Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate 5 min

Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
 Selectaţi variantele corecte la întrebări afişate
Cînd a fost inventat...?

Telefon 105 AD
Maşina de tipar 1440
Hîrtia 1876
Pixul 1901
Calculator 1924
Televiziunea 1938
Radioul 1976
Completaţi cuvintele din integrama 10 min
1

9
 Completaţi cuvintele din integrama
1 În maternitate se face vaccinul împotriva....
2 Un grup de persoane care contribuie la realizarea unui scop comun.
3 Metode specifice de tratament prin intermediul serurilor imune.
O măsură antiepidemică efectuată cu scopul prevenirii răspîndirii
4 bolilor infecţioase prin imunizare grupurilor receptive ale populaţiei.

5 Procesul de schimb a ideilor, emoţiilor şi sentimentelor.

Dreptul pacientului de a nu divulga informaţie referitoare la starea
6 sănătăţii sale fizice şi psihice, aspectele intime ale vieţii personale.

7 Sîngerare anormală uterină.

8 Modificări anormale ale celulelor colului uterin.
Un om sau un grup de oameni care transmit mesajul unui alt om sau
9 grup de oameni.
 Formulaţi întrebări în raport cu subiectul 5 min

CINE?
UNDE?
DE CE?
CE?

CARE? CIND?
Urgenţele
abdominale
PENTRU
CU CE? CE?

CE FEL
CITE? CUM? DE?
COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “RAISA PACALO”
CATEDRA DISCIPLINE TERAPEUTICE

Managementul integrat al pacienţilor cu

urgenţe abdominale.
Managementul integrat al pacienţilor cu
hemoragii.

Profesor la disciplina Asistenţa medicală

primară cu Nursing comunitar şi îngrijiri la
domiciliu
Medic neurolog
Prepeliţa Inna
 Abdomenul acut...

Abdomenul acut reprezintă termenul folosit pentru a

descrie durerea abdominală apărută brusc şi care este
atât de severă încât determină pacientul să meargă la
spital.
 Noţiunile de bază
"abdomen acut "abdomen acut "abdomen acut
chirurgical" medical" fals"
• un grup larg de • afecţiunile • afecţiunile
afecţiuni abdominale care extraabdominale
abdominale care beneficiază de care se manifestă
se manifestă tratament prin prin durere
abdominală şi deci
clinic prin durere mijloace
pot simula un
(însoţită de semne nechirurgicale abdomen acut (de
locale şi generale) (medicale) cum ar exemplu pleurezia
şi care necesită un fi: colicile biliară bazală, infarctul
tratament şi renală, ulcerul miocardic inferior,
chirurgical de gastric şi acidoza diabetică,
urgenţă pentru duodenal în puseu porfiria, colica
salvarea vieţii acut, limfadenita saturnină).
bolnavului. mezenterică. 
 Cauze posibile
gastroenterita (viroza digestivă);
obstrucţia (ocluzia) intestinală;
Durerea poate fi hernia;
determinată atât de
apendicita;
un proces
intraabdominal, cât
pancreatita;
şi de afecţiuni cu diverticulita (inflamaţie a unei
origine toracică, “punguţe” care se formează uneori
metabolice sau ale în peretele colonului);
peretelui abdominal. colecistita;
colangita (inflamaţia ductului
biliar);
gastrita;
infecţii urinare;
litiază renală;
colita ulcerativă
boala Crohn (boală inflamatorie intestinală cu transmitere
genetică care determină inflamaţie şi ulceraţie intestinală);
cetoacidoza diabetică;
ruptura de anevrism aortic abdominal;
ischemia organelor;
diareea de cauză infecţioasă;
sindromul de colon iritabil;
refluxul gastro-esofagian;
ulcerul gastro-duodenal;
traumatism sau infecţia musculară abdominală;
uremia;
intoxicaţia cu plumb;
porfiria (boală transmisă genetic caracterizată printr-un
defect al sintezei hemoglobinei, fapt care duce la acumularea
în ţesuturi a unor produşi intermediari ai sintezei);
infarctul miocardic;
cancer;
pneumonie;
tabesul dorsal (complicaţie a sifilisului apărută în stadiul
final, prin care este afectată măduva spinării);
herpes zoster.
 La femei alte cauze posibile de abdomen acut sunt:
 durerile menstruale;
 endometrioza, fibromul uterin;
 chistele ovariene;
 boala inflamatorie pelvină;
 avortul sau sarcina ectopică.

