INSTITUȚII GUVERNAMENTALE ȘI

NONGUVERNAMENTALE CU ROL ÎN
RESPECTAREA, APĂRAREA ȘI
PROMOVAREA DREPTURILOR
COPIILOR
Studenți: Andrei Cosmina & Popescu Denisa
 Statul, rolul statului

Statul, după cum cunoaștem, are datoria de a asigura securitatea personală a

cetățenilor săi, siguranța publică, protecția socială a oamenilor, apărarea țării,
înfăptuirea dreptății etc.

Rolul statului în ceea ce privește asigurarea securității și protecției sociale a

cetățenilor este asigurat prin intermediul instituțiilor guvernamentale.

Legislația României recunoaște astfel drepturile civile, politice, sociale,

economice și culturale ale copiilor, Constituția României fiind cadrul legal cel
mai general pentru asigurarea acestora.
 Rolul statului în protejarea și promovarea drepturilor copilului

Roluri ale statului

Art. 4
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.
(2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire
de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenență politică, de avere sau de origine socială.
Art. 49
(1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în
realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori
cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin
lege. (...)
(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru
participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă
a țării.
Art. 50
Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. (...)
(Constituția României)
 Serviciile publice de asistență socială

Art. 118
(1) Serviciile publice de asistență socială organizate la nivelul municipiilor și
orașelor, precum și persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al
consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecției copilului următoarele
atribuții:
a) monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială,
precum și modul de respectare a drepturilor copiilor (...);
b) realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa; (...)
g) vizitează, periodic, la domiciliu, familiile și copiii care beneficiază de servicii și
prestații și urmăresc modul de utilizare a prestațiilor, precum și familiile care au în
îngrijire copii cu părinți plecați la muncă în străinătate;
h) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri
de protecție specială, în condițiile legii; (...)
j) colaborează cu direcția generală de asistență socială și protecția copilului în
domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile solicitate
din acest domeniu; (...).
(Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului)
 Instituții guvernamentale

Autorități naționale:
​
1. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor
Copilului și Adopție (ANPDCA) are ca misiune monitorizarea respectării
drepturilor tuturor copiilor și adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a
contribui la crearea unei societăți demne pentru copii, implicând în acest proces
autoritățile administrației publice locale și centrale, societatea civilă, părinții și
copiii.

2. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Dizabilități are rolul de a promova și proteja
drepturile persoanelor cu dizabilități, de a pune în
aplicare și de a urmări și asigura aplicarea unitară a
legislației în domeniul protecției și promovării
drepturilor persoanelor cu dizabilități.
 Avocatul Poporului – Avocatul Copilului

Instituția Avocatul Poporului este o autoritate publică

autonomă și independentă de orice altă autoritate
publică, având drept scop apărarea drepturilor și
libertăților persoanelor fizice în raporturile acestora cu
autoritățile administrației publice.

Avocatul Copilului este denumirea adjunctului specializat în drepturile

copilului al Avocatului Poporului. Misiunea Avocatului Copilului este aceea de
a acționa în vederea dezvoltării depline și armonioase a copilului, înțeles ca
orice ființă umană, de la concepție, până la 18 ani, cu respectarea demnității și
a opiniei acestuia, în vederea asigurării unui regim special de protecție și
asistență în realizarea drepturilor sale. Una dintre principalele sale activități
este aceea de a decide asupra petițiilor referitoare la încălcarea drepturilor sau
libertăților copiilor și de a solicita autorităților sau funcționarilor administrației
publice în cauză încetarea încălcării drepturilor și libertăților, repunerea în
drepturi și repararea prejudiciilor.
 Societatea civilă

Societatea umană, conștientă de demnitatea

umană și de necesitatea apărării acesteia, a
înființat diferite instituții
interguvernamentale având ca rol promovarea și
apărarea drepturilor omului în general și ale
copilului în special.

Pe de altă parte, atunci când guvernanții sau

instituțiile statului nu‑și îndeplinesc atribuțiile,
sarcinile asumate, intră în acțiune societatea civilă.
Societatea civilă cuprinde toate asociațiile
voluntare cu caracter umanitar, cultural-educativ,
religios etc., care nu sunt controlate de către stat,
un rol important revenind aici organizațiilor
nonguvernamentale (ONG-uri).
 Organizații interguvernamentale

ONU
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este cea mai
importantă organizație din lume, care a început să existe
oficial la 24 octombrie 1945. Întemeierea sa a constat în
semnarea de către membrii fondatori a Cartei Națiunilor
Unite.

Principalele obiective ale ONU sunt

următoarele: menținerea păcii și
securității mondiale, dezvoltarea
relațiilor prietenești între națiuni și
promovarea drepturilor omului și În acest sens, Organizația Națiunilor Unite a
libertăților fundamentale. elaborat și a determinat adoptarea a două
documente cu importanță majoră pentru
drepturile omului în general și drepturile
copilului în special: Declarația Universală a
Drepturilor Omului (adoptată la 10 septembrie
1948) și Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului (adoptată la 20 octombrie
1989).
 UNICEF

„Speranța lumii stă în generațiile următoare.” Cu aceste

cuvinte, în 1946, Adunarea Generală a ONU a recomandat
instituirea Fondului de Urgență Internațional al Națiunilor
Unite pentru Copii, UNICEF, pentru a proteja viața
copiilor după cel de‑al doilea război mondial, pentru a
ajuta la reconstruirea societăților distruse și pentru a
restabili speranța într‑un viitor mai bun.

În anul 1953 UNICEF a devenit o agenție permanentă a

ONU, propunându‑și o grijă constantă și neabătută pentru
promovarea și protejarea drepturilor copiilor din întreaga
lume.
 CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost

instituită, la nivelul Uniunii Europene, în 1959,
misiunea sa fiind de a veghea la
respectarea Convenției pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, cunoscută de obicei sub
denumirea de Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.

Convenția Europeană a Drepturilor

Omului conține o listă de drepturi și garanții pe
care statele membre ale Uniunii Europene s‑au
angajat să le respecte cu privire la proprii
cetățeni.
 Organizații nonguvernamentale și
societate civilă

Organizațiile nonguvernamentale

Organizațiile nonguvernamentale sunt

organizații private ca formă de proprietate, dar
publice prin scopurile urmărite. Ele sunt
organizații nonprofit (veniturile obținute
trebuie cheltuite în totalitate pentru realizarea
scopurilor urmărite) în care activitatea se
desfășoară pe bază de voluntariat. Prin activitatea lor, organizațiile
nonguvernamentale își propun obiective
diverse ce vizează:
•activități de caritate;
•activități de educație (civică, artistică,
religioasă etc.);
•activități militante (de protecție a drepturilor
omului, a drepturilor copilului, a mediului, a
principiilor democratice etc.);
•activități de sprijinire a comunităților locale
etc.
SINTEZĂ
Surse biblografice: http://manuale.edu.ro/