Tema 2.

5 Montarea și exploatarea aparatelor electrice de

racordare la rețea, de comutație și de protecție.
2.5.1 Prize, fișe, cuple și prelungitoare, conectoare;
2.5.2 Întrerupătoare și comutatoarele;
2.5.3 Clasificarea aparatelor de conectare;
2.5.4 Rolul aparatelor de protecție, siguranțe fuzibile rapide, inerte;
2.5.5 Principii de funcționare, conectarea la bornele receptorului.
 Montarea aparatelor de conectare, comandă şi protecţie
oAparatele de conectare şi protecţie pentru instalații electrice
interioare :
-au o construcție simplă, care asigură o manevrare ușoară;
-se montează în locurile marcate la trasarea instalației
electrice, în care au fost fixate doze/dibluri (pentru instalațiile
executate sub tencuială/aparent).
Rolul aparatelor : închiderea sau deschiderea unuia sau a mai multor
circuite electrice sub sarcină (acționarea unuia sau a mai multor
corpuri de iluminat simultan).
Montarea Întrerupătoarelor
Se procedează astfel :
1. Se demontează mai întâi placa sau capacul aparatului, desfăcând-se in acest scop șuruburile. Prin aceasta, clemele de
legătură ale întreruptorului devin accesibile.
2. Se dezizolează apoi capetele conductoarelor circuitului pe o lungime de circa 1 cm, atât cat este necesar pentru
executarea legăturii la borne.
3. Se introduc capetele conductoarelor astfel pregătite în locașurile bornelor și se strâng bine șuruburile de contact.
4. Se slăbesc șuruburile care țin desfăcute ghearele de fixare, se introduce aparatul în doze și se strâng șuruburile până când
ghearele desfăcând-se fixează întreruptorul pe pereții dozei.
5. Se montează placa sau capacul întreruptorului, fixând-se prin șuruburi.
Întreruptoarele se montează după necesitați, pentru a acționa unul sau mai multe corpuri de iluminat deodată. Ele se
conectează la conductorul de fază, nu la cel de nul, pentru ca atunci când aparatul este deschis, lampa să nu se mai afle sub
tensiune.
 Montarea Comutatoarelor
Comutatoarele se folosesc atunci când se urmărește să se aprindă o parte sau toate lămpile
unei lustre, unul sau mai multe corpuri de iluminat. Montarea aparenta sau îngropata a
comutatoarelor, precum și fixarea conductoarelor circuitului în locașurile clemelor respective,
se face în mod asemănător ca la întreruptoare. În cazul comutatoarelor, sunt necesare însă, pe
lângă conductorul de fază și cel de nul, încă unul sau două conductoare suplimentare de nul,
după tipul comutatorului folosit, ca de exemplu comutator serie, de scară sau comutator cruce.
Reguli utile în montaj prize și întrerupătoare
Dacă avem de montat prize, e bine să știm că ele trebuie să respecte anumite standarde și că
există chiar normative în acest sens.
În școli, în clase – prizele se vor monta la o înălțime de cel puțin 2 m.
În clădirile cu copii mici, cum ar fi creșe, grădinițe, orfelinate, spitale pediatrice sau cămine
– prizele se vor monta la o înălțime de cel puțin 1.5 m.
În camerele de duș, de baie, bucătarii sau spălătorii – prizele se vor monta la cel puțin 1 m
înălțime.
Întrerupătoarele, sau comutatoarele se montează întotdeauna pe conductoarele de fază și
trebuie să fie și ele la o distanță de cel puțin 0.5 m fata de corpul de iluminat.
 Pe lângă normativele de mai sus, manopera de montaj prize și întrerupătoare mai trebuie să se încadreze și în niște norme estetice.
Iată alte reguli de care trebuie să se țină cont în practică.
Montajul prizelor trebuie să fie la cel puțin 0.3 m de tocul ușii sau marginea peretelui și la o înălțime de cel puțin 0.4 m față de
pardoseală.
Montajul prizelor în bucătărie se va face la înălțime de 1.5 m față de pardoseală.
Montajul prizelor pentru centralele electrice sau termice trebuie să respecte și ele 1.5 m înălțime față de pardoseală.
Întrerupătoarele sau comutatoarele se vor localiza la cel puțin 0.3 m de tocul ușii sau marginea peretelui și la o înălțime de 0.8 m
față de podea pentru a fi facilă acționarea lui.
Tot în cazul întrerupătoarelor sau comutatoarelor, trebuie avut grijă la cum sunt poziționate – astfel, la montaj, trebuie ținut cont
de faptul ca lumina trebuie să se aprindă dacă este apăsată partea de jos a butonului. În cazul întrerupătoarelor sau comutatoarelor cu
lumini, ledul acestora va fi poziționat în jos pentru a indica corespunzător, pe întuneric, locul unde trebuie acționate.

