Aculturație și enculturație

Raluca Nechita
Grupa 7, anul II, FJSC
 Aculturaţie şi enculturaţie
În cadrul procesului de socializare, oamenii fac doar schimb de idei şi opinii, ci îşi şi
internalizează aceste schimbări, ajung să se fie influenţaţi de acestea şi să îşi modifice
comportamentul în funcţie de contactele lor cu cei din jur. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
diferitele culturi între care există permanente schimburi. Pentru a înţelege aceste două fenomene
întâlnite din ce în ce mai des în vremurile pe care le trăim, este necesar să le delimităm
conceptual şi să le definim.

Astfel, “enculturaţia”1 este procesul de internalizare de către individul uman a normelor

şi valorilor grupului (comunităţii, societăţii) în care se naşte şi trăieşte. Unii autori (Alan R.
Beals, George şi Louise Spindler) preferă expresiile „transmitere culturală" sau „dobîndire a
culturii". Mai importantă (prin şansele de generalizare) este preferinţa pentru conceptul de
„socializare", preferinţă manifestată de sociologi. Enculturaţia reprezintă corespondentul
antropologic al conceptului de „socializare". Aceasta are incidenţe de rang esenţial cu educaţia şi
cu tradiţia. Procesul de enculturaţie are loc deopotrivă în familie, în comunitate, în şcoală, prin
ritualuri şi prin activităţi instituţionalizate.

Al doilea fenomen, „aculturaţia”2, desemnează procesele complexe de contact cultural

prin intermediul cărora societăţile sau grupurile sociale asimilează, de bunăvoie sau nu, trăsături
ori ansambluri de trăsături provenind de la alte societăţi.

Autorul american George Ritzer explică în cartea sa, „Mcdonaldizarea societăţii”,

proporţiile pe care aceste procese le-au luat în vremurile globalizării, precum şi modurile
moderne de manifestare. Acesta aseamănă societatea modernă, cu toate tendinţele ei spre
robotizare, în care viziunea generală despre om este aceea că individul trebuie să se alinieze la
standarde pentru a se încadra cât mai bine într-o lume caracterizată în primul rând prin viteză, cu
ceea ce se întâmplă într-un restaurant fast-food, mai precis în primul restaurant fast food,
McDonald’s.

1
http://www.dictsociologie.netfirms.com
2
Pierre Bonte şi Michael Izard – „Dicţionar de antropologie şi etnologie”, editura Polirom
 McDonald’s ca simbol planetar

De când a fost fondat, în 1940, restaurantul a ajuns să ocupe o poziție esențială nu numai
în lumea afacerilor și în cultura americană, ci și în cultura mondială. Modelul McDonald’s s-a
dovedit atât de irezistibil și reprezintă atât de mult stilul de viașă contemporan deoarece oferă
consumatorilor și angajaților eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control.

Eficiența

Dintre cele patru dimensiuni ale mcdonaldizării, eficiența este probabil cea mai legată de
aparenta accelerare a ritmului vieții. Aceasta reprezintă metoda optimă de a trece de la o stare la
alta. Pentru consumatori, aceasta înseamnă că restaurantul McDonald’s oferă cel mai confortabil
mod de a trece de la senzația de foame la cea de saturație. Într-o socieltate mcdonaldizată, acest
lucru înseamnă crearea unui stil de viață în care prioritară este viteza și ușurința cu care se fac
lucrurile.

În cultura americană, acest lucru a început să se manifeste în primul rând în legătură cu

preferințele culinare ale cetățenilor. Au apărut ”cinele TV” și alte feluri de mâncăruri
semipreparate, care, alături de cuptorul cu microunde au schimbat total modul de a mânca al
americanilor. Aceștia au trecut de la gătirea unor meniuri laborioase la a-și cumpăra totul de la
supermarket aproape gata preparat.