La copii poate fi determinat de:

 invaginaţia intestinală (proiectarea unei anse intestinale in
interiorul intestinului);
 boala Hirschprung (megacolon congenital);
 alte defecte congenitale ale tractului digestiv.

La bărbaţi:
 torsiunea testiculară.
 Colica Biliara...

... o durere puternica, sub coaste in dreapta, cu debut si

sfarsit brusc, cauzata de bolile a vizicii biliare sau
cailor biliare – litiaza biliara, infectii, dischinezie
biliara.
 Cum se manifesta o colica biliara ?

Durerea
-apare brusc
-apare de obicei seara sau noaptea, dupa consum de alimente ce
stimuleaza puternic contractia colecistului
-poate sa tina 1-5 ore sau mai mult.
-localizata subcostal drept (hipocondrul drept)
-poate iradia in umarul drept

Alte manifestari insotitoare ale colicii biliare sunt

-greata
-voma alimentara sau biliara
-transpiratii
 Cele mai frecvente cauze de colica biliara sunt:

 Litiaza biliara
 Dischinezia biliara
 Functionarea defectuoasa
a muschiului canalului coledoc
(sfincterul Oddi)
 Infectii biliare
 Parazitoze biliare
 Sangerari pe caile biliare
 Tumori de cai biliare
 Complicaţii:

In functie de cauza colicii, intensitatea durerii, varsta si alte boli

ale pacientului, migrarea sau nu a calculului, colica bliara se
poate complica cu:

 colecistita acuta
 icterul mecanic
 pancreatita acuta (prin blocarea curgerii secretiei pancreatice in
intestin)
 peritonita prin perforarea colecistului
 Tratamentul in colica biliara

Este de preferat sa nu se faca tratament fara consult medical

anterior. Medicul poate prescrie medicamente antialgice
(tramadol, diclofenac), perfuzii de reechilibrare, punga cu gheata
in zona dureroasa, dar uneori este nevoie de scoaterea pietrei pe
cale endoscopica sau chirurgicala.

Dieta in colica biliara:

In principiu in perioada dureroasa regimul este doar cu ceaiuri

(hepatice, menta, tei, musetel), branza de vaci slaba.
 Colica renala

Reprezinta o durere lombo-abdominala produsa de

iritatia renala sau ureterala produsa de pietrele de la
nivelul acestora care se manifesta sub forma de colica
renala

Cauza cea mai frecventa, in proportie de 90%, este

reprezentata de o litiaza renala. Durerea mai poate fi
produsa de o infectie a cailor urinare.

In aparitia litiazei renale sunt incriminati o serie de

factori metabolici generali, asa cum ar fi hipercalciuria
(calciu in urina), reducerea diurezei,infectia
urinara,modificarile Ph-ului urinar.
 Semne si simptome

Litiaza renala poate evolua mult timp fara nici o simptomatologie

asa cum se intampla in cazurile calculilor ficsi care nu impiedica
scurgerea urinii (mictiunea).

Principalul simptom al colicii renale este

DUREREA.
 Caracteristice durerii
 Debutul durerii poate fi brutal, dupa trepidatii, eforturi
fizice, sarituri sau consumul exagerat de lichide care
pot sa mobilizeze calculii existenti.
 Durerea este localizata de obicei in spate si in flancuri.
La calculi care migreaza durerea este localizata de
obicei in flancuri.
 Durerea este de cele mai multe ori violenta sub forma
de colica, desi uneori se poate manifesta si sub jena
lombara.
 Durerea iradiaza in jos (descendent),de-a lungul
ureterului,spre fosa iliaca, hipogastru, labiile mari sau
in testicule.
 Durerea este insotita si de semne locale, asa cum ar fi
disuria, polachiurea, care trezeste de multe ori bolnavul
noaptea si hematuria si de semne generale asa cum ar fi
paloarea, agitatia psihomotorie, transpiratia, greturi, varsaturi
si chiar lesin cand durerea este de intensitate foarte mare.
 Durerea poate dura de la cateva ore, pana la cateva zile,
sfarsitul durerii survenind uneori cu eliminarea calculilor
prin urinat.
 La mai mult de jumatate din bolnavi calculii se pot regenera
determinand colici frecvente la intervale diferite de timp.
 Investigatii paraclinice

