NUMELE ȘI PRENUMELE.............Bărbuț (Șerban) Dana Andreea....................

TEST PEDAGOGIE II

1. Demonstrația-ca metodă de predare -3,0 p

a) definitia metodei;
b) caracterizare;
c) exemplificare;
d) importanta metodei.

2. Descrieți continutul unei secvente de lectie ”captarea atenției” (lecția

de predare-învățare sau mixtă)-2,0 p
a) locul secventei in structura lectiei;
b) durata;
c) continut (act. prof, act. elevilor)
d) importanta secventei.
3. Exemplificati folosirea itemului de evaluare ”cu alegere duală”-1,0 p

1. Având etimologia în latinescul ”demonstro”, înseamnă a arăta

întocmai, a descrie, a dovedi și constă în prezentarea unor obiecte sau fenomene
reale sau a unor substituite ale acestora în scopul asigurării unui suport concret-
intuitiv procesului de învățare.

Demonstrația este prezentă, într-o formă sau alta, în toate materiile de

învățământ.S-ar putea delimita cinci forme de demonstrație, relativ distincte, în
funcție de mijlocul pe care se bazeaza fiecare:

- demonstrația cu obiecte în stare naturală;

- demonstrația cu acțiuni;

- demonstrația cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acțiunilor;

- demonstrația de tip combinat;

- demonstrația cu mijloace tehnice.

1. Demonstrația cu obiecte

Caracteristica ei este aceea că sursa principală a informației elevului

constă dintr-un obiect natural (roci, semințe, plante, substanțe chimice), iar, pe
cât este posibil, încadrate în contextul lor de existență (de ex., plantele sau unele
animale de laborator).
 Avantajul acestei forme de demonstrație este că imprimă invaățării o notă
deosebit de convingătoare, dată fiind evidența faptelor constatate de elevi și, în
acest fel se utilizează mai ales în grupa științelor naturii, atăt în lecții de predare,
cât și de consolidare.

2. Demonstratia cu acțiuni

Când sursa cunoașterii pentru elev este o acțiune pe care educatorul i-o
arată, iar ținta de realizat este transformarea acțiunii respective într-o deprindere,
avem de-a face cu demonstrația cu acțiuni, menționată de puțini autori ca atare.
Ea poate fi prezentă în toate disciplinele de învățământ, când scopul urmărit este
căpătarea unei deprinderi: gramatică; matematică (pentru capatarea deprinderilor
de calcul, de alcătuire a raționamentului specific);

3.Demonstrația cu substitute

Are o extensie deosebit de mare, substitutele sau materialele confecționate

sau preparate, putând sta adesea mai ușor la îndemâna educatorului. Substitutele
se înfățișează sub mai multe variante concrete:

- planșe cu diverse conținuturi: desene fidele originalului; scheme cu

caracter convențional; liste de modele lingvistice; tabele statistice, reprezentări
grafice

- hărți din diferite domenii (geografice, geolo-gice, istorice, lingvistice) de

mare importanță în anumite domenii de învățare.

- fotografii și tablouri, care prezintă calitatea de a reda cu strictă fidelitate

realitatea pe care o studiem la un moment dat;

- materiale tridimensionale: machetele, corpurile geometrice, umane.

4. Demonstrația combinată

Există anumite combinații demonstrative care apar în forme relativ

constante, cum sunt: demonstrația prin experiențe si demonstrația prin desen
didactic.

Demonstrația prin experiențe reprezintă combinația dintre demonstrația cu

obiecte și cea cu acțiuni. Ea implică acțiunea de provocare a unui fenomen,
concomitent cu explicarea obiectelor care se transformă prin respectivul
fenomen. Motivația utilizării ei constă  în faptul că redă, redus la scară,
conținutul unei serii întregi de transformări, cultivând totodată capacitatea
elevului de a investiga realitatea singur, după modelul pe care i-l oferă
educatorul, în timpul săvârșirii experienței.

