Forma distructivă Forma distructiv productivă Definiție
Osteomielita este o leziune infectioasă ale maxilarelor, declansată de
patrunderea germenilor patogeni la nivelul tesutului osos, provocind procese suparative intinse ce intereseaza tesutul osos in intregime (cortical si medular),cu dezvoltarea zonelor de osteonecroza. Frecvența Frecventa osteomielitei odontogene la copii este de 80% din numarul total de osteomielite ale maxilarelor, a osteomilitei hematogene de 9%, a osteomielitei traumatice de 11%. Pina la 3 ani se intilnesc mai des ostemielitele hematogene,de la 3 pina la 12 ani-osteomielitele odontogene. Osteomielita acută odontogenă • Osteomielita acuta odontogena este o infectie a maxilarelor,cauzata de patrunderea germenilor patogeni din focarele periapicale.Aceasta reprezinta 50 % din totalul infectiilor osoase. • In 80-87% din cazuri, principala cauza a infectiilor odontogene la copii sunt molarii de lapte si primii molari permanenti. In cazuri rare, osteomielita apare in urma chisturilor radiculare supurative. • La declansarea osteomielitei participa o asociere mixta de microorganisme, rolul principal revenindu-le stafilococilor, streptococilor, microorganismelor grampozitive si gramnegative. In formele grave se depisteaza streptococci anaerobi si stafilococi plasmopozitivi. Patogenia osteomilitei • 3 ipoteze 1. Bobrov și Lexer (ipoteza embolică infectioasă) 2. Derijanov (ipoteza sensibilizarii organismului) 3. Semencenko (ipoteza dereglarii neuro-reflectorii) • Dezvoltarea procesului infectios in maxilare este conditionata de factorii care sporesc virulenta microbiana si scad rezistenta organismului. Procesele supurative ale maxilarelor au un risc crescut de diseminare a agermenilor in circulatie, pentru copii mici, favorizat de surmenarea fizica, in procele cornice, infectiile virale, infectiile contagioase frecvente (rujeola,Scarlatine). Formele grave generalizate ale osteomielitei acute odontogene la copii se intilnesc in perioadele epidemiilor virale de iarna. Particularitatile de virsta ale sistemelor neurologic si limfatic, favorizeaza raspindirea precoselui infectios de la un nivel biologic la altul si chiar generalizarea lui. Tabloul clinic • Debutul este de obicei brusc. Tabloul clinic depinde de virsta copilului, punctul de pornire, reactivitatea organismului si virulenta microorganismelor. Cu cit este mai mic copilul, cu atit mai grav evolueaza maladia. Sistemul imunitar general si local este imatur, reactivitatea organismului scazuta si proprietatea sporita de resorbtie a toxinelor din focarul infectios genereaza debutul si evolutia osteomielitelor acute odontogene rapide cu intoxicatii accentuate, caracteristice copiilor. Perioada de la primele semne clinice ale pulpitei acute pina la instalarea osteomielitei acute este de 1-2 zile. Semne clinice generale • Semnele generale sunt severe si deseori apar inaintea semnelor clinice locale. Copiii prezinta stari de nelinste, excitare, insomnie, anorexie, febra, frisoase, puls accelerat, slabiciuni, adinamie. La copiii mici si la adolescent,pe fond de intoxicatii sunt posibile vome, convulsii, tulburari gastrointestinale, semne de excitare a sistemului nervos central. • Tumefactia perimandibulara sau perimaxilara este difuza, cu tegumente congestive, lucioase, destines, insotite de flegmoane ale spatiilor profunde sau superficiale perimaxilare. Semne clinice generale • În cazul maxilei localizarea procesului purulent se manifesta clinic prin intinderea edemului spre regiunile limitrofe, ocupind citeva regiuni, iar uneori antrenind si sinusurile paranazale. • La mandibula se afecteaza partile moi submandibulare sau submentoniere, raspindindu-se spre regiunile cervicale. Semne clinice locale • Endobucal, mucoasa este tumefiată si se intinde pe toata semiarcada afectata, vestibular si lingual fiind cauza igienei bucale scazute, hipersalivatiei, disfagiei, trismusului. Dintii in cauza prezinta algii, sunt mobili, cu eliminari purulente din paradontiu. Procesul septic pornit de la dintii temporari poate interesa, prin extindere, mugurii dintilor permanenti. • Este important ca diagnosticul diferential al mobilitătii dentare cauzate de procesul inflamator să se facă cu cele cauzate de rizoliza radiculară. Diagnosticul de laborator:
- leucocitoză, neutrofiloză, limfopenie.
