-gal-xil
 localizare – intracelular, cartilagii, tendoane, piele, lichid sinovial
 polizaharidele – glucozamină/galactozamină
 - acid glucuronic (acid iduronic)

Clasificare – după structura dizaharidului

 acid glucuronic + N-acetil glucozamină – acid hialuronic,
 acid glucuronic + N-acetil-galactozamină - condroitin-4-sulfat,condroitin-6-
sulfat
 acid glucuronic/acid iduronic + N-acetil-galactozamină - dermatan sulfat
 acid glucuronic/acid iduronic + N-acetil-glucozamină - heparan sulfat, heparină
 D-galactoză + N-acetil-glucozamină + glucide – keratan sulfat
 mucopolizaharidoze
 acumulare de dermatan sulfat, heparan sulfat – întârziere mintală, opacifierea
corneei, deformări scheletice, modificări somatice, surditate
 ACID HIALURONIC

 structură liniară
 asociere cu proteoglicani
 localizare – cartilagii, lichid sinovial, corp vitros, derm, ţesut nervos, ţesut
epitelial
 cu apa formează soluţii vâscose  lubrifiant, protecţie mecanică
 hidrolizat de hialuronidază
 CONDROITIN SULFAT

 cartilagii, artere, cornee, tesut nervos

 mineralizarea osoasă, matricea cartilajului
 ionizarea gr. sulfat
 osteoartrită
 suplimente nutritive
 HEPARINA

