Sunteți pe pagina 1din 67

ENZIME

PLASMATICE

Prof. CSI Dr. Cristiana TANASE


ENZIME PLASMATICE
Consideratii generale

• Catalizatori ai reactiilor chimice care au loc in organismele vii


• Determinarea activitatii enzimelor plasmatice, precum si a
concentratiei diferitelor substrate prezinta importanta clinica -
acesti parametrii biochimici reflecta modificari aparute la nivel
tisular in diverse organe
• Enzimologia clinica permite astfel:
- un diagnostic pozitiv si diferential corect
- monitorizarea evolutiei unor boli si a eficientei terapiei
- identificarea unor defecte genetice si a consecintelor acestora
CLASIFICAREA ENZIMELOR
PLASMATICE
Se realizeaza in functie de localizarea substratului
• Enzime functionale - specifice plasmei
• Secretate activ in plasma mai ales de catre ficat
• Actioneaza in mod normal in plasma
• Sunt decelate in concentratii relativ mari dar constante
• Exemple: ceruloplasmina, lipoproteinlipaza, enzimele care intervin in
procesele de coagulare si fibrinoliza
• B. Enzime nefunctionale – nespecifice plasmei
- Concentratii plasmatice foarte mici – ajung in plasma ca
urmare a turnoverului celular

Aceste enzime se subclasifica in:

a. Enzime de excretie

b. Enzime celulare
a. Enzime secretate de glande exocrine care difuzeaza pasiv in sange
•Nu exercita rol in plasma
•Nivelul lor scade in caz de atrofie glandulara
•Nivelul lor creste in caz de obstructie a glandelor excretoare sau in caz
de crestere a permeabilitatii membranelor celulare
•Exemple: amilaza, lipaza si tripsina pancreatica, pepsinogenul gastric,
fosfataza alcalina de origine biliara si fosfataza acida prostatica
b. Enzime celulare
•Provin din celulele diferitelor organe; actioneaza exclusiv intracelular;
nu prezinta substrat de reactie si cofactori in plasma
•Segasesc in plasma in cantitati mici si cresc in situatii patologice ca
urmare a distructiei celulare
•Determinarea activitatii lor in ser reflecta un anummit tip de "spectru
enzimatic" al organului afectat
•Exemple: transaminazele, creatinfosfokinaza, lactat dehidorgenaza
Clasificarea enzimelor

• Exista 6 clase de enzime in functie de tipul reactiei catalizate:


- oxido-reductaze
- transferaze
- hidrolaze
- liaze
- izomeraze
- ligaze
IZOENZIME
• Forme moleculare multiple ale unei enzime care se gasesc in diverse
tesuturi
• Toate izoenzimele unei enzime catalizeaza aceeasi reactie - difera
doar viteza de reactie
• Exemple:

- creatinfosfokinaza - 3 izoenzime,

- lactat dehidrogenaza - 5 izoenzime,

- fosfataza alcalina - 3 izoenzime principale

- amilaza – 2 izoenzime principale


ANTIENZIME (ANTIPROTEAZE)

• Proteine reglatoare care inhiba activitatea enzimelor proteolitice


provenite din zimogeni
• Serpinele - inhibitori de serin proteaze; din familia serpinelor fac
parte:
• Antitrombina
• α1-antitripsina
• Inhibitorul pancreatic al tripsinei
• Inhibitorul proteinei C
Cauzele aparitiei enzimelor in plasma
A. Necroza tisulara – afectari celulare severe cu modificari ale
permeabilitatii membranelor cauzate de ischemie, substante toxice,
agresori biologici – virus, bacterie, etc

- Cantitatea de enzime – direct proportionala cu gravitatea afectarii si


marimea zonei afectate

B. Metabolismul /multiplicare celulara intensa


- Perioade de crestere activa: primul an de viata, pubertate - fosfataza
alcalina
- Procese de reparare tisulara (postfracturi) - fosfataza alcalina
- Asociere procese maligne - fosfataza alcalina
C. Inductie enzimatica:

