5.

STRATEGII, METODE SI MIJLOACE DE

INVATAMANT
1. STATEGII DE INSTRUIRE
1. Definitii
2. Structura strategiei educationale
3. Tipologia strategiilor de instruire
4. Alcatuirea stategiilor
2. METODE DE INVATAMANT
1. Definitia metodei
2. Functiile metodelor
3. Clasificarea metodelor
4. Taxonomia metodelor
5. Descrierea principalelor metode
6. Metode creative de grup
3. MIJLOACE DE INVATAMANT
1. Definitii, functii, clasificari, avanaje
1.STRATEGII DE INSTRUIRE
1. Definitii
 Vlăsceanu: “un ansamblu de acţiuni coordonate şi armonios
integrate, menite să dirijeze învăţarea în vederea realizării
obiectivelor preformulate”

 Cerghit: “ansamblu de resurse şi metode planificate şi organizate

de profesor cu scopul de a permite elevilor să atingă obiectivele
stabilite”

 Unesco: “un mod de abordare a învăţării şi predării, de

combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute
la dispoziţie, precum şi a formelor de grupare a elevilor, în
vederea atingerii obiectivelor urmărite”
 2. Structura strategiei
educaţionale
 Metode de instruire
 Mijloace de instruire
 Forme de organizare
 Interacţiuni şi relaţii
 Decizia instrucţională
 R. Iucu: “mod de abordare a unei situaţii de
învăţare specifice atât din punct de vedere
psihosocial (relaţii, intracţiuni), cât şi
psihopedagogic (motivaţie, stil de învăţare,
personalitate)
 3. Tipologia strategiilor de
instruire
 Domeniu: strategii: cognitive, psihomotrice, afectiv-
motivaţionale, combinatorii

 Logica gândirii: inductive (concret spre idee), deductive

(de la ipoteză spre concret), analogice (medierea
traseului de gândire de către model), transductive (traseu
sinuos, cu raţionamente metaforice, eseistice, tranzitive),
mixte (traseu cognitiv interactic, dinamic)

 Structurare: algoritmice (dirijare strictă), nealgoritmice

(spaţii largi pentru decizii secundare), euristice
(îndeamnă la descoperire, căutare, pune elevul în
incertitudine şi risc).
 4. Alcătuirea strategiilor
 Organizarea elevilor: individual, grup, frontal

 Organizarea conţinutului: fragmentat, integrat în unităţi,

global

 Prezentarea conţinutului: expozitiv, problematizat, prin

descoperire

 Intervenţia c.d.: permanent, episodic, alternativ

 Exerciţii aplicative: imediate, seriate, amânate

 Evaluarea: sumatică, formativă, alternantă

 Fazele procesului de construcţie a unei
strategii (Cerghit)
 A. Analiză:
 examinarea variabilelor educaţionale:
 obiective,
 conţinuturi,
 resurse disponibile (psihologice, materiale, timp, echipament),
 metodologii,
 evaluare,
 feed-back;
 Evaluarea factorilor care pot influenţa învăţarea:
 participarea elevilor,
 gradul de accesibilitate al conţinuturilor,
 respectarea ritmurior individuale ale elevilor,
 motivaţia.
 B. Sinteză: reţinerea elementelor esenţiale pentru conturarea
strategiei, specificarea detaliilor instrucţionale:
 forma de organizare,
 metode de instruire,
 mijloace,
 interacţiuni,
 decizia instrucţională
 2. METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
 Definiţia metodei: cale de lucru folosită de elev şi cadrul didactic
pentru realizarea obiectivelor procesului de învăţământ (sistem de
procedee)

 Metodologia: ştiinţa care studiază definirea, natura, funcţiile,

clasificarea, principiile şi cerinţele de verificare ale metodelor şi
procedeelor didactice

 Procedeu: tehnici mai limitate de acţiune, detalii sau aspecte

particulare, concrete de folosire a metodelor
 2. Funcţiile metodelor
 Cognitivă (sunt porţi de intrare în universul cunoaşterii)

 Formativă (utilizarea permite cunoaştere, fiind exerciţii

mentale şi fizice, procese psihomotrice)

 Motivaţională (stimulează interesul, atenţia, atracţia

pentru învăţare)

 Instrumentală (tehnici de lucru, instrumente)

