Nevoile de proteină în alimentaţie.

Starea
dinamică a proteinelor. Valoarea biologică a
proteinelor. Bilanţul azotat.
 Digestia proteinelor în stomac şi intestin.
 Endo-- şi exopeptidazele, specificitatea de
Endo
acţiune a proteinkinazelor.
 Proenzimele proteinkinazelor şi mecanismul
convertirii lor la enzime active.
 Reglarea secreţiei sucului gastric, pancreatic şi
intestinal.
 Absorbţia aminoacizilor în intestin.
 Putrefacţia aminoacizilor în intestin.
 Alimentaţia proteică parenterală.
 Compoziţia sucului gastric şi modificările lui în
patologie
j
 6
  
  



 



 
  




  



   








 


 



 
   
   

 




 


 M
   
    

 Sunt substanţe
nutritive deosebit de
importante:
1. sunt singura sursă de
N asimiabil de
organism;
2. sunt furnizatoare de
AA esenţiali
 Aportul zilnic exogen
de proteine este:
 La un adult ± 100-
100-120
g
 La un efort fizic ±
130--150 g
130
 La copii ± 55-
55-75 g
 ÷  
 
  

 Proteinele din organism se reînn
reînnoiesc
permanent.
 Pentru menţinerea constantă a
proporţiei lor în ţesuturi, vitezele de
sinteză şi de degradare a proteinelor
trebuie să fie egale, ceea ce
constituie o stare dinamică
staţionară..
staţionară

 Vitezele de reînn
reînnoire a proteinelor se
exprimă prin timpul de înjumătăţire
(T1/2),
(T1 /2), ce diferă în diferite organe.
 De exemplu:
 T1/2
T1 /2 Pr musculare = 30 zile;
 T1/2
T1 /2 Pr hepatice = 5-6 zile;
 T1/2
T1 /2 enzimelor
enzimelor = ore, minute.
 u 

u 
 u
 Starea dinamică a proteinelor este reflectată de
BA.
 BA al organismului - raportul dintre cantitatea de N
îngerat şi cantitatea de N excretat din organism
(urină, fecale, salivă, gl.sudoripare)
 exprimat în g/24 ore.
 Deosebim 3 tipuri de BA:
 echilibrat - Nîng = Nexcr;
 pozitiv ± cantitatea de N îngerat > N eliminat
(specific pentru organisme în creştere, femeile în
perioada de gestaţie, lactaţie);
 negativ ± cantitatea de N ingerat<
ingerat< N eliminat.
eliminat.
 BA negativ se întîlneşte la persoanele de vârsta
vârsta
a treia şi în patologii: cancerul, însoţit de caşexie,
tuberculoză, nefrite, combustii, înaniţie.
înaniţie.
 Starea funcţională normală a
organismului depinde de aportul de
proteine (AA) din exterior.
 De menţionat,
menţionat, că ea este influenţată
nu numai de cantitatea ei ci şi de
calitatea proteinelor alimentare, ce
au valoarea biologică diferită.

 


 
  

 VB înaltă posedă proteinele ce au o
componenţă structurală mai apropiată de
cea a proteinelor umane şi care pot fi
hidrolizate complet în TGI.
 VB a proteinelor alimentare este
determinată de 2 factori:
1. AA ce întră în componenţa lor - de
cantitatea AA indispensabili - AA care nu
se sintetizează în celulele organismului ( 8
AA: Val, Leu, Ile; Liz, Met, Tre, Tri, Fen şi
AA semidispensabili - Arg, His).
2. capacitatea organismului de a asimila AA
proteinei date.
 
 


 
  

 Lipsa sau carenţa unui AA
indispensabil din alimente duce la
afectarea absorbţiei celorlalţi AA.
 În aceste cazuri creşterea,
dezvoltarea şi funcţionarea
organismelor vii e determinată de
acea substanţa indispensabilă, care
e absorbită din alimente în cantitate
cea mai mică (legitatea de minimum
minimum
a lui Lie
Liebig
big).
 ‰
 



 ‰


 Spre deosebire de glucide, ce se acumulează în

muşchi şi ficat, sau lipide, ce se depun în ţesutul
adipos, proteinele şi AA nu depozitează.
 Unica rezervă a lor o prezintă FMC al AA
 FMC-- este totalitatea AA liberi în organism de
FMC
origine atât exogenă (alimentele) cât şi endogenă
(degradarea proteinelor) care sunt utilizaţi pentru
sinteza proteinelor de către celule.
 Ei prezintă circa 30g din totalitatea de 15kg de
proteinele ale organismului.
 Cantitatea majoră o constituie AA sanguini
(0,35--0,65g/l).
(0,35
 În condiţii extremale (nu este aport de AA din
mediul ambiant) FMC este completat prin
degradarea proteinelor plasmatice şi ale ficatului.
 `
  
 
 

 Digestia proteinelor are loc în stomac şi

intestinul subţire sub acţiunea E proteolitice
(hidrolaze) din sucul gastric, pancreatic şi
intestinal.
1. Toate aceste E catalizează hidroliza legăturii
peptidice
2. între ele există diferenţe de specificitate.
3. sunt secretate de celulele producătoare în forme
inactive ± numite proenzime (zimogeni).
Activarea are loc prin:
a. proteoliză parţială (detaşarea unor oligopeptide
de la capetele lor sau din interior, în urma căreia
are loc formarea conformaţiei active a CA al E.)
b. autocatalitic
 R 



 Se disting: endo-
endo- şi exopeptidaze.
 Endopeptidazele ± care asigură scindarea
legăturilor peptidice din interiorul lanţurilor
polipeptidice.
 Exopeptidazele ± E ce scindează legăturile
peptidice formate de AA terminali.
 R 


 





1. Pepsina
2. gastrixina
3. renina (sugari).
 j  
 se sintetizează de celulele principale ale
mucoasei stomacului sub formă de pepsinogen.
Pepsinogenul este activat la pepsina>
pepsina>
1. proteoliză
proteoliză parţ
parţială
ială (H+ (HCl))
2. autocatalitic
H+
Pepsinogen -------------ü
-------------ü Pepsină
-42 AA
 PH optim 1-1-1,5
 este endopeptidază,
endopeptidază,
 Specificitatea - atacă legăturile peptidice la care
participă ± prin grupările aminice ± AA
aromatici şi într-
într-o mică măsură - Met, Leu şi
AA dicarboxilici
 Gastrixina (pepsina C) ± un analog structural al
pepsinei.
1. pH--ul optim de acţiune ~3
pH ~3,, deaceia activitatea ei
predomină la copii.
2. Specificitatea de acţiune se manifestă asupra
legăturile peptidice din interiorul lanţurilor
proteice, formate de a/a dicarboxilici.
dicarboxilici.
 Chimozina (renina) este prezentă în sucul
gastric al sugarilor.
 În prezenţa ionilor de Ca2+ chimozina
transformă cazeina laptelui în paracazeină
(hidrolizată apoi de pepsină).
 Punctul izoelectric al reninei ± 4,5.
4,5.
 În stomac, ca urmare a acţiunei hidrolitice
specifice a pepsinei şi gastrixinei, din proteine se
obţin polipeptide şi eventual oligopeptide, nu
însă AA liberi.
 ˜


 denaturarea parţială a proteinelor
alimentare şi hidroliza proteinelor
compuse;
 activarea pepsinogenului;
 menţinerea pH optim;
 acţiune antimicrobiană;
 participă la absorbţia Fe2+
 Stimulează secreţia secretinei
 ÷  
 


 un proces complex asigurat de celulele
secundare ale mucoasei.
 CA
 Sinteza acidului carbonic: CO2 + H2O ---ü
---ü
H2CO3
 Ê
  +
 H2CO3 ---------ü
---------ü HCO3Ø + H
 Protonii H+ sunt transportaţi în lumenului
stomacului printr-
printr-un mecanism asemănător cu
transportarea protonilor dependent de ATP la
funcţionarea ATP-
ATP-azei din membrana internă a
MC.
 Ionii de ClØ provin din NaCl sanguin.
 MCl +H2CO3 üMHCO3 (în pl
 +HCl
(