– sinteza indusa de medicamente, stari patologice – gama


glutamiltranspeptidaza – alcool, medicamente
antiepileptice, contraceptive orale, etc
D. Obstructia de duct excretor:
– enzimele secretiilor exocrine - amilaza
Factori care influenteaza nivelul enzimelor
plasmatice

• Viteza eliberare a enzimei din tesuturi;


• Rata de eliminare a enzimelor plasmatice prin catabolism sau
excretie,
• Volumul de distributie in fluidul extracelular
• Alti factori: activatori sau inhibitori enzimatici din plasma
TRANSAMINAZELE
• Enzime implicate in matabolizarea aminoacizilor;
• Au drept coenzima piridoxal-5-fosfat derivat din vitanima B6; in
deficitul de B6 reactia de transaminare scade, precum si activitatea
plasmatica a enzimei
• Transaminazele serice acţioneazǎ la nivel intracelular, catalizând
reacţia de transfer a unei grupǎri amino (-NH2) de la un α-
aminoacid la un α-cetoacid.
• Existǎ douǎ transaminaze serice cu aplicaţii clinice importante:

a) ALANINAMINOTRANSFERAZA (TGP/ALAT/ALT)

b) ASPARTATAMINOTRANSFERAZA (TGO/ASAT/AST)
ALANINAMINOTRANSFERAZA
(TGP/ALAT/ALT)
Consideratii generale

• ALT (transaminaza glutampiruvica - TGP) - enzima ce face parte


din clasa transferazelor si catalizeazǎ transferul grupǎrii amino (-
NH2) de la L-alaninǎ la acidul α-cetoglutaric, rezultând acidul
piruvic şi acidul L-glutamic
• Se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice -citosol)
si in ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi, miocard,
muschi scheletici si pancreas.
Semnificatie clinica

- indicator de citoliza cel mai frecvent explorat


- ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST
- sunt necesare determinari in dinamica
- valori de referinta: adulti 4 - 36 U/L; varstnici: crescute
Recomandari pentru determinarea ALT
• diagnosticul bolilor hepatice
• diagnosticul diferential al bolilor hepatobiliare si pancreatice
• monitorizarea evolutiei si a tratamentului hepatitei virale
• diagnosticul diferential intre icterul hemolitic si cel hepatic
Semnificatie clinica
• Valori crescute:
- Hepatite acute virale si toxice (cele mai mari valori, de 20 – 100 ori
valoarea normala)
- Hepatite cronice (de 5 – 10 ori valoarea normala) si ciroza hepatica (de
1 – 5 ori valoarea normala)
- Ictere obstructive (cresterile pot fi mici si tardive)
- Metastaze hepatice si hepatom (cresteri usoare / moderate)
- Steatoza hepatica (cresteri de 2-3 ori normalul)
• Valori scazute:
- infectii urinare, neoplazii, deficit de piridoxal fosfat (malnutritie,
consum de alcool).
ASPARTATAMINOTRANSFERAZA
(TGO/ASAT/AST)
Consideratii generale
• AST - catalizeazǎ transferul grupǎrii amino de la acidul L-
aspartic la acidul α-cetoglutaric rezultând acidul oxalilacetic şi
acidul L-glutamic
• Spre deosebire de ALT care se gaseste in principal la nivelul
ficatului, AST este intalnita in mai multe tesuturi: miocard, ficat,
muschi scheletici, rinichi, pancreas, tesut cerebral, splina, fiind
astfel un indicator mai putin specific al functiei hepatice.
• La nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se gasesc atat in
citosol, cat si in mitocondrii
Semnificatie clinica

- Valorile AST cresc in aproape toate hepatopatiile precum si in


numeroase afectiuni extrahepatice, cu precadere in infarctul miocardic
si in maladii ale muschiului striat.
- Valori de referinta:
- barbati: 20 – 47 U/L;
- femei: 10 – 37 U/L.
Semnificatie clinica

• Valori crescute:
-Hepatite acute virale si toxice (cele mai mari valori, de 10 – 100 ori
valoarea normala)
- Infarctul miocardic acut, stari septice, interventii pe cord,
traumatisme hepatice, metastaze hepatice, rabdomioliza (cresteri
marcate – uneori peste 3000 U/L)
- Ictere obstructive (cresteri si scaderi rapide)
- hepatita acuta virala, hepatopatii cronice (hepatita cronica activa,
ciroza), hepatita alcoolica (valori mai putin crescute)

