AFECTIUNI PROVOCATE DE VIRUSURI SI BACTERII

GRIPA
 
Gripa este o afectiune respiratorie contagioasa, provocata de
virusurile gripale.
Poate avea consecinte moderate pana la severe, conducand uneori
chiar la deces. 
Gripa este diferita de o raceala, debuteaza brusc si violent, in timp ce
simptomele racelii cresc gradual in intensitate. 
In gripa, perioada de incubatie variaza intre 1-4 zile. Adultii pot
infecta alte persoane inca dinainte de debutul simtomelor (cu 1 zi
inainte  ca simtomele sa se manifeste).
De obicei, perioada de contagiozitate dureaza pana la 5-7 zile de la
debutul simptomelor, insa poate depasi o saptamana in cazul anumitor
persoane, in special copii mici (pana in 5 ani) si persoane cu un sistem
imunitar slabit.
Persoanele care au gripa manifesta urmatoarele simptome:
 Febra sau stare febrila (frisoane)
 Tuse
 Durere de gat
 Nas infundat sau rinoree
 Dureri musculare 
 Dureri de cap
 Oboseala
 Varsaturi si diaree – in cazul anumitor persoane; aceste simptome
sunt mai frecvente la copii decat la adulti
MENINGITA
 
Meningita este o infectie a membranelor protectoare care
inconjoara creierul si maduva spinarii.

Daca nu este tratata rapid, poate provoca intoxicarea cu sange,

adica septicemia, dar si leziuni permanente ale creierului si ale nervilor.

Este mai frecventa in randul copiilor, adolescentilor si adultilor

tineri.
Simptomele meningitei
 Febra
 Stare de rau
 Iritabilitate si lipsa de energie
 Dureri de cap
 Dureri musculare si ale articulatiilor
 Respiratie accelerata
 Maini si picioare reci
 Piele palida si patata
 Gat rigid
 Confuzie
 Sensibilitate la lumina puternica
 Somnolenta
 Convulsii
HEPATITE
 Hepatitele virale reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin
alterarea functiei hepatice ca urmare a multiplicarii virusurilor in
celulele acestuia.

 Afectarea hepatica este initial acuta (primele 6 luni de la infectare),

majoritatea virusurilor hepatitice persistand ulterior in organism si
modificand progresiv si variabil arhitectura si functionalitatea
ficatului pana la stadii ireversibile.

 Afectiunile hepatice care evolueaza peste 6 luni de la momentul

infectarii se numesc hepatite cronice, iar virusurile ce pot determina
aceste boli sunt: virusul hepatitic B (VHB) in asociere sau nu cu
virusul hepatitic delta (D) si virusul hepatitic C (VHC).
Hepatita virala A

Virusul hepatitic A (VHA) determina doar hepatita acuta (se

vindeca in 2-3 luni).
Acest tip de hepatita nu cronicizeaza si determina protectie imuna
pentru tot restul vietii (prezenta anticorpilor protectori Ig G anti-VHA).
Mainile murdare, alimentele si apa contaminate reprezinta
principalele surse de infectie.
Acest virus nu se transmite prin sange, injectii sau interventii
chirurgicale.
Hepatita cronica cu virusurile B si D

Cele mai frecvente cai de transmitere a virusul hepatitic B sunt:

 Sangele si produsele de sange infectate
 Contactul sexual neprotejat cu o persoana infectata
 Transmiterea de la mama la fat (momentul nasterii este cea mai
sigura cale de infectie)
Diagnosticul de hepatita cronica cu virus B se pune pe baza
prezentei markerilor hepatitici, Ag HBs (antigenul de suprafata) fiind
principalul pion in diagnosticul bolii.
Virusul D nu poate duce la o hepatita cronica fara sa coexiste si
infectia cu virus B in organism. Prezenta lui se face prin determinarea
antigenului VHD in sange (Ag VHD).
Asocierea virusurilor B si D determina in general forme grave de
hepatita, frecvent cu dezvoltarea insuficientei hepatice.
Hepatita cronica cu virus C
Factorii de risc pentru infectia cu acest virus sunt:
 Contactul intravenos cu ac de seringa infectata
 Transfuzii cu sange infectat
 Droguri administrate intravenos cu ac de seringa infectat
 Mama infectata ce transmite nou-nascutului virusul
 Efectuarea de hemodializa (pacientii cu insuficienta renala cronica
in stadiu terminal)
 Contactul sexual cu o persoana infectata - parteneri multipli