 Normativă (indică “cum” trebuie să se procedeze, cum să

învăţăm pe alţii să înveţe)
 3. Clasificarea metodelor
Criterii:
 Istoric: tradiţionale, moderne

 Grad de generalitate: generale, speciale

 Organizare a învăţării: activitate individuală, în doi, în

echipă, colectivă, grupuri mari
 Suportului utilizat: verbale, intuitive, active

 Tip de învăţare: expunere, descoperire, exerciţiu,

gândire critică
 Relaţia cadru didactic - elev: obiective, liberale

 Activizare: pasive, active

 4. Taxonomia metodelor
(M. Ionescu)
 A. Transmitere a cunoştinţelor:
 Comunicare orală (expunerea, povestirea, descrierea, explicaţia,
prelegerea, conferinţa, cursul, conversaţia, discuţia, dezbaterea,
colocviul, seminarul, tehnici ale gândirii critice)
 Comunicare scrisă (lectura, activitatea cu manualul, compunerea,
referatele, proiectele)
 Comunicare interpersonală (cooperare, în grup) şi intrapersonală
(reflecţia, autoobservaţia)

 B. Cercetarea realităţii (directă – observaţia, experimentul,

descoperirea – indirectă – modelarea, descoperirea)

 C. Acţiune practică (exerciţiul, rezolvarea de probleme, lucrări practice,

proiectele, jocuri, simulare)

 D. Multimedia (instruirea asistată de computer, media)

5. Descrierea principalelor metode

1. EXPUNEREA
 Povestirea – transmiterea cunoştinţelor sub formă
narativă sau descriptivă (modalităţi de integrare la
diferite discipline didactice, exemple)

 Explicaţia – precizarea şi lămurirea conceptelor,

structurilor, mecanismelor de funcţionare (ex)

 Prelegerea – prezentarea unui volum amplu de

conţinut curricular, structurat logic, ştiinţific şi
pedagogic (exemple): prelegerea dezbatere,
expunerea cu oponent – joc de rol, variantă
dramatizată
 Specific: limbaj, structură, plasticitate, har, accesibilitate
2. CONVERSAŢIA
 Valorificarea didactică a întrebărilor şi răspunsurilor

 Conversaţie euristică (identificarea de către elevi a unor

noi adevăruri, în urma căutării)

 Conversaţia catehetică (examinatoare) (constată nivelul

la care se află cunoştinţele elevilor la un moment dat):
conversatie - dezbatere

 Întrebări: corecte, precise, concise, să nu sugereze

răspuns, timp suficient pentru răspuns
 3.OBSERVAŢIA
 Urmărirea sistematică a obiectelor şi fenomenelor
care constituie conţinutul învăţării

 spontană/organizată; dirijată/liberă; scurtă

durată/lungă durată

 Capacitate de a observa voluntar, indepenedent şi

sistematic
 4. DEMONSTRAŢIA
 Conţinutul curricular se transmite cu ajutorul unui obiect
concret, al unei acţiuni practice sau substitutelor acestora

 Forme
 Demonstrarea pe viu
 Demonstrarea cu acţiuni practice
 Demonstrarea cu substitute (planşe, hărţi, fotografii, tablouri, filme)
 Demonstratia combinată
 Demonstratia cu mijloace tehnice (audio-vizuale, computerizate)
 5. EXERCIŢIUL
 Activitate ce constă în repetarea constientă a unei
operaţii sau acţiuni cu intenţia de a o apropia de un
model.

 Clasificare:
 după funcţii: introductive, de observaţie, de asociere, de
exprimare concretă, de dezvoltare, paralele, de creaţie

 după grad de dirijare: algoritmice, libere;

 după participanţi; individuale, de echipă, colective, mixte;

 după discipline: gramaticale, literare, matematice, muzicale,

fizice, artistice (de ex.)
 Condiţii:
 să fie înţelese;
 să fie variate,
 să fie gradate în complexitate,
 să aibă ritm şi durată optimă,
 să permită corectarea şi autocorectarea efectuării etapelor

 Funcţii:
 adâncirea înţelegerii noţiunilor
 consolidarea capacităţilor dobândite
 dezvoltarea operaţiilor mintale
 sporirea capacităţii operatorii
 prevenirea uitării şi evitarea interferenţelor
 dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi fizice
 mmplificarea trăsăturilor de voinţă şi caracter
 6. LUCRU CU MANUALUL
-LECTURA
 Metodă fundamentală pentru formarea capacităţii de
muncă intelectuală