 
 ˜  
  

 În reglarea secreţiei HCl în mucoasa
gastrică un rol important îi revine H-
H- K-
ATP--azei
ATP
 E e localizată în membrana apicală a
celulelor epiteliale din mucoasă
 Este alcătuită din 2 subunităţi Į (funcţie
catalitică) şi o ǃ subunitate (glicoproteid,
ce determină localizarea E în membrană şi
reglează funcţia ei de transport)
 Rolul: catalizează hidroliza ATP la ADP+P,
cuplată cu sistemul de schimb al H
intracelular pe K extracelulart
÷
 
 
   
 
 Gastrină, histamină, acetilcholină
 Histamina acţionează nemijlocit, pe când
gastrinele prin mărirea cantităţii de
histamină activează adenilatciclaza, care
la rîndul ei prin intermediul AMPc şi PK-
PK-aza
activează carbanhidraza (e activă în formă
fosforilată).
 În rezultat creşte cantitatea de H+ - ce se
foloseşte la sinteza HCl.
 Secretina şi somatostatina inhibă
secvenţa prin diminuarea formării
gastrinelor (4 polipeptide sintetizate în
partea pilorică a stomacului).
÷

  

 R 


 
 
 


1. tripsina (endopeptidaza),
2. chimotripsina (endopeptidaza),
3. elastaza (endopeptidaza),
4. carboxipeptidaza (exopeptidaza).
 ð  
 Endopeptidază
Endopeptidază
 Se sintetizează sub formă de tripsinogen
 este convertit în tripsină prin:
 1.proteoliză limitată (îndepărtarea din capătul N-N-
terminal a unui hexapeptid) sub acţiunea
enterochinazei (E secretată de mucoasa
intestinală)
 autocatalitic.
Rn
 n

p
n nul-----------------
n nul-----------------ü ü
p
n
C2+
 Specificitatea: hidrolizează legăturile peptidice
cu participarea grupelor carboxil ale lizinei şi
argininei.
 Tripsina participă şi la activarea altor E din
lumenul intestinului.


  
 se sintetizează din chimotripsinogen:
 sub acţiunea tripsinei (prin îndepărtarea a două
dipeptide)
 autocatalitic.

p
n
C 
p
n n-------
n n-------üü 
p
n
C2+
 Deosebim câteva forme de chimotripsine ± Į,
į şi p
 Specificitatea: hidrolizează legăturile peptidice
formate de grupa ±COOH a Phe, Tyr, Tri.
 scindează amide, esteri, derivaţi acil.
 Elastaza
 Se obţine din proelastază (sub acţiunea tripsinei)
 Specificitatea: catalizează hidroliza legăturile
peptidice formate de AA hidrofobi relativ mici: Gli,
Ala, Ser.
 Carboxipeptidaza A:A:
 Este o exopeptidază
 Este o metaloproteină (E ce conţine Zn)
 Specificitatea: scindează legăturile peptidice formate
de AA aromatici
 Atunci cînd ionul de Zn =>Ca ± se declanşează
activitatea esterazică
 Carboxipeptidaza B:B: - acţionează asupra legăturile
peptidice din capătul C terminal, formate de Arg şi
Lyz
 R
   
 Aminopeptidazele:
 exopeptidaze
‡ Ala aminopeptidaza ü specifică numai pentru
Ala
‡ Leu aminopeptidaza ü
1. conţine Zn, pe care o poate activa Mn
2. e specifică pentru toţi AA N terminali
Dipeptidazele: glicil
glicil--glicină; prolinaza (COOH),
prolidaza (NH).
÷ub  un  uu




n  
l
 nÊ
 l
 p
 n pîn l AA l b

 ˜   
  

 ˜ l


 n  

f u p
  p
 u

l

ub
n   
 

n -
 ul 

 
p p
n nulu ş  HCl
 H
 n -
 ul 


HCl
sinteza şi secreţia sucului pancreatic e
reglată de: secretină şi colecistok
colecistokinină
÷ 
 n stimulează eliminarea unui suc
pancreatic bogat în bicarbonaţi şi sărac în E,
ce are menirea de a:
1. neutraliza HCl, ce pătrunde cu bolul
alimentar din stomac
2. de a crea pH optim pentru acţionarea E
pancreatice ± 7,5-
7,5-8,5.
 Sinteza secretinei în mucoasa duodenului
este stimulată de HCl.

 Cl 


 n n - stimulează eliminarea
unui suc pancreatic bogat în E (stimulează
contracţia vezicii biliare) şi sărac în
bicarbonaţi.
 

 are loc la nivelul intestinului subţire
 este un proces activ cu solicitare de energie,
cuplat cu transportul ionilor de Na.
 Absorbţia AA prin difuzie e limitată.
 Transportul în
în celulele epiteliale intestinale se
efectue
efectuează cu ajutorul unor proteine specializate,
numite translocaze.
 Există următoarele translocaze de grup:
1. pentru AA neutri cu molecule mici
2. pentru AA neutri cu molecule mari (a/a
aromatici)
3. pentru AA bazici şi cisteină
4. pentru AA acizi
5. pentru Pro şi hidroxiprolină
 După alimentaţie, concentraţia max de AA în
sânge se înregistrează la o oră.
 j 
    
 O parte din AA alimentelor este scin
scindată
de E microflorei intestinale, ce
catalizează reacţii deosebite de cele din
ţesuturi.
 Acest proces se numeşte putrefacţie.
1. La scindarea Cis,
Cis, Met (conţin sulf), în
intestin se formează H2S,
metilmercaptanul (CH3SH).
2. Ornitina şi Lys se decarboxilează cu
formarea aminelor - putrescina şi
cadaverina.
å å


         


å å

                

  

3. La o decarboxilare bacteriană din
Phe,, Ty
Phe Tyr, Trp
Trp se formează aminele
biogene corespunzătoare ±
feniletilamina, tiramina, triptamina.
4. Degradarea catenelor laterale ale
AA ciclici duc la formarea
produselor toxice:
a. din Tyr se formează crezol, fenol;
fenol;
b. din Trn
Trn ± scatol, indol.
 M  
 Aceste produse toxice se absorb din intestin şi
sînt neutralizate în ficat.
 în ficat - în prealabil substanţele toxice sînt
oxidate (scatol ± scatoxil, indol ± indoxil).
 Ficatul conţine E specifice ± arilsulfotransferaza şi
UDP ± glucoroniltransferaza ± ce transferă
resturile de acid (a sulfuric sau glucuronic) la
substanţele toxice, rezultând compuşi conjugaţi
netoxici, eliminaţi prin urină.
 Menţionăm că resturile de acid sunt în formele
active:
1. A sulfuric ± PAPS - 3¶ ±fosfoadenozin ±
5¶fosfosulfat
2. A glucuronic - UDP-
UDP-glucuronat
@




  



@
  



  @

 Sarea de potasiu a indoxilsulfatului se
numeşte indican.
indican.