Modul în care oamenii își fac acum cumpărăturile este, de asemenea, optimizat. Mall-
urile sporesc eficiența cumpărăturilor punând o gamă variată de magazine universal și
specializate sub un singur acoperiș. Din punctul de vedere al costurilor, este eficient pentru
vânzătorii cu amănuntul, deoarece un conglomerat de magazine atrage mulțimi de oameni, iar
din puncrul de vedere al clienților este de asemenea eficient, deoarece reduce costul deplasării. În
America, antreprenorii au mers atât de departe încât au creat, pentru consumatorii lor,
posibilitatea de a-și face cumpărăturile direct din parcare (vezi minimarketurile 7Eleven,
AM/PM, Circle K și Wawa), eficiența acestor rețele datorându-se faptului că de obicei se vinde o
singură marcă din fiecare produs.
 Și sistemul de învățământ, în special cel universitar (poreclit ”McUniversity”) s-a
schimbat, de-a lungul anilor, pentru a putea fi mai efficient. Acest lucru se vede, în primul rând,
în modul de examinare al studenților. Dacă în trecut, fiecare student era examinat oral de către
professor, acesta putând să-și facă o idée destul de precisă cu privire la cunoștințele elevului,
aceasta s-a dovedit a fi greoaie și ineficientă. S-a trecut apoi la evaluarea studenților printr-o
lucrare-eseu, dar și aceasta necesita prea mult timp de corectură. Astfel s-a tracut la testele grilă,
care sunt mult mai ușor de formulat pentru profesori și mult mai ușor de corectat, acest lucru
făcându-se adesea de către un calculator. Și scrierea manualelor a fost optimizată, în sensul că
fiecare capitol este scris de un profesor specializat în domeniul pe care îl tratează. Astfel,
elaborarea lui necesită numai câteva săptămâni sau luni de muncă, în comparație cu câțiva ani,
cât ar fi luat dacă autorul era unic.

Toate acestea nu ar putea fi eficientizate dacă nu s-ar fi recurs la simplificarea produsului

și la ”punerea clienților la treabă”. Simplificarea produsului este extrem de evidentă în contextul
restaurantelor fast food, ale ziarelor care și-au modificat scriitura, ale cabinetelor de dentiști care
rezolvă doar problemele cele mai des întâlnite ale pacienților. Însă pentru eficiența acestor
servicii oferite, clientul trebuie, de asemenea, să muncească. În restaurantele fast food, clienții
trebuie să stea la coadă, să își ducă mâncarea la masă, să îndepărteze resturile și să stivuiască
tăvile. Pentru activarea diferitelor servicii sau pentru a obține diferite informații, consumatorul
trebuie să intermedieze tranzacția cu un robot telefonic, care îi cere acestuia să apese diferite
taste în funcție de preferințele acestuia.

Nu există nicio îndoială că mai multă eficiență este avantajoasă pentru toată lumea.
Totuși, este important să subliniem că, în general, mecanismele concepute pentru a crea eficiență
sutn aplicate de organizații în propriul lor interes, iar interesele lor nu sunt întotdeauna aceleași
cu ale clienților.

Calculabilitatea

Calculabilitatea înseamnă punerea accentului pe aspectele cantitative ale produsului, pe

cucntificarea și măsurarea sa în diferiți paramentri. Aceasta este corelată cu celelalte dimensiuni
ale mcdonaldizării. De exemplu, calculabilitatea ușurează determinarea eficienței, adică
stabilirea acelor etape care reduc timpul și, de aceea, sunt considerate cele mai eficiente. O dată
cuantificate, produsele devin mai previzibile, pentru că ele folosesc aceleași cantități de materiale
și timp indiferent de loc sau moment. Cuantificarea este de asemenea legată de control, în special
de crearea tehnologiilor care realizează sarcini într-o anumită greutate sau mărime.
Calculabilitatea duce în mod clar la ”iraționalitate”, deoarece, printre altele, accentul pus pe
cantitate poate influența negativ cantitatea.

Tendința spre cuantificare a fost stimulată de dezvoltarea și răspândirea pe scară largă a

calculatoarelor. Multe aspecte ale societății de azi, orientată spre cantitate, nu ar putea exista sau
ar trebui modificate în mare măsură dacă nu ar fi calculatorul. Spre exemplu, înscrierea unei
armate de studenți lamari universități, prelucrarea rezultatelor și recalcularea permanentă a
mediilor. Întreaga experiență școlară, liceală sau colegială poate fi reprezentată ptrintr-o singură
cifră: media.

De asemenea, se observă o tendință spre punerea accentului nu pe calitate, ci pe cantitate.

Restaurantele fast food, cât și majoritatea supermarketurilor pun accent pe mărimea produsului
oferit, iar nu pe calitatea acestuia. În timp ce magazinele oferă produse ”3 la preț de 2”, sau ”3+1
gratis”, consumatorii fiin puțin informați că aceasta este o tehnică de lichidare a stocurilor de
produse care se apropie de data de expirare, fast food-urile se întrec în oferte cât mai tentate
pentru consumatorul orientat spre cantitate, atașând numelor produselor lor atribute precum:
”Big”, ”Colossus”, ”Mega”, ”Super”, ”Double”, ”Super Size”, ”Super Big”, ”Triple” sau
”Monster”.