• Valori scazute:
- azotemie; dializa renala cronica; deficit cronic de piridoxal fosfat
(malnutritie, consum de alcool)
Raportul de Ritis (RDR)
• Raportul dintre activitatea TGO (AST)/TGP (ALT)
• Valori de referinta: 0,7-1,4
• Valori patologice:
- RDR crescut (in necroza se elibereaza enzime
mitocondriale/TGO): IMA, hepatita alcolica, ciroza sau
neoplasm hepatic, colestaza intrahepatica, etc
- RDR scazut: boli inflamatorii – cresterea permeabilitatii
celulare, eliberare de enzime citoplasmatice; hepatite
infectioase, alte afectiuni inflamatorii.
FOSFATAZA ALCALINA (ALP)
CONSIDERATII GENERALE
• Hidrolaza (ortofosfomonoesterfosfohidrolaza), cu trei
forme izoenzimatice principale:
- Hepatobiliara (30-50%)
- Osoasa (50-70%)
- Intestinala (0-20%)

la care se adauga in timpul sarcinii o forma tranzitorie (forma


placentara).

- Prin  metode biochimice se poate face diferentierea intre


izoenzime.
• Determinarea fosfatazei alcaline este folosita pentru
diagnosticul diferential al bolilor hepatice, in afectiunile
osoase, in hiperparatiroidism.
• In tumorile de diverse etiologii fosfataza alcalina are
valoare de marker tumoral (depistarea metastazelor
hepatice sau osoase).
CRESTERI ALE ACTIVITATII ALP
• patologie hepatica: cele mai marcate cresteri se intalnesc in
obstructia mecanica a cailor biliare extrahepatice sau in colestaza
intrahepatica: cancer de cap de pancreas, litiaza coledociana,
hepatita colestatica medicamentoasa (cresteri de 10 ori); ciroza
biliara primitiva, carcinoame hepatice primare sau metastatice
(cresteri de 5-20 ori);  hepatita virala (crestere de 2 ori);
• mononucleoza infectioasa si infectia cu citomegalovirus cresteri
de pana la 5 ori normalul;
• bolile hepatice de cauza infiltrativa (sarcoidoza, tuberculoza,
amiloidoza, abcese).         
• Cresteri - origine osoasa: hiperparatiroidism;
hipertiroidism; boala Paget; metastaze osoase; tumori
osoase; osteomalacie, rahitism; in evolutia fracturilor
multiple.
• In sarcina saptamanile 16-20 ale unei sarcini normale,
nivelul maxim (de 2 ori normalul) la debutul travaliului.
• Afectiuni de origine intestinala: in diverse afectiuni
ulcerative ale tractului gastrointestinal, malabsorbtie severa,
infarct intestinal.
SCADERI ALE ACTIVITATII ALP

• hipofosfatemie
• hipotiroidism, cretinism;
• malnutritie;
• deficit de zinc;
• deficit de magneziu;
• femeile aflate in post menopauza cu osteoporoza care urmeaza
tratament estrogenic substitutiv
FOSFATAZELE ACIDE
CONSIDERATII GENERALE

• enzime larg raspandite in tesuturi, intalnite la nivel osos,


hepatic, splenic, renal, in eritrocite si trombocite.
• importanta diagnostica in special in cazul fosfatazei acide de la
nivelul prostatei, unde activitatea enzimatica este de 100 ori
mai mare decat in celelalte tesuturi.
• fosfataza acida este de asemenea prezenta in concentratii
crescute in lichidul seminal.
SEMNIFICATIE CLINICA
- utile in diagnosticul si monitorizarea cancerului de prostata metastatic;
evaluarea unei posibile histiocitoze
- Valori de referinta:
- barbati: < 6,6 U/L;
- femei: < 6,5 U/L