 Cantitatea de indican din urină indică

gradul de putrefacţie în intestin şi starea
funcţională a ficatului.
 j


 Metodă de apreciere a funcţiei de
detoxifiere a ficatului
 Se administrează 4 g benzoat de Na,
care conjungîndu-
conjungîndu-se în ficat cu glicină
formează acid hipuric eliminat cu urina.
Dacă funcţia de barieră a ficatului este
normală, peste 6 ore în urină se
determină nu mai puţin de 3,6 g acid
hipuric
 ÷






 Participă la formarea fondului metabolic comun al
AA care vor fi utilizaţi pentru:
 sinteza proteinelor
- sinteza glucidelor
- sinteza lipidelor
- sinteza hormonilor
- sinteza de baze azotate purinice, pirimidinice
- sinteza hemului
- Sinteza neurotranslatorilor
- Sinteza porfirinelor
- Sinteza anserinei, carnozinei
- Formarea aminelor biogene
ð 



 
 
 Se rea
realizează cu ajutorul:
 Transportorilor membranari (reglaţi
de insulină)
 ciclului  Glutamil Transferazic (activ
în intestin, creier, rinichi, glande
salivare)
E-  glutamilt
glutamiltransferaza
ransferaza
Co - glutationul


    

   -  -    


 

 


-  -   -

 -
j 
-  - 

 -
 

- 
   -

-  -  

  

  

-   









- 
 C l  n
l Ê
bl 
 AA
 A
  
1. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Transportul aminoacizilor
în celule.
2. Metabolizarea NH2-grupelor:
3. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile.
Glutamatdehidrogenaza.
4. Transaminarea aminoacizilor. Aminotransferazele şi
importanţa clinică a determinării activităţii
transanminazelor.
5. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor.
6. Decarboxilarea aminoacizilor. Influenţa aminelor biogene
asupra funcţiilor fiziologice ale organismului. Detoxifierea
aminelor biogene.
7. Metabolizarea R-cetoacizilor rezultaţi din aminoacizi.
8. Detoxifierea amoniacului: sinteza glutaminei,
carbamoilfosfatului, aminarea reductivă a R-
cetoglutaratului.
9. Biosinteza ureei. Importanţa clinică a determinării ureei
în sînge şi în urină.
10. Biosinteza aminoacizilor neesenţiali în organismul animal.

? 

  
  

 căile de degradare, legate de
transformarea grupărilor NH2;
 decarboxilarea gr. Į COOH ale a/a ±
cu formarea aminelor biogene.
 căile de degradare a scheletelor de
atomi de carbon ale a/a;

  
 de catabolizare pot fi divizate în
următoarele grupe:
Ô






@








 `  n
 ± @ 




R




@
 Sunt posibile 4 tipuri de dezaminare:
 reductivă
+2H
 R-CH
CH--COOH -----
-----üü R-CH
CH2
2-COOH + NH
NH3
3

NH2
NH2
 hidrolitică
+H2
+H 2O
R-CH
CH--COOH ------
------üü R-CH
CH--COOH + NH
NH3
3
 
NH2
NH2 OH
 intramoleculară
R-CH
CH2
2-CH
CH--COOH ü R-CH=CH
CH=CH--COOH + NH
NH3
3

NH2
NH2
 oxidativă
+1/2O2
R-CH
CH--COOH -------
-------üü R-C-COOH + NH
NH3
3
 
NH2
NH2 O


 `   

 Pentru majoritatea organismelor,
inclusiv omul şi animalele, este
caracteristică ± DO
1. directă
2. indirectă - transdezaminare
a. transaminare
b. Dezaminarea acidului glutamic
 `A



 E ± oxidazele
 Co -L-AA ü FMN şi FAD;D-
FAD;D-AA ü FAD

FADH2+O2--------
--------FAD+H
FAD+H2O2
H2O2-----------
-----------HH2O+1/2O2
 `A
`A
 În ţesuturi la pH fiziologic e activă numai
oxidaza D-
D-AA,
AA, pe când toţi AA alimentari
(ţesuturile org.) => L AA.
 pH optim pentru L oxidaze => pH=10,0
=> în condiţii fiziologice e activă numai L-
L-
enzima, ce catalizează dezaminarea
oxidativă a a. glutamic =>
glutamatdehidrogenaza (enzima
anaerobă).
 Co - NADP+ , NAD+
 GluDH =>compusă din 6 subunităţi
 Activatori: ADP, GDP inhibitori: ATP,
GTP
 Oxidativ direct în organism sunt
dezaminaţi 3 AA: Ser, Tre (E(E--
dehidrataze; Co-
Co- B6), Cis (E
(E--
desulfhidratază)
 


 
 
 este transferul aminogrupei
˜ 

AA de la˜ 

AA
orice AA la Į-
Į
-cetoacid, Mcu!   A
formarea unui nou AA şi nou
cetoacid fărăð  
formarea de NH3.
 sunt reacţii reversibile;
 
 E ü transaminaze
(aminotransferaze
(aminotransferaz
˜e);



AA   ˜ 

AA


 coenzime piridoxalfosfat (PALP)

 A M !
şi piridoxaminfosfatul (PAMP);
 E manifestă specificitate de grup
(utilizând în calitate de S cîţiva
AA)
excepţie => Liz şi treonina.
 În calitate de acceptor de gr.NH2
servesc 3 cetoacizi:
1. Į-cetoglutaratul => Glu

2. piruvat ü Ala;

3. OA ü Asp
 Alaninaminotransferaza (AL (ALAAT sau GPT-
GPT-
glutamic piruvic transam
transaminază)
 Aspartataminotransferaza (AS (ASA AT sau GOT ±
glutamic--OA transaminază)
glutamic
 Creşterea
Cre şterea nivelului seric al lor este cauza
leziunilor celulare la nivelul ţesutului afectat (sd
de citoliză a ţesuturilor în care se află aceste E)
 ALAT ± se află în faza solubilă a celulei şi în C
% mult mai mari în hepatocite (raportul nivelul
hepatic/nivelul extrahepatic: 10/10/1)
 ASAT ± ficat, inimă,muşchii sceletici (raportul
nivelul hepatic/nivelul extrahepatic: 1/1)
 ALA
ALAT:
‡ hepatita infecţioasă;
‡ hepatite antiicterice - perioada de incubare;
‡ hepatopatie toxică;
‡ hepatita cronică.
‡ în ciroza ficatului şi icterul mecanic cresc
puţin.
 ASA
ASAT:
‡ U infarct miocardic în 95%;
‡ Uraportului DE RITTIS (GOT/GPT, normă 1,33)
‡ U activ. sale apare peste 4-
4-6 ore,
manifestându--se celor 24-
manifestându 24-36 ore; după 3-
3-7 zile
=> activitate atinge valori normale.

   

R 
 1. Legarea PALP de ˜

AA±

un rest de Lys al E M" 
"

(compus de tip  

Må
bază Schiff) ±A
A±
"



j
A±
A
A

M
!

 R


 
 2. PALP reacţionează
cu AA, formând o bază 
R ±#$±M"
Schiff, care se ˜



AA±
detaşează de molecula
E Må
A± 

 3. deplasarea dublei ±A "
legături (aldemina ± j
A±
cetimină), eliberarea A
A
alfa--cetoacidului şi
alfa
formarea intermediară M
!
a PAMP 
ë     

   

j 

   




 ÷ 


 

 
  

 constă în Äadunarea´sau ³colectarea´

gr.NH2 ale tuturor AA în structura
moleculei de acid glutamic.
 Glu => pătrunde în mitocondrii =>
dezaminarea propriu zisă a acidului
glutamic
 E ± glutamatdehidrogenaza (GluDH)
 Co - NADP+ , NAD+
 M!
" "
±
AA




AA ±



M `j
M `j
A
" "
±
AA




AA± M
 R 
  
 ˜ 



 

 


 

@

 


@


R  

 !
!


 
@ 
 !
!@


@

 

 




" 

#!
$
  
 
  R       


R        

     
 !" 
 ÷
%




÷
%
  
 Biosinteza AA dispensabili-
dispensabili-
transreaminare (sinteza AA din Į
cetoacizii corespunzători)
 Biosinteza Gl şi glicogenului
 Biosinteza AG şi lipidelor
 Ciclul Krebs ± pînă la CO2 şi H2O
 ÷     
 din intermediarii de degradare a glucidelor:
1. glutamat + piruvat
piruvat-------
------- R-cetoglutarat +
alanina
2. 3-fosfoglicerat ----------- serina ---- glicină
3. ribozo--5-fosfat ±fosforibozilpirofosfat
ribozo fosforibozilpirofosfat--
--His
His

 din metaboliţii ciclului Krebs prin transreaminare

1. R-cetoglutarat + NHNH33 ------ glutamat
 2. glutamat + oxaloacetat-----
oxaloacetat----- R-cetoglutarat +
aspartat

 din aminoacizi esenţiali

O2+ MA` H H22
"
"    MA` + H
MA` H22O
r


 
j

  ‰





 
 

-
  
  ! 
 ` # 

 scindarea CO2 de la gr. Į-carboxil a AA cu
formarea de amine biogene.
 E- decarboxilaza (Co
(Co-- PALP)
   

