Department of History

M ănăstire
a
Z ograf
P RESEN TED BY
MĂDĂLINA
CIOCLU
Mănăstirea Bulgară Zografu este una dintre cele mai vechi din
Sfântul Munte și ocupă locul al nouălea în ierarhia mănastirilor de pe
Muntele Athos și care din exterior arată ca un castel medieval.
Conform tradiției bisericești,
mănastirea a fost
întemeiată in anul 911, de
către trei călugari din
Orhida (Bulgaria): Moise,
Aaron și Ioan în timpul
domniei împăratului
bizantin Leon al VI-lea cel
înțelept.
 Prima mentiune scrisă a
mănăstirii apare în tipiconul sau
pravila Sfântului Munte, emisă
de împăratul bizantin Țimiski în
972.

În tipicon, pe locul 20,

se află semnătura
starețului Gheorghe de
la mănăstirea Zografu.
 În timpul uniației (după
conciliul al II-lea de la Lyon),
mănăstirea a fost distrusă
practic până la temelie.
 În secolul al XIV-lea,
mănăstirea Zografu a început
să renască datorită daniilor
împăraților bizantini.

În timpul cuceririi
Otomane, datorită
sprijinului domnilor
moldoveni, Zografu a
continuat să joace rolul
important de centru
cultural religios.
În anii ce au urmat, domnitorii Moldovei au continuat să acorde ajutor
mănăstirii.
 De la sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea a început să primească ajutoare de
la monarhii și ierarhii bisericești din Rusia, ceea ce a contribuit mult la creșterea
bunăstării economice a mănăstirii.
 Către mijlocul secolului al XIX-lea,
Zografu a devenit una dintre cele mai
bogate mănăstiri din Sfântul munte,
ceea ce a determinat obștea să
stabilească în mănăstire rânduiala vieții
de obște.
La sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX, se produc schimbări
semnificative în viața mănăstirii, legate de noile schimbări politice și teritoriale
din Balcani.
Aspectul contemporan al mănăstirii este definit de construcțiile secolului al XIX-
lea
 Biserica principală a mănăstirii a fost construită în 1801 în stil bizantin, tipic
Sfântului munte, și este închinată sfântului mare mucenic Gheorghe Purtătorul
de biruință.