Alcoolismul

1
Notiune de alcoolism.

 Alcoolismul este o forma de toxicomanie

majora foarte raspandita, constand in
utilizarea regulata si progresiva cantitativ a
bauturilor alcoolice cu consecinte negative
pentru individul care le consuma.
 Dintre toxicomanii, alcoolismul este cel mai
frecvent şi în continuă creştere, datorită
faptului că este singurul toxic licit, inclus în
gastronomia noastră cotidiană.

2
 Etiologia alcoolismului
 starea familială - persoane mai puţin instruite
 persoanele divorţate, singuratice.
 în familiile, unde unul din soţi este alcoolic
 particularităţile psihice- caracterul psihopatic,
nervotizarea, stările psihopatiforme,
 educaţia în familie şi la şcoală

Factorii predispozanti:
o vârsta
o sta­rea somatică.

S-a demonstrat că alcoolismul se dezvoltă mai repede la

adolescenţi decât la maturi, iar la femei cu mult mai
repede decât la bărbaţi.
Corelaţia dintre alcoolemie şi starea
clinică.
 0-1 gr ‰ -stadiu infraclinic.
 La 1 gr ‰, starea de ebrietate.
 1 gr - 1,5 gr - semne evidente de

beţie.
 1,5 - 2 gr - beţie puternică,
 4 - 6 gr ‰ - doză mortală.

4
 Formele clinice de alcoolism
I. Intoxicaţia acută (betia simpla)
II. Intoxicaţia patologică (betia patologica)
III. Alcoolismul cronic (sindromul de dependenţă).
I. Intoxicaţia acută.
Primul stadiu
 excitaţii psihomotorii
 stare de bună dispoziţie,
 comportament leger, predispunere la anumite glume.
 pot apărea şi explozii afective de iritabilitate, agresi­vitate.
 Mimica este mobilă, ochii strălucesc, se observă vasodilataţii pe­riferice.
 Respiraţia si pulsul sunt accelerate.
 Primul stadiu corespunde unei alcoolemii de 1,5 promile.