 Triptofan ü triptamină
 5 ox
oxotriptofan ü serotonină
 3, 4 dioxifenilalanină ü dofamină
 histidina ü histamină
 glutamatul ü ß aminobutirat
 GLU >




  
 ˜ 
 


 Serotonina ± mediator chimic, vasoconstrictor:
vasoconstrictor:
1. la reglarea TA
2. t corpului
3. Respiraţiei
4. fi
filtra
ltraţiei
ţiei renale
5. este mediator al SNC
6. participă în dezvoltarea alergiei, toxicozei în timpul
gravidităţii, diatezelor hemoragice.
 Dofamina ü sinteza catecolaminelor
 Histamina
Histamina::
1. vazodilatator,
2. U secreţia HCl,
3. participă în reacţiile de sensibilizare şi
desensibilizare a organismului.
 ß aminobutiratul ± efect inhibitor în substanţa
cenuşie a creierului. Se utilizează pentru tratarea
afecţiunilor sistemului nervos, provocate de
excitaţii excesive.
 M   


 E± mono
mono-- sau diaminooxidazele
 Proces ireversibil
 2 etape:
 R-CH2-NH2 + E-
E-FAD+ H2O üR-COH+ NH3 +
E-FADH2
 E-FADH2 + O2 ü E-FAD + H2O2
 2H2O2 ü H2O +O2
 ÷



 NH3 se formează în următoarele
procese:
1. dezaminarea AA;
2. detoxifierea aminelor biogene;
3. degradarea BA purinice şi
pirimidinice;
4. dezaminarea amidelor AA (Asn, Gln);
5. Putrefacţia AA în intestinul gros sub
acţiunea microflorei

 NH3 ± o combinaţie toxică, îndeosebi
pentru celulele nervoase.
 Efectul toxic se exprimă prin C% mare
de ioni de amoniu, ce dezechilibrează
reacţia catalizată de GluDH,
GluDH, cu formarea
Glu (o transformare excesiv
excesivă).
ă).
 Această cauzează epuizarea Į- Į-
cetoglutaratului (produs intermediar al
ciclului Krebs) ± cu reducerea reacţiilor de
generare a ATP.
 Carenţa energetică conduce la micşorarea
sintezei mediatorilor nervoşi şi dereglarea
transmiterii impulsului ± blocarea funcţiei
SNC.
 Į-cetoglutarat + NH4 + NADPH + H+ ü
glutamat +NADP

    M!
1.În ţesuturi(muşchi, creier, glande):
are loc sinteza glutaminei sub acţiunea
glutaminsintetazei citoplasmatice
(ATP şi Mg) ü
Glu + NH3 + ATP ü Gln + ADP + Pa
- proces ireversibil
Gln ± sânge ± ficat şi rinichi
c% Gln în sînge - de 3-
3-5 ori mai mare
faţă de alţi AA
 2. În ficat şi rinichi:Gln
rinichi:Gln (sub acţiunea
glutaminazei mitocondriale):
mitocondriale):
Gln +H2O => Glu + NH3 ±proces
ireversibil
Aceste 2 etape împreună - ciclul
glutamină--glutamic
glutamină
 În ficat - 80-
80-90% din conţinutul
total de NH3 - sinteza ureei.
ureei.
 În tubii renali NH3 este neutralizat cu
formarea sărurilor de amoniu.
NH3 + H+ + Cl- Cl- ü NH4Cl


 
&
 În muşchi:
 AA (prin dezaminare oxidativă)-
oxidativă)- NH3
 NH3+alfa--cetoglutarat>
NH3+alfa cetoglutarat> Glu (GDH)
 Glu+Piruvat > alfa alfa--cetoglutarat
+Ala
 În sânge: Ala > 

 

Ala + alfa

alfa--cetoglutarat
> Piruvat
Piruvat+Glu
+Glu (GDH²
(GDH²NH3 NH3²²uree)
 Piruvatul prin gluconeogeneză --- Gl
 Gl în sânge >  >
 >  

 ÷       



  

 

în mitocondrii:
1. Sinteza
carbomoil
fosfatului 
E ±carbomoilfosfatsin-
carbomoilfosfatsin- 
A!± M! " ðj
tetază (E
biotinică, modulată
  
pozitiv de N-
N-   
acetilglutamat) A

"M
AjA!"± " `j j

  
"ð  



 

  
 

  
E- ornitin
ornitin--carbomoil
carbomoil--transferază
  





  
 
 
 R  



'


( 
  )#$
( 
    

  

 
 

"

 
   j

"


" 
#

"

 ÷


  


 CO2+NH3+3ATP+Asp+2H2O
Urea+2ADP+2Pi+AMP+PPi+fumarat
 Pentru sinteza ureei sunt necesare 4
legături macroergice fosfat
 Ureea este netoxică ± se elimină
prin urină (15-
(15-30g/24 ore)-
ore)- variază
proporţional cu cantitatea de
proteine îngerate
 ˜ 


  




  


 
 Ciclul ornitinic e dependent energetic şi
metabolic de ciclul Krebs:
1. Energetic ± sinteza ATP în ciclul Krebs şi

consumul lui în ciclul ornitinic

2. Metabolic ± fumarat (se include în ciclul
Krebs) ----OA
----OA
OA---
OA ---prin
prin transaminare --- Asp
Asp---
Asp ---ureogeneză
ureogeneză
  A A
M"
M! AjA!"±
Î
 " M
M

Cyl

"

"
  

"  
j
"
Enzymes in
" 

"
 nÊ 
M!
AA±

M!
:

:
AA±


"

AA±
1. Ornithine     ðj ! 
M"

Trans--
Trans A # " A
j jj

AA±

AA±
" M
M" 
carbamylas  " M M"
"


"
e

M
M"
M
AA± M
Enzymes in
"

AA±
"    
y
l::
y
l   

" 

"  

2. Arginino-
Arginino-
"


"

Succinate 
M!

AA± 
M!

Synthase
AA± 
AA±

rR ABOLI÷rÎL
IM R˜rR`IA˜ AL
ÎMO˜
ArIMOACIZI
 Au(R
ð(R#R
Ô  
  

 


  
  
 

! "#  

 
 

 "

$ 

 
 

   
 
 
%  
 
 
 
&  
 
 
' 

( )
 
 *
 
 
+ j   




 
  
 

 
 
÷

   


 Î
Î  
   



 Scheletul de carbon al celor 20AA se

modifică în: piruvat, acetil CoA;
acetoacetil CoA; OA, alfa-
alfa-
cetoglutarat; succinil CoA; fumarat.
 AA glucoformatori:
glucoformatori: servesc pentru
sinteza Gl
 AA cetoformatori: servesc pentru
sinteza de lipide şi corpi cetonici. Leu
± exclusiv cetogen
 AA gluco şi cetoformatori: Phe, Tyr,
Trp, Ile, Lys
÷

   


 
j ‰

j ‰ )ð$
÷  
Ô  n ± AA
esenţial
2 y
± AA
neesenţial
- se
sintetizează
din Fen
 Lipsa
f n lln n Ê
 l
± f n l nu
±
uul
  -  -
f n lp
u

u--
f n ll
u
f n l  ( l  n
p
n u
n În f 
f n l  + Gln-
Gln-
f n l  lGln (u
n
 Fenilpiruvatul -
substanţă toxică în
special pentru SNC
 Retard mental
 Demielinizări ireversibile
 Diminuată sinteza
DOPA-- melaninei;
DOPA
 u

‰ )ð$
 Pînă la
fumarat şi
acetoacetat
 Alpnu
 - lipsa homogentizinatoxidazei
homogentizinatoxidazei::
acumularea a.homogentizinic în ţesuturi şi
eliminarea lui cu urina (urina se colorează în
albastru sau negru). Colorarea ţesuturilor
(conjunctiv:cartilagiile nasului, urechile se
întunecă).
 Tirozinemia de tip I-
I- lipsa de
fumarilacetoacetaza, maleilacetoacetaza: vomă,
diaree, deficienţa de creştere (acută-
(acută- exitus 6-
6-8
luni, cronică ± moartea la 10 ani)
 Tirozinemia de tip II ±
lipsa Tyr transaminazei ficatului ± mărirea
c%Tyr, afecţiuni a pielii şi ochiului, retard
mintal moderat, dereglarea coordonării
mişcărilor
 Tirozinemia neonatală-
neonatală- deficit de
hidroxifenilpiruvathidroxilaza--
hidroxifenilpiruvathidroxilaza
mărirea c% de Fen şi Tyr în sânge; în urină:
Tyr, tiramina, hidroxifenilacetat.