 Utilizabilă pe toate treptele de învăţare

 Ex: Lectura explicativă (algoritmul)

 Tipuri de lectură: lentă/rapidă;

critică/paralelă/problematizată/selectivă; dirijată/liberă

 Instrument de autoeducaţie şi umanizare

 7. PROBLEMATIZAREA
 Metodă care constă în conceperea, propunerea,
rezolvarea şi valorificarea situaţiilor-problemă (o situaţie
conflictuală, contradictorie ce rezultă din trăirea simultană
a două realităţi, incompatibile între ele)

 Etape:
1. perceperea situaţiei-problemă;
2. studierea şi restructurarea datelor s-p;
3. căutarea soluţiilor;
4. obţinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia.
(exemple de s-p la diferite discipline de învăţământ)
 8. METODA JOCURILOR
 Jocul este “o acţiune specifică, încărcată de sensuri şi
tensiuni, întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate
de bunăvoie şi in afara sferei utilităţii sau necesităţii
materiale, însoţită de simţăminte de încordare, dar şi de
destindere” (Huizinga)

 Tipologie:
 didactice/de simulare;
 senzoriale, de gândire, de limbaj, de memorie, de creaţie, de
mişcare;
 cu/fără materiale, orale/scrise;
 întrebări, ghicitori, cuvinte încrucişate;
 de observare, asociere de idei, orientare, demonstrative.

 Exemple la diferite discipline didactice şi nivele

 9. JOCUL DE ROL
 Metodă activă de învăţare, bazată pe activităţi de simulare a unor
relaţii, activităţi, funcţii, profesiuni, fenomene, activităţi urmate de analiza
reprezentărilor, sentimentelor, atitudinilor observate în timpul simulării
(categoria: joc de simulare)

 Metodologia:
 identificarea situaţiei interumane,
 proiectarea scenariului,
 organizarea grupului,
 alegerea partenerilor, instruirea acestora, cerinţele jocului,
 învăţarea individuală a “rolului”,
 desfăşurarea jocului,
 reflecţia şi dezbaterea colectivă

 Clasificare:
 de reprezentare a profesiilor,
 de decizie,
 de arbitraj,
 de competiţie,
 specifice (ghid-vizitatori, negociere vânzare/cumpărare, profesor/elevi)
 10. MODELAREA
 Cercetarea indirectă a realităţii, a fenomenelor din natură şi societate cu
ajutorul unor sisteme, numite modele
 Se bazează pe analogia dintre model şi original
 Modelul reprezintă un sistem material sau ideal, care reproduce
originalul, cu scopul de a uşura descoperirea unor noi proprietăţi ale
acestuia
 Etape:
 elaborarea modelului,
 studierea proprietăţilor modelului,
 transferul concluziilor de la model la original,
 utilizarea noilor achiziţii

 Modele:
 materiale (machete),
 figurative (grafice, filme),
 simbolice (formule, aparate, instalaţii),
 ideale (ecuaţii, teoreme, formule)
METODE CREATIVE DE GRUP
 Brainstorming
 Brainstorming scris
 Brainstorming cu mapa de imagini
 Brainstorming cu schite
 Metoda 6.3.5 (elevi, idei, minute)
 Phillips 6 - 6
 BRAINSTORMING
"Expresii ucigaşe"

 N-am mai făcut...

 Nu merge...
 Nu avem timp...
 Nu avem mână de lucru...
 Nu este prevăzut în buget...
 Am mai încercat asta...
 Nu suntem pregătiţi pentru...
 În teorie văd eu că se poate, dar ia să văd în practică...
 Prea academic...
 Prea demodat...
 O să discutăm despre asta altă dată...
 Nu aţi înţeles despre ce este vorba...
 Întreprinderea noastră este prea mică pentru asta...
 Avem prea multe proiecte în
momentul de faţă...
Mai întâi să prospectăm piaţa...
Dacă de 20 ani merge aşa
înseamnă că e bună...
Ce spirit himeric s-a gândit la
asta?...
Tot ce pot să spun este că nu
se poate...
Să formăm un comitet...
Să ne gândim bine şi să lăsăm
timpul să hotărască...
Vor crede că suntem
extravaganţi...
Nu “ţine" la mine...
 Beneficiarii nu vor accepta...
Niciodată n-ai să convingi
direcţiunea să accepte...
N-o luaţi prea repede...
De ce avem nevoie de ceva
nou? Vânzările noastre sunt încă
în creştere...
Vom trăi şi vom vedea...
Iată-ne ajunşi de unde am
plecat...
Să o vedem pe hârtie...
Baliverne...
Nu face parte din plan...
Niciodată noi n-am mai pus
problema în felul acesta...
Asta e în lucrările de
specialitate...
 BRAINWRITING
(Brainstorming scris)

