Definiție

 Coxartroza este o artropatie cronică a șoldului dureroasă și deformantă,

caracterizată morfopatologic prin alterarea distructivă a cartilajului articular
asociată unor leziuni proliferative ale țesutului osos subcondral. Boala apare mai
frecvent după vârsta de 50 de ani, cu o anumită frecvență, mai crescută la bărbați
decât la femei.
 Etiologie
 La mai mult de jumătate din cazuri poate fi găsită o cauză precisă la originea
coxartrozei. În absența unei cauze decelabile, se vorbește despre coxartroza
primitivă (aproximativ 45% din cazuri).
 Coxartrozele secundare ( 55% din cazuri) pot fi favorizate de malformații congenitale
ale șoldului ( subluxație și displazie congenitală, protruzia acetabulară, coxa plana
etc.).
 Obezitatea prin supraîncărcarea articulațiilor șoldului, traumatismele prin fracturi ale
capului sau colului femural , tulburările statice ale pelvisului ( scoliozele cu
balansarea bazinului, anchiloze vechi) pot provoca coxartroza.
 Evoluție
 Cu timpul intensitatea durerilor și limitarea mișcărilor sunt tot mai supărătoare. Concret,
se ajunge, într-o durată variabilă de timp, la imposibilitatea mișcărilor în articulația lezată.
Dacă leziunile sunt de o singură parte mersul este posibil, dar dacă sunt bilateral, boala
are un caracter invalidant.
 Pentru kinetoterapeut, orientarea programului se face în funcție de stadiul clinico-
anatomo-funcțional al bolii.
 Stadiul inițial (SI): dureri în ortostatism și la mers prelungit, ,,oboseală ” musculo-
articulară locală.
 Stadiul evoluat (SE): dureri și în repaus, redoare articulară în zona amplitudinilor de
utilizare curentă, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
 Stadiul final (SF): dureri intense, limitare marcată a mobilității până la anchiloză,
atitudini vicioase ireductibile.
Aspecte clinice
 Durerea ce apare la început la mers, are caracter degenerativ, adică
durere la start, după care ea se ameliorează sau dispare. Sediul acesteia
este de obicei crural.
 Redoare articulară ce accentuează șchiopătarea
 Limitarea progresivă a mișcărilor începând cu flexia, apoi a abducției și a
rotației externe
 Semnul pantofului (Duvernay): imposibilitatea pacientului de a se încălța
normal, ci numai prin spate cu un încălțător lung , atestă deasemenea,
într-un stadiu mai avansat limitarea flexiei.
 Din punct de vedere obiectiv se observă:
• Atitudinea vicioasă, la început prin contractură, apoi prin retracții musculare, este
de flexie, adducție, rotație externă
• Limitarea dureroasă la început, apoi prin blocaj al mișcărilor pasive: bilanțul
articular pune în evidență limitarea flexiei, apoi a abducției, rotației externe,
extensiei, și așa mai departe, până la anchiloza șoldului
• Atrofia musculară