o educație intelectuală. Și-a făcut școala în Polonia, constituindu-și un fond solid de cultură latină. Avea cunoștințe de literatură și istorie antică, de geografie, logică și teologie. Cunoștea latina, polona, rusa, turca și maghiara. A debutat cu versuri despre primul descălecat al Moldovei tipărite în Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673). În 1675 scrie Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace iar în 1677, în limba polonă, Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei (Cronica polonă). Ca demnitar, a trecut prin dregătoriile de sluger, paharnic, pîrcălab, mare comis, mare vornic de Țara de Sus și Țara de Jos. În tot acest interval a fost martor la succedarea a 12 domnitori, fiind adînc implicat în evenimentele timpului. Intrigile țesute în Jurul Curții domnești i-au adus sfîrșitul tragic, cronicarul și fratele lui Velicico fiind decapitați din ordinul domnitorului Constantin Cantemir, datorită relațiilor secrete cu polonezii. Alături de Grigore Ureche și Ion iada Neculce, Miron Costin compune tr on ic ar ilo r m o ld ove ni, a că ror op eră cr vi du a lă, pr in co m pl et ar e reci pro că, indi ar. a fost ades considerată de tot unit În 1683, după înfrângerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punându-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691. Opera Viața Lumii -este prima sa operă originală, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei. - În Predoslovia voroavă la cititor prezintă scopul lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche, fiind amintite în aproape toate compunerile lirice ale vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața.Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s- a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în Istoria critică à literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decât al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci când știe, bîrfele și stratagemele diplomatice, anticipându-l pe Neculce prin portretele precise. d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin. O altă operă importantă a cronicarului este cea intitulată ”De neamul moldovenilor”, din ce țară au ieșit strămoșii lor. Aici Miron Costin argumentează temeinic unitatea etnică a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, aromânilor, care toți un neam și odată descălecați sântu, arată proveniența lor comună din români, prezintă convingător continuitatea lor pe meleagurile dacice și caracterul latin al limbii lor unice și comune- româna. Miron Costin și marile cronici moldave Miron Costin este, de departe, cea mai reprezentativă personalitate a culturii moldoveneşti din secolul al XVII-lea. Nici Varlaam Moţoc, nici marele poet Dosoftei nu i se pot asemui. Meritele lui Dosoftei pentru introducerea limbii româneşti în biserică, tipărind Liturghierul şi Molitvelnicul sunt de subliniat, dar ele nu pot egala implicaţiile pe care le-a avut De neamul moldovenilor sau Cronica polonă în cunoaşterea de către străini a poporului român şi a Ţării Moldovei. Şi apoi, Miron Costin a fost el însuşi poet şi filosof. Opera lui Miron Costin ocupă 65 de ani din istoria Moldovei. Prea puţini din aceştia s-au desfăşurat în vremea maturităţii cronicarului, mai puţin de zece. Şi totuşi, Letopiseţul are caracterul unei lucrări memorialiste, ce lasă adesea impresia că autorul a fost martorul unor întâmplări petrecute înainte de a se fi născut. Sunt acestea rezultatele unei excepţionale documentări din care n-au lipsit, mai ales, observaţiile şi relatările tatălui său care, fără cultură şi ştiinţă de carte, se pare că a fost un fin cunoscător al fenomenelor politice. Cronica lui Miron Costin rămâne un unicat documentar de istorie moldovenească de până la 1661. Nimeni nu s-a încumetat să reia subiectul, să-l amplifice, să-l completeze, nici măcar fiul său Nicolae, nici măcar Ion Neculce. Toate cronicile din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, şi sunt cel puţin patru, încep cu domnia lui Dabija vodă, şi nu coboară sub anul 1661. Pentru epoca 1595-1661. Letopiseţul lui Miron Costin a fost autoritate pentru contemporani şi a rămas singurul izvor narativ pentru istoria noastră până azi. Aprecieri critice Eugen Lovinescu: Apariţia lui Grigore Ureche şi a compilatorului său Simion Dascălul, a lui Miron şi Niculae Costin, a lui Ion Neculce şi, mai apoi, a lui Dimitrie Cantemir, unii purtaţi pe la şcolile Poloniei, mai toţi cunoscători ai limbii latine, conştienţi şi mândri de originea lor romană, unii erudiţi, iar alţii de un însemnat talent literar, a făcut din Moldova veacului al XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea, sub influenţa culturii apusene, filtrată prin catolica Polonie, adevăratul punct de plecare nu numai al unei culturi superioare, ci şi al difuziunii limbii româneşti în bezna ortodoxismului slavon şi grecesc. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar. Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s- au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română... Bibliografie: Ramiro Ortiz Fortuna Labilis; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi; Literatura Română în analize și sinteze, Asociația obștească Princeps; Literatura Română Dicționar Antologie de istorie și teorie literară. Museum 2001.