˜ 
  


 Din Phe şi Tyr se sintetizează:
1. dopamină
2. Adrenalina, noradrenalina (hormonii
medulosuprarenali);
3. Iodtironinele (triiodtironina, tiroxina)-
tiroxina)-
hormonii tiroidei;
4. Melanina (pigmentul organismului);
5. biosinteza proteinelor, enzimelor, unor
hormoni, peptidelor biologic active etc.
÷  


 

"÷     
  
 apare în rezultatul deficienţei
echipamentului enzimatic
participant la biosinteza melaninei.
Bolnavul este lipsit de pigment:
 alb absolut (pielea şi părul se
decolorează)
 dezvoltaţi mintal normal.
 Sunt afectaţi de razele solare
directe (pielea se afectează, apare
hiperemie, ulceraţii etc.)
 
ð
 A.Trh ± AA esenţial, glucogen şi
cetogen
 B. Catabolismul Trh: acetoacetil
CoA²
CoA ²Acetil CoA
 în timpul catabolizării produce:
a. Ala - piruvat
b. NAD şi NADP (din hidroxiantranilat)
  
 Insuficienţa E implicate în
catabolismul Trh (tiptofan
(tiptofan pirolaza)
pirolaza)
 Uriticărie a pielii
 Retard mintal, ataxie cerebrală
 Mătirea c% de Trh şi indolacetic în
urină
 În colon: sub influienţa microflorei
bacteriene Trh----
Trh---- indolilacetic

˜ 
  



1. sinteza serotoninei
2. sinteza triptaminei

3. sinteza Ala

4. Sinteza NAD
 
 ÷

 ÷ 
 
 
 A. Met ± AA esenţial, glucogen
 S-adenozil metionina - donor de
gruparea CH3
 u

 
** 

 



a. Met---S
Met--- S-adenozilMet---
adenozilMet---SS-adenozil-
adenozil-
homocistein--
homocistein --homocistein+adenozin
homocistein+adenozin
b.
Homocisteina+Se
r---cistationina
---cistationina
c. Cistationina---
Cistationina---
NH3, Cis,
cetobutirat
d. Cetobutiratul---
Cetobutiratul---
propionil CoA----
CoA----
metilmalonil CoA-
CoA-
--succinil
--succinil CoA

˜ 
  


 S-adenozil-
adenozil-Met participă la sinteza
sinteza::
a. Fosfatidilcolinei
b. Adrenalinei
c. Creatinei
d. La metilarea BA purinice şi
pirimidinice: N1-
N1-metiladenozin,
metilguanozin (N2,N7)
 Creatinfosfatul ± singurul compus cu
legături macroergice pe care
organismul îl poate depozita în
muşchi.
 La un efort fizic se eliberează ATP
mai rapid decît formarea lui pe
seama glicolizei sau a LR
 Creatinina se elimină cu urina

 






 ð‰
 Derivat al AF
 AF+NADPH+H------
AF+NADPH+H ------dihidrofolat
dihidrofolat +NADP
 DHF +NADPH+H-----
+NADPH+H-----THFTHF +NADP
 ˜

 
@


 


%

%
 #
#&$ 
 #&

#&
$
 #
#&'$ 
 #
# &'($
 #
#&

&
($
 
#

#&'$
 )
 
 

@
@ 
   
#  &÷ 
 

 '  )




  
 Gli, Ser, Cis ± AA neesenţiali, glucogeni
 A. Sinteza Gli:
a. Tre
b. Ser
c. CO2+NH3+N5--N10
CO2+NH3+N5 N10--metilenTHF
d. din etanolamina
 ÷  ÷ 
a. din Gli
b. din 3-
3-fosfoglicerat
c. din fosfatidilserina
 ‰
  




   

#




 
 
  
$# $#
    
    

 
      





 


 


'(
&


R%
 



   

 

  
   


      




!

"   



 ÷  


a. din Ser +homocisteină

b. din cistină
 u


u


 Gli:
1. Gli ---
---Ser
Ser----
----Piruvat
Piruvat
2. Gli---
Gli---aa glioxilic (+NH3)
(+NH3)----
----CO2+acid
CO2+acid formic
(captat de FH4)
3. Gli---
Gli---CO2+NH3+N5
CO2+NH3+N5--N10 N10--metilenTHF
 Ser:-- piruvat:
Ser: piruvat:
a. Serindehidratazei
b. Prin transaminare cu piruvatul ±hidroxipiruvat²
hidroxipiruvat²
2fosfoglicerat---
2fosfoglicerat ---fosfoenolpiruvat
fosfoenolpiruvat---
---piruvat
piruvat
 Cis:-- piruvat +sulfit (sulfat)
Cis:
 ˜ 
  

&
 Gli participă la sinteza:
1. Serinei
2. Creatinei
3. Hemului
4. Glutationului
5. AB conjugaţi
6. Acidului hipuric
7. purinelor
 Gli intră în componenţa colagenului
 Gli---
Gli---±±glicinamida ( intră în componenţa
oxitocinei, vasopresinei)
 ˜ 
  

÷ 
 Ser participă la sinteza:
1. Cis
2. Gli
3. Sfingolipidelor (SM)
4. Etanolaminei (la sinteza cholinei)
5. Fosfatidilserinei
6. Fosfatidiletanolaminei
 ˜ 
  

 

 Formarea legăturilor disulfidice din
proteine, E, Co
 La sinteza:
1. glutationului
2. taurinei (AB)
3. fosfopanteteinei (grupare
prostetică a PPA şi grupă
funcţională a HSCoA)
 



 Asp şi Glu ± AA neesenţiali,
glucoformatori
 Sinteza:
1. prin reacţii de transaminare
2. Din alfa cetoglutarat (Glu)
 Catabolismul:
 Asp - OA
 Glu ± alfa - cetoglutarat
 ˜ 
  


 Glu participă la sinteza:
1. Gln

2. Pro

3. Arg

4. ß aminobutiratului

5. ß carboxiglutamatului

6. Glutationului

7. Este implicat în reacţiile de DO;

transaminare
 ˜ 
  


 Asp participă la sinteza:
1. Asn
2. Ureei
3. BA purinice şi pirimidinice
 rR ABOLI÷rÎL
MÎCLRO ˜O RIMRLO˜
 Au(R
ð(R#R
 Digestia şi absorbţia acizilor
nucleici.
 Biosinteza nucleotidelor purinice,
reglarea.
 Biosinteza nucleotidelor
pirimidinice, reglarea.
 Degradarea nucleotidelor purinice şi
pirimidinice în ţesuturi. Guta.
 ` )
Mj
)
Mj
 NP alimentare se supun în TGI următoarelor
modificări:
1. în stomac - Ê nu

 M - separarea
componentei nucleinice de proteină. ( ± se digeră
după mecanismul clasic)
2. În intestin ± sub acţiunea nÊnul  l

nÊnul  l

(Ê
bnul  l

u
bnul  l
 R
pn
   ± se scindează polinucleotidele pînă la
oligonucleotide
3. Sub acţiunea f
fÊ

 l
(pn
   ±

l b
 -3 nul  Ê  

nul  Ê l
( n
 nl  are loc scindarea
până la nucleozide şi P
4. Nucleozidele sub acţiunea nul  Ê l
sunt
scindate până la BA (purinice sau pirimidinice) şi
pentoză (R sau dR)
 

