Concediul de

Maternitate,Paternitate în
Dreptul Muncii

* -Student:Jalba Ion grupa

1805,anul IV
-Coordonator:Felicia
Păscăluță
Maternitatea în condiții de siguranță și de sănătate pentru supraviețuirea mamei și copilului stă la baza vieții
însăși. De asemenea, aceasta este esențială pentru oferirea unor locuri de muncă decente și sporirea
productivității în rândul femeilor, cât și realizarea egalității de gen la locul de muncă. Prin urmare, protecția
maternității reprezintă un drept fundamental al muncii, consacrat în cele mai de vază tratate universale
privind drepturile omului. Încă de la crearea sa în anul 1919, Organizația Internațională a Muncii (OIM) a
identificat domeniile de protecție a copilului și protecție a maternității drept o preocupare principală. În
prezent, practic toate țările au adoptat acte/norme legislative privind protecția maternității la locurile de
muncă. Datele recente furnizate de OIM pentru un număr de 185 de țări și teritorii relevă că 34 la sută
dintre ele satisfac pe deplin cerințele Convenției OIM. nr.183/2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuită)
asupra protecţiei maternităţii și Recomandării nr.191 din 2000 în raport cu trei aspecte-cheie: ele oferă o
perioadă de concediu de, cel puțin, 14 săptămâni, în proporție de, cel puțin, două treimi din câștigurile
anterioare, plătite din fondurile de asigurări sociale sau fondurile publice. În pofida acestui progres, marea
majoritate a femeilor angajate din lume (circa 830 de milioane) nu beneficiază de o protecție a maternității
corespunzătoare. Aproape 80% dintre aceste lucrătoare locuiesc în Africa și Asia. Discriminarea femeilor în
ceea ce privește maternitatea constituie o problemă răspândită în întreaga lume. În țările în care există
legislație în vigoare, asigurarea implementării efective a acesteia rămâne a fi o provocare persistentă.
 Articolul 124 CM. Concediul de maternitate şi concediul parţial plătit
pentru îngrijirea copilului

Femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă

un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile
calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi - 112 zile calendaristice) şi concediul
postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a
doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă
indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2).
În baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.(1), după expirarea
concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului
pînă la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de
stat.Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral sau pe părţi în
orice timp, până cînd copilul va împlini vârsta de 3 ani. Acest concediu se include în
vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, şi în stagiul de cotizare
Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în formă
scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă nemijlocit de
îngrijirea copilului, precum şi tutorelui, în cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu
utilizează concediul prevăzut la alin. (2).
Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copiilor născuţi dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi
sau multipleţi se acordă, la cerere scrisă, ambilor părinţi sau altor persoane asigurate
prevăzute la alin. (4).
 Concediul de paternitate: pentru o implicare mai mare a taților

Concediu de paternitate reprezintă, de obicei, o perioadă scurtă de concediu acordat tatălui,

