STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU

PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI

2014-2020

Muntean Cosmina Minodora

Stan Mădălina Cosmina
Neagu Monica
Purdea Felicia
Secăreanu Sara Eva
Brustur Ramona Diana
German Andreea Eliana
Teanc Emilia Felicia
Bobescu Mihaela
Bolboaca Monica
Fogarasi Emese
 Cuprins

1. INTRODUCERE 6. OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE/MĂSURI

Cadru strategic
Procesul participativ de elaborare a strategiei 7. REZULTATE AŞTEPTATE (ORIZONT 2020)

2. SCOPUL STRATEGIEI 8. PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE

3. PRINCIPIILE STRATEGIEI Dezvoltarea mecanismelor de guvernanţă şi

consolidarea sinergiilor între sectoare
4. CADRUL DE POLITICI - PROVOCĂRI Monitorizarea implementării Strategiei Naţionale
Sistemul de protecție socială
Educație
Sănătate

5. DESCRIEREA SITUAȚIEI ACTUALE

Context general
Structura demografică - Dinamica numărului de copii
Structura gospodăriilor
Sărăcie și excluziune socială
Copii afectați de sărăcie
Forme de deprivare a copiilor din mediul rural
Copii romi
Excluziunea socială a copiilor cu dizabilități
Alte categorii de copii vulnerabili
Educaţie
Sănătate
Violenţa asupra copilului
Forme de discriminare a copilului
Ascultarea opiniei și participarea copilului
 INTRODUCERE
Cadrul strategic

Programul de Guvernare 2013-2016 asigură condiții de formare și dezvoltare copiilor de

la naștere până la 18 ani.
Fondurile Europene Structurale și de Investiții
 sunt propuse măsuri de intervenție corelate cu principalele documente strategice care
vizează protecția copilului, în special Strategia privind promovarea incluziunii sociale şi
combaterea sărăciei. 
 se elaborează Acordul de Parteneriat în vederea stabilirii priorităților de finanțare
europeană
Strategia Europa 2020 are ca tinta reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului
pe persoane afectate de sărăcie și/sau excluziune socială.
 Strategia Consiliului Europei pentru Promovarea Drepturilor Copilului
(2012-2015) consolidează capacitatea de a ghida și de a oferi suport statelor membre
pentru politicile în domeniul protecției copilului. 

Recomandarea Comisiei 2013/112/UE: Investiția în copii - ruperea cercului

vicios al defavorizării.

Procesul participativ de elaborare a strategiei

Sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi

Persoanelor Vârstnice şi cu sprijin tehnic şi financiar din partea reprezentanţei
UNICEF România, a fost constituit un grup de lucru.

Un rol essential l-au avut Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru

Copil (FONPC), Hopes and Homes for Children (HHC România), Fundaţia SERA
România şi Organizația Salvaţi Copiii-România. În procesul consultativ au fost
implicați și reprezentanți ai Consiliului Național al Elevilor.
 Scopul strategiei

 promovarea investiției în dezvoltarea și bunăstarea copilului, pe baza unei abordări

integrate de către toate instituţiile şi autorităţile statului, în condițiile respectării
drepturilor copilului și accesului universal la servicii.

 asigurarea coerenţei şi consolidarea politicilor, la nivel sectorial, între diferitele nivele şi

mecanisme de guvernanţă, precum şi concordanţa acestora cu obiectivele stabilite în
documentele europene.
 1. Promovarea centrării
societății pe dezvoltarea și
bunăstarea copilului.

8. Echitatea şi transparenţa 2. Promovarea şi respectarea

bugetării/alocărilor financiare interesului superior al copilului.
destinate copiilor.

7. Asigurarea stabilităţii, PRINCIPIILE

continuităţii şi STRATEGIILOR 3.Universalitatea,
NAȚIONALE nediscriminarea şi egalitatea de
complementarităţii îngrijirii PENTRU
personalizate acordate fiecărui PROTECȚIA ȘI
şanse.
copil. PROMOVAREA
DREPTURILOR
COPILULUI 4.Primordialitatea
6. Participarea şi consultarea responsabilităţii părinţilor în
(2014 - 2020)
copiilor în adoptarea deciziilor creşterea şi îngrijirea copiilor şi
care îi privesc. caracterul subsidiar, dar
responsabil, al intervenţiilor
autorităţilor statului

5. Promovarea parteneriatului
interinstituțional și cu societatea
civilă
 1. Promovarea centrării societății pe
dezvoltarea și bunăstarea copilului.
`
Este necesar un
efort colectiv
direcționat Copilul este resursa
sistematic pentru umană a viitorului.
bunăstarea
Copilul trebuie să
copilului.
reprezinte valoarea
centrală a oricărei
societăți.

2. Promovarea şi respectarea interesului

superior al copilului.

Interesul superior al copilului reprezintă principiul fundamental pe care

se bazează actele normative ce reglementează protecţia şi promovarea
drepturilor copilului.
 3. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse.

Strategia naţională pentru Principiul nediscriminării

protecţia şi promovarea drepturilor obligă autorităţile să ofere tuturor
copilului asigură cadrul necesar copiilor aflaţi într-o situaţie
respectării drepturilor tuturor similară acelaşi tratament.
copiilor, fără nicio discriminare.