 ˜
u ʘ ş ±
b

b p
n Ê fu
 BA pu
n  în celulele mucoasei
intestinale sunt transformate în  Ê u
,
,
eliminat apoi din circulaţie prin urină
 BA p
 Ê n  ± se transportă cu
ajutorul transportatorilor membranari
 O parte din produşii de digestie a NP ± se
absorb sub formă de nul  Ê
 BA pu
n  ş p
 Ê n 
l  n
nu
un u l  l

n  AM 
ul

 nÊul nul  Ê l
în organism
se realizează prin:
Ô ÷ n  Ê  
2 Cn

 p
 l 

bnul  Ê l
în
Ê
bnul  Ê
3 In
n

 nul  Ê l

 ˜ u l 
 b l
pu
n 
 u
  +Ê
+Ê +


 
  

 Ô ÷ n  Ir
 A
l în  l
 ÷u
un Ê Ô
 (Gl 
A
p Gln CO2 H
 M 
 r K A  ÷ n
u
6 l u
~ (p


n 



b l

Ê n în f 
"‰
 ,
,







 
 ˜  
 L n  lul ˜
n  
 A Pi

 I AMP, GMP, ATP,GTP,NAD, FAD,

CoA
 Gln  Ê
n
f


 A Gln, PRPP

 I AMP,GMP,IMP, azaserina, acivicina

(anologii structurali ai Gln)

 -
 ,

Ciclul pentozofosfat

ë) ë'

˜
 $ $  
     ˜

j jj

   -
j jj

ëë 


- å- åë 
 
 
    $   ‰ 
 %
&'   

( )*+

$
(  )*+

Se consumă 6 leg P,
 
  
     &' Proces ireversibil
j

 
   

÷ 
 ( j
u
   

 

 





˜     j)& j
 Inhibiţie feed-
feed-back de produşi finali:
 AMP--inhibă Adenilosuccinat sintetaza
AMP
 GMP-- inhibă IMP DH
GMP
 Utilizarea ³încrucişată´ ca substrate
 ATP stimulează sinteza GMP
 GTP - stimulează sinteza AMP
 j jj

  

j jj


 

&'

-' ë'

- ë
 -%

 -% 
 .

j

 

  
j
j
 

  
jà
 (  

   )  
 

 La hidroliza AN, nucleozidelor se
formează BA purinice libere
 1. Nucleotidele +H2O€
+H2O€ nucleozid +Pi
 Pe acestă cale se formează inozina şi
guanozina:
 IMP+H2O € inozina +Pi
 GMP+H2O € guanozina +Pi
 AMP+H2O € adenozina +Pi
 Ultima reacţie este neînsemnată ±
adenozina se formează prin scindarea S-
S-
adenozil--homocisteinei
adenozil
 Nucleozidele sunt scindate la BA libere
printr--o reacţie fosforolitică, sub acţiunea
printr
nucleozid fosforilazei:
 Nucleozid +Pi è€ purina+ R- R-1-P
 IMP (GMP) +Pi è€ hipoxantina (G) + R- R-
1-P
 Adenina prin acestă cale nu se eliberează
din adenozină.
 2. dezaminarea (AMP-
(AMP-dezaminaza sau
GMP--dezaminaza)
GMP
 AMP+H20 € IMP+NH3
 GMP+H20 € xantină +NH3
 Aceste împreună cu BA sintetizate de
novo alcătuiesc fondul metabolic
comun accesibil tuturor celulelor
 ˜   
  

 Purinele libere se reutilizează în nucleotide şi
sunt utilizate din nou la sinteza AN.
 Se cunosc 2 căi de reîncorporare a bazelor
purinice în nucleozide (sau nucleotide)
 I CnÊ n

 BA u ˜
Ô AÊ n n + ˜ ---Ar
---Ar +
R ± Ê n lf
f
b l
n
f

2 Gun n + ˜ ±Gr +
3 H pn n + ˜ ± --- Ir +
E ±  pn n un lf
f
b l
n
f

 Sinteza din produse finite este mai economă
pentru celule decît sinteza de novo.
 ((
((
 
  
 


 
  

  
 ?$
?

 2Ô@
è
2 @
è€
 (*
R-nul  Êf
f
l
 2b   
€€
 

+ nul  ÊO


ÊO


 Biosinteza
dezoxiribonucleotidelor
 ˜ Êu
 Ê
b l (în p   2 Ê n
nul  Ê Ê f
f în 22-- Ê 
b l
 Ô R l n
Êu
Ê p MA` H+H

un 
n
f
 p  p
 n   ±
 
Ê n 
 2
ub  un   
Ê n
Êu ±
 
Ê n

Êu 
 3
ub  un 
bnul  Ê
Êu


Êu

ul
b l l Ê 
b l




  




 A Êul u
 se formează din:
 Nucleotide exogene (intestin)
 Din AMP şi GMP rezultate din degradarea
AN tisulari
 Din GMP şi AMP sintetizaţi de novo
 Acidul uric ± compus greu solubil în H2H2O.
În plasmă şi lichidele intersteţiale se
găseşte ca sare monosodică-
monosodică- monourat de
sodiu, fiind ceva mai solubil.
 Este un AO puternic
 Excreţia de acid uric în 24 ore este de
400--600 mg.
400
 &
 Se caracterizează prin hiperuricemie.
 Deosebim:
 Primară ± rezultat al erorilor înăscute
a metabolismului
 Secundară ± cauzată de alte maladii
(cancer, insuficienţă renală cronică,
traumatisme, chimioterapii, infecţii
cronice, acidoza metabolică)
 &
 Dureri artritice episodice, cronice ± reacţia
inflamatorie declanşată de cristalele de
urat fagocitate de leucocite
 Nefrolitiază ± favorizată formarea
calculilor de urat (în urinele mai acide şi
de acid uric)
 Depozite de acid uric în ţesuturi moi (tofi
gutoşi) ± creşterea c% uratului în sânge,
depăşirea pragului de solubilitate,
determină precipitarea uratului monosodic
în jurul articulaţiilor de la extremităţi
&
 &R

 
 Factorul decesiv al hiperuricemiei ± este
creşterea c% de PRPP, rezultatul unei sinteze
crescute sau încetinirii ritmului de utilizare.
 Deficitele enzimatice ce măresc nivelul de PRPP
(acid uric) pot fi:
 PRPP--sintetaza ± activitate catalitică crescută
PRPP
(sensibilitate redusă la I)
 Deficienţa de hipoxantin-
hipoxantin-guanin-
guanin- fosforibozil
transferazei (HGPRT) -reutilizarea guaninei şi
hipoxantinei ± la sinteza de IMP şi GMP
 Deficit de Gl-
Gl-6 fosfotază (Gl 6 P nu ia calea
gluconeogenezei dar a ciclului pentozofosfat ±
creşte c% de R-R-5P ± creşte C% şi de PRPP.
 ð  
 Administrare de alopurinol (analog
structural al hipoxantinei) ± inhibă
xantinoxidaza şi împedică
transformarea hipoxantinei în
xantină şi în acid uric. Hipoxantina şi
xantina (sunt mai solubile( nu se
depun în ţesuturi şi sunt excretate ca
produşi finali ai purinelor.
u
  
Ê
  

 

 

 Precursorii nucleului pirimidinic:
 u
  
Ê
  

 

 

 1. Formarea carbomoil fosfatului
(citozolică)
 ‰
  Îðj) 
ðj
 1. UMP +ATP € UDP+ADP
 2. UDP +ATP € UTP+ADP
 CTP se formează din UTP sub acţiunea
CTP-- sintetazei:
CTP
÷  
ðj
 ÷   
ð j
Se
formează
din dUMP
dUDP
dUDP dUTP
dUMP
dUMP
dTMP
dCDP
dCDP dCM
PdUMP
dUMP
dTMP
  - ˜( . /0 12&) +*) ) ) ˜ +`˜.* )
˜)) )˜ 

%&'  &'

   
 

/012 3 &) +*)) . ` .