Stadiul doi
 apare euforia, marcată de dereglări neuropsihice majore.
 limbajul devine incoerent.
 pierderea orientarii, deseori echilibru, încurcă domiciliul,
 apar iluzii vizuale şi auditive.
 Stadiul doi de intoxicare corespunde unei alcoolemii de până la 3
promile.
Stadiul trei
 stare paralitică.
 Reflexele condiţionate sunt inhibate,
 limbajul incoerent,
 coordonarea motorie lipseşte.
 Apar dereglări de respiraţie, cianoză, hipotermie, transpiraţie vâscoasă.
Sta­diul trei corespunde unei alcoolemii până la 5 promile.
 La o alcoolemie de 8 promile poate surveni moartea.
II. Intoxicaţia patologică (betia patologica)
o Mai frec­vent apare la persoanele cu traume cerebrale, psihopatie, stări
de afect după o mică cantitate de alcool.
o După consumul de alcool, peste o oră sau două, în organism apare o
dereglare de conştiinţă de tip crepuscular. Pentru cei din jur
comportamentul este coordonat, subiectul pare treaz.
o Se observă agitaţie, cu o stare afectiv-negativă de frică si anxietate.
o Apar iluzii şi halucinaţii vizuale, auditive, delir de relaţie, urmărire.
o Persoana intră în conflict cu cei din jur fără să fie provocat.
o Starea de intoxicare patologică durează câteva ore în care subiectul
poate comite acte antisociale grave.
o Apoi urmează un somn profund din care subiectul se trezeşte normal cu
amnezie totală a episodului consumat, se păstrează fragmente vagi de
trăiri halucinator-delirante.
o La trezire omul este uimit de cele întâmplate şi, evident, regretă faptele
săvârşite.
 III. Alcoolismul cronic (sindromul de dependenţă).
1. Dependenţa cronică de alcool. Bolnavul după o mica doză de al­cool
simte o atracţie puternică, o necesitate de a prelungi consumul de
alcool până la o intoxicare pronunţată.
Toleranţa. Este adaptarea organismului la alcool. La început to­leranţa
este mică, apoi creşte, omul bea mult şi nu se îmbată. Ulterior toleranţa
scade şi o cantitate mică de alcool duce la o stare de ebrietate
accentuată.
2. Pierderea controlului asupra cantităţii de alcool consumat. După
prima doză de alcool, bolnavul nu se poate opri. Persoanele, care devin
dependente de alcool, găsesc justificări şi argumente „logice" şi „con­
vingătoare" pentru îndreptăţirea stării sale.
Pierderea reflexului de vomă. Dacă la început, după o doză de alcool,
apar semne de protejare sub formă de greţuri şi vomă. mai târziu
acestea dispar: bolnavul poate bea mult şi nu-i este greaţă. Deseori
acest fenomen este interpretat greşit, în realitate însemnând că se
aprofundea­ză stadiul de alcoolism cronic.
3. Starea de dependenţă (sindromul abstinent). In lipsa de alcool la
bolnav apare cefalee, transpiraţii abundente, tulburări cardiovasculare,
insomnie, vome, tremor, tristeţe. Starea de dependenţă (mahmureală)
poate dura de la câteva zile până la o săptămână. Dacă în această stare
bolnavul întrebuinţează alcool, starea de beţie reîncepe.
 Stadiile alcoolismului cronic
A. Stadiul iniţial.
B. Stadiul alcoolismului narcotizat.
C. Stadiul encefalopatie.
Stadiul iniţial. La aceşti bolnavi dorinţa de a folosi alcool apare mai des
în situaţii întâmplătoare: zi de naştere, nuntă. Pacientul tot mai des
caută aşa situaţii. Dependenţa de alcool devine o obsesie, o „poftă
obsesivă" de a întrebuinţa alcool. Starea de abstinenţă lipseşte, dar
doza de alcool la care bolnavul rămâne treaz creşte. Totodată,
autocontrolul alcoolului consumat se reduce. Toleranţa creşte, apar
stări de amnezie după beţie, se declanşează conflicte în familie şi
societate. Simţul critic nu se pierde. In acest stadiu bolnavii sunt
vindecabili, se pot abţine de la consumul abuziv de alcool.
Stadiul alcoolismului narcotizat Dacă în stadiul iniţial există idei
obsesive de a consuma alcool, apoi mai târziu apare tendinţa de a trăi
o plăcere fizică şi psihică. Cel mai important criteriu este starea de
dependenţă (abstinenţă). Bolnavul nu este în stare să se abţină de la
băutură. Se schim­bă caracterul, care devine psihopatizat .Totodată se
înrăutăţeşte starea somatică şi neurologică. Deseori în această stare a
alcoolismului apar psihoze alcoolice.
Stadiul encefalopatie - starea de dependenţă (abstinenţă) se
agra­vează progresiv. Toleranţa scade. Tot comportamentul este
orientat spre a obţine alcool, de aceea bolnavul poate să vândă totul
din casă pentru a cumpăra alcool. Aceşti bolnavi consumă diferite
produse ce conţin alcool, parfumuri. Apar amnezii severe şi
persistente, scade me­moria, se dereglează gândirea, se pierde
simţul critic, interesul faţă de muncă şi faţă de familie. Pe bolnavi
nu-i interesează nimic în afară de alcool. Se observă şi schimbări
somatice: hepatită, ciroză, ulcer stoma­cal, pancreatită, etc.
Portretul unui pacient cu alcoolism cronic
• În general este un om între 30 - 40 de ani, cu o halenă
aromatică specială, expresie de obnubilare de multe ori şi
tremurături. Tulburările psihice sunt accentuate - modificări de
caracter, de afectivitate, de degradare intelectuală. Tulburările
psihice sunt dublate de o serie de perturbări fizice -
hepatomegalie, tulburări de tranzit intestinal, gastrectomie
frecventă. Sistemul nervos scoate în evidenţă o polinevrită,
nevrită optică, tremurături.
Efectele de scurta durata a alcoolului
•

* raspunsuri incetinite fata de mediul ambiant

* scaderea coordonarii
* scaderea capacitatii de a gandi limpede
* alterarea memoriei
* voma
* tulburari de vedere
* risc crescut de accidente
* dificultatea de a merge sau de a sta in picioare
* pierderea cunostintei
* coma
* deces

10
Efecte de lunga durata ale alcoolului

* alcoolismul cronic
* pierderea memoriei
* ciroza hepatica
* deteriorarea creierului
* boli de inima
* malnutritia
* scurtarea duratei de viata
* moartea prin accidente (de automobil)
* moartea prin alte accidente

11
Efectele asupra organismului a
alcoolului.
a) Tulburarile neurologice- deficiente motorii,
tulburari de instabilitate, accidente vasculo-
cerebrale, polinevrite,etc;
b) Tulburarile metabolice - carentele vitaminice,
in special in seria vitaminelor B;
c) Tulburarile dermatologice -“pseudo-pelagra-
alcoolica’ caracterizate prin dermite
carentiale cronice, telangiectazii cutanate,etc;
d) Tulburarile digestive- inapetenta, scaderea
sensibilitatii gustative, gastrita cronica, ciroza
hepatica, etc.
12
Tratamentul curativ
 în caz de intoxicare acută se fac
spălaturi gastrice prin sondă cu
sodă sau permanganat de
potasiu, se administrează
cărbune activat (până la 5
pastile), sulfat de Mg.