4. Primordialitatea responsabilităţii părinţilor în creşterea

şi îngrijirea copiilor şi caracterul subsidiar, dar
responsabil, al intervenţiilor autorităţilor statului
Continuarea măsurilor
privind sprijinirea, Autorităţile administraţiei
responsabilizarea şi publice locale sau alți actori
conştientizarea instituţionali intervin pentru a
părinţilor copilului sprijini aceste responsabilităţi
cu privire la responsabilitatea esenţiale atunci când resursele
primară ce le revine în tot ceea familiale nu asigură pe deplin
ce înseamnă creşterea, satisfacerea nevoilor copilului.
îngrijirea, educarea
și bunăstarea acestuia.
 5. Promovarea parteneriatului interinstituțional și cu societatea civilă.

Este promovat: parteneriatul comunitar, care porneşte de la

premisa că responsabilitatea faţă de copii nu trebuie să aparţină unei
singure autorităţi sau instituţii, ci unei întregi reţele, alcătuite din:
 reprezentanţi ai instituţiilor sau organizaţiilor responsabile
 liderii informali ai comunităţii
 familia acestuia.
Parteneriatul trebuie să asigure susţinerea eforturilor pentru promovarea
unor politici şi acţiuni destinate copiilor, cu accent pe valorile
comunităţii.

6. Participarea şi consultarea copiilor în adoptarea deciziilor care îi privesc.

Participarea copiilor este un proces continuu, de implicare a acestora în deciziile

care îi privesc, care favorizează schimbul de informaţii, dialogul constant între
adulţi şi copii. Se realizează în baza respectului reciproc şi valorizării opiniilor
acestora, prin prisma vârstei şi gradului de maturitate.
7. Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii îngrijirii personalizate
acordate fiecărui copil.

Serviciile oferite Importanţa

copiluluilui şi familiei
sale trebuie să fie
disponibile în orice
moment al vieţii acestuia
și să urmărească
sprijinirea autonomiei la
momentul maturităţii.
Profesioniştilor asigurării stabilităţii
din domeniu le pentru fiecare copil
revine rolul de a trebuie să rămână o
identifica soluţiile prioritate și pentru
care pot avea caracter copilul separat de
de permanenţă familie.

8. Echitatea şi transparenţa bugetării/alocărilor financiare destinate copiilor.

Convenţia ONU cu privire la Finanţarea constantă şi echitabilă a

drepturile copilului obligă statele
părţi în privința: disponibilității
resurselor publice, alocării
judicioase a acestora şi utilizării în
scopul asigurării respectării
drepturilor copilului.
măsurilor destinate dezvoltării
armonioase a copiilor.
Este una dintre modalităţile de
îndeplinire a obligaţiilor asumate de
către stat în ceea ce priveşte protecţia
drepturilor copilului.
 Creșterea performanțelor sistemului de promovare și protecție a
drepturilor copiilor trebuie urmărită în condițiile unei limitări severe a
resurselor publice, acestea fiind semnificativ mai scăzute în România, cu
aproximativ 10 puncte procentuale sub media europeană, raportat la PIB.

Ponderea cheltuielilor pentru familie și copil în totalul cheltuielilor

pentru protecție socială a scăzut cu aproximativ o treime între 2005 și
2010 . Ca pondere în PIB, scăderea a fost de la nivelul de 1,8 la 1,7 în
același interval (și 1,4% în 2011).
 CADRU DE POLITICI-PROVOCARI

Sistemul de protecție socială

Protecţia copilului și politicile sociale în acest domeniu au fost constant în

prim-planul atenției tuturor factorilor de decizie, la aceasta contribuind atât
implementarea unor reforme importante în acest sector după anii 1997, cât şi
dezvoltarea accentuată a sectorului nonguvernamental din domeniu și în general
preocuparea constantă față de situația copiilor, a organizațiilor internaționale și a
întregii colectivități.

Deși legislația privind protecţia şi

promovarea drepturilor copilului este aliniată
cerinţelor europene şi internaţionale în
materie, se identifică în continuare lipsa
alocării unor resurse adecvate, care să asigure
aplicarea ei în mod unitar.
 Studiul evidențiată o serie de aspecte critice:
 asistenţii sociali de la nivelul serviciilor publice de asistență socială dedică cea
mai mare parte a timpului de lucru acordării de beneficii.
 majoritatea serviciilor destinate prevenirii separării copilului şi menţinerii
acestuia în familie sunt concentrate la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență
Socială.
 serviciile specifice sunt slab dezvoltate, în special în mediul rural.
 lipsa stategiilor şi deficitul de personal cu pregătire adecvată.
 deficite mari în supervizarea și acreditarea serviciilor sociale, a metodologiilor
și procedurilor de lucru specific.
 Un alt punct critic, identificat de mai multe cercetări și confirmat de practicienii
din sistemul de protecție a drepturilor copilului, se referă la insuficienta colaborare
între sectoare sau autorități în implementarea cadrului legislativ existent.