.%&' `'  
*+, )
  4 

  #  

4
`'
()˜ ) 5
.
&)  ˜)5 )
&' )˜
˜&) '˜&
˜   
  

 dATP ± inhibă reducerea sa şi

stimulează reducerea dUDP şi dCTP
 TTP ± inhibă reducerea pirimidinelor
şi stimulează reducerea purinelor.
 ˜   

 

 

 BA pirimidinice nu sunt reutilizate ci

degradate (beta-
(beta-Ala, beta-
beta-
aminoizobutiric +CO2 +NH3)


  



  



  

 METABOLISMUL
CROMOPROTEINELOR
 A
 
 Structura chimică şi rolul biologic al
cromoproteinelor.
 Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.
 Biosinteza hemului. Reglarea procesului.
 Catabolismul hemoglobinei în ţesuturi.
Legătura dintre pigmenţii sanguini, biliari,
urinari şi a maselor fecale. Importanţa
determinării lor în diagnosticul şi
diferenţierea icterelor.
 Metabolismul fierului în organism.
 ÷


)




j
÷


)




j
 p
 n nju 
p
  p
 + p
  n p
 


p  n (
ub
n l

 ˜ p
 nn 
Ô l
f l
2  p
 Ê l
3 lp
 Ê l
 ˜


Ô p
  p în f
n 
2

p
  
ul

 l Ê
Ê-
Êu

 Ê-
3 
n
p
ul   nulu ş CO2


n l Ê lu n ş ul

 Hemoproteidele

ub
n pl  lu  Ê n
p
 n +   ( 
 lu

 
p
l  n p
   ş n
  l l

 ˜ p
 nn p
n pl 
  lb n
  lb n
  
 
 l
 p
 Ê
 ÷
 
 4 inele
pirolice
+Fe +punţi
+punţi
metinice
(Į, ǃ, ß, į)
 4 radicali
metil
 2 vinil
 2 resturi de
a propionic
 Digestia hemoproteinelor
 în 
ul Ê 
 
ub nflu n R
-

 nÊ  în pn n
p
  ş  
 

 n
pl Ê 
Ê  pân
l AA Êup  n
ul l

 H ul - nu

upun

n
f

l
ş
 l  n
u 
l f l
f l 

 Biosinteza Hemului

÷uccinil CoA + Glicina +!å

 -Aminolevulinat HEM Protoporfirina IX

sintaza Ferrohelataza



   
Coproporfirinogen III
 -Aminolevulinat
MITOCONDRIA

 -Aminolevulinat CITOPLA÷MA
(două molecule)
Aminolevulinat dehidrataza
R
  
 

Porfobilinogen Îroporfirinogen III Coproporfirinogen III

ï


 
 u  

 

 ÷ub
n l n  l în
n   ulu
u
un Gl

ş
u n ll--CA
 Ll 
 în  
uu
l  Ê
u n n

 
în  lul l

 ulu

f


Ê n Êu f  ş
pl n

 Rp l 
Ô
n   Êulu  nl ul n 
2 

 p
fb l n nulu
3 

 p
p
f
n IX
 În
 p
p
f
n IX u  2+
R-  nl ul n
n
( nÊ
l
 r ALS este o enzimă:

  nÊ
l
l
 p
Êl f


ff ş r++ Ê p nÊ n
 


 l
l ul

ul
 Ê  `
 ˜ l
  -ALA
n (l


Ô
 n b Ê  
2

l  p
n nÊu -
p

(
n 

 nÊu
 p
n
Ê
   ulu  

p

 ± n


 A un nÊu
 u b
b u
 l 
n
  Ê l 
ulf Ê l  

 n
 A un
p


 lu
 H p  ± 
ş     R în

uu
l

p    f
 f  în f 
 Aminole
minolevulinat de
dehidrataza
drataza

Ô
  R  pl


 pl
 
2 
 f
f nul Ê Zn ş AL 

nul
3 R
 n b

 b l

l

 Ê   ş
 p

p
 n 
 A   
 


 Ê  nu

 nu în

u
n
 ( n 
 u llu
ub ş în
ll
 (
(u
u 
n 
u
u
   /  0 1   
 j

  

j
 





  


  







 
  









 (((


 p

 p

 n  în  pl

n   p  l

pl
  l

 R-
p
fb l n nÊ  n+u
p
f
n n
n




 
lb l
l (
Ê nu
 l 6
C
 Decarboxilarea uroporfirinogenului
III
 Î
p
f
n n Ê 
b l -


 
R  pl
  (
Ê l Ê  Ê
pl

   ±   l
l
 A 




 (((
 Cp
p
f
n n  Ê - R
l (Ê 
b l  ş
 nÊ
l
Ê  Ê
 n   Ê 
  
n
f


n
f
 Ê
Ê l p
p n l în
 n l
 A  



 

p
f
n

p
f n n  Ê
Ê l  
f


f

 l u
l
Êubl în n lul
p
ff
n
p

 
 ‰
 


 l
l
 f   ul
ul Ê 
u
f


f
 
Ê  
 R
  ul  n  
f

f
 l
l
 în  nÊ

u în
 pl
pl nÊu l
n  Ê
 
nÊu
 lb n n
  
 
 
f
l
 bl  bl  p
Êu
Ê
Ê f  l n   în p

ul
Ê b 
n    ulu
 ÷ 

  p
n

up
p
Êu  uul
 ş
l  n
 p
u


l
Ê  


 


Ô p

± u Ê Ê f 
n  
Ê 

2 ÷ unÊ
±
un n
u 
l
f  un ( Ê b 
n  
 
f
l p

Êup ll 

p f 
-

p  
-  p 
-  
 
f
l

p  

1. 
f


p  
n n l (Gun

2
p
f

 j
  

Ô 
f
 u n
  n
2 
f
 

3 Cp
p
f

Ê 

 
f
 un  
Ê
 
 j


-

 

  ë 2 

ë ë

#&%+,%%*&%
 i
   
ë ë  
 

 
!"#$ ë ë 

j j
  

 ë

  
%%"&# 




  

 



 %'"&( 




 



  

%"#$





 



 ! 


j



 


  %"%$ 



  




%)"&%*#



 j
 

 


 
 - f  un


 - u
l


 Cu
n  Ê f u
  u
p
f
n n III

n 
 ÷up
p
Êu
 Ê u
p
f
n n I ş
p
p
f
n n I ( l  n p
n u
n ş 
l
f l  ± u
n Ê ul

ş
 R

  l
Ê

u p
u

 Cl n 
Ô H p l
2 
n
b l  
u p
Êu
 Ê
  ş
  ul  l
  

3 ` n
ş
 An   l  
 ÷   Ê
ân 
 j




 Ê 
 n Ê Ê f  n

n  f
 l
 R

  l  pl
 ş 
l
f l n n în n  

p
p
f
n IX
 ˜  ul  l ş p l  p
 n
flu

 n
ş
 C

 u
 

 Porfiria acută intermitentă
 A   
u 
u
p
f
n n
n 
 C
ş

 Ê  nl ul n ş
p
fb l n n (
l  n u u
n
un
nl
 Ê
în n u 
ul ş lu n

pl 
  ± în Ê ul
 u
n 
 ÷ p 
 `u

bÊ nl
 
l  p
f

 ulbu

l ÷MC
 Porfiria cutanea tarda
 C   f
 n
 R u Ê Ê f  ul u
p
f
n n
Ê 
b l


ş  u
p
f
n n I ş
III
 rn f

l l n  
 
n
b l   un (
  
  ul   

 ulbu

bÊ nl
 ulbu

n u
l 
 lu

 n f ulu
 Coproporfiria ereditară
 ` f  n   în
n 
p
p
f
n n Ê
( nÊ
l
 l  n

nl ş p
n 
l
f l  un
n  
 Ê
p
p
f
n n III (în n u

ul
 Ê  l p
p
f
n
III 

 l
 în
şu
 Cl n 
p l p
f
u
n
  n + f
n
b l  
un
 Porfiria variegata
 r ş


n  p
p
f
n n
 Ê + f
 l
 r

  Ê p
p
f
n
p
p
f
n u
p
f
n
 L Ê buul bl ±

ş
 nl ul nul ş p
fb l n nul
în u
n
 Ap
 p
f
n  p 
-- X ±
 Ê
f l  
ş un


p p Ê l 
 ÷ p l l n  ±  l
p
p
f

Ê 

 Catabolismul Hb
 Z ln 
Ê 
Ê  6  Hb (3  Ê
 
 `u
  

  l

 Ê Ô2  l
 ˜up
  b
n l
 lul l
îb
în 
l

  l
± l b

 Hb
 Ô Hb + plb n ±
f
 
pl ul Hb-
Hb-Hplb n
n f 
Ê 
f l

 ulu ˜R
(
 ululu nÊ l l în
p  l l
f ulu 
pl n ş nl n l

l f 
 în RE al ficatului, splinei şi ganglionilor limfatici

 2  Ê
  

 l 
pl ulu
ub  un 
   n  

 l -

b n un n
 Ê 
±
 Ê
   n (
OH l C   n 
ş f
ul în

 Ê ( 3+
 2b
 nÊ
 pun   n 
ub
 un     n
(n  n
l  n Ê O2 ş
MA` H
l  n CO ± 
Êlb n
 3 V
Êlb n ± p
Ê  ş
lb n ±