imediat după nașterea copilului pentru a ajuta la îngrijirea mamei şi copilului. Cercetarea
sugerează existenţa unor legături între concediul părinților, asumarea responsabilităților
familiale de către bărbați și dezvoltarea copilului. Părinții care beneficiază de concediu, în
special cei care şi-au luat două săptămâni sau mai mult, imediat după naștere, sunt mai ataşaţi
de copiii lor mici. Acest aspect poate avea o influenţă pozitivă asupra egalităţii de gen la
domiciliu și la locurile de muncă și poate indica schimbări asupra relațiilor și percepțiilor cu
privire la rolurile părinţilor și stereotipurile de gen care sunt dominante în societatea noastră.
Nu există niciun standard OIM cu privire la concediul paternal. Cu toate acestea, Rezoluția
privind Egalitatea  dintre bărbaţi şi femei în  centrul muncii decente, adoptată de Conferința
Internațională a Muncii în anul 2009, recunoaște că măsurile de reconciliere a unui echilibru
între viaţa personală/ de familie şi profesională se referă la bărbați și femei.
Rezoluţia face apel către guverne să elaboreze politici corespunzătoare pentru asigurarea unui
echilibru mai bun între muncă și responsabilitățile familiale, care ar include concedii de
paternitate și/sau pentru îngrijirea copilului şi stimulente pentru bărbați,
Articolul 1241 CM. Concediul paternal
Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezentul articol pentru a asigura participarea
efectivă a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut.
Tatăl copilului nou-născut beneficiază de dreptul la un concediu paternal de 14 zile calendaristice.
Concediul paternal se acordă în baza unei cereri în formă scrisă, în primele 56 de zile de la naşterea
copilului. La cerere se anexează o copie a certificatului de naştere al copilului.
Pe perioada concediului paternal, salariatul beneficiază de o indemnizație paternală care nu poate fi mai
mică decât venitul mediu lunar asigurat pentru perioada respectivă și care este achitată din bugetul
asigurărilor sociale de stat.
Angajatorul este obligat să încurajeze salariaţii în vederea beneficierii de concediu paternal.În cazurile în
care angajatorul creează situații cu efect de dezavantajare a angajaţilor care iau concediu paternal sunt
considerate cazuri de discriminare din partea angajatorilor şi se sancţionează conform legii.
 Angajatul, aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, la toate întreprinderile în
care activează, beneficiază de dreptul la o indemnizație lunară din prima zi a
concediului și până copilul atinge vârsta de 3 ani.Potrivit modificărilor recente în
Codul Muncii și cel al Familiei, începând cu 1 ianuarie 2020, părinții pot alege:
1.să primească indemnizație pentru îngrijirea copilului, ca înainte, până la trei ani;
2.să primească indemnizație timp de 2 ani și 2 luni, dar valoarea indemnizației
lunare în primul an va fi mai mare. Dacă părintele alege a doua variantă, oricum va
avea dreptul la concediu până copilul împlinește vârsta de 3 ani, dar nu va primi
plata pentru ultimele 10 luni.Dacă un angajat lucrează la mai multe întreprinderi, iar
dățile care indică începutul concediului pentru îngrijirea copilului diferă,
indemnizația este calculată începând cu data ultimului concediu acordat. O alocație
este stabilită pentru un copil.
În funcție de venitul lunar, de angajarea formală sau informală, dar și de stagiul de
cotizare mărimea concediului pentru îngrijirea copilului și indemnizațiile lunare vor
varia. Nu se modifică doar valorile acelor indemnizații care sunt stabilite de guvern
– plăți cu caracter unic și prestații lunare pentru persoane neasigurate.
Anterior indemnizația de maternitate era achitată de angajator, în prezent de acest
lucru se ocupă Casa Națională de Asigurări Sociale din RM.
Atât soția, cât și soțul poate primi aceste indemnizații, cu îndeplinirea câtorva
condiții:
1.Să pretindă la indemnizație pot femile asigurate, dar și soțiile aflate la
întreținerea soților asigurați. Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de
maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare. Soţia aflată la întreţinerea
soţului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate în cazul în
care soţul confirmă un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani sau de cel puţin
9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat.
2.Şomerele cu drept de ajutor de şomaj beneficiază de dreptul la indemnizaţia de
maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare. Indemnizaţia de
maternitate se stabileşte cu condiţia suspendării pentru această perioadă a plăţii
ajutorului de şomaj.
3.Soţia care se află la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de indemnizaţie de
maternitate dacă, la data acordării concediului de maternitate, nu este angajată în
câmpul muncii, fapt confirmat prin declaraţia scrisă pe proprie răspundere că nu
realizează venit asigurat şi nu este persoană asigurată de riscul respectiv.
Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă
de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori a naşterii a doi copii – de
140 zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, indemnizaţia de maternitate
se acordă la termenul de 24 săptămîni de sarcină pe o perioadă de 182 de zile calendaristice. 
Angajatorul este obligat să încurajeze salariaţii pentru a beneficia de concediu
paternal. Cazurile în care angajatorul creează situații cu efect de dezavantajare a
angajaţilor, care iau concediu paternal, sunt considerate cazuri de discriminare din
partea angajatorilor şi se sancţionează conform legii. În același timp, Regulamentul
cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei
paternale prevede că salariaţii asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale au
dreptul la indemnizaţie paternală dacă confirmă un stagiu total de cotizare de cel
puţin trei ani. Totodată, salariaţii asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale
care confirmă un stagiu total de cotizare de până la trei ani beneficiază de dreptul la
indemnizaţie paternală dacă au un stagiu de cotizare de cel puţin nouă luni, realizat
în ultimele 24 de luni premergătoare datei naşterii copilului. Cererea pentru
stabilirea indemnizației paternale se depune personal de către tatăl sau mama
copilului, cu prezentarea documentelor confirmative, la casa teritorială de asigurări
sociale de la locul de domiciliu sau reşedinţă ori la casa teritorială în a cărei rază de
deservire se află unitatea de la locul de muncă de bază sau în mod electronic.
Cererea pentru stabilirea indemnizaţiei paternale şi actele necesare se examinează
în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la casa
teritorială, în cazul cererii electronice – de la data înregistrării cererii în sistemul
informațional. Dacă la cererea depusă la casa teritorială nu sunt anexate toate actele
necesare sau dacă actele prezentate sunt perfectate incorect/incomplet, solicitantul
are dreptul să prezinte, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării
cererii, actele care lipsesc sau care au fost corectate/completate. În cazul copiilor
gemeni (tripleţi, cvadrupleţi etc.) se acordă o singură indemnizaţie paternală. Baza
de calcul a indemnizaţiei paternale constituie 100% din venitul mediu lunar
asigurat realizat la locul de muncă de bază în ultimele trei luni premergătoare lunii
naşterii copilului, venit din care au fost calculate şi achitate contribuţii de asigurări
sociale.
Conform statisticilor în anul 2018, aproape 3.000 de tați și-au luat concediu paternal,
iar mărimea medie a indemnizației acordate era de 4392 lei. Concediul paternal este
prezentat de autorități ca fiind „un pas important realizat de Republica Moldova”
pentru consolidarea familiilor și respectarea drepturilor acestora.
Începând cu 1 ianuarie 2019, a fost majorat cuantumul indemnizației unice la
nașterea copilului, până la 6303 lei. În primul trimestru, au fost acordate peste șase
mii de indemnizații. La fel, a fost majorată indemnizația lunară pentru îngrijirea
copilului, pentru persoanele neasigurate, de la 540 la 640 de lei. Și indemnizația
lunară de suport pentru creșterea copiilor gemeni sau a mai mulți copii născuți dintr-
o singură sarcină a crescut de la 270 la 320 de lei.
Rata natalității în Republica Moldova scade anual. Și componenta materială la luarea
hotărârii de a avea un copil este poate cea mai importantă. Este logic că la nivel scăzut
de venit în Republica Moldova și previziunile înfricoșătoare ale îmbătrânirii populației,
pentru interesele statului în creșterea ratei natalității în țară ar trebui să fie prevăzute
măsuri mai concrete.