Procesele de dezorganizare familială, corelate cu sărăcia, au generat o creştere a

numărului şi incidenței problemelor: părăsirea copiilor de către părinţi, delincvenţă
juvenilă, consum de droguri, abuz/neglijare/exploatare, inclusiv exploatare prin muncă
sau alte forme, trafic, traiul în stradă.
 Educatia
Școala, de multe ori, nu reușește să identifice și să contracareze factorii de risc care duc la
abandonul copiilor, cele mai des invocate cauze fiind:
Venituri mici

Distanța mare Nivelul scăzut de

față de școală educație al părinților
Principale cauze
invocate la
abandonul
Lipsa sprijinului școlar/neînscriere Probleme de
din partea familiei a în ciclurile sănătate
superioare de
Necunoașterea învățământ
Întârzieri de
limbii române dezvoltare

Dificultăți de învățare
 Există numeroase provocări în ceea ce privește accesul, participarea și
finalizarea învățământului obligatoriu de către toți copiii din România.
 pregătirea insuficientă a cadrelor didactice,
 alocările financiare insuficiente
 dificultățile în identificarea copiilor care au abandonat școala
 o abordare a educației centrată excesiv pe dimensiunea formală
Proiectele de succes s-au dovedit a fi cele bazate pe abordări integrate, la nivelul
comunității-școlii-familiei-copilului, intervențiile ce au urmărit în mod
sistematic să contrabalanseze mai multe categorii dezavantajate.
 Astfel de programe dezvoltate la nivel național cu sprijinul fondurilor
structurale sau ale unor organizații internaționale (UNICEF, Organizația Salvați
Copiii, World Vision, REF, Step by Step, etc.) au oferit, în același timp:
• sprijin copiilor atât în activitatea școlară (prin programe de educație remedială),
cât și în ceea ce privește nutrița, activitățile de timp liber sau dezvoltare personală
prin programe de tip școală după școală.
• informare, formare și consiliere familiilor acestor copii.
• resurse și programe de dezvoltare profesională la dispoziție practicienilor și
specialiștilor, care oferă diferite servicii copilului (educaționale, sociale, medicale
etc.).
 Cum punem în practică un proiect de succes?
După aprobarea proiectului urmează derularea
actvităților propuse în acesta:
 o masă caldă zilnic
 rechizite
 imbrăcăminte
 Program After School

Școala identifică copiii cu risc de abandon școlar.

Se caută parteneri pentru a sprijini financiar școala în demararea unui proiect pentru
sprijinirea copiilor beneficiari.

Parteneri: Școala oferă:

 scoala
 elevii
 cadre didactice
 consilier școlar/ psiholog școlar
 asistentă școlară/ medic școlar
 serviciul de asistență socială
 resursa umană, cadre didactice dispuse la
voluntariat.
 spatiul pentru derularea programului.
 pregătirea temelor de către cadrele didactice
implicate
 partea financiară finanțată.
 Sănătate

Sănătatea reprezintă un domeniu de referinţă, în cadrul căruia există încă

multe zone de interes, în special în ceea ce privește serviciile preventive și
populaționale, care sunt insuficient abordate.
Dreptul copilului la sănătate și implicit la servicii de sănătate este
reglementat pe de o parte de legislația privind protecția drepturilor copilului, iar
pe de altă parte de legislația specifică domeniului sănătății.
Pachetul de servicii medicale de bază este sărac în servicii preventive
centrate pe identificarea riscurilor pentru sănătate la copii, în special la adolescenți
și nu oferă practic alternative pentru rezolvarea acestor riscuri, odată ce au fost
identificate.
Numărul copiilor care beneficiază de servicii de sănătate oro-dentară
este necunoscut și multe dintre aceste servicii sunt plătite integral de către părinți.
 DESCRIEREA SITUATIEI ACTUALE
Context general
Romania a semnalat o scadere a resurselor economice in anii 2009 si 2010 dar o crestre in
2011 ceea ce a dus o apropiere a nivelului PIB per capita la standardul puterii de cumpărare de
media UE28, raportul crescând de la 35% în 2005 din nivelul european la 49%.
Șomajul tinerilor, adică a celor aflați în jurul vârstei medii când apare primul copil, este
considerabil mai ridicat decât pe ansamblul populație. Prețul de cumpărare a locuintelor este
prohibitiv, chiriile sunt ridicate mai ales în mediul urban, în timp ce veniturile sunt scăzute,
locuirea împreună cu părinții și alte rude fiind singura opțiune posibilă.
Aceste aranjamente în gospodării extinse, alături de greutatea găsirii și nesiguranța
păstrării unui loc de muncă, afectează comportamentul tinerilor în privința întemeierii unei
familii și deciziei de a avea copii, ponderea acestora scăzand.
Satisfactia generala a vietii, 2018
 Structura demografică.Dinamica numărului de copii.
Dacă la începutul anilor 1990 în
România erau peste 6,6 milioane de copii, la
1 ianuarie 2013 traiau in Romania doar
3.653.637.
Schimbările în structura populaţiei
evidenţiază accentuarea procesului de
îmbătrânire demografică, cu consecinţe
negative economice şi sociale pe termen
lung.
Una dintre caracteristicile cheie, în
comparație cu majoritatea celorlalte țări
europene, este ponderea ridicată a populației
rurale, situație care are consecințe importante
pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului,
conducând la forme de deprivare de locuire și
materiale, precum și dificultăți de acces la
serviciile sociale.
 Structura gospodăriilor

Conform datelor de la recensământul din 2011, dimensiunea medie a

gospodăriei în România este de 2,7 persoane per gospodărie. Modelul familial cel
mai răspândit este cel al cuplurilor cu un copil, peste jumătate dintre familii fiind
de acest tip. Se observă o creştere continuă a vârstei medii la prima căsătorie, care
ajunge la 26 de ani pentru femei și 29 de ani pentru bărbați în 2011.
În acelaşi timp, o tendinţă similară este înregistrată şi în ceea ce priveşte vârsta
mediană a femeilor la nașterea primului copil, care a ajuns la 26 de ani în 2011.
 In Romania se prezinta o insuficiență a planificării familiale și a
educației pentru sănătate sexuală și a reproducerii, în special pentru
categoriile vulnerabile social. Fenomenul nașterilor în rândul
adolescentelor și tinerelor rămâne în continuare îngrijorător, ceva
mai mult de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani.