n
f
 în
b l 
Ê n Glb n

 Ê
l  l AA 

l 
Ê 
n
f
n (

 l
u
Ê p  în f 
 B l 
Ê n ± p  n b l 
Ê
ul

Ê 
 
Êu

b l 
Ê n
(MA` H+H l
n  lul pun DŽ
  n 
/b l 
Ê n
Êu
 / -
b l
ub n
(lb n
(lb n--
p
l 
 În
în  b l
ub n
l  u
lbu n ş
 
n
p
 l
f 
B l
ub n l b
 nÊ
 ± 7
Ê n  n   (2-
(2-Ô
/l 87-
87-Ô7 µl/L
µl/L
R
  
Mu 
 p
n f l
ul
nl
Mu
l  n p
n b l
˜  nÊ
 u Ê 
 ul
 6 În f 
ub  un  b l
ub n-
n-
Î` -lu
n l- l-
n
f
 
b l
ub n
nju u  luu
n 
  (Î` luu
n ± n ş
Ê luu
n Ê ( Ê

lub l 
 B l
ub n nju Ê

 Vl
  Ê  26 µr/L
 ÷ub f
 Ê luu
n Ê


p
n b l ± în n
 nul
ub
(
n  f  
b

b  ± f 
Ê
   
p
 
 în
n
 nul 


 7 În l nul 
 nl ş n
 nul


luu
n Ê (p
Êu
 Ê
b
l  
fl
n
 nl 
înlu


u
l  Êulu luu
n 
ş 
n
f
 b l
ub n în

b l
ub n 

uf
 

Ê

Êu
------ 
b l n n
------
b
(u
b l n n 
p
n
Êu

ul


 
n
f
 în


b l n n
 Îl ul u 
l f l
l  n în
 Ê ul b n ±
 Ê  pîn l


b l n
 8. O parte din mesobilinogen
(u
b l n n se reabsoarbe în
sistemul v portae ± se intorc în ficat ± se
scindează la dipiroli, care se elimină cu
bila în intestin ± ciclul entero-
entero-hepatic al
pigmenţilor biliari
 9. alta - se reabsoarbe la nivelul venelor
hemoroidale, care prin sistemul v cava
inferior nimereşte în sistemul general. Se
elimină pe cale renală cu urina (0,5-
(0,5-2,4
mg timp de 24 ore)
Eritrocit
÷tercobilin
excreted in feces Excreţia cu
*  urina Îrobilin

-
Î  
*
2!  RINICH




I
Heme oxygenase
INTE÷TIN
 
2

u0  &3R C


  


ë*
Biliverdin u  
reductaza 

 
Ficat

ëå
!   
u  u 
 

   

 
j

 
 




  
`
?
`
?     
 D  , @



%
Ô  

 ş


ş
 b l
ub n în
â
ân
2 Cl
l


 
p  f  
 u n l
(lb n
(lb n ş
l  Ê l
b l 

     
1. Creşterea v de formare a bilirubinei
(creşterea degradării hemului);
2. Scăderea capacităţii ficatului de a capta
bilirubina
3. Scăderea capacităţii ficatului de a
conjuga bilirubina
4. Perturbarea mecanismului eliminării prin
bilă
5. Tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
 !  
 

 p  ±  l  
 H p  ( p lul
 ±
p
n 

 
 p  ± b

u 
 )

Aà hemolitic Bà Hepatic Cà Obstructiv

R  

%

   4% 5 

   4%
   4%
5 
5 5  5 5 

   4%

   4%
   4%
 %
5 5  5 5 
 D
 
   

 Cu ±  l  
 (Ê 

Ê


 

  l

 în
  Ê  
ş
 b l
ub n
l b
( nÊ
 

  
Ê pş ş
p   Ê nju
 f ulu 
 
ş ş b l
ub n
nul 
ş
l
 (
  
 


H p 
Ô
 

l
2 r 

l

3 p
 

l
  
  



÷ nÊ
 ` f  B l
ub n Cl n 

,
 Incapacitatea B l
ub n Icter profund
66  ˜ ficatului de a nÊ
 Dereglări SNC
produce UDP- ÜÜÜ
glucuroniltran B l
ub
sferazei Ê
-b

în b l
,
 ` f  B l
ub n ÷ n l
66  ` p
 l UDP- nÊ
 Ü bl
un
glucuroniltran  pu n
sferazei


^ -  
 Cu l 
 L 
  p  
b l 
b l
ub n l lbu n l
nu n 
b Ê f  n p
b l
ub n l b

Ê 
f 
 C b l
ub n nÊ
 Ü f

Ê f 
în u
n ş 
l f l
  I
ul n nl 7f  l 8
       8  8
4  0
6
 #
  
$4  %`'
 

Ü
C b l
ub n nÊ

 








  


 Ap
în  p  u 
l 
nf  
 
n   ll  
 Ê  n
ş 
  p  

 Ê f 
 p
n pl l

fun  p  p
 nÊ  bl
ul
p  n l
b l 
(p

nju
 ş 
 
 C
ş b l
ub n l Ê

nÊ
 u
b l n nul în u
n
  






 Ê p
u
b
 l  n

b l
ub n în b l ş l
 lu

n
 p 
 A R
Ê 


Ô ÷Ê `ub n-
n-Jn
n ± Ê f  l


b l
ub n nju în nl ul l b l 

(b l ub n nju 
 ul

f ulu
 în

2 ÷Ê ˜
± 
n
u ÷Ê `ub n-n-
Jn
n Ê
nu
p
Êu
n 
p  nulu b
un în f 
B `bânÊ  ± 
 p
n 
  b l 


 nl ul b l 

  





 C
ş  R  Ê n l

(f
f ll n 
lu l
n
f
 -
-
nul  Ê+ 
ş

b l
ub n Ê
 ş nÊ
 
u
b l n nul u
n
 ş


u l p
ş  Ê

Ê   
p  n ş

u
b l 

 (
 
 


** 
 


 




 ulbu

 fluulu b l 
± p
u
b

l  n
b l (bl
 nl l
b l 

 Cu l 
Ô L   b l 

2 M pl
 ( b l 

Ô C
ş f ul b l
ub n Ê
 (nju
± în
ân â ş în u
n -  
 în

ul  p 
2 




u
l
b l 

3  p
l

l   
 Î
b l n ş u
b l n nul 
f n
l

u
u (în  Ê b

u l ±

unul
 Ê l

Ê l

 D  

 în afar
afarăă de faptul că
că un icter mecanic
poate duce la leziuni hepatocelulare, ca un
icter prin hepatita poate determina trombi
biliari sau ca un icter hemolitic poate avea
si cauze inflamatorii hepatice si elemente
obstructive, exista unele ictere care de la
bun inceput au o patogenie mixta. Asa
este cazul in toxiinfectiile grave
(septicemia cu u
   
spirochetoza icterohemoragica, pneumonia
grava etc), in care icterul este hepatic si
totodata hemolitic.