De exemplu, autoritățile ruse au introdus "capitalul matern", pentru a sprijini familiile

cu copii. În fiecare an, suma acestuia este revizuită în dependenţă de rata inflație. În
ultimii patru ani a fost crescut de la 276, 2 mii de ruble la 387,600 de ruble. Fondul lui
poate fi utilizat pentru a îmbunătăți condițiile de trai, pentru creșterea pensiilor
părinților și educația copilului.
ÎN AUSTRALIA, POLITICA DEMOGRAFICĂ ARE URMĂTOAREA FORMULĂ:
"UN COPIL PENTRU MAMA, UNUL PENTRU TATA ȘI UNUL PENTRU ȚARĂ " ,
IAR O FAMILIE CONSTITUITĂ DIN DOAR 2 COPII ESTE CONSIDERATĂ
ANORMALĂ. ÎN 2004, AUSTRALIA A INTRODUS UN STIMULENT PENTRU
NAȘTEREA COPILULUI ( BONUS COPII ), CARE DEPĂȘEȘTE ÎN PREZENT 5000
DOLARI. AUSTRALIENII COMBINĂ ÎNGRIJIREA COPIILOR CU VENITURI
SUPLIMENTARE. UN STUDIU RECENT A ARATAT CA APROAPE 60 % DINTRE
MAMELE CU COPII SUB VÂRSTA DE 14 ANI A LUCRAT PART-TIME, CU COPII
DE PÂNĂ LA 4 ANI DE PESTE 52%, CU COPIII DE LA 10 LA 14 ANI - 77 %.
SALARIUL MEDIU AL FEMEILOR DIN AUSTRALIA PE SĂPTĂMÂNĂ ESTE DE
APROXIMATIV 1.000 DE DOLARI.