Până în 2003 frecvenţa avorturilor a depășit-o pe cea a

naşterilor. Deşi rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri
raportate la 100 de nașterii vii, nivelul a scăzut de 7 ori în decursul
ultimelor două decenii.

Cu o rată de 5,2 copii afectaţi de divorţul părinţilor dintr-o mie

de persoane sub 17 ani, România are un indice scăzut comparativ la
nivel european. Se remarcă totusi ca ponderea copiilor afectaţi
de divorţul părinţilor a crescut cu 0,5‰ în perioada 2005-2011
 Sărăcie și excluziune socială
Mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie și/sau excluziune
socială (52,2% în 2012)
Un raport de ţară al Comisiei Europene pentru România (februarie 2020) arata ca
România a ajuns de la o rată de risc şi excluziune socială de 32,5% în 2018, dar este la o
distanţă uriaşă faţă de media UE, care este de 22%.

Copii (<8 ani) aflati in risc de sărăcie sau excluziune socială. (2017 – 2010)

Riscul sărăciei și excluziunii sociale crește considerabil în gospodăriile cu mulți copii

sau în cele monoparentale, acestea fiind cele mai afectate.
 Copii afectați de sărăcie
Mai mult de un copil din trei este sărac relativ și aproximativ un copil din trei se află în
sărăcie persistentă, fiind sărac în 2011 dar și în cel puțin doi dintre cei trei ani anteriori,
adolescenții (12-17ani) fiind cei mai expuși.

În 2017 rata sărăciei persistente era de 28,8%. Deși în scădere, conform celor mai
recente date estimate EUROSTAT, România rămâne statul european cu cea mai mare diferență
la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii și totalul populației.

Peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi. Un studiu din 2018, în care 3%
dintre copii au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară, și încă 5% uneori, include doar
copiii care trăiesc în mediul rural.
 2012
 1 din 5 copii din gospodării active pe piața muncii este sărac deși adulții
lucrează mai mult de 80% din timpul lor activ.

 10% trăiesc în gospodării fără locuri de muncă.

 rata deprivării materiale severe era în România de 29,9% față de 10,3% în UE27.

 copiii români suferă mult mai accentuat de deprivare materială severă decât
adulții (37,9% față de 27,9%)

 o treime dintre copiii săraci relativ din România sunt în același timp afectați de
deprivare de locuire.

Co
rup
t ie
 Forme de deprivare a copiilor din mediul rural

Formele de sărăcie tradițională din mediul rural se manifestă prin diferite forme de
deprivare de locuire si materiale, precum si dificultati de acces la serviciile sociale:

 numai o treime dintre locuinţele de la sat au baie în interior, un sfert au toaletă în interior
şi doar una din zece este conectată la canalizare.

 2/3 dintre adultii intervievati au afirmat ca isi trateaza copilul acasa, fara a-l duce la
medic atunci cand este bolnav

 1/4 petrec în drumul dintre casă şi şcoală o oră sau mai mult.
 Copii romi
 apartenența la etnia romă crește cu 37% riscul unui copil de a fi sărac.

 aproximativ 40% dintre copiii romi beneficiază de hrană insuficientă.

 28% dintre copiii /tinerii între 15 și 19 ani sunt căsătoriți

 mai mult de 15% se află în afara școlii: 6,9% au întrerupt studiile, iar 8,9% nu au fost
înscriși niciodată
 16,3% dintre copiii romi repetă clasa, de trei ori mai mulți decât copiii ne-romi care trăiesc
în aceleași zone.
 Excluziunea socială a copiilor cu dizabilități
Anumite studii indică sub-înregistrarea copiilor cu dizabilități, mulți dintre aceștia
prezentându-se în fața autorităților doar la vârsta începerii școlii.
Serviciile comunitare de prevenire, identificare, intervenţie timpurie sunt subdezvoltate,
mai alesîn mediul rural.
Nu există informații recente asupra frecventării școlii și performanțelor școlare ale CES,
cercetări mai vechi indicând faptul că există o rată ridicată de abandon școlar a acestora.
Sistemul educaţional din România creează dezavantaje majore pentru persoanele cu
dizabilităţi.Incidenţa neşcolarizării şi a abandonului timpuriu este de 7 ori, respectiv de 2 ori
mai mare pentru persoanele cu dizabilităţi.
Studiile sporadice arată că gradul de accesibilizare a spațiului public pentru persoanele cu
dizabilități este scăzut.
 Alte categorii de copii vulnerabili
Copiilor părăsiți în unități sanitare a înregistrat o creștere cu 12% în perioada 2010 – 2012,
totalul ajungand la 1474.