Majoritatea infectiilor acute cu virusul hepatitei C progreseaza spre

hepatita cronica, ulterior la ciroza hepatica si chiar la cancer hepatic,
mai ales daca nu sunt depistate la timp si tratate sau daca infectiei virale
i se adauga si alti factori ce agreseaza ficatul (alcool, infectia cu virusul
hepatitic B), ori daca persoana are imunitate slaba din cauza altor boli
severe.
VARICELA
 
Varicela este o boala inalt contagioasa provocata de virusul
varicelo-zosterian.
Boala se manifesta prin eruptie cutanata specifica sub forma de
vezicule, prurit, oboseala si febra.
Eruptia apare initial pe abdomen, spate, fata si se poate raspandi pe
intreg corpul, provocand 250-500 de vezicule insotite de prurit
(mancarime).
Varicela poate fi severa, in special la sugari, adulti si persoane cu
sistem imun deprimat.
Vaccinarea este cea mai buna modalitate
de preventie.
 
Semne si simptome 
Orice persoana care nu a avut varicela sau nu a fost vaccinata
impotriva varicelei poate face boala.
Varicela dureaza de obicei 5-7 zile.
Semnul clasic al varicelei este eruptia insotita de vezicule (pline cu
lichid), care in final formeaza cruste.
Eruptia apare initial pe fata, trunchi, spate si apoi se raspandeste pe
restul corpului, inclusiv in interiorul gurii, pe pleoape sau in zona
genitala.
Dureaza aproximativ 1 saptamana ca toate veziculele sa se sparga
si sa formeze cruste.
Alte simptome tipice apar cu 1-2 zile inainte de eruptie:
 Febra
 Oboseala
 Scaderea poftei de mancare
 Cefalee
RUJEOLA (POJAR)
 
Pojarul sau rujeoala este o boala a copilariei cauzata de un virus. La copiii
mici, pojarul poate duce la deces.
Semne si simptome
Perioada de incubatie (durata de la infectie la aparitia primelor simptome)
este de 7-14 zile.
 Febra inalta
 Tuse
 Rinoree
 Ochi rosii cu secretii abundente (conjunctivita)
 La 2-3 zile de la debutul simptomelor, pot sa apara in cavitatea bucala pete
mici albe.
 La 3-5 zile de la debutul simptomelor, de declanseaza eruptia cutanata. De
obicei, eruptia debuteaza cu pete rosii plate care apar pe fata, pe linia
parului, si se raspandesc in jos la nivelul gatului, trunchiului, bratelor si
picioarelor. Petele se pot uni pe masura ce se raspandesc de la cap spre restul
corpului. Cand eruptia apare, febra poate ajunge la peste 40° Celsius. Dupa
cateva zile, febra scade si eruptia se estompeaza.
MONONUCLEOZA INFECTIOASA
 
Mononucleoza infectioasa este o boala contagioasa prosusa de
virusuri, dintre care cel mai frecvent este virusul Epstein-Barr (EBV).
Boala este frecventa in randul adolescentilor si adultilor tineri. Cel
putin 1 din 4 adolescenti si adulti tineri care sunt infectati cu EBV va
dezvolta mononucleoza infectioasa.
 
Semne si simptome
Simptomele tipice ale mononucleozei infectioase apar de obicei in
4-6 saptamani de la infectarea cu EBV.
Simptomele se dezvolta incet si este posibil sa nu se produca
simultan.
Acestea pot fi:
 Oboseala extrema
 Febra
 Durere in gat
 Cefalee si dureri musculare
 Noduli limfatici inflamati la nivelul gatului si axilei
 Hepatomegalie (ficat marit) sau splenomegalie (splina marita) sau
ambele
 Eruptie cutanata (rash)
Majoritatea persoanelor se simt mai bine dupa 2-4 saptamani;
totusi, unele persoane resimt oboseala alte cateva saptamani.
Ocazional, simptomele mononucleozei infectioase pot dura peste 6
luni.
TUBERCULOZA PULMONARA

Tuberculoza (TBC) este o boala contagioasa, potential fatala, care

poate afecta aproape orice parte a corpului, dar este in principal o
infectie a plamanilor.

