AFECTIUNI METABOLICE

SI DE NUTRITIE
PRINCIPII ALIMENTARE

 Schimbul permanent de  substante si energie

dintre organism si mediu se numeste metabolism si
constituie functia fundamentala a vietii.
 Alimentele furnizează organismului substanțele
nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea
energiei indispensabile proceselor vitale, pentru
sintetizarea substanțelor proprii și repararea uzurii,
precum și pentru formarea substanțelor active care
favorizează desfășurarea normală a proceselor
metabolice.
 După natura și rolul lor în organism, substanțele nutritive se
împart în cinci grupe: proteine, lipide, glucide, minerale și
vitamine.
 Necesitățile nutritive variază de la o persoană la alta,
depinzand de varstă, sex, felul și intensitatea activității și de
condițiile mediului ambiant.
 Între nevoile nutritive ale organismului și cantitățile de
substanțe nutritive aduse de alimente trebuie să existe un
permanent echilibru.
 Imediat ce acest echilibru nu este păstrat, alimentația devine
nerațională,cu consecințe asupra creșterii, capacității de
muncă, stării de sănătate.
 Dacă dezechilibrul alimentar ( în plus sau în minus ) depășește
anumite limite și se prelungește în timp, pot apărea stări
patologice.
PROTEINELE

 au rol plasmatic, fiind componentul principal al

protoplasmei celulare.
 participă la formarea, dezvoltarea, reînnoirea și
repararea uzurii substratului material al vieții.
 pentru formarea celulelor și țesuturilor in organismele
tinere.
 intră în structura tuturor enzimelor și a altor substanțe
active
 rol în apărarea față de bolile infecțioase
 un aport mai ridicat de proteine mărește rezistența
organismului față de noxe chimice
 se gasesc in: carne (vită, porc, pasăre, pește), salamuri,
carnați, șuncă, branzeturi, lapte de vacă, ouă de găină,
paine, paste făinoase, griș, orez, făină, mălai, fasole,
mazăre (boabe uscate), soia, nuci.
 Lipidele (substante grase) se gasesc in proportie mare
in alimentele de origine animala (unt, slanina, carne de
porc) si unele fructe (alune, nuci, masline).
 Ele nu pot fi absorbite in organism decat sub forma
componentelor lor, adica sub forma de glicerina si acizi
grasi.
 Sunt oxidate, eliberandu-se o mare cantitate de
energie: 1 gram de grasime elibereaza 9,8 calorii.
 Alta parte din aceste grasimi se depoziteaza ca material
de rezerva in celule adipoase de sub piele sau in jurul
unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt
mobilizate si folosite la nevoie.
 Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați
de carbon.
 glucidele reprezintă cea mai importantă sursă de
energie, ele sunt vitale funcționării celulelor și, în
special, a creierului (glucoza este singurul substrat
energetic al creierului).
 de asemenea, glucidele participă la transportul,
solubilizarea și metabolizarea hormonilor.
 sub formă de glicogen, asigură rezerva de energie
necesară organismului.
 Sarurile minerale insotesc apa, fiind prezente in
toate lichidele si celulele din organism.
 Ele formeaza 5% din greutatea corpului; se elimina
zilnic prin urina, transpiratie si fecale si sunt
inlocuite o data cu hrana, deoarece se gasesc in
toate alimentele in proportii variabile.
 Sarurile minerale intra in organism sub forma de
clorurii, fosfatii, sulfatii de sodiu, potasiu, calciu,
fosfor, fier etc.
 Vitaminele sunt substante organice absolut necesare
desfasurarii normale a proceselor vitale in organism;
ele trebuie introduse odata cu alimentele deoarece in
organism nu se sintetizeaza decat vitaminele D, K si
B12 .
 Vitaminele se gasesc numai in alimentele proaspete si
lipsesc in cele conservate; au un rol important in
procesele de asimilare a alimentelor, de crestere a
organismului si servesc ca material pentru sinteza unor
fermenti.
 Sunt substante catalizatoare, ne avand nici un rol
nutritiv si nici energetic.
 Se cunosc multe vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D1, D2,
E, F, H, K, P, PP.
DIABETUL ZAHARAT LA COPII