Copiii fără acte de identitate sunt circa 5-6.000 si reprezinta categoria afectată de cele mai
grave forme de excluziune socială, deoarece aceştia nu au practic posibilitatea de a accesa şi
beneficia de servicii sociale de bază.
Copiii fără adăpost sunt o altă categorie afectată grav de exluziunea socială, iar viaţa pe
stradă este asociată de cele mai multe ori cu probleme serioase de sănătate, subnutriţie
cronică, abandon şcolarşi analfabetism, abuz fizic şi sexual, stigmă şi discriminare, acces
redus la servicii sociale (educaţie, sănătate, asistenţă socială), utilizareade droguri.Cele mai
recente date (2009) arată că în România trăiau în stradă aproximativ 1.400 copii, cei mai mulți
în București, 1.150.

Studiile sporadice arată că gradul de accesibilizare a spațiului public pentru persoanele

cu dizabilități este scăzut.
 România se plasează printre țările în care utilizarea drogurilor de către tineri și copii este
mai redusă, se înregistrează totuşi o tendință de creștere a consumului de substanțe psihoactive
în rândul copiilor/tinerilor de 16 ani.

Situația copiilor cu părinți plecaţi la muncă în străinătate, deși nu este atât de precară din
punct de vedere economic, are consecințe profunde la nivel emoțional, reflectate în scăderea
performanțelor școlare și chiar a abandonului școlar.

O altă categorie care necesită măsuri speciale este cea a mamelor adolescente, mai mult
de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani.
 EDUCAȚIA
„Am auzit despre drepturile omului, însă nu ştiu ce înseamnă”, spune o fetiţă din
Spania.
Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită
dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi
personalităţii lor. (Legea nr. 272/2004, art. 47)
Părăsirea timpurie a școlii predomină mai ales în rândul anumitor grupuri aflate în
situație de risc, în special tineri din comunitățile rurale, tineri provenind din familii cu
venituri modeste, rromi și alte minorități și elevi care au repetat cel puțin un an sau
care au abandonat școala.

Eurostat 2017
 Principalii vinovaţi de încălcarea dreptului la educatie în România sunt părinţii,
care la rândul lor nu au avut parte de o educaţie completă şi nu îşi încurajează copiii să
meargă la şcoală.

 slaba conștientizare a familiei cu privire la importanța dezvoltării potențialului

copilului.
 atitudini discriminatorii sau negative cu privire la copiii proveniți din medii
defavorizate.
 17.5% din populația școlară abandonează școala (la o populație de 200 000 de copii
pe generație, în jur de 40 000 de copii abandonează școala pe an).
 tinta României pentru 2020 a fost să ajungă la 11%.

Abandon prematur al scolii. 2013 - 2018

 Strategia de reducere a părăsirii timpurii a școlii, adoptată în 2015 în România,
prevede următoarele:

 asigurarea accesului la educație și o

educație de calitate.

 asigurarea finalizării învățământului

obligatoriu de către toți copiii.

 reintegrarea în sistemul educațional a

persoanelor care au părăsit timpuriu școala.

 dezvoltarea sprijinului instituțional adecvat.

 România se află încă printre țările cu scorurile cele mai slabe din UE înregistrate
de elevii de 15 ani la testările internaționale cu privire la competențe de scris și
lectură, matematică și științe.

Școala şi alte instituţii ale statului, prin comisiile şi autorităţile specifice, vin să
consolideze şi să valideze respectarea şi promovarea drepturilor copiilor din România,
încercând să stabilească noi direcţii de acţiune, în scopul de a reduce diferenţele în
ceea ce priveşte accesul copiilor la servicii de educaţie, concomitent cu creşterea
calităţii acestora.
 VIOLENTA ASUPRA COPILULUI
Se constata o crestere (+7%) , a numarului de cazuri de violenta, raportate la
neglijare, abuz emotional, abuz fizic, abuz sexual, eploatarea prin munca.
Un sfert dintre respondentii unui studiu reprezentativ pentru mediul rural nu
resping complet afirmatia “ uneori e nevoie sa iti bati copiii ca sa ii educi bine”. La
nivel national, un parinte din cinci sustine ca bataia este un mijloc pozitiv pentru
educare.
In mediul scolar 7% dintre copii afirma ca sunt abuzati fizic,, iar 33% sunt jigniti.
Abuzul in mediul scolar rural este dublat , fata de mediul urban, afectand in cea mai
mare parte copii de etnie roma.
De multe ori copii sunt exploatati prin munca , astfel incat in mediu rural un sfert
dintre copii afirma ca sunt obositi din cauza faptului ca au muncit in gospodarie,
inainte sau dupa terminarea prgramului scolar, iar 12% spun ca au lipsit de la scoala ,
deoarece au trebuit sa munceasca.
 FORME DE DISCIRIMINARE A COPILULUI

Problema discriminarii este cu atat mai dificil de combatut cu cat atitudinea

generala a populatiei este de a-i atribui o importanta marginala.O cercetare
reprezentativa arata ca 20%, din copii din mediul rural, considera ca sunt tratati la
scoala mai rau decat alti colegi , acest tratament datorandu-se gospodariilor din care
provin.
Romii au , in grade si in procente diferite , perceptia discriminarii pe cele mai
multe dimensiuni ale vietii, ocupare , sanatate , acces la serviciile publice in general,
precum si in cadrul raporturilor , lor social cotidiene.
Una dintre dimensiunnile in care discriminarea este mai usor vizibila este cea
educationala:
In cadrul scolilor in care copii romi si/sau cei cu nevoi speciale formeaza
majoritatea, calitatea resurselor umane si materiale este mai redusa in comparatie cu
celelalte scoli.
 ASCULTAREA OPINIEI SI PARTICIPAREA COPILULUI