Valori crescute:
- tumori de prostata cu metastaze (in special osoase).
- valori moderat crescute: metastaze osoase (de origine non-prostatica),
leucemia granulocitara, boala Paget avansata, hiperparatiroidism,
boala Gaucher si boala Nieman-Pick.
• Antigenul specific prostatic (PSA) este utilizat mai mult in
screeningul cancerul de prostata.
• Valori de referinta: <4 ng/mL
• PSA are sensibilitate mai buna - apare in stadiile timpurii –
dozare facila.
AMILAZA SERICA
CONSIDERATII GENERALE
• face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime care
catalizeaza degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli-
si oligozaharidelor.
• enzima de secretie exocrina, prezenta in ser sub doua forme
izoenzimatice principale: pancreatica (40% din amilaza serica totala) si
salivara (60% din amilaza serica totala).
• prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul
subtire, trompele uterine, muschii scheletici.
• macroamilaza - forma moleculara rara - izoenzima care, datorita
dimensiunii sale mari, nu se elimina la nivel renal – poate determina
cresteri ale activitatii enzimatice
SEMNIFICATIE CLINICA

- utile in diagnosticul si monitorizarea tratamentului in pancreatita


acuta, evaluarea in urgenta a cazurilor de abdomen acut
- in conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate in sarcina
normala; valori scazute se inregistreaza la sugari
- Valori de referinta: < 100 U/L
Valori crescute:
• afectiuni pancreatice
– pancreatita acuta (crestere marcata, apare dupa 3-6 ore de la debut);

– puseul acut survenit in cursul evolutiei unei pancreatite cronice;


– pancreatita indusa medicamentos;
– obstructia ductului pancreatic (calcul sau carcinom, spasmul oddian indus
medicamentos, obstructia partiala plus stimularea medicamentoasa);

– traumatism pancreatic (leziune abdominala, CPRE – colangio pancreatografie


endoscopica retrograda);

– complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces);


• afectiuni non-pancreatice :

- afectiuni ale tractului biliar (obstructia caii biliare principale, colecistita


acuta);
- alterarea permeabilitatii tractului gastro-intestinal: boala intestinala
ischemica sau perforatie franca, ruptura esofagiana, ulcer perforat sau
penetrant, postoperator dupa o interventie chirurgicala la nivel abdominal
superior, mai ales gastrectomie partiala;
• afectiuni non-pancreatice :
- ingestie acuta de alcool sau intoxicatie alcoolica;
- afectiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemica, inflamatie cu
caracter supurativ, obstructie ductala litiazica, iradiere);
- tumori metastatice cu secretie ectopica de amilaza (valori mai mari decat
in pancreatita)
- ruptura de anevrism aortic,
- apendicita acuta;
- traumatisme cerebrale;
- arsuri si soc traumatic;
- abces tubo-ovarian; ruptura de sarcina ectopica;
- macroamilazemie.
Valori scazute:
• distructie marcata si extinsa a pancreasului (pancreatita acuta
fulminanta, pancreatita cronica severa, fibroza chistica severa
etc.),
• pancreatectomie,
• leziuni hepatice severe.
AMILAZA URINARA
Consideratii generale. Semnificatie clinica

• amilazele se elimina obisnuit in urina


• amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea amilazemiei
• in pancreatita acuta amilaza urinara creste dupa 6-10 ore de la cresterea
amilazei serice si se mentine crescuta mai mult timp decat aceasta
• cresterea amilazei serice asociata cu niveluri scazute ale amilazei
urinare se intalneste in insuficienta renala si in macroamilazemie
Semnificatie clinica

- determinarile sunt utile in diagnosticul si monitorizarea tratamentului


in pancreatita acuta, evaluarea in urgenta a cazurilor de abdomen acut
- in conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate in sarcina
normala; valori scazute se inregistreaza la sugari
Semnificatie clinica

