DREPTURILE ȘI

OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR
ÎN CONTRACTUL DE
VÂNZARE-CUMPĂRARE
INTERNAȚIONAL
Contractul de vânzare internațională, fiind un instrument
ce reglementează totalitatea de drepturi și obligații ale
părților, pune chestiunea modului de fixare a drepturilor
și obligațiilor, unele dintre care se stabilesc prin
descrierea lor amănunțită în caz contrar fiind stabilite de
legea aplicabilă, altele prin utilizarea termenilor speciali,
formați de practica comercială internațională sau
reciprocă a părților. Unii din termenii folosiți frecvent de
comercianți sunt codificați de diferite organisme. Printre
codificările care la ziua de astăzi se bucura de o largă
aplicație putem menționa Regulile INCOTERMS,
elaborate sub egida Camerei de Comerț Internaționale de
la Paris.
 Prin simpla referire la Incoterms, părţile sunt scutite de
enunţarea în contract a obligaţiilor ce le revin şi riscul unor
emisiuni, ele beneficiind în schimb de o determinare explicită,
clară şi detaliată a acestor obligaţii. Atunci când s-a făcut o
asemenea referire, regulile sau clauza adoptată, se consideră a
face parte componentă din contract, în caz contrar Regulile se
pot aplica, cu titlu de uzanţă, în măsura în care lex contractus
recunoaşte şi dă eficienţă uzanţelor comerciale.

Obiectivul acestei lucrări este acela de a evidenţia drepturile și

obligațiile părților în contractul de vânzare-cumpărare internaţională.
Aceste drepturi și obligații rezultate din contractul comercial de
vânzare-cumpărare internaţională implică raportarea la conceptele şi
principiile atât ale dreptului civil cât și ale dreptului comercial
internaţional pentru înţelegerea particularităţilor sale. Contractul de
vânzare-cumpărare este un instrument juridic prin care se efectuează
operaţiuni comerciale internaţionale de transmitere a mărfurilor de la
producător la consumator.
OBLIGAȚIILE VÂNZĂTORULUI

să predea mărfurile
stipulate în contract

dacă este cazul, să să transfere

remită documentele proprietatea
referitoare la marfă. acestora
 PREDAREA MĂRFII
Prin predarea mărfii se înțelege mărfurilor primului transportator pentru a le
transmiterea fizică a mărfii specificate în transmite cumpărătorului;
contract, punerea ei la dispoziția b) când contractul se
cumpărătorului. Predarea mărfii trebuie să se referă la un bun individual determinat sau la
efectueze: un bun determinat prin caractere generice care
1) într-un anumit loc și
trebuie prelevat dintr-o masă determinată sau
2) într-un anumit termen.
care trebuie fabricat ori produs şi când, în
1) Cât privește locul predării mărfii, în
momentul încheierii contractului, părţile ştiau
practica comerțului internațional acesta este
că mărfurile se găseau sau trebuiau fabricate
specificat în contract, fie explicit, fie indirect,
ori
prin referințe la termeni comerciali uzuali;
deseori acest lucru se face prin utilizarea produse într-un loc special – în punerea
uzanțelor comerciale internaționale mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului în acel
standardizate, cum