RĂSPUNDEREA

ASIGURĂTORULUI ÎN
CONTRACTUL DE ASIGURĂRI

A realizat: Sanduța Dolores

Bobescu Mihaela
Gurulea Mihaela
Mihailov Daniel
gr. 1805

A verificat: Chibac Natalia,

doctor în drept, lector universitar
CUPRINS:
 Noțiuni introductive cu privire la contractul de asigurare
și răspunderea asiguratorului în contractul de asigurări;
 Legile speciale privind contractul de asigurare și
răspunderea asiguratorului;
 Practica judiciară.
NOȚIUNI INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA CONTRACTUL DE
ASIGURARE ȘI RĂSPUNDEREA ASIGURATORULUI ÎN
CONTRACTUL DE ASIGURĂRI
 LEGILE SPECIALE PRIVIND CONTRACTUL DE
ASIGURARE ȘI RĂSPUNDEREA ASIGURATORULUI
 Codul civil al Republicii Moldova
 Legea nr. 407 cu privire la asigurări

 Legea nr. 414-XVI  din  22.12.2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule
 Legii nr. 183  din  11.09.2020 privind asigurarea subvenţionată în
agricultură
 Legea Nr.1553-XIII din 25.02.98 cu privire la asigurarea obligatorie
de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători
 Legea nr. 1585-XIII  din  27.02.1998 cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală
 Legea nr. 756-XIV  din  24.12.1999 asigurării pentru accidente de
muncă şi boli profesionale
 Din prevederile Codului civil aflăm faptul că răspunderea asiguratorului reies
din obligațiile acestuia față de asigura până la momentul producerii riscului
asigurat, dar și după:
- chiar înainte de încheierea contractului, asigurătorul este obligat să-l
informeze pe viitorul asigurat despre toate condițiile asigurării, cum ar fi
existența și întinderea efectelor contractului, riscurile acoperite prin asigurare
etc. Astfel, în vederea executării aceste obligații, asigurătorul va pune la
dispoziția asiguratului toată informația corespunzătoare sau va oferi anumite
consultații.
- în cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratorul va fi obligat să achite
îndemnizația de asigurare, cu condiția asigurării de către asigurat a tuturor
prevederilor atât legale cât și contractuale.
- astfel, din aceasta decurge următoarea obligație a asigurătorului de a verifica
dacă asigurarea era în vigoare în momentul producerii evenimentului asigurat,
dacă evenimentul produs era inclus în asigurare, dacă asiguratul nu a încălcat
prevederile contractului etc. După verificarea acestor date, asigurătorul poate
recurge la stabilirea cuantumului îndemnizației.
- asigurătorul va plăti suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, fie
asiguratului, fie beneficiarului desemnat de acesta.
Conform Legii nr. 407 cu privire la asigurări, asigurătorul are următoarele o serie de
obligații, printre care:
- alin. (1) art. 23 al legii prevede obligația asigurătorului de a folosi doar denumirea
specificată în statutul său
- activitatea de asigurare poate fi desfăşurată numai de asigurătorii (reasigurătorii) care
au obţinut licenţă în condiţiile prezentei legi
- asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să plaseze într-un loc vizibil copia de pe
licenţă în filiale, alte subdiviziuni
- Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se limitează la asigurare, reasigurare şi la
operaţiunile ce rezultă direct din aceste acţiuni, exclusă fiind orice altă activitate
comercială.
- Pentru protecţia consumatorului şi a serviciilor de asigurare,, art. 43 prevede obligația
asigurătorului și intermediarilor de a :
a) să-şi desfăşoare activităţile cu profesionalism, manifestînd atenţie şi devotament ;
b) să acţioneze onest şi să respecte drepturile asiguraţilor ce derivă din contract;
c) să păstreze confidenţialitatea informaţiei asiguratului şi a persoanelor asigurate de care
au luat cunoştinţă în procesul asigurării;
d) să ofere asiguraţilor şi potenţialilor asiguraţi informaţii referitor la produse, la condiţiile
generale şi speciale ale contractelor de asigurare, la beneficiile ce rezultă din contractele
de asigurare, la tarifele şi primele pe care urmează să le plătească asiguratul;
e) să achite toate indemnizaţiile şi despăgubirile de asigurare în termenele stabilite prin
lege sau contract;
f) să nu ofere informaţii, să nu expună opinii care ar dezinforma sau ar înşela
consumatorul.
- Asigurătorul şi reprezentantul lui au obligaţia de a pune la dispoziţia
asiguratului sau contractantului de asigurare informaţii în legătură cu