In familie, riscul excluderii vocii copilului din procesul de luare a deciziilor apare
in special in cadrul categoriei de populatie cu educatie scazuta.
In scoli au fost luate masuri pentru asigurarea consultarii copiilor in stabilirea
continutului educational.Informatiile oferite adolescentilor cu privire la serviciile care
le sunt adresate sunt vagi si stereotipe in mediul urban si extrem de limitate in mediul
rural.
Informarea copiilor cu privire la propriile drepturi dar si la procesul de elaborare a
deciziilor care ii privesc este considerate o premisa necesara pentru capacitatea de
exprimare a opiniilor.
Problemele in privinta participarii la procesele sociabile apar si in privinta
copiilor cu dizabilitati.
 OBIECTIVE GENERALE ȘI SPECIFICE/MĂSURI
1. Îmbunătăţirea accesului tuturor copiilor la
servicii de calitate
Creșterea capacității instituționale de
definire și de implementare de Asigurarea unui serviciu public de
politici intersectoriale pentru asistență socială funcțional în fiecare
protecţia unitate administrativ-teritorială.
drepturilor copilului la nivel central
și local. Obiectiv specific 1.1.

Creşterea gradului de
Dezvoltarea de servicii comunitare Creșterea accesului copiilor la
acoperire a serviciilor
integrate. servicii de sănătate de tip preventiv
la nivel
local. și curative.

Analizarea oportunităţii acordării Creșterea accesului copiilor la

pachetului minim de servicii. educație.

Dezvoltarea de facilităţi destinate

activităţilor recreative şi petrecere a
timpului liber de către copii.
 Creșterea calității resurselor umane
din serviciile sociale, de educaţie şi
de sănătate pentru copii
Stimularea transferului de bune
practici în domeniul serviciilor și
politicilor pentru copil
Implicarea comunităţii în
asigurarea respectării
drepturilor copiilor
Dezvoltarea competenţelor
parentale în ceea ce priveşte
creşterea, îngrijirea şi
educarea copiilor
Creşterea gradului de
cunoaştere şi de
conştientizare de către copii
şi familiile acestora a
drepturilor şi
responsabilităţilor lor şi a
serviciilor pe care aceştia le
pot accesa
Creşterea calităţii serviciilor sociale
Obiectiv specific 1.2.
Creşterea calităţii
tuturor
serviciilor furnizate
copiilor
Creşterea calităţii serviciilor de
educaţie
Obiectiv specific 1.3. Obiectiv specific 1.4.
Creșterea capacității Întărirea capacităţii
beneficiarilor de a de evaluare și
accesa şi utiliza monitorizare a
serviciile destinate drepturilor copilului
copilului şi familiei și a situației sociale
destinate copiilor
Asigurarea calității serviciilor
medicale pentru copii și la toate
nivelurile de asistență medicală
Instituirea unui sistem
național de monitorizare și
evaluare cu privire la situația
copiilor din România
Crearea unui mecanism de
identificare şi monitorizare a
tuturor copiilor vulnerabili
Stimularea culturii
organizaționale în utilizarea
evaluării în toate instituţiile
publice cu un rol activ în
promovarea drepturilor
copilului
 RECOMANDARILE CONSILIULUI din 22 mai 2019 privind sisteme de înaltă
calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor

Să îmbunătățească Să consolideze
accesul la sisteme de elaborarea de programe
înaltă calitate de de învățământ menite să
educație și îngrijire urmărească interesele
timpurie a copiilor copiilor.
Să depună eforturi pentru
Să promoveze
a garanta că serviciile de
monitorizarea și evaluarea
educație și îngrijire
transparentă și coerentă a
timpurie a copiilor sunt
serviciilor de educație
accesibile
Să sprijine Să aibă în vedere o
profesionalizarea finanțare adecvată și
personalului din sectorul crearea unui cadru
educației juridic
Să prezinte, prin
intermediul cadrelor și al
instrumentelor existente,
rapoarte referitoare la
experiențele dobândite și
la progresele înregistrate
 2. Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a
copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile
Obiectiv specific 2.1.
Asigurarea unui minim de resurse
Creșterea accesului copiilor săraci la
pentru toţi copiii, în cadrul unui
serviciile de bază
program național antisărăcie, cu
atenție specială pe copii

Obiectiv specific 2.2.

Creșterea accesului la educație,
Reducerea decalajelor existente între
sănătate și servicii sociale a copiilor din
copiii din mediul rural şi copiii din
mediul rural
mediul urban

Dezvoltarea unui sistem integrat de Obiectiv specific 2.3. Susținerea familiilor cu copii cu
depistare precoce şi evaluare Eliminarea barierelor de dizabilități în vederea creșterii şi
complexă a copilului cu dizabilităţi atitudine şi mediu în îngrijirii în familie.
vederea reabilitării şi
reintegrării sociale a
.Furnizare
Furnizarededeservicii
serviciiintegrate
integrate
copiilor cu dizabilităţi
sociale, de sănătate și educaționale Dezvoltarea de atitudini pozitive în
prietenoase și accesibile pentru familie și societate, față de copiii cu
copiii cu dizabilități şi familiile dizabilități.
acestora
Creşterea incluziunii educaţionale a
copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe
educative speciale