Se împarte clasa în grupe de 10-15 elevi. Fiecare grup se aşează în jurul unei
mese ori direct pe duşumea, în cerc. Fiecare elev are în faţă o foaie albă,
iar în centrul mesei există una suplimentară.

1.  Se enunţă problema.

2.  Fiecare scrie pe foaia lui o idee.

3.  Cel care a terminat primul înlocuieşte foaia de pe masă cu foaia lui şi scrie
altă idee, pe foaia luată de pe masă.

4.  Între timp, altul a terminat şi face acelaşi lucru cu foaia de pe masă, pe
care găseşte, de această dată, o idee. El trebuie să adauge altă idee,
inspirându-se, eventual, de la ceea ce găseşte pe foaie. Dacă doreşte,
poate să continue ideea celuilalt. Jocul continuă în acest mod până când
profesorul decide încetarea lui.
Avantaje

- mai profund decât brainstormingul oral

- îndrăznesc şi cei timizi

- se respectă ritmul celor leneşi, care nu se simt presaţi, ca în 6-3-5.

- mai rapid decât 6-3-5,

- oferă o gamă mai largă şi mai variată de idei decât 6-3-5.

Inconveniente

·      mai lent decât brainstorming-ul oral

·      mai superficial decât 6-3-5.

 Metoda "BBB"
(Batelle-Bildmappen-Brainwriting)

 Cunoscută şi sub numele de Brainwriting cu mapa de imagini

1. Se citeşte problema în faţa clasei.

2. Brainstorming oral cu clasa.

3. Se prezintă clasei o imagine.

4. Brainstorming individual (în tăcere) inspirat de imagini, prin care se

îmbunătăţesc ideile din brainstormingul oral ori se propun altele. Fiecare
elev scrie pe caietul său.

5. Câţiva voluntari citesc cu voce tare ideile lor.

6. Clasa discută pentru a găsi şi alte variante.

Avantaje
 este valorificată asociaţia mintală liberă a fiecărui
elev

 stimularea reciprocă a ideilor celorlalţi

 stimularea prin imagini

 este evitat blocajul unora, care nu lucrează bine fată-

în-faţă.
 BRAINSKETCHING
(Brainstorming cu schiţe)

1. Se discută problema cu toată clasa, pentru a o înţelege. Nu se dau

soluţii.
2. Se împarte clasa în grupuri de câte 4-6 elevi.
3. Fiecare elev desenează o schiţă a modului în care vede el
rezolvarea problemei. Se lucrează individual, în tăcere, 5-10
minute.
4. Se deplasează foile spre vecinii din dreapta, câteva runde.
Fiecare modifică sau completează, dacă vrea.
5. Schiţele sunt colectate şi evaluate.
6. Se poate selecta o schiţă, iar grupul dezvoltă soluţia finală, la
nevoie luând şi elemente din alte schiţe.
Avantaje:
 Sunt cumulate valenţele muncii individuale
cu ale efectului de grup

 Metoda este laborioasă şi duce la idei

aprofundate

Adăugaţi şi Dvs. alte observaţii:

 METODA 6-3-5

 Cifra 6 indică numărul fix de membri ai grupului. Fiecare persoană îşi împarte coala sa de
hârtie în trei coloane.

1. Se enunţă problema, pe care fiecare o notează în capul foii din faţa sa.
Din acest moment începe rezolvarea problemei, lucrându-se pe tăcute, individual, fiecare în ritmul
său, ceilalţi având datoria să-l aştepte cu răbdare şi pe ultimul.

2. Fiecare emite individual câte trei idei, pe care le scrie pe foaie, în cele 3 coloane. (Aceasta este
semnificaţia cifrei 3, din denumirea metodei).

3. Runda I a deplasărilor foilor spre vecinul din dreapta. Fiecare lucrează pe cele 3 idei primite de
la vecinul din stânga: le completează, le îmbunătăţeşte, le precizează unele amănunte, le
modifică sau îşi spune părerea despre ele. Nimeni nu are voie să propune alte idei.