 Examenul radiologic evidentiaza calculii in 80% din

cazuri.
 Urografia evidentiaza pozitia calculilor la nivelul
tractului urinar.
 La ecografie se pot, de asemenea, vedea calculii sau
dilatatiile renale sau ureterale.
 Examenul de urina poate pune diagnoticul de prezenta a
hematuriei, compozitia urinii si eventual calculi, iar
urocultura poate pune in evidenta o eventuala infectie a
tractului urinar.
 Tratamentul

Consta in repaus la pat, administrarea analgeticelor,

spasmoliticelor pentru destinderea cailor urinare unde sunt
prezenti calculi.

In acelas timp se beau multe lichide.

Aceste masuri se fac la domiciliu in cazurile usoare de colici

renale.
Cazurile grave se interneaza in spital.
 Urolitiaza la adult
Urolitiază reprezintă o stare patologică, care se
caracterizează prin prezenţa de concremenţi (sinonime:
calculi, pietre) în diferite compartimente ale sistemului
uropoietic (rinichii, uretere, vezica urinară, uretra),
clinic manifestată prin dureri colicative (ex. colica
renală), dereglările micţiunii, hematurie, eliminare de
săruri (mai rar a calculilor sau a fragmentelor lor).
 Datele statistice
Urolitiaza reprezintă o problemă importantă în urologia modernă.
 Conduita corectă a urolitiazei solicită cunoaşterea aprofundată a
procedurilor diagnostice, tratamentul raţional al colicii renale şi
terapia de eliminare a calculilor.
 Prevalenţa urolitiazei pe plan global este circa 10% din populaţie,
riscul de formare a calculului creşte simultan cu avansarea în
vîrstă şi este maxim în perioada 20-50 de ani, astfel afectînd
preponderent persoanele apte de muncă.
 Dezvoltarea urolitiazei de novo la persoane > 50 de ani este rară.
 Raportul bărbaţi : femei este 3:1.
 Riscul recurenţei se apreciază la nivelul 25-50%.
 Clasificarea urolitiazei
Etiologie:
-Urolitiază primară;
-Urolitiază secundară, în cadrul altor maladii
Etapa evolutivă:
-Calcul primar;
-Calcul rezidual (cu specificare: după intervenţie chirurgicală, după
litotriţie etc.);
-Calcul recidivant
Dimensiunile calculilor:
1.Mici (micronefrolitiază) < 0,5 cm în diametru;
2.Medii = 0,5-2,0 cm;
3.Mari > 2,0 cm;
4.Calcul coraliform
 Localizarea calculilor:
-Rinichiul (nefrolitiază): din dreapta, din stânga; caliceal, bazinetal,
coraliform;
-Ureterul (ureterolitiază): din dreapta, din stânga; treime superioară,
medie, inferioară;
-Vezica urinară (litiaza vezicii urinare);
-Altă localizare.
Componenţă chimică a calculilor:
-Necunoscută; - Mixtă;
-Oxalaţi; - Uraţi;
- Fosfaţi; - Alte
Vizualizare radiologică:
-Calcul roentgen-pozitiv (radiopac);
-Calcul roentgen-negativ (radiotransparent).
 Profilaxia primara a urolitiazei
 Se bazează pe respectarea regimului dietetic special:

• Consumul sporit de lichid, pînă la 8-10 pahare pe zi;

• Consumul crescut de fibre.
• Consumul redus de carne de vită, de porc şi de pasăre;
• Consumul adecvat al produselor bogate în calciu cu realizarea aportului zilnic al
acestui microelement la nivel de 1-1,5 g/zi;
• Excluderea/ minimizarea aportului produselor alimentare bogate în oxalaţi: ex.
legumele verzi, nucile şi ciocolata;
• Dieta hiposodată, cu aportul zilnic de sare de bucătărie la nivelul 3-5 g/zi;