Valori crescute:
afectiuni pancreatice
• pancreatita acuta (crestere marcata, apare dupa 3-6 ore de la debut);
• puseul acut survenit in cursul evolutiei unei pancreatite cronice;
• pancreatita indusa medicamentos;
• obstructia ductului pancreatic (calcul sau carcinom, spasmul oddian indus
medicamentos,
• obstructia partiala plus stimularea medicamentoasa);
• traumatism pancreatic (leziune abdominala, CPRE – colangio pancreatografie
endoscopica retrograda);
• complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces);
LACTAT DEHIDROGENAZA(LDH)
Consideratii generale
 LDH - catalizeaza (in conditii anaerobe) reducerea acidului
piruvic cu formare de acid lactic in prezenta de NADH + H+

 enzima intracelulara larg distribuita in organism, intalnita cu


precadere in rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier, ficat si
plamani
• 2 forme: tipul H (Heart) si tipul M (Muscle)
• se cunosc 5 izoenzime (LDH1, LDH2, LDH3, LDH4, LDH5 )
rezultate prin combinarea celor 2 tipuri (H si M)
• Valori de referinta:

- barbati 135-225 U/L

- femei 135-214 U/L


• cresterile LDH sunt nespecifice, cu toate acestea testul este
util pentru confirmarea diagnosticului de infarct miocardic sau
pulmonar.  In infarctul miocardic persistenta nivelului LDH
crescut este mai indelungata decat a celorlalte enzime

Recomandari pentru determinarea LDH:


• diagnosticul retroactiv al infarctului miocardic,
• marker al hemolizei (anemii hemolitice),  
• monitorizarea terapiei citostatice in diverse tumori.
Semnificatie clinica
• cresteri ale valorilor LDH:
- in infarctul miocardic apar niveluri crescute de LDH la 36-55 ore
de la debut care persista 3-10 zile;
- in infarctul pulmonar cresterile LDH se inregistreaza  in decurs
de 24 ore de la debutul durerii toracice;
- alte cauze de cresteri: insuficienta cardiaca congestiva, afectiuni
hepatice (ciroza, alcoolism, hepatita acuta virala), tumori solide,
leucemii, limfoame, hipotiroidism, afectiuni musculare (distrofii,
traumatisme), anemii megaloblastice si hemolitice, convulsii,
delirium tremens, soc, hipoxie, hipotensiune, hipertermie, infarct
renal, pancreatita acuta, fracturi, obstructie intestinala,
mononucleoza infectioasa
GAMA-GLUTAMILTRANSFERAZA GGT
- (GLUTAMILTRANSPEPTIDAZA)
Consideratii generale
• catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la peptide ca
glutationul (GSH) catre alti aminoacizi.

• proteina heterodimerica, fiecare subunitate constand dintr-un


singur lant polipeptidic.

• localizata la nivelul membranei citoplasmatice a numeroase


celule, centrul activ al enzimei fiind situat la exterior.
Consideratii generale

• singura enzima care cliveaza cantitati semnificative de GSH


si conjugati ai GSH in cadrul ciclului γ-glutamil

• joaca un rol important in metabolismul mediatorilor


inflamatiei, cum ar fi leucotrienele, substantelor carcinogene
si toxice

• GGT masurat in ser provine in special din ficat - cea mai


mare parte este legata de lipoproteine, in special HDL si LDL
Semnificatie clinica