UN ALT EXEMPLU ESTE NORVEGIA, CARE ESTE CONSIDERAT LIDER

MONDIAL IN CHELTUIELI PENTRU PROGRAME SOCIALE. PLATA PENTRU
CONCEDIUL PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI LA FEMEILE NORVEGIENE
ESTE CEA MAI MARE DIN LUME. RATA NATALITĂȚII ÎN ACEASTĂ ȚARĂ ESTE
DE 1,8 COPII PER FAMILIE, MULT MAI MARE DECÂT ÎN ALTE ȚĂRI
EUROPENE. ÎN NORVEGIA, PUTEȚI LUA 10 LUNI CU PĂSTRAREA A 100% DIN
SALARIU (MEDIA ESTE DE 25,000 DOLARI PE AN) SAU 12 LUNI, DAR CU
PLATA DE 80% DIN SALARIU. ADICĂ, PENTRU PRIMELE ȘASE LUNI DE
ÎNGRIJIRE A COPILULUI O NORVEGIANĂ PRIMEȘTE 12,500 DOLARI.
Standardele OIM privind protecţia maternităţii îndeamnă atât la protecţia muncii femeilor pe toată
durata maternităţii, concediului de maternitate şi a perioadei ulterioare revenirii la serviciu, cât şi la
măsuri ce nu ar permite ca maternitatea să devină cauză a discriminării la serviciu. Convenţia nr.183
denotă faptul existenţei discriminării, de asemenea, la etapa recrutării şi angajării, afectând negativ
femeile aflate în căutarea unui loc de muncă. Este foarte dificil de a determina amploarea
disponibilizărilor şi a discriminării la locul de muncă pe criteriu de maternitate. Există puţine studii în
acest domeniu. Totuşi, datele cazurilor ajunse în instanţă, autorităţilor pentru reglementarea şanselor
egale, sindicatelor sau alte surse relevă că discriminarea reprezintă o problemă continuă în toată lumea.
În 145 din 165 de ţări cu date disponibile există legislaţii ce interzic discriminarea pe criteriu de
maternitate. Convenţia nr.183 stipulează diferite măsuri de consolidare a eforturilor de protecţie
împotriva discriminării, ce sunt aplicate în multe din ţări. Dreptul garantat de a reveni la serviciu în
“aceeaşi funcţie sau într-o funcţie echivalentă remunerată la acelaşi nivel” este o măsură de protecţie
esenţială.20 Din cele 146 de ţări cu date disponibile, 64 oferă femeii garanţii legale de revenire în aceeaşi
funcţie sau în una echivalentă după concediul de maternitate. Totuşi, majoritatea (82 ţări) nu garantează
dreptul de a reveni la serviciu . Convenţia nr.183 prevede, de asemenea, protecţia pe durata perioadei
ulterioare revenirii femeii la serviciu după concediul de maternitate, însă lasă la discreţia actelor
legislative sau normative naţionale definirea duratei acesteia. Cel puţin 56 de ţări specifică intervalul de
timp ce cade sub incidenţa acestei protecţii, care în multe cazuri depăşeşte cu mult termenul de expirare a
concediului de maternitate. Povara dovezii este o altă măsură de protecţie. Convenţia nr. 183 stipulează că
povara dovedirii faptului că motivul concedierii nu este legat de sarcină, naşterea sau îngrijirea copilului
“cade pe umerii angajatorului”.21 Din cele 144 de ţări cu date disponibile, 38 la sută (54  ţări) dispun de
prevederi legale ce pun povara dovezii pe umerii angajatorului. Şaizeci la sută din ţări (86) nu specifică
povara dovezii, iar în restul ţărilor povara dovezii cade pe umerii angajatului. “Nediscriminarea în raport
cu maternitatea” se referă la dreptul tuturor femeilor de a nu fi tratate mai puţin favorabil într-un context
de serviciu – inclusiv accesul la un loc de muncă – pe criterii de sex sau reieşind din circumstanţele ce
rezultă din funcţiile sale reproductive. Convenţia nr.156 extinde protecţia asupra angajaţilor cu
responsabilităţi de familie – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Ţările din toate regiunile au adoptat
legi ce interzic discriminarea pe criterii de sex, însă există variaţii a modului în care sunt specificate
 Concluzie
Totuşi, o mare parte a femeilor angajate în câmpul muncii nu au, în continuare, acces la
sisteme de protecţie şi la concediu de maternitate remunerat corespunzător. Femeile
din ţările cu economii dezvoltate, în special cele angajate oficial în serviciu standard,
beneficiază cel mai mult de astfel de facilităţi, iar cele din Africa şi Asia beneficiază cel
mai puţin. Pentru majoritatea femeilor şi bărbaţilor concediile de paternitate sau de
îngrijire a copilului remunerate, la fel ca şi condiţiile adecvate de alăptare şi îngrijire a
copilului, rămân indisponibile, inaccesibile sau insuficiente. Autorităţile sunt
îndemnate să acorde prioritate elaborării şi implementării unor cadre de politici şi
norme legislative incluzive pentru politici exhaustive vizând familiile care muncesc,
alocând facilităţi fiscale suficiente. Aceasta prevede promovarea unui dialog social
privind problemele existente şi promovarea negocierilor colective între angajaţi şi
angajatori.