 Fitoterapie îndelungată preventivă în grupele de risc sporit;

 Administrarea medicamentelor cu scop profilactic în cure îndelungate în
funcţie de compoziţia chimică presupusă a calculului eventual;
 Tratamentul adecvat al maladiilor potenţial litogene.
 Profilaxia secundara a urolitiazei
 Depistarea activă a urolitiazei recidivante în grupele de risc
prin monitorizarea anuală a pacienţilor-eliminatori de
calculi şi examinarea clinică şi paraclinică ţintită a
pacienţilor cu suspectare la urolitiaza recidivantă;
 Modificările dietei în funcţie de compoziţia chimică a
calculului eliminat;
 Realizarea măsurilor preventive similare profilaxiei
primare, inclusiv administrarea preparatelor fitoterapeutice
şi medicamentelor respective;
 Aplicarea timpurie a metodelor de diagnostic diferenţial
imagistic, precum şi a tratamentului corespunzător al
urolitiazei.
 Hemoptizia
(expectoratia cu sange)

Hemoptizia se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este

un semn nespecific asociat cu numeroase afectiuni
pulmonare care poate sa cuprinda infectia (ca de
ex. Bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza,
aspergiloza, pneumonia, bronsiectazia).

 
 Cauze

Cauzele pot fi multiple, insa cele mai frecvente sunt:

- tuberculoza pulmonara
- cancerul bronsic
- dilatatia bronhiilor
- chisturile aeriene
- stenoza mitrala
- infarctul pulmonar
Celelalte cauze, desi numeroase, sunt rare: 

- sindroame hemoragice
- supuratii pulmonare traheobronsice
- tumori benigne
- micoze
- spirochetoze bronsice
- astm
- bronsite alergice
- pneumoconioze
- traumatisme toracice etc.
 Diagnostic

Examenul fizic si anamneza trebuie sa confirme ca sursa a

sangerarii este localizata in tractul respirator si nu in tractul
gastrointestinal sau nasofaringe.

Astfel ca: atunci cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui,

eliminarea poarta denumirea de epistaxis; cand provine de la
nivelul gingiilor se numeste gingivoragie, iar hemoragia cu sediu
la nivelul stomacului poarte denumirea de hematemeza. Odata
depistat sediul localizarii si sustinerii diagnosticului de
certitudine a hemoptiziei, trebuiesc cautate cauze ale acesteia.
 Semnele generale constau in:

- paloare
- transpiratie
- dispnee
- tahicardie

Eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau

in zilele urmatoare, cand apar in sputa si cheaguri de
sange, care pot fi negricioase. De obicei, dupa cateva ore
bolnavul nu mai prezinta decat spute hemoptoice, care
persista 2-3 zile. 
 Investigatii paraclinice

Investigatiile hemoptiziei cuprind:

- testele de laborator
- radiografia toracelui
- bronhoscopia
 Tratament

 Se recomanda repaus absolut la pat in pozitie semi-sezanda, daca

este posibil pe partea leziunii; repaus vocal absolut. 
 In primele ore sau zile, se recomanda alimentatie formata
exclusiv din lichide reci; punga cu gheata pe hemitoracele
presupus bolnav sau pe stern.
 Tratamentul definitiv cuprinde bronhoscopia cu fibre optice de
urgenta care poate sa localizeze zona de origine si sa indentifice
cauza sangerarii.
 Daca sangerarea nu poate fi localizata datorita faptului ca rata de
sangerare nu permite vizualizarea adecvata a cailor aeriene, sunt
indicate bronhoscopia rigida de urgenta sau arteriografia si
embolizarea.
 Epistaxisul

Epistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit,

mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de
obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de
scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma
unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de
cruste.
 Etiologia

Exista doua tipuri de epistaxis, anterior si posterior, in functie de

locul de origine al sangerarii. Daca epistaxisul este anterior
sangerarea provine din septul inferior. Numita si zona Little
aceasta parte a nasului contine o vascularizatie bogata care poate
fi usor lezata.