Combaterea atitudinii
negative a societăţii faţă de
romi, în general şi faţă de
copiii romi în special
Creșterea eficienței și
eficacității actualului sistem
de servicii de îngrijire de tip
familial
Dezvoltarea de servicii
alternative la îngrijirea
instituţională
Obiectiv specifiic 2.4.
Reducerea decalajului de Eliminarea oricărei forme de
oportunități dintre copiii romi și segregare în toate formele
ne-romi de învățământ
Facilitarea accesului
copiilor romi la serviciile
sociale, educaţionale şi
medicale
Interzicerea
instituționalizării copilului
de vârstă mică
Obiectiv specific 2.5.
Continuarea tranziţiei de la
îngrijirea instituţională a
Dezvoltarea abilităților de
copiilor la îngrijire comunitară
viață independentă ale
copiilor, în vederea
pregătirii acestora pentru
părăsirea sistemului de
protecţie specială
 Dezvoltarea serviciilor
specializate destinate
copiilor străzii, în acord cu
nevoile existente
Dezvoltarea reţelei de
servicii implicate în lucrul
cu copiii aflaţi în conflict cu
legea
Dezvoltarea reţelei de
servicii implicate în lucrul
cu copiii aflaţi în conflict cu
legea
Obiectiv specific 2.6. Reducerea cauzelor
Reducerea fenomenului copiii ajungerii copiilor în stradă
străzii
Obiectiv specific 2.7.
Eliminarea culturii
Încurajarea reintegrării sociale
impunității fată de copilul
şi familiale a copiilor în conflict
aflat în conflict cu legea
cu legea şi prevenirea
recidivelor
Obiectiv specific 2.7.
Eliminarea culturii
Încurajarea reintegrării sociale
impunității fată de copilul
şi familiale a copiilor în conflict
aflat în conflict cu legea
cu legea şi prevenirea
recidivelor

Conştientizarea de către
copii, familie şi comunitate
a efectelor grave ale
consumului de droguri sau
de alte substanţe nocive în
rândul copiilor
Dezvoltarea de măsuri
specifice şi servicii de
suport pentru copiii cu
părinţi plecaţi la muncă în
străinătate
Asigurarea funcţionării la
Obiectiv specific 2.8. nivel comunitar a unor
Întărirea controlului servicii de asistenţă
consumului de droguri, sau alte integrate, adecvate şi
substanţe nocive în rândul accesibile, care să
copiilor şi reducerea corespundă nevoilor
consecinţelor acestui fenomen copiilor consumatori de
droguri sau alte substanţe
nocive
Obiectiv specific 2.9.
Creșterea rolului școlii în
Oferirea de sprijin adecvat
compensarea deficitului de
copiilor cu părinți plecaţi la
suport generat de lipsa
muncă în străinătate precum și
părinților
persoanelor care îi îngrijesc.
Obiectiv specific2.10.
Prevenirea sarcinilor nedorite în
rândul adolescentelor
Asigurarea de servicii de
sănătate a reproducerii și
planificare familială în
rândul copiilor și
adolescenților
 Programul național antisărăcie
In Romania exista foarte mulţi oameni supuşi riscului de sărăcie, dintre care 1,7
milioane sunt copii, cu riscuri mai mari, mai ales în mediul rural.
 
Un obiectiv este creşterea ratei de ocupare a populaţiei cu vârste între 20 şi 64 de
ani la 70%. Un alt obiectiv este creşterea investitiilor în cercetare si dezvoltare la 2%.
Pachetul mai prevede reducerea ratei părăsirii timpurii a şcolii la 11,3 .Tot la capitolul
obiective se află si cresterea la 26,7% a ratei populaţiei cu vasta de 30-34 de ani
absolventă a unei forme de educaţie terţiară. Guvernul îşi mai propune ca numărul
persoanelor aflate în risc de sărăcie să scadă cu cel putin 580.000 de persoane.

Pentru elevi, sunt prevăzute mai multe programe: "Şcoala-motor de incluziune în

zonele defavorizate", "Şcoala după şcoală", "A doua şansă", granturi pentru şcoli
defavorizate, "Teach for Romania", dar şi prevenirea abandonului şcolar prin sport.
Pentru tinerii cu vârste între 16 si 24 de ani, vor fi dezvoltate mai multe programe:
Programul naţional integrat pentru tinerii care nu au loc de muncă, revigorare
învăţămantului profesional şi tehnic şi inserţia socio-profesională a tinerilor din sistemul
de protecţie specială.

Pentru persoanele cu vârste între 24 şi 65 de ani sunt planificate măsuri active de

ocupare, antreprenoriat rural, antreprenoriat urban şi antreprenoriat social.
 Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
Mulți dintre părinții români sunt nevoiți să își caute un loc de muncă în străinătate.
Lipsa lor determină schimbări dramatice în viața familiei.

Conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

(ANPDCA), 86.263 de copii aveau părinţii plecați la muncă în străinătate, în decembrie
2019, din care 15.858 de copii cu ambii părinţi plecaţi şi 11.143 copii cu părintele unic
susţinător plecat. 

Copiii rămași acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate, lipsiți de

afecțiunea și supravegherea acestora, sunt expuși mai multor riscuri: abandon școlar,
autoizolare, apariția unor tulburări emoționale și comportamentale. Mai mult decât atât,
lipsa ambilor părinți sau a reprezentanților legali determină limitarea accesului copiilor la
servicii de sănătate și educaționale, la protecție juridică sau la beneficii sociale.