În spiritul eficienței și calculabilității, angajații sunt plătiți în funcție de volumul de

muncă depus și de productivitate, un hamburger nepreparat trebuie să aibă exact 3,875 inci, iar
idolii adolescenților trebuie să aibă o vizibilitate cât mai mare pentru public, adică să producă
videoclipuri cât mai multe, indiferent dacă inovează sau nu.

Există numeroase avantaje ale calculabilității, precum posibilitatea de a munci ordonat și

fără costuri mari, însă o societate care pune accentul pe cantitate va avea bunuri și servicii
nediferențiate mediocre.
 Previzibilitatea

Modelul McDonald’s oferă previzibilitate, siguranța că produsele și serviciile sunt tot

timpul aceleași indifferent de loc. ”McDonald’s a inițiat uniformizarea muncii interactive și este
un exemplu de standardizare dusă la extrem. Nu este descurajată inovația, cel puțin nu printer
directori și cei care au preluat francizele. Este o ironie totuși faptul că scopul este de a se căuta
căi noi, inovatoare pentru a crea o instituție care este aceeași pretutindeni”3

Deși previzibilitatea poate crea confort, eliminând emoțiile și chiar stările de anxietate
resimțite în fața unui lucru nesigur, mcdonaldizarea previzibilității, adică încercarea de a rezolva
orice lucru folosind modele déjà testate poate avea efecte foarte grave. Nu numai că descurajează
creativitatea, dar creează prea multe stereotipii, prea multe reflexe condiționate care, atunci când
nu vor mai putea fi aplicabile la situații noi, fie ele și foarte simple probleme, pot genera blocaje.
Omul nu va mai fi obișnuit să analizeze fiecare situație în parte, ci va aplica același șablon pentru
a-și rezolva toate problemele de un anumit tip, chiar dacă acest lucru nu este cel mai indicat. Ne-
am bloca, de exemplu, dacă în restaurantele fast food, casierii nu ar zâmbi. Chiar și glumele sunt
prinse în scenarii elaborate dinainte și pentru care angajații au făcut traininguri.

Filmele au devenit de asemenea, extreme de plictisitoare și de previzibile, mai ales cele

de acțiune, telenovelele sau comediile romantice ieftine. Se încearcă inovarea în ceea ce privește
tehnologia, efectele special, însă scenariul pare a fi copiat: lupta clasică dintre bine și rău,
povestea de dragoste imposibiliă din cauza diferențelor de statut social dintre cei doi, sau
schemele clasice de umor american. Deși previzibilitatea reduce riscul și neplăcerea, plictiseala
poate fi o amenințare mai serioasă decât un strop de imprevizibilitate.

Controlul

Controlul se bazează pe folosirea unor stimulente care mizează pe comportamentul

previzibil al oamenilor. Controlul asupra celor care intră într-un restaurant McDonald’s se
realizează prin scenariile, meniurile limitate, locurile lipsite de confort și aspectul de ”punct de
tranzit” al restaurantelor fast-food. Toate acestea îl fac pe consummator să mănânce repede și să
plece. Controlul asupra angajaților se face prin ierarhizare. Fiecare are o anumită ”celulă” în care

3
Robin Leidner: ”Fast Food, fast Talk: Service Work and the Routinization of Everyday Life.”
este activ și pentru care răspunde. Dacă acesta nu își face treaba cum terbuie, este amenințat că
va fi înlocuit de mașini automate. Chiar și atunci când aceștia nu ar putea fi înlocuiți cu roboți, se
încearcă robotizarea lor prin ”setarea” lor să reacționeze în anumit fel pentru situații date. (vezi
cultura organizațională pentru Hard Rock Café și Meli Melo).

Mcdonaldizarea: paradoxul raționalității – o concluzie tristă

Deși mcdonaldizarea are avantaje serioase, acestea pot fi vizibile doar pe termen scurt.
Nu putem numi ceea ce se petrece acum la scară largă ca fiind irațional, având în vedere
posibilitatea oamenilor de a conștientiza efectele acțiunilor lor. Totuși, în goanna zilnică în care
este prins omul modern, acesta trece cu vederea faptul că pe termen lung, mcdonaldizarea
afectează negative mediul înconjurător, sănătatea sa fizică și psihică, educația copiilor săi,
cultura și posibilitatea de a se dezvolta spiritual.

Bibliografie

George Ritzer- ”Mcdonaldizarea societății”

Pierre Bonte şi Michael Izard – „Dicţionar de antropologie şi etnologie”

www.dictsociologie.netfirms.com