Daca sangerarea este mai severa, iar sangele vine dintr-o zona mai
inalta a nasului, se numeste epistaxis posterior si poate necesita
interventie medicala pentru oprirea sangerarii. Epistaxisul
posterior este mai frecvent la adulti decat la copii.
 Principalele cauze ale epistaxisului anterior sunt:

- zgarierea mucoasei nazale datorita unei unghii ascutite

- suflarea cu putere a nasului
- o lovitura usoara in nas
- raceala sau gripa
- nas infundat sau uscat, determinate de obicei de o infectie
- altitudinea mare
- folosirea excesiva a decongestionantilor nazali
 Pentru oprirea epistaxisului se recomanda
urmatorii pasi:

1. Pozitia in picioare si inclinarea usoara a capului inspre spate; nu

trebuie impins capul mult pe spate; poate determina curgerea sangelui
pe peretele posterior al faringelui si inghitirea lui, ceea ce poate irita
stomacul si declansa varsaturi; se recomanda scuiparea sangelui care
se aduna in cavitatea bucala si gat, si nu inghitirea lui;

2. Curatarea foselor nazale, prin suflarea nasului usoara;

3. Dupa curatarea nasului, se recomanda compresiunea viguroasa a

partilor moi ale nasului; va trebui sa respirati pe gura;

4. Se aplica o punga cu gheata pe nas si obraji; gheata determina

vasoconstrictie si ajuta la oprirea sangerarii;
5. Trebuie mentinuta compresiune continua timp de 10 minute;

6. Verificati daca s-a oprit sangerarea doar dupa 10 minute de

compresiune continua; daca nu s-a oprit, trebuie mentinuta
compresiunea inca 10 minute; cele mai multe sangerari nazale se
opresc dupa compresiunea directa timp de 10-20 minute;

7. Ungeti interiorul foselor nazale cu o emulsie, de

exemplu vaselina; nu suflati nasul si nu introduceti nimic in
interiorul lui timp de 12 ore de la oprirea sangerarii.
 Hematuria-cauze, diagnostic si tratament

… prezenta de sange in urina.

Poate fi de cauza benigna sau poate fi idiopatica (fara o cauza
cunoscuta), dar poate de asemenea sa fie un semn ca exista o
piatra la nivel renal sau o tumoare in tractul urinar (rinichi,
uretere, vezica urinara, prostata si uretra).

Tipurile de hematurie
o Hematurie microscopica (cantitati mici de sange pot fi vizualizate
doar prin intermediul microscopiei cu lumina) sau
o Hematurie macroscopica
o Mioglobinurie 
o Porfirinurie 
 Etiologia

Alte cauze mai

Cauze comune Cauze rare
putin comune

• infectiile tractului • traumatismele, • hematuria

urinar,  • tumorile si/sau benigna familiala,
• pietre la cancerul in • malformatie
rinichi sau in sitemul urinar, arteriovenoasa a
ureter, • boli renale, rinichiului,
• hiperplazia • inflamarea sau • sindrom nefritic,
benigna de infectia prostatei. • alergii
prostata
 Tratamentul hematuriei
• Tratamentul hematuriei variaza de la antibiotice la tratament
chirugical, in functie de cauza acesteia.
• Hiperplazia benigna de prostata poate fi tratata in mai multe
moduri, de la eliminarea din dieta a mancarii si medicamentelor
care pot produce o iritatie a prostatei pana la administrarea de
medicamente cum ar fi terazosinul pentru tratarea afectiunii.
• Pietrele la rinichi si la vezica necesita proceduri care
indeparteaza sau care sparg pietrele, precum si metode care
previn reaparitia acestora.
• Bolile renale sunt tratate in concordanta cu diagnosticul, in
cazurile grave se poate ajunge la dializa.
 Hemoragiile digestive superioare