Salvați Copiii România derulează, începând din anul 2010, un program complex
destinat protecţiei și educaţiei copiilor rămași singuri acasă ca urmare a plecării părinților
la muncă în străinătate. Scopul programului este acela de a-i ajuta pe copiii rămași singuri
acasă, dar și pe părinții sau persoanele în grija cărora au rămas copiii să depășească
această perioadă de criză, prin dezvoltarea de servicii destinate acestora (de intervenție
directă și de consiliere telefonică și online) și prin demersuri de îmbunătățire a aplicării
legislației.
 3. Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă

Creşterea gradului de cunoaştere şi de

conştientizare de către copii, părinţi,
Obiectiv specific 3.1. profesionişti şi populaţia generală a
Promovarea valorilor nonviolenței și tuturor formelor de violenţă.
implementarea unor acțiuni de
sensibilizare
Scăderea expunerii copiilor la violenţă
în mass-media şi mediul on-line

Întărirea capacităţii furnizorilor de

Obiectiv specific 3.2. Reducerea
servicii publice în ceea ce priveşte
fenomenului violenţei în rândul
prevenirea şi combaterea oricăror
copiilor
forme de violenţă asupra copilului

Obiectiv specific 4.1.

Asigurarea accesului echitabil la
Dezvoltarea mecanismelor care să
informații adecvate pentru toţi copiii
asigure participarea copiilor
 Agențiile ONU avertizează că statele nu reușesc să prevină
violența împotriva copiilor

București, 18 iunie 2020 – În fiecare an, jumătate din copiii lumii

(aproximativ un miliard) cad victime violenței fizice, sexuale sau psihice, suferind
vătămări corporale, dizabilități și chiar pierzându-și viața, pentru că statele lumii nu au
reușit să aplice strategiile pentru protecția copiilor.
Aceasta este situația conform unui raport publicat astăzi de Organizația
Mondială a Sănătății (OMS), UNICEF, UNESCO, Reprezentantul special al
Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței împotriva copiilor și a
Parteneriatului global Opriți Violența Împotriva Copiilor.
Raportul global privind prevenirea violenței împotriva copiilor 2020 este
primul de acest tip și urmărește progresele înregistrate în 155 de state prin raportare la
cadrul „INSPIRE” – șapte strategii pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva
copiilor. Raportul semnalează că, în toate țările, este necesară amplificarea eforturilor
de aplicare a acestor strategii. Deși în aproape toate țările (88%) există legi pentru
protecția copiilor împotriva violenței, mai puțin de jumătate dintre țări (47%) au
declarat că aceste legi sunt aplicate temeinic.                                                     
 REZULTATE AŞTEPTATE
(ORIZONT 2020)

promovarea centrării societăţii pe dezvoltarea şi bunăstarea copilului.

copilul trebuie să reprezinte o valoare centrală a oricărei societăţi şi
resursa umană a viitorului.
actualele probleme critice ale societăţii nu pot fi depăşite fără un efort
colectiv direcţionat sistematic pentru bunăstarea copilului.
reducerea numărului copiilor care nu frecventează școala, toți au dreptul
la educație. Chiar și copiii cu cerinţe educative speciale au acces la
educaţie incluzivă.
reducerea abandonului școlar
promovarea familiei 
 promovarea şi respectarea interesului superior al copilului.
 reducerea violenței asupra copiilor.
 primordialitatea responsabilităţii părinţilor în creşterea şi îngrijirea
copiilor .
 interesul superior al copilului reprezintă principiul fundamental pe care
se bazează toate actele normative ce reglementează domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului, cu impact în toate domeniile: educaţie,
sănătate, justiţie, asistenţă socială.
 asigurarea transparenţei alocărilor destinate copiilor:
•evidenţierea separată a acestora în cadrul bugetului general
•identificarea acelor modalităţi concrete prin care legislaţia,
politicile din domeniu şi bugetele să fie utilizate în vederea asigurării
respectării drepturilor copiilor
 Prin măsurile propuse, “Strategia naţională pentru
protecţia şi promovarea drepturilor copilului” asigură
cadrul necesar respectării drepturilor tuturor copiilor,
fără nici o discriminare, asigurând fiecăruia exercitarea
liberă şi deplină a drepturilor lor, în condiţii de egalitate.
 PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE
1. Consolidarea utilizării abordărilor bazate pe fapte și utilizarea pe deplin a statisticilor.
2. Îmbunătățirea disponibilității rapide a datelor pentru monitorizarea situației copiilor.
3. Îmbunătățirea capacității statistice, acolo unde este posibil și necesar, urmărind în mod
special situația celor mai vulnerabili copii.
4. Evaluarea intermediară a impactului măsurilor și activităților strategiei în vederea
ajustării acestora .

Implementarea Planului de acțiune va fi urmărită pe baza unui plan de evaluare și

monitorizare creat în acest scop, elaborat în cooperare cu toți partenerii de implementare,
inclusiv cu beneficiarii direcți, copiii.
Planul de monitorizare va presupune realizarea unor evaluări sectoriale asupra unor
probleme critice.
Activitățile de monitorizare se vor realiza prin vizite de teren comune și rapoarte
anuale de progres.
Vă mulţumim!