Alte aspecte legate de montajul prizelor și întrerupătoarelor

Prizele și întrerupătoarele se pot îngropa în perete. Sunt prize și întrerupătoare care au contacte de protecţie – un contact de cupru
care se prinde de nulul branșamentului, sau de o conductă metalică de preferat de apa caldă.
În baie se pot monta doar prizele prevăzute cu un grad crescut de rezistență la intemperii (umiditate).
La montaj prize pentru aparatele de bărbierit – care se face de obicei lângă chiuvetă – trebuie avut în vedere că acestea să fie
alimentate de un transformator adecvat de tensiune care să nu aibă o putere mai mare de 15 w.
Montajul prizelor etanșe se face întotdeauna în plan vertical și se realizează cu șuruburi fixate în urechile de prindere cu care sunt
dotate prizele.
Întrerupătoarele sau comutatoarele se montează prin fixarea cu șuruburi în perete. Acestea au niște tălpici prevăzuți cu lăcașuri și
găuri destinate șuruburilor.
Dacă instalăm un întrerupător pe un perete de lemn, este foarte important ca el să fie așezat pe o placă dintr-un material
necombustibil – de preferat o placă metalică. Placa aceasta dintre întrerupător și peretele de lemn va realiza protecția peretelui în caz de
incendiu.
 Montarea aparatelor de instalații în camere umede şi
ude
Montajul aparent : implică protecția dozelor de aparat
şi de ramificație, a întreruptoarelor şi a prizelor împotriva
umezelii, în punctele de trecere şi utilizarea unui
întreruptor cu protecţie la variații de tensiune, cu o
sensibilitate sub 30 mA, împământat corect, prin podeaua
umedă.
Montajul sub tencuială : implică utilizarea de doze cu
acoperire de protecţie împotriva pătrunderii apei,
prevăzute cu capac tip clapă, care împiedică pătrunderea
stropilor de apă.
Protecţie suplimentară - sigilarea profesională a
cablului care trece prin aparate şi instalarea unui
întrerupător de curent rezidual, cu intensitatea sub 30 mA.
 În mod normal, siguranțele fuzibile se caracterizează printr-o funcționare foarte
rapidă (miimi de secundă).Există însă situații ca :aprinderea unui grup de lămpi cu
filament de putere mare sau pornirea motoarelor electrice cu rotorul în scurtcircuit, în
care apar supraintensități ce nu pot fi evitate și care, fiind de scurtă durată, nu provoacă
încălziri exagerate ale elementelor circuitului protejat. Pentru a putea folosi complet
posibilitățile conductoarelor din instalațiile electrice de a suporta fără deteriorări
supracurenți de scurtă durată ,este necesar, în astfel de cazuri, ca elementul fuzibil să
suporte fără topire supraintensitățile trecătoare. Legat de aceste necesitați practice, s-au
diferențiat doua categorii de siguranțe fuzibile de joasa tensiune:
-siguranțe fuzibile „rapide”, la care timpul până la topire este foarte scurt, chiar și în
cazul unor supraintensități care depășesc cu puțin curentul nominal al fuzibilului;
-siguranțe fuzibile „inerte” care suportă un timp relativ lung (secunde sau
minute),supraintensități de câteva ori mai mari decât curentul lor nominal. Siguranțele
fuzibile inerte au o funcționare întârziată numai la supraintensități mici; la scurtcircuite
ele acţionează practic tot atât de repede ca și siguranțele rapide.
 Siguranțele fuzibile rapide
Siguranțele fuzibile rapide sunt caracterizate din punct de vedere constructive prin
aceea că firul fuzibil este realizat dintr-un singur metal (cupru sau argint).Ele reprezintă
tipul cel mai folosit de siguranțe fuzibile, având o construcție relative simplă și o putere
mare de rupere.

Siguranțele fuzibile inerte

Pentru a se înlătura neajunsurile siguranțelor rapide s-a căutat să se obțină siguranțe
fuzibile care să realizeze:
-încălziri mai reduse în serviciu de durată;
-posibilități de supraîncărcare temporară;
-eliminarea manifestărilor de îmbătrânire.
Soluțiile practice date acestor problem se grupează în jurul a trei principale
constructive și anume:
-siguranțe fuzibile cu separare mecanică;
-siguranțe fuzibile cu topire prin efect metalurgic;
-siguranțe fuzibile cu topire prin reacții chimice.

La montarea siguranțelor cu patron cu fuzibil, trebuie ca firul legat la rețea să fie

racordat la contactul de fund, iar cel de la receptor la teaca filetată. Aceasta se face în
scopul de a se îngreuna atingerea părților sub tensiune atunci când siguranța este
demontată și receptorul deconectat și de a permite identificarea siguranțelor arse cu
indicatorul (creionul) de tensiune sau cu lampa de control.
Comutator cap-scară