• indicator sensibil pentru depistarea alcoolismului - enzima a carei


crestere depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent
• in bolile hepato-biliare GGT se coreleaza cu nivelurile fosfatazei
alcaline; cresterile nu sunt totusi specifice si pot fi asociate si cu
afectiuni pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
• utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei
afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in
care valorile fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la
valori normale)
• valori de referinta: barbati: < 61 U/L; femei: < 36 U/L
Valori crescute:
• afectiuni hepatice :
- sindromul de colestaza – GGT are valoarea diagnostica cea mai mare;
in medie cresterile depasesc de 6 ori normalul; in colestaza extrahepatica
GGT creste de >10 ori, GGT/AST=3-6 in obstructia recenta si >6 in
obstructia de lunga durata; in colestaza intrahepatica (hepatita acuta,
sarcina, medicamente, boala Hodgkin, nutritie parenterala, atrezia
ductelor biliare etc.) cresterile GGT sunt mai mici; in sarcina GGT nu
creste la fel de mult ca fosfataza alcalina; copiii cu colestaza recurenta
benigna au niveluri normale de GGT desi icterul este prezent;
Valori crescute:
• afectiuni hepatice :
- hepatita acuta virala – cresterea GGT este mai mica decat a altor enzime
hepatice (GGT/AST=0.1-0.2), dar revine ultima la normal; in formele
colestatice GGT/AST=1;
- hepatita cronica activa, virala sau autoimuna – cresterile pot depasi de 7
ori limita superioara a normalului (GGT/AST=1-3);
- hepatita alcoolica acuta – GGT/AST >6;
- ciroza hepatica – cresterile sunt in medie de 2 ori in ciroza posthepatitica
si in jur de 10 ori in ciroza alcoolica;
Valori crescute:
• afectiuni hepatice :
- ciroza biliara primitiva – GGT creste paralel cu fosfataza alcalina,
inaintea aparitiei icterului, cresterile putand ajunge pana la de 13 ori
limita superioara a normalului;
- ficatul gras – de etiologie alcoolica GGT este aproximativ dublu si
persista crescut mult timp dupa intreruperea consumului; in ficatul gras
non-alcoolic predomina cresterea usoara a aminotransferazelor, mai
frecvent decat GGT;
Valori crescute:
• afectiuni hepatice :
- tumorile hepatice primitive, metastazele hepatice – evolutia este paralela
cu cea a fosfatazei alcaline si cresterile pot depasi de 14 ori valoarea
normala; GGT este crescut la 90% din pacientii cu metastaze, nivelurile
normale excluzand practic prezenta acestora, iar determinarile seriale pot
monitoriza raspunsul la chimioterapie;
- congestia hepatica – cronica GGT poate creste de pana la 5 ori, iar in
cea acuta (ex.: tromboza de vena porta), cresterea este mica comparativ
cu cea a transaminazelor si LDH.
Pseudocolinesteraza/colinesteraza/
colinesteraza II
Consideratii generale
• provine din ficat, pancreas, cord si creier (substanta alba); rolul
biologic al colinesterazei nu este cunoscut
• indicator al functiei proteosintetice a ficatului
• Recomandari pentru determinarea psudocoliesterazei serice:
- indicator al unei posibile intoxicatii cu insecticide; pentru a
evalua functia hepatica;
- screening-ul preoperator al colinesterazei serice este folosit pentru
depistarea pacientilor cu forme atipice ale enzimei, care risca sa
prezinte apnee prelungita dupa administrarea de anestezice de tip
blocante musculare.
Semnificatie clinica
• Cresteri ale valorilor pseudocolinesterazei:
- perioada de vindecare a unei hepatite acute
- sindrom nefrotic (datorita exagerarii functiilor proteosintetice
hepatice)
• Scaderi ale valorilor pseudocolinesterazei:
- intoxicatia cu insecticide organofosforice
- hepatita cronica
- ciroza
- infarct miocardic
- infectii acute
- fenotipurilor atipice ale acestei enzime
Creatinkinaza/Creatinfosfokinaza(CPK)Co
nsideratii generale
• CPK se gaseste in concentratii crescute in miocard si muschii
scheletici si, in concentratii mult mai mici, la nivelul creierului
1

• are o structura dimerica si apare sub 4 forme: izoenzima


mitocondriala si 3 izoenzimele citosolice: CK-MM
(musculara), CK-MB (miocardica), CK-BB (cerebrala)

• la indivizii sanatosi, nivelul creatinkinazei totale este dat,


aproape in totalitate, de izoenzima MM
Semnificatie clinica

• cresteri ale valorilor creatinkinazei:


• infarct miocardic acut (la 4-6 ore de la debut), miocardita
severa, dupa interventie chirurgicala deschisa pe cord si
defribilare electrica, distrofie musculara Duchenne,
polimiozita/dermatomiozita, traumatisme musculare;
rabdomioliza in cadrul intoxicatiei cu cocaina; sindromul
mialgie-eozinofilie, hipertermie maligna, convulsii, ischemie,
hemoragie subarahnoidiana; sindrom Reye
• scaderi ale valorilor creatinkinazei:
• reflecta reducerea masei musculare asociata cu tumori in stadiu
metastatic, corticoterapie, boala alcoolica a ficatului,
colagenoze
Masurarea activitatii enzimatice