Demonatrația prin desen didactic se concretizează în efectuarea desenului

de către educator în fața elevilor, aceștia din urmă desenând în paralel cu el.
Combinația ce se cuprinde aici este cea dintre o acțiune (cea de a desena) și un
substitut (desenul care rezultă). Și aici scopul este dublu: de o parte, însușirea
sau aprofundarea informației elevului, de altă parte, formarea deprinderii lui de a
reda grafic, mai mult sau mai puțin simplificat, conținuturile de însușit și de
reținut. Utilizarea acestei modalități de demonstrație se motiveaza esențialmente
prin: ușurarea înțelegerii și însușirii materiei de către elev și prin sporirea
durabilității reținerii, grație asocierii imaginii cu trasarea prin desen.

5. Demonstrația cu mijloace tehnice

Există și forma aparte de demonstrație, care își datorează separarea de

toate celelalte prin sprijinirea ei pe mijloacele tehnice: mijloace audio; mijloace
video; mijloace audio-vizuale.

Motivarea folosirii mijloacelor tehnice este foarte concretă, adică:

- redau cu mare fidelitate, atât în plan sonor, cât și vizual;

- pot surprinde aspecte care pe altă cale ar fi imposibil sau cel puțin foarte
greu de redat;

- grație diferitelor tehnici de trucaj, pot separa, descompune și reda

fenomene insesizabile pe altă cale;

- ele permit reluarea rapidă, ori de câte ori este nevoie, așadar evită
consumul stânjenitor de timp;

- datorită ineditului pe care îl conțin și chiar aspectului estetic pe care îl

implică, ele sunt mai atractive pentru elevi și mai productive.

Avantajul instructiv și formativ pe care îl aduce metoda demonstrației

constă în faptul că însușirea verbală a cunoștințelor este întemeiată pe formarea
de imagini și reprezentări care vor conduce la însușirea mai temeinică a
noțiunilor tehnice. Aceasta presupune ca demonstrația să nu rămână la nivelul
simplei ilustrații, ci să asigure posibilitatea degajării abstracțiilor.
 2. Alcătuirea proiectului didactic ţine atât de pregătirea ştiinţifică a
profesorului, cât şi de măiestria lui didactică. Evenimentele instruirii sunt o
succesiune temporală a evenimentelor motivaţionale din orice activitate,
declanşată de un „impuls iniţial" şi orientată către atingerea unui „scop final".
Scenariul didactic (desfăşurarea lecţiei) va fi mai dezvoltat sau mai
schematic, în funcţie de experienţa didactică a profesorului, conţinutul şi
complexitatea temei respective, alcătuirea colectivului de elevi, creativitatea
profesorului şi tipul lecţiei respective.
Evenimentele instruirii sunt:
-0 organizarea clasei;
-1 captarea atenţiei;
-0 verificarea şi reactualizarea cunoştinţelor anterioare (necesare noii
învăţări);
-1 enunţarea scopului şi obiectivelor lecţiei;
-2 prezentarea noului conţinut;
-3 dirijarea învăţării şi obţinerea performanţei;
-4 realizarea feed-back-ului şi evaluarea performanţei;
-5 intensificarea retenţiei şi asigurarea transferului;
-6 stabilirea temei pentru acasă.
1. Organizarea clasei se referă la stabilirea ordinii şi disciplinei, la
pregătirea pentru oră şi rugăciune.
1. Captarea atenţiei nu se face prin observaţii, prin anunţarea
directă a titlului lecţiei sau prin verificare imediată. Captarea atenţiei se face
printr-un element-surpriză, cum ar fi:
-7 sublinierea importanţei temei respective pentru om sau pentru
colectivitatea umană în general;
-8 prezentarea unui caz real din domeniul respectiv;
-9 prezentarea unei situaţii-problemă.
Acestea stârnesc interesul elevilor pentru lecţie şi mobilizează atenţia lor
la începutul şi pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.
3. Enunţarea scopului şi a obiectivelor lecţiei asigură perspectiva
activităţii, conştientizarea finalităţilor lecţiei şi jalonează drumul spre aceste
finalităţi.
4. Verificarea şi reactualizarea cunoştinţelor anterioare.
5. Prezentarea noului conţinut şi a sarcinilor de învăţare depinde de
modul în care profesorul şi le-a imaginat în proiectul didactic.
6. Realizarea feed-back-ului indică dacă învăţarea s-a produs, dacă
obiectivul a fost atins.
6. Feed-back-ul se realizează prin diverse modalităţi.
 2. Tipuri de itemi, clasificați după criteriul gradului de obiectivitate
oferit în corectare:
ITEMI OBIECTIVI - testează un numar mare de elemente de conținut
într-un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în
măsurarea rezultatelor școlare.
ITEMI SEMIOBIECTIVI – pot acoperi o gamă variată de capacități
intelectuale care se doresc a fi testate, oferind în același timp posibilitatea de a
utiliza și materiale auxiliare utile elevilor în rezolvarea sarcinilor de lucru
propuse.
ITEMI SUBIECTIVI (cu răspuns deschis) – sunt relativ ușor de construit,
principala problemă constituind-o modul de elaborare a schemei de notare a
acestora, cu atât mai mult cu cât această categorie de itemi vizează demonstrarea
de către elevi, în răspuns, a originalității și creativității lor.
ITEMI OBIECTIVI:
- Itemi cu alegere duală
-10 Itemi de tip pereche
-11 Itemi cu alegere multiplă