Hemoragia digestiva superioara (HDS) se defineste prin pierderea de

sange din leziuni produse la nivelul segmentelor superioare ale
tractului digestiv, situate deasupra ligamentului Treitz. Se
exteriorizeaza prin hematemeza sau/si melena.
Hematemeza este reprezentata de varsatura cu sange rosu, rosu-brun cu
cheaguri sau “in zat de cafea” (sange partial digerat).
Melena – scaunul negru, “ca pacura”, moale, lucios si urat mirositor –
este rezultatul degradarii sangelui de-a lungul tubului digestiv la un
tranzit de cel putin 8 ore. In cazul in care cantitatea de sange pierduta
este mai mare (~ 1l ) in mai putin de 8 ore, apare hematochezia –
sange partial digerat, rosu lucios.
 Examenul clinic

• Examenul clinic obiectiv deceleaza tegumente palide, reci,

transpirate, pacientul poate fi agitat sau dimpotriva, somnolent,
chiar confuz pana la comatos.
• La nivelul tegumentului pot fi observate echimoze, petesii,
stelute vasculare, purpura, circulatie colaterala, eritem palmar.
• La examinarea abdomenului, se poate evidentia hepato-
splenomegalia, ascita, se pot palpa chiar mase tumorale.
Abdomenul poate fi sensibil la palpare.
• Se examineaza si celelalte segmente, aparate si sisteme: cap -
nas, gat – mai ales in cazul unui epistaxis, cardiopulmonar, in
special in prezenta unor comorbiditati.
• Se efectueaza obligatoriu tuseul rectal!
 Managementul pacientului cu HDS

In prespital, dupa asezarea bolnavului in clinostatism (atentie la riscul de

aspiratie traheobronsica in cazul alterarii statusului neurologic), o
scurta anamneza si un examen clinic rapid, conduc spre un diagnostic
prezumtiv, iar determinarea functiilor vitale (puls, TA, SpO2 , FR)
orienteaza catre conduita de urmat: instituirea unui abord venos
periferic cu cateter de calibru mare, administrare de solutii,
medicamente si oxigenoterapie. Se ia in considerare si intubatia
orotraheala (IOT).

Tratamentul HDS este reprezentat, in principal, de resuscitarea volemica

prin administrarea de solutii si sange, precum si de medicamente,
alaturi de realizarea hemostazei prin: EDS, sonda Blackemore sau
chirurgical.
 Rectoragia sau sangerarea anala 

Rectoragia reprezinta exteriorizarea sangelui prin

orificiu anal.
Ea poate fi in cantitate mai mica sau mai mare, cu sau
fara  modificarea parametrilor vitali (scaderea
tensiunii arterale, cresterea pulsului), uneori
necesitand transfuzii de sange, sau conducand la
anemie.
Cauzele principale care duc la pierderea sangelui prin orificiu
anal sunt:

-hemoroizii interni,
-fisura anala,
-cancerul de rect sau colon,
-polipi rectali sau colonici,
-diverticuloza colonica,
-angiodisplazia colonica,
-colita radica,
-colita ischemica,
-colita infectioasa,
-boli inflamatorii intestinale,
-rectocolita ulcero-hemoragica,
-alte cauze (ulcere rectale solitare, varice colonice, ulcere
colonice dupa ingestia de antiinflamatorii).
Cauza unei rectoragii nu este totdeauna usor de gasit, cu atat
mai mult cu cat uneori hemoroizii se pot asocia si cu un
cancer de rect sau polipi rectali.

De aceea in cazul rectoragiilor este obligatorie explorarea

endoscopica prin anuscopie, rectosigmoidoscopie sau  daca
este cazul colonoscopie, decizie care este luata de medic.

Rectoragia reprezinta un semnal de alarma care trebuie sa

sperie pe orice pacient, motiv pentru care trebuie sa se
adreseze de urgenta unui medic dintr-un cabinet de
proctologie.
 Răspundeţi la întrebări formulate în raport cu
subiectul
CINE?
UNDE?
DE CE?
CE?

CARE? CIND?
Urgenţele
abdominale
PENTRU
CU CE? CE?

CE FEL
CITE? CUM? DE?
 Tema pentru acasă

Elaboraţi un poster la subiectul:

Abdomenul acut,
care se respectă următoarele caracteristici:

 definiţia
 etiologia
 caracteristica durerii
 măsuri de tratament
 Vă multumesc pentru atenţie!
Să aveţi o zi frumoasă şi săptămînă reuşită!