 localizare – ficat, piele, plămân

 anticoagulant - antitrombina
 clarificarea plasmei postprandial
 PEPTIDE

Clasificare:
 peptide (oligopeptide) - compusi formati dintr-un numar relativ mic de -
aminoacizi
 polipeptide - compusi formati dintr-un numar mai mare de -aminoacizi, dar cu
masa moleculara mai mica de 10000
 proteine (poliprotide superioare, holoproteide) - compusi cu masa moleculara
mai mare de 10000
 heteroproteide - compusi care pe lânga un lant proteic,mai contin si o grupare
neproteica numita grupare prostetica
Deci, fiecare molecula de peptida, polipeptida sau proteina va contine: "n" resturi
de - aminoacizi; (n-1) legaturi peptidice (de tip amida substituita); un N-acid
(aminoacidul N terminal), rest de -aminoacid de la capatul lantului, care poseda
grupa amino libera si un C-acid (aminoacidul C-terminal), rest de -aminoacid,
de la celalalt capat al lantului, care poseda grupa carboxil libera
 PEPTIDE
REPREZENTANTI
 Carnozina (-alanilhistidina) si anserina (-alanil-N-metilhistidina) sunt
dipeptide prezente în muschi, care intervin în schimburile energetice din
organism
 L-aspartil--fenil-L-alanil metil eterul (aspartam) este o dipeptida de 152 de
ori mai dulce decât zaharoza; daca radicalul fenil este înlocuit cu un radical
ciclohexil, compusul rezultat este de 225 ori mai dulce decât zaharoza. Acest
compus este folosit ca edulcorant artificial, cu slab aport caloric, de catre
diabetici si pentru controlul greutatii corporale începând din anul 1983
 Glutationul (-glutamil-cisteinil-glicina) - prima tripeptida naturala cunoscuta
si izolata din drojdia de bere, prezenta în toate celulele, joaca un rol important în
procesele de oxido-reducere, datorita prezentei în molecula a gruparii -SH, care
are caracter reducator conducând la disulfura
 Oxitocina si vasopresina sunt nonapeptide cu structura ciclica, datorita
formarii unei punti disulfurice între gruparile -SH, care provin de la doua resturi
de cisteina, prezente în lantul polipeptidic. Aceste peptide sunt hormoni
hipofizari. Oxitocina actioneaza asupra musculaturii netede, în special a uterului,
provocând contractii. Vasopresina are o actiune similara dar mult mai redusa,
provocând cresterea tensiunii arteriale prin inhibarea diurezei.
 PEPTIDE
REPREZENTANTI
Insulina este de asemenea un hormon de natura proteica, secretat de pancreas.
Masa moleculara a insulinei este de aproximativ 6000, dar moleculele sunt
asociate formând agregate cu mase moleculare de 12000, 48000 care în anumite
conditii disociaza.
 insulina regleaza metabolismul glucidic si indirect influenteaza si asupra
metabolismului altor compusi organici.
 hipofunctia pancreasului conduce la diabet zaharat, boala care se
caracterizeaza prin hiperglicemie si glicozurie, aparând totodata si modificari
în metabolismul proteinelor si lipidelor.
 hiposecretia de insulina poate fi compensata prin administrare periodica
de insulina, care influenteaza direct asupra sintezei glicogenului hepatic si
asupra oxidarii glucozei în muschi
 Metabolismul intermediar al glucidelor
Reglarea
 directa - concentratia de glucoza din sange;
 nervoasa – centrii glicoreglarii locali din hipotalamus.Insulina hormon efect
hipoglicemiant
 Glucagonul hormon hiperglicemiant
 Indexul glicemic – raspunsul insulinic al organismului.
 Glucidele se gasesc in alimente in forme simple sau complexe prin urmare nu
au aceeasi viteza de asimilatie.
 Pentru a evita depunerile glucidelor sub forma de grasimi trebuie sa consumam
alimente ce contin glucide complexe cu absorbtie lenta, deoarece acestea
mentin nivelul relativ constant al glucidelor din sange si totodata evita
fluctuatiile insulinei.
 Este nevoie sa consumam in mod constant de-a lungul zilei (la 2-3 ore)
alimente ce contin glucide complexe.
 Raspunsul insulinic al organismului la consumul diferitelor alimente pe o scara
de la unu la o suta.
Cu cat numarul este mai mic cu atat acele alimente sunt mai indicate in
regimul alimentar.
Glucoza – 100; paine integrala din secara – 42; Paine alba -100; soia – 15;
Banane – 82; alune – 13.
 Boli induse de glucide
Diabetul
 boală cronică de metabolism care apare prin deficit partial sau total de
insulină – hormon pancreatic care controlează metabolismul glucidelor.
 Există două forme de diabet zaharat:
 diabet zaharat de tip I, insulinodependent, care apare mai frecvent
la copii si la adolescenti, reprezentând 10 - 15% din totalul cazurilor
de diabet zaharat.
 diabet zaharat de tip II, insulinoindependent, care apare în principal
la adulti si este de departe forma cea mai frecventă de boală,
reprezentând 86 – 90% din totalul de cazuri.
 Apare de regulă ca o consecintă a consumului exagerat de dulciuri,
coroborat si cu o stare de oboseală si de epuizare a functiei
insulinoproducătoare a pancreasului.
 Dacă la începutul secolului al XIX-lea, boala afecta doar 1‰ din
locuitorii unor tări, în 50 de ani procentul a crescut la 7‰, pentru a
ajunge în ultimii ani la procente si valori îngrijorătoare
 Boli induse de glucide.
Diabetul.
 Conform unor recente statistici ale OMS, există astăzi în lume mai mult de
150 milioane de persoane bolnave de diabet, iar până în anul 2025 se
prognozează dublarea numărului de bolnavi.
 Cauzele sunt:
• proliferarea unor principii alimentare nesănătoase ,
• viata sedentară si
• stresul cotidian.
 Se estimează că la noi numărul bolnavilor de diabet la începutul mileniului
III depăseste cifra de 800.000 de cazuri.
 Relatia diabetului cu obezitatea este astăzi binecunoscută.
 Se stie că peste 85 – 90% din bolnavii de diabet au fost sau sunt obezi.
 Desi se cunoaste că, între 32 – 36% din cazurile de diabet la copii, factorul
dominant este cel genetic (ereditar).
 Cea mai sigură cale în vederea diminuării consecintelor diabetului în lume
o constituie prevenirea bolii.