contractele de asigurare, atît pînă la încheierea, cît şi în derularea lor.
Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba de stat şi/sau în
limba în care a fost încheiat contractul, acestea vor fi redactate într-o
formă clară şi se vor referi, la:
a) clauzele opţionale ale contractului de asigurare;
b) data intrării în vigoare şi a încetării contractului, inclusiv modalităţile
de încetare;
c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul al indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;
e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;
f) legea care guvernează contractul de asigurare.
- obligația de menținere a contractului
În cazul încălcărilor dispozițiilor prezentei legi precum și a faptelor
stabilite expres în Codul contravenţional şi în Codul penal.asigurătorul
va fi sancționat prin: avertisment, amendă, limitarea operațiunilor,
suspendarea sau retragerea parțială sau totală a licenței etc.
 Legea nr. 414-XVI  din  22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse de autovehicule prevede:
- Asigurătorul poate practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă dacă
îndeplineşte cumulativ, suplimentar la cerinţele stabilite prin Legea cu privire la asigurări.
- Despăgubirea de asigurare va fi stabilită şi achitată în limitele răspunderii asigurătorului.
Limitele răspunderii asigurătorului sînt:
a) de 1000000 de lei – la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul
persoanelor păgubite într-un accident;
b) de 1000000 de lei – pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau
deces, dar nu mai mult de 5000000 de lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite
într-un accident;
c) cuantumul maxim de despăgubire, stabilit prin actele normative ale autorităţii de
supraveghere – la avarierea sau distrugerea de bunuri, în cazul aplicării procedurii de
constatare amiabilă a accidentului de autovehicul.
- asigurătorul va fi obligat să plătească despăgubirile prevăzute de contract  indiferent de
numărul cazurilor de accidente care au avut loc în termenul de asigurare.
- Asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în
cel mult 3 luni din data depunerii cererii de despăgubire.
- Asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de
la data finalizării dosarului de daune şi să accepte cererea păgubitului privind modalitatea
de plată a despăgubirii.
 Conform Legii nr. 183  din  11.09.2020 privind asigurarea subvenţionată în agricultură,
asigurătorul are următoarele obligații:
- În caz de nerecunoaştere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să argumenteze
nerecunoaşterea prin orice probe legale.
- Asigurătorul este obligat, în termen de 5 zile de la data primirii notificării despre
producerea riscului asigurat, să instituie o comisie de investigare a cazului asigurat.
- Asigurătorul, este obligat în termen de 10 zile de la data prezentării ultimului document
prevăzut în contractul de asigurare şi semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de
asigurare calculate, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de
asigurare. În cazul în care despăgubirea se stabilește prin hotărâre judecătorească,
asigurătorul acordă despăgubiri în baza hotărârii judecătorești difinitive.
 Legea Nr.1553-XIII din 25.02.98 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă
de călători stabilște următoarele clauze cu privire la răspunderea asigurătorului în prezentul contract:
- În cazul vătămării corporale sau decesului călătorului în urma accidentului în transport, asigurătorul va achita
despăgubirea de asigurare în mărimea prejudiciului efectiv cauzat, confirmat de organele competente şi de
documentele privind cheltuielile suportate de victimă sau de reprezentanţii ei, limitată la un plafon egal cu
echivalentul a 10000 de dolari S.U.A. (la data survenirii efective a cazului asigurat), indiferent de tipul mijlocului
de transport.
- Despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vătămarea corporală sau decesul victimei va include:
a) cîştigul ratat în timpul perioadei de incapacitate temporară de muncă, dar nu mai mult decît echivalentul a 20
de dolari S.U.A. pentru fiecare zi de incapacitate de muncă;
b) cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare şi îngrijire, confirmate de avizul
instituţiei medicale, precum şi cheltuielile de transport ale victimei şi, după caz, ale persoanei care o însoţeşte;