- VSH crescut; - Hemoculturaă si uroculturaă pozitive (în 50% din cazuri) Tabloul radiologic • In primele 7 zile nu este concludent. la sfirsitul primei saptamini se observa un process de demineralizare, vizualizat prin stergerea desenului trabecular si largirea spatiilor medulare. Opacitatea devine marita, desenul trabecular-sters, corticala-subtiata, pe alocuri erodata. Diagnosticul osteomielitei acute odontogene
• Se va face in baza manifestarilor clinice locale, generale si de laborator.
• Semnele clinice locale in baza carora se va stabili diagnosticul de osteomielita acuta odontogena, sunt: 1. Prezenta dintelui cauza 2. Mobilitatea de diferite grade a dintelui cauza si a celor adiacenti, chiar fiind sanatosi 3. Abcesele subperiostale intinse, localizate bilateral pe apofiza alveolara 4. Eliminarile purulente din parodontul dintilor aflati in zona afectata. Tratamentul osteomielitei acute • Osteomielitele acute odontogene se trateaza chirurgical si terapeutic. 1. Dintii cauzali sunt indicate la extractii. 2. Abcesele subperiostale se deschid cu incizii si decolari largi ale periostului. 3. Evacuarea lichidului purulent din regiunile submandibulare se efectueaza in conditii de spitalizare, sub anestezie generala. 4. Tratamentul corect si prompt in afectiunile necro-purulente ale maxilarelor ia sfirsit odata cu restabilirea definitive a structurii osoase. Uneori, ele trec in procese cornice. Osteomielita odontogenă cronică ale maxilarelor la copii • Osteomielita cronica este o leziune destructive sau proliferativă a tesutului osos. Ea se dezvolta dupa 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute si se caracterizează prin formarea sechestrelor sau lipsa semnelor de regenerare si aparitia modificarilor proliferative sau resorbtive ale tesutului osos si periostului. • Osteomielitele cornice ale maxilarelor se caracterizeaza prin modificari distructive ale substantei osoase: lezarea elementelor osoase, ulterior cu formarea focarelor de necroza. Tipurile osteomielitei cronice • Clinic si radiologic se cunosc 3 forme de osteomielita cronica a maxilarelor: 1.distructivă 2.distructiv-productivă 3.proliferativă Forma cronică distructivă • Se caracterizează prin formarea sectoarelor difuze de resorbtie a subsantei corticale si maduvei osoase. Procesele de distructie a elementelor osoase decurg rapid si difuz, cu afectarea mugurilor dintilor permanenti. Forma distructiva este insotită de formarea sechestrelor intinse, inconjurate de o zonă adiacentă transparentă, cu pierderea desenului trabecular. Forma distructiv-productivă
Este cea mai raspindită formă, caracterizată prin alterarea proceselor de
distructie si proliferare osoasă. Procesele distructive sunt sub formă de sechestre mici si multiple localizate pe o suprafată intinsă. La copii aceste sechestre se resorb sau seelimină prin inciziile de drenare. Paralele cu procesele de distructie, are loc si osteoregenerarea periostală stratificată. La 9-10 zile pe cliseul radiologic se observă o recuperare endoosală în formă de alterare a sectoarelor de opacitate si sclerozare. Tratamentul osteomielitelor cronice Tratamentul osteomielitelor cronice este complex si include:
1. Tratament chirurgical – ce are ca scop eliminarea focarelor periapicale (rezectii apicale,
inlpturarea focarelor odontogene, a mugurilor dentari modificati, a sechesrelor mari). 2. Tratamentul conservativ – include atibioticoterapia si asanarea focarelor cronice ale organismului. Profilaxia osteomielitelor odontogene cronice:
1. Asanarea cavitatii bucale;
2. Respectarea principiilor de tratament in perioada acuta; 3. Diagnosticul precoce al osteomielitelor acute; 4. Asistenta medicala chirurgicala; 5. Tratament in spital; Concluzie • Osteomielita odontogenă la copii este o patologie cu o evolutie rapida datorita patogenezei sale de aparitie, mai ales in cazul copiilor ce prezintă un sistem imunitar deficitar, de aceea consider ca profilaxia si asanarea cavitatii bucale este un factor cheie in prevenirea osteomielitei si scadere morbiditatii acesteia.