Cauzele tuberculozei
Tuberculoza este cauzata de bacteria Mycobacterium tuberculosis.
Infectia se raspandeste prin calea aeriana. Acest tip de transmisie
inseamna ca, atunci cand un pacient cu tuberculoza expira, tuseste sau
stranuta, picaturi mici de lichid care contin bacili sunt eliberati in aer.
 Stadiul primar al tuberculozei nu cauzeaza simptome.
Atunci cand apar simptome de TBC pulmonar, ele pot
include:
 Dificultate de respiratie;
 Dureri in piept;
 Tuse (de obicei cu mucus);
 Tuse cu sange;
 Transpiratie excesiva, mai ales noaptea;
 Oboseala;
 Febra;
 Pierdere in greutate.
ENTEROCOLITE

Enterocolita este o afectiune des intalnita atat in randul adultilor,

cat si in randul copiilor, care se manifesta cu preponderenta in sezonul
cald.
Este perioada in care, din cauza ingestiei unor alimente alterate sau
a nerespectarii unor conditii minime de igiena, apar diferite infectii cu
virusuri si bacterii la nivelul tractului digestiv, care duc la inflamarea
acestuia.
Manifestarile enterocolitei variaza de la un caz la altul, in functie
de severitatea si evolutia bolii, insa, daca este urmat un tratament
corect, ar trebui sa se amelioreze dupa 2-3 zile si sa dispara complet
intr-o saptamana.
In plus, chiar daca exista mai multe surse declansatoare ale
enterocolitei, cel mai adesea aceasta este consecinta unor conditii
precare de igiena.
Simptomele enterocolitei:
 Stari de greata si de varsaturi
 Lipsa apetitului
 Crampe si dureri musculare
 Diaree (in cazurile mai grave de enterocolita, scaunele pot fi apoase sau cu
sange)
 Febra
 Frisoane
 Balonare
 Deshidratare acuta
 O stare generala de rau si de oboseala
Enterocolita trebuie tinuta sub control, mai ales pentru ca slabeste si
deshidrateaza enorm organismul - o parte din simptomele enterocolitei sunt
determinate chiar de deshidratare: pierderi mari de apa si electroliti prin
varsaturi si scaune.
FARINGITA STREPTOCOCICA
Faringita streptococica este o afectiune a faringelui si amigdalelor.
Boala afecteaza in mod special copiii si este cauzata de cele mai
multe ori de streptococul beta-hemolitic de grup A.
Simptomele faringitei streptococice
 Durerea in gat;
 Odinofagia;
 Disfagia;
 Febra peste 38 °C;
 Frisoane;
 Puroi (un lichid de culoare galbena sau verde, produs de bacteriile
moarte si celulele albe sanguine) pe amigdale;
 Umflarea ganglionilor limfatici.
 Durerea de cap;
 Varsaturi sau senzatie de voma;
 Durere de stomac;
 Durere musculara.
Infectia cu Helicobacter Pylori
 
Helicobacter Pylori colonizeaza mucoasa stomacului sau a
duodenului, respectiv a segmentului proximal al intestinului subtire.
In 50% din cazuri, infectia nu produce simptome.
Atunci cand se manifesta, pacientul poate acuza izolat sau in
asociere durere in  partea superioara a abdomenului, balonare, senzatia
de plenitudine dupa ingestia unor cantitati mici de alimente, greata,
varsaturi sau lipsa apetitului alimentar.
In unele cazuri, manifestarile clinice pot fi expresia directa a unor
complicatii, cum ar fi sangerarile gastrointestinale (emisia de scaune
negre, lucioase).
Infectia este asociata cu numeroase afectiuni gastrointestinale
incluzand gastrita cronica (inflamatia cronica a mucoasei gastrice),
ulcerul gastric sau duodenal si neoplaziile gastrice (adenocarcinomul
gastric si limfomul gastric).
INFECTIA CU ESCHERICHIA COLI (E.COLI)
Asociata de multi cu toxinfectia alimentara, Escherichia coli (E. coli) este
o bacterie ce se gaseste in intestinele oamenilor si animalelor.
Majoritatea tulpinilor de E. coli nu sunt daunatoare, ci fac parte din flora
bacteriana sanatoasa a intestinul uman. Cu toate acestea, unele tipuri pot afecta
pacientii.
Simptomele infectarii cu E-coli
E. coli infecteaza intestinul si produce simptome care se pot agrava in
timp. Simptomele infectiei cu E. coli apar in mod obisnuit la 3-4 zile dupa
expunerea la bacterii. Cu toate acestea, simptomele pot aparea mai devreme de
24 de ore sau chiar dupa o saptamana.
Acestea pot include:
 dureri sau crampe abdominale severe, de multe ori incepand brusc;
 diaree apoasa, incepand cu cateva ore dupa debutul durerii si care se poate
schimba in scaune sangeroase;
 greata si, in unele cazuri, varsaturi;
 febra;
 oboseala, care rezulta din deshidratarea si pierderea de lichide si electroliti.