Itemii cu alegere duală pun elevul în situația de a selecta răspunsul

corect din doar două variante posibile: adevărat/fals, da/nu, corect/incorect,
acord/dezacord. Itemii de tip da/nu și adevărat/fals sunt cel mai frecvent folosiți.
Utilizarea lor poate fi adecvată atunci când profesorul dorește să evalueze:
- cunoașterea de către elev a unor informații punctuale, date factuale,
termeni, definiții, legi, principii, formule;
- diferențierea pe care o poate realiza elevul între enunțurile factuale și
cele de opinie;
- capacitatea elevului de a identifica relații de tip cauză-efect, succesiunea
logică sau cronologică a unor evenimente.
Pentru proiectarea corectă a acestui tip de itemi este necesară respectarea
următoarelor cerințe:
- formularea clară și precisă a enunțului;
- dacă se solicită aprecierea cu "adevărat" sau "fals", atunci se vor evita
enunțurile foarte generale;
- selectarea unor enunțuri relevante pentru domeniul de cunoaștere sau
categoria de competențe testată;
- se vor evita enunțurile lungi și complexe, prin eliminarea elementelor
redundante, inutile în raport cu ideea principală a enunțului și cerința itemului;
- nu se va folosi un limbaj prea academic, o terminologie foarte
specializată sau o construcție lingvistică stufoasă și greoaie;
- se va evita introducerea a două idei într-un singur enunț, cu excepția
cazurilor în care se dorește evidențierea relației cauză-efect;
- enunțurile adevărate și cele false vor fi aproximativ egale ca lungime;
 - numărul enunțurilor adevărate și cel al enunțurilor false vor fi
aproximativ egale, dar nu exact egale, deoarece aceasta poate constitui un
indiciu după care elevul încearcă să ghicească răspunsul corect.
Exemplu:
Enunț : Pentru fiecare dintre enunțurile următoare, dacă enunțul este
adevărat, încercuiți litera A. În caz contrar încercuiți litera F.
a) Suma măsurilor unghiurilor în jurul unui punct este egala cu 1800
A F
b) Unghiul care nu este nici nul, nici alungit, se numește unghi propriu
A F
c) Suplementul unghiului cu măsura de 550 are măsura de 350
A F

Răspunsuri așteptate : a) F ; b) A ; c) F
Barem de notare : câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect
Competența specifică : Utilizarea unor proprietăți referitoare la unghiuri.