 Tratament sistematic şi
îndelungat.

 Tratament individual complex.

 Formarea tendinţei de a nu folosi

alcoolul după tratament

 Luarea la evidenţă de către

medicul narcolog din dispensar.
Tratamentul alcoolismului cronic
• Cura cuprinde 4 timpi:
 1. Anihilarea sevrajului si dezintoxicarea -spitalizare de 3-4 săptămâni. Se
redresează starea carenţială prin vitamine din seria B în doze mari, viatamina PP
etc. şi se administează tranchilizante, benzodiazepinice.
• 2. Cura de dezgust se realizează prin diferite tehnici, utilizându-se disulfiramul

(abstinil, disulfiram, antalcolul).Ea vizează obţinerea unui reflex condiţionat de

repulsie faţă de alcool.

 - Apomorfin de 1% începând de la 0,2 ml şi mărind treptat doza până la 1,0 ml.

Bolnavul în acest timp miroase alcool. Dacă apar gre­ţuri, atunci se ia o
înghiţitură, ce declanşează voma. Se fac 18-20 pro­ceduri până la formarea unui
reflex negativ faţă de alcool.
 -Teturam. Se recomandă câte o pastilă (0,5) de 3 ori pe zi timp de 4 zile, a 5-a
zi se ia o pastilă dimineaţa şi 20 ml de alcool. Se declanşează o reacţie
vegetativă cu scăderea bruscă a tensiunii arteriale, hiperemie, tahicardie, astenie,
frică de moarte. Reacţia durează 25-30 minute. Bol­navul este prevenit că dacă va
continua să consume alcool poate muri. în continuare bolnavului i se indică
teturam câte o jumatate de pastila de 3 ori pe zi timp de o lună.
 Espiral. Teturam steril se implantează în muşchi în regiunea spi­nală. Bolnavului i
se interzice alcool timp de 3-5 ani.

14
• 3. Psihoterapia. Vom elimina orice atitudine moralizatoare,
se vor analiza şi rezolva conflictele, se va cultiva
responsabilitatea individului.
Pacientul este îndrumat să participe la reuniunile diferitelor
grupuri de psihoterapie (de exemplu alcoolicii anonimi) care
creează o atmosferă de încredere și respect:
 se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele;
 se încurajează autoanaliza gândirii și sentimentelor

defectuoase și a celorlalte comportamente de inadaptare;

 se ajută pacientul în indentificarea și în întărirea punctelor

forte personale și în învățarea unor noi modalități de

gândire, de simțire și de acțiune;

• 4. Postcura este etapa în care bolnavul va continua

tratamentul susţinut, sub supraveghere medicală şi control
dinainte stabilit.
 Particularități de îngrijire a pacientului
în abstinență de alcool 
 se măsoară funcțiile vitale;
 se monitorizează echilibrul hidroelectrolitic al pacientului;
 se efectuează rehidratarea orală sau parenterală intravenoasă la

indicația medicului;
 se administrează sulfat de magneziu pentru scăderea iritabilității și

prevenirea convulsiilor;
 pentru tratarea deficitului nutrițional se aplică vitaminoterapia, în

special vitamina B1, și se asigură aportul de principii nutritive;

 regimul alimentar va fi bogat în proteine, jumătate din necesarul de

calorii va fi asigurat de glucide, în funcție de toleranța pacientului;

 se administrează medicația prescrisă în funcție de protocolul

tratamentului de dezintoxicare;
 se testează frecvent orientarea temporo-spațială;
 se orientează, după nevoi, pacientul asupra cadrului temporo-

spațial și a persoanelor din jur;