4. Rundele a II-a, a III-a, a IV-a şi a V-a ale deplasărilor foilor. Fiecare va continua să lucreze pe
cele trei idei deja în lucru. La sfarşit, ideile iniţiale au trecut pe la toţi cei 5 membri ai
echipei. (Aceasta este semnificaţia cifrei 5).

5. Moderatorul strânge foile, urmând ca el sau altcineva să facă o analiză atentă a ideilor.
 PHILLIPS 6-6
Tehnica permite fracţionarea rapidă a unui grup mare (30-50 persoane) în
subgrupe eterogene (de 6 membri, deşi pot fi între 4 - 8 persoane) pentru
a discuta pe o temă propusă pe loc (fără pregătire anterioară), timp de
minimum câte un minut pentru fiecare membru (deşi se pot da între 4 - 15
minute).

Fiecare grup îşi desemnează: un secretar (care va reprezenta ulterior

grupul) şi un moderator al discuţiilor (care veghează ca fiecare să poată
vorbi şi descurajează locvacitatea unora, prea vorbăreţi).

Sinteza rapoartelor: fiecare secretar citeşte cu voce tare lista cu ideile

grupului său, în vreme ce toţi ceilalţi secretari bifează ideile enunţate,
pentru a exclude de pe listele lor ideile care se repetă.

Organizatorul metodei Phillips 6-6 culege toate listele, iar acasă le

valorifică.
Observaţiile Dvs.:
 DISCUTIA (ÎN) PANEL

Panelul este un grup de 5-7 persoane care poartă o discuţie informală (fără un plan
impus, dar şi fără permisiunea de a citi de pe notiţe sau cărţi) fie pe o temă propusă
pe loc, fie pe una pregătită minuţios în prealabil, în faţa unui auditoriu care asistă în
tăcere. Cei din sală au permisiunea de a participa numai prin mesaje scrise (bileţele)
pe care le expediază spre un injector de mesaje (de obicei liderul îşi asumă acest
rol). Mesajele nu sunt semnate. Ele conţin: întrebări, corecturi, completări, atitudini
ale celor din bancă faţă de ceea ce discută panelul şi faţă de modul în care se poartă
discuţia.

Din când în când (la 10-15 minute), injectorul de mesaje citeşte cu voce tare
bileţelele, pe care între timp le-a clasificat oarecum.

Panelul continuă discuţia, ţinând cont de mesajele citite şi răspunzând, dacă vrea,
întrebărilor, dar fără obligaţia de a le răspunde pe rând, tuturor.

Notă: auditoriul are tendinţa de a emite mesaje agresive la adresa celor din panel,
datorită situaţiei psihologice (restricţia de interveni oral, direct). Grupul panel va fi
avertizat din vreme asupra acestui fenomen.
3. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
1. Definitii
 Ansamblu de instrumente, materiale, produse
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a uşura atingerea obiectivelor
educaţionale

 Funcţii:
 informativ-demonstrative,
 formativ-educative,
 raţionalizare a timpului;
 evaluare
 Clasificarea mijloacelor
 W. Schramm:
 I (mijloace clasice): tabla, obiecte de muzeu (interacţiune
nemijlocită)

 II (mijloace scrise): manuale, texte imprimate

 III (m. audio-vizuale): fotografia, diapozitivul, înregistrări sonore şi

vizuale, televiziunea

 IV (m. integrate): dialog direct elev-maşină- laboratoare, înv

programat

 V (m. moderne): calculatoare, videoproiector

 Informativ-demonstrative: colecţii plante, insectare,
roci, organe, substanţe chimice, aparate,
instrumente;

 copii tridimensionale, modele integrale sau în

secţiuni;

 ilustraţii, fotografii, documente, hărţi, atlase, tablouri;

 folii, filme, emisiuni tv, cd, dvd;

 simbolistice verbale, matematice, chimice, fizice,

note muzicale, grafice, volume
 4. AVANTAJE
 Includ mesaj şi informaţie didactică

 Facilitează transmiterea mesajelor didactice

 Completează explicaţiile verbale

 “Aduce” natura, societatea, faptele în faţa elevilor

 Provoacă la căutare prin coloristică, derulare,

imagine, stimulente

 Consolidează cunoştinţele însuşite anterior