• In acest scop este necesara cunoasterea reactiei chimice


mediata de aceste enzime
• Activitatea catalitică a enzimelor se poate evalua în mod diferit:
fie după viteza de acumulare a produşilor reacţiei enzimatice
date, fie după viteza de epuizare (diminuare) a substratelor şi
cofactorilor într-un interval de timp dat
• Metode utilizate: metodele colorimetrice si spectrofotometrice
(cel mai frecvent folosite in laboratorul clinic), fluorimetrice,
manometrice, conductimetrice, vîscozimetrice, cromatografice,
electroforetice
Masurarea activitatii enzimatice
Metodele spectrofotometrice se bazeaza pe principiul absorbţiei
luminii în domenii determinate ale spectrului (ultraviolet,
infrarosu, vizibil), de către substratele sau produşii de reacţie,
uneori de către cofactorii enzimelor
• metodele colorimetrice detecteaza o schimbare de culoare
(domeniul vizibil): enzimele cliveaza un substrat specific,
produsul rezultat fiind colorat sau se cupleaza cu un cromogen
formand un complex colorat.
• testele UV-se determina fotometric in lumina uv NADH
/NADPH produs sau consumat in timpul reactiilor, concentratia sa
fiind direct, respectiv invers proportionala cu concentratia
analitului (ex. determinarea ALT, AST).
Masurarea activitatii enzimatice
• Unitatea de masura pentru activitatea enzimatica: U

• 1U=cantitatea de enzima care in conditii optime transforma un


mol de substrat /minut

• pentru ser activitatea enzimatica se exprima in U/L

• 1 Katal reprezinta o alta unitate de masura pentru activitatea


enzimatica: activitatea catalitica echivalenta cu transformarea
unui mol de substrat/secunda
1U/L=16,67 nKat/L (nKat=10-9 mol/s)
Masurarea activitatii enzimatice

•  
Masurarea activitatii enzimatice

•  
Determinari enzimatice prin
tehnologii high throughput -
translatarea in clinica

Tehnologia xMAP array –


Luminex
Matrix metalo-proteinaze - MMP
• Matrix metalloproteinases, key enzymes in tissue
remodeling, are also associated with tumor growth.
Numerous studies show modifications of MMPs activity
in tumors; especially changes of serum/plasma levels of
MMP2 and MMP9 in different carcinoma (mammary,
pulmonary, gastric). A good correlation between MMP
levels and tumor evolution transforms these enzymes
into dual targets - of therapeutic and diagnosis interest.
• Significant changes (and well correlated) are visible in
serum levels of some tissue inhibitors of
metalloproteinases (TIMP), mostly for TIMP1 and
TIMP2.
Serum MMP-2 levels in
PDAC patients

Serum MMP-9 levels in


PDAC patients
Conclusions
• Tissue remodeling markers analysis (MMP1,
MMP2, MMP8, MMP9 and TIMP1) shows a good
correlation with positive diagnosis of PDAC, yet
they do not seem to correlate with disease
progression (based on the existing amount of data).
Correlation analysis must be extended to other
descriptors of disease progression and perhaps
therapeutic approaches.
Protein kinazele
• O protein kinază este o
enzima kinazica care
modifica alte proteine ​prin
adaugarea grupărilor fosfat
(fosforilare). Fosforilarea
determina o schimbare
funcțională a proteinei țintă
(substrat) prin schimbarea
activității enzimei,
localizare celulara sau
asocierea cu alte proteine​​.
• Până la 30% din proteinele umane pot fi modificate prin
activitatea kinazelor, aceastea fiind cunoscute deoarece
regleaza majoritatea cailor de semnalizare celulara -
transducția semnalului.
• Our study revealed that treatment of glioblastoma
cell cultures from patient tumors with PI3K inhibitor
induced significant decrease in the expression level
of several key signaling molecules involved in cell
survival (p38), proliferation (ERK 1/2, IκBα, p38
MAP[mitogen-activated protein]-kinase, CREB),
differentiation (ERK 1/2, CREB), migration (ERK 1/2,
CREB), and apoptosis (ERK 1/2, P70S6K, IκBα,
JNK, CREB).

S-ar putea să vă placă și