 se asigură luminozitate corespunzătoare în cameră;
 se explică îngrijirile și tratamentul care se aplică pentru a
obține colaborarea pacientului;
 se evită zgomotele puternice sau alți stimuli neplăcuți;
 se discută cu pacientul, se încurajează și se calmează;
 se implică familia să rămână în preajma pacientului;
 se previn accidentele ce se pot solda cu leziuni ale
pacientului și ale altora;
 se tratează toate bolile cronice cauzate de consumul de
alcool : afecțiuni respiratorii, cardiace și inflamatorii;
 se realizează reabilitarea socială a pacientului alcoolic
 se asigură o relație de încredere, acceptare și ajutor, evitând
tendința de a judeca, a respinge sau a disprețui pacientul;
 se stabilesc, de comun acord cu pacientul obiective clare
care să contureze responsabilitatea acestuia față de
problemele identificate. Se ajută pacientul pentru
soluționarea lor.
 TRATAMENTUL PREVENTIV
 ore de educaţie sanitară
 conferinţe
 filme arătând degradarea la care
se expun cei care în mod
ocazional încep a ingera alcool în
cantităţi mici şi repetă
consumarea alcoolului în mod
cronic, în cantităţi din ce în ce
mai mari.
 Înlăturarea ideii că alcoolul
combate durerea fizică, durerea
de dinţi sau „dă putere" şi
îndrumarea pacientului spre
medicul de specialitate
 combaterea obiceiu­lui de a da
copiilor alcool, arătând părinţilor
consecinţele nefaste ale acestuia
asupra copiilor
Psihoze alcoolice
o Termen generic ce
desemneaza stari psihice
patologice cauzate de
consumul mare de alcool, mai
ales de intoxicatiile cronice
insotite de grave tulburari
mentale si de comportament.

o In patogenia psihozelor
alcoolice intervine afectarea
neuronilor prin toxie,
insuficienta hepatica,
avitaminoze, dar si uzura
morala ca si alte elemente de
psihogenie.
Psihozele alcoolice includ:

 1.Delirium tremens
 2. Paranoida

alcoolica
 3. Halucinoza

alcoolica Wernike
 4.Psihoza/Sindrom

ul Korsakoff
 5. Demenţa

alcoolică
1. Delirium tremens
 Se instalează, după o stare
de nelinişte, tulburări de
somn, indispoziţie
generală şi apare frecvent
noaptea.
 Accesul poate dura 3 - 4

zile
 Isi revine imediat daca

intervine tratamentul
 După primele 12 - 24 de

ore, se poate complica

prin crize convulsive, cu
sfârşit letal în 3 - 4 zile
Delirium alcoolic
 apar halucinatii vizuale
 agitatie psihomotorie
severa,
 transpiratii profuze,
tremuraturi,

 dereglari periculoase ale

frecventei cardiace si
tensiunii arteriale

 manifestarea cea mai

periculoasa este in cazul
intreruperii bruste a
consumului, bolnavul avand
iluzii vizuale, olfactive sau
halucinatii cu caracter
terifiant.
2. Paranoida alcoolica
 caracterizat prin apariţia de
idei delirante, cu
teme de gelozie, persecuţie,
autoacuzare - teme
alimentate de halucinaţii
auditive,
vizuale, tactile.

 sindroamele schizofrenice de
tip paranoic - sunt
considerate ca fiind
declansate de alcool, ele
preexistand in stare latenta.
3.Halucinoza alcoolica Wernike
  In special vizuale- sunt vii,
astfel incat la revenire
individul este convins de
caracterul lor real. (animale
fioroase, şerpi, câini care se
reped la el, ape mari care
vin şi-l îneacă )

 Apar pe fondul constiintei

pastrate

 Persoana prezinta, de
asemenea, o stare de
confuzie, dezorientare
temporo - spatiala si
disartrie, toate acestea
ducand la o stare de
agitatie continua. 
4.Psihoza Korsakoff
  mai recvent la femei
 tulburări de memorie

(dezorientare amnestică)
 apatie
 indiferenţă
 paralel apar fenomene de

polinevrită, cu mialgii si
atrofii musculare.
 durata episodului este

variabilă, de la câteva
luni, la un an şi jumătate.
 rareori merg spre

ameliorare, mai frecvent

bolnavii se caşectizează .
5. Demenţa alcoolică
 este stadiul final al
alcoolismului cronic.
 treptat, indivizii mari
consumatori de alcool
devenind dependenţi, deci
adevăraţi alcoolomani, se
degradează atât pe plan
social, etic, cât şi economic.
 capacitatea de muncă scade
 funcţiile psihice - memoria,
atenţia,
gândirea/afectivitatea -
scad treptat, până la
realizarea demenţei.
 somatic, aceştia ajung
frecvent la:
 ciroză hepatică
 tuberculoză pulmonară etc
“Băutura îl scoate pe beţiv mai
întâi din societate, apoi din
viaţă”.
Proverb englezesc

27