 Diabetul zaharat este o afectiune caracterizata prin

niveluri crescute ale glucozei in sange datorita
reducerii secretiei de insulina.
 Insulina este un hormon produs si eliberat de
pancreas care controleaza cantitatea de zahar din
sange (glicemie).
 Un copil cu diabet zaharat are un nivel crescut de
zahar in sange (hiperglicemie), fie ca urmare a
faptului ca pancreasul nu produce sau produce o
cantitate scazuta de insulina – diabet tip 1 (numit
in trecut diabet cu debut juvenil), fie deoarece
organismul este insesibil la insulina produsa -
diabet tip 2.
 In ambele cazuri, cantitatea de insulina este
insuficienta pentru nevoile organismului.
 Diabetul tip 1 apare in copilarie, inclusiv la sugar,
fiind insa mai frecvent la copilul mare, cu varste
cuprinse intre 6-13 ani. Este o boala autoimuna,
cauza lui o reprezinta un atac al sistemului imun
asupra celulelor pancreasului care produc insulina.

 Diabetul tip 2 apare frecvent in adolescenta ca

urmare a obezitatii si istoricului familial de diabet
tip 2.
 Hiperglicemia este responsabila atat pentru simptomele
imediate, cat si pentru complicatiile pe termen lung.
 La copilul cu diabet tip 1, simptomele se dezvolta rapid,
frecvent, in decurs de cateva saptamani si au tendinta sa
fie destul de evidente:
- poliurie
- polidipsie
- senzatia de slabiciune, letargie si
batai rapide ale inimii (tahicardie)
- tulburari de vedere
- foame intensa, insa cu scadere in
greutate
- scaderea imunitatii 
Cetoacitoza diabetica
 Cetoacitoza diabetica apare la debutul bolii la aproximativ
o treime din copiii cu diabet tip 1.
 In absenta insulinei, celule nu pot folosi glucoza din sange
si vor apela la un alt mecanism de producere a energiei
prin descompunerea grasimilor, ceea ce va duce la
productia unor compusi reziduali denumiti cetone.
 Ca urmare a prezentei cetonelor in sange, aciditatea
sangelui creste – cetoacidoza.
 Copilul va avea greata, va varsa, va resimti o stare de
oboseala marcata si va avea dureri abdominale.
 Cetonele determina un miros de acetona al respiratiei
copilului, care devine profunda si rapida (respiratie
Küssmaul), datorita incercarii organismului de a
compensa aciditatea sangelui.
 Cresterea cetonelor in sange duce la cetoacidoza diabetica,
care poate progresa catre coma si deces.
 Scopul principal al tratamentului este
mentinerea glicemiei la un nivel sigur.
 In cazul diabetului de tip 1, tratamentul se face
cu insulina pentru ca nici un alt medicament nu
este eficient.
 De obicei, se administreaza 2-3 injectii de
insulina pe zi sau aceasta se poate administra
continuu cu ajutorul unei pompe de insulina.
OBEZITATEA LA COPII

 Una dintre cele mai controversate teme de discuție din

ultima vreme este obezitatea la copii.
 Principalii responsabili pentru creșterea ratei
obezității sunt dietele nesănătoase, în combinație cu
lipsa activității fizice, sau altfel spus, un dezechilibru
între aportul caloric și caloriile consumate.
 Cu cât acest dezechilibru are loc pe o perioadă mai
mare de timp, cu atât crește riscul apariției obezității.
 Obiceiurile de consum s-au schimbat.
 Consumul de cereale și fibre a scăzut, în favoarea
grăsimilor, a adaosului de zahăr și a produselor de
origine animală.
 La copii consumul frecvent de dulciuri influențează
procesele de creștere, ducând la apariția rahitismului și
a fragilității osoase, declanșând pubertatea prematura,
generând probleme de comportament (scăderea voinței,
predispunere la violenta, scăderea capacității de
concentrare etc.). 
 Obezitatea la copii este asociată cu factorii de risc
pentru bolile cardiovasculare, diabet, probleme
ortopedice şi degradarea stării de bine psiho-sociale,
incluzând tulburări alimentare, relaţii sociale precare şi
dezavantaje educaţionale.
 Copilul supraponderal prezintă mai multe şanse să fie
un adult supraponderal.