c) în cazul invalidităţii, în afară de plăţile prevăzute la lit.a) şi b), cîştigul ratat în toată perioada invalidităţii
calculat după metodica aplicată în organele de asigurare socială;
d) cheltuielile de funeralii, conform tarifelor organelor gospodăriei comunale (rechizite de funeralii, transport şi
servicii acordate de cimitir), cu excepţia cheltuielilor ce ţin de rituri şi tradiţii locale;
e) partea cîştigului de care, în cazul decesului victimei, au fost lipsite persoanele inapte de muncă întreţinute de
ea sau avînd dreptul la întreţinerea ei.
- În cazul deteriorării sau nimicirii totale a bunurilor în urma accidentului în transport, asigurătorul va compensa
valoarea efectivă a bunurilor (bagajelor) deteriorate sau nimicite, cu condiţia declarării lor, echivalentă cu 20 de
dolari S.U.A. pentru 1 kg de greutate a bagajului, dar nu mai mult decît echivalentul a 1000 de dolari S.U.A.
- Despăgubirea de asigurare include şi cheltuielile suportate de asigurat la investigarea cazului asigurat şi la
apărarea juridică a intereselor asiguratului (călătorului).
- în cazul unor litigii apărute din raporturile de asigurare obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor
pentru prejudiciul cauzat călătorilor se soluţionează în instanţa judecătorească., unde participarea asiguratorului
este obligatorie.
 Conform Legii nr. 1585-XIII  din  27.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de
asistenţă medicală, între asigurător şi prestatorul de servicii medicale se încheie un
contract de acordare a asistenţei medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform căruia prestatorul de servicii
medicale se obligă să acorde persoanelor asigurate asistenţă medicală calificată, în
volumul şi termenele prevăzute în Programul unic, iar asigurătorul se obligă să achite
costul asistenţei medicale acordate.
Modelul contractului-tip de acordare a asistenţei medicale (de prestare a serviciilor
medicale) în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se aprobă de Guvern.
În sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, asigurător este Compania
Naţională de Asigurări în Medicină şi agenţiile ei teritoriale (ramurale).
Asigurătorul este obligat la cererea asiguratului informaţii despre îndeplinirea de către
acesta a obligaţiilor sale legale faţă de persoanele asigurate
Asigurătorul răspunde material faţă de persoana asigurată pentru prejudiciile cauzate
vieţii şi sănătăţii acesteia ca rezultat al asistenţei medicale, prevăzute de Programul unic,
acordate necalitativ sau insuficient.
Asigurătorul achită serviciile prestate de prestatorii de servicii medicale şi farmaceutice
în modul şi în termenele prevăzute în contractele încheiate cu ei, dar nu mai tîrziu decît la
expirarea unei luni de la data prezentării facturii de plată. Răspunderea pentru achitarea
cu întîrziere este stipulată în contract.
Toate cheltuielile legate de acordarea către persoanele asigurate a asistenţei medicale în
volumul prevăzut de Programul unic, asigurătorul le achită lunar sau trimestrial, în funcţie
de mijloacele financiare disponibile, conform facturilor prezentate de prestatorul de
 Legea nr. 756-XIV  din  24.12.1999 asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale prevede
următoarele:
Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi
structurile teritoriale ale acesteia.
-  Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute de
prezenta lege, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în
realizarea acestor obiective.
- Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul
tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar
celor prevăzute de legislaţia în vigoare
- Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
- Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi
masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
- Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării
ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
- Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor
care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau
a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.
- Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
 În urma celor expuse am dori să analizăm o speță din practica judiciară în legătură
cu tema abordată:

La 2 aprilie 2018, Luca Maxim, reprezentat de avocatul Mihail Eșanu a depus cerere
de chemare în judecată împotriva SAR „Moldcargo” SA, intervenient accesoriu fiind
Anton Batog cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de
judecată. În motivarea acțiunii a invocat că între Anton Batog şi CA „Moldcargo” SA
a fost perfectat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu
eliberarea poliţei de asigurare, prin care Anton Batog a transmis către CA
„Moldcargo” SA răspunderea civilă în caz de survenirea cazului asigurat şi anume să
despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehiculul de model BMW
318 cu n/î XXXXX, autovehicul care aparținea lui Anton Batog.
În temeiul sentinţei Judecătoriei Ciocana, menţinută de Curtea de Apel Chişinău,
vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Anton Batog, astfel, acesta
a încălcat prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere stabilite la pct. 40. Anton
Batog fost sancţionat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 30 000 de lei.
La momentul producerii accidentului, Anton Batog, deţinea poliţa de asigurare
obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CA „Moldcargo” SA valabilă la
momentul producerii accidentului rutier. A mai relatat că părţile implicate în
accidentul de circulaţie rutieră au declarat cazul accidentului la companiile de
asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare.
Conform actului de examinare a mijlocului de transport nr. 152/01A prejudiciul
material cauzat automobilului de model Skoda Superb cu n/î XXXXX constituie
suma de 215 636,82 de lei (distrugerea totală), valoarea autovehiculului la momentul
producerii accidentului rutier fiind de 267 211,59 de lei, valoarea rămasă - 34 720,81
de lei. A evidențiat reclamantul Luca Maxim că CA „Moldcargo” SA este obligată la
plata despăgubirii de asigurare în cuantum de 232 490,78 de lei, reieșind din formula:
267 211,59 de lei (valoarea de piaţă) minus valoarea rămasă 34 720,81 de lei stabilită
de către unitatea de specialitate.
A mai indicat că CA „Moldcargo” SA a intentat dosar de daune, cazul produs a fost
recunoscut drept caz asigurat cu dispunerea achitării despăgubirii de asigurare în
cuantum de doar 170 611 de lei, aceasta fiind hotătârea primei instanțe. La 7 februarie
2018, dânsul a înaintat o cerere prealabilă repetată prin care a solicitat achitarea
benevolă a despăgubirii de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare, invocând
modalitatea de plată, întru evitarea căii judiciare, însă CA „Moldcargo” SA nu este de
acord cu suma solicitată, fapt care a generat înaintarea prezentei cereri de chemare în
judecată.
Luca și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 19, 21, 22, 23, 24, 36 din
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse
de autovehicule, art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări, art. 14, 1301, 1327,
1328, 1416 Cod civil.
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la CA „Moldcargo” SA în folosul lui a sumei de
61 879,78 de lei cu titlu pagubă materială, a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de
stat în sumă de 1 856,39 de lei şi a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6 500 de
lei. Prin hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost respinsă
acțiunea ca neîntemeiată. Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curţii de Apel Chișinău, a
fost respins apelul declarat de Luca Maxim și menținută hotărârea primei instanțe
La 25 ianuarie 2021, Luca Maxim a declarat recurs împotriva deciziei din 27 octombrie
2020 a Curţii de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere
integrală a acțiunii.
După cum a urmat, instanța de apel a pus la baza deciziei sale raportul de expertiză
întocmit de Centrul Naţional de Expertize Judiciar, raport care nu corespunde realității și
prevederilor Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, fapt confirmat prin declarațiile date
de către expertul judiciar Ion Sandu.La 23 martie 2021, SAR „Moldcargo” SA a depus
referință la recursul declarat de Luca Maxim, solicitând declararea recursului ca fiind
inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului declarat de Luca Maxim, completul Colegiului civil,
comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul
drept inadmisibil.
Noi considerăm, că argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea
esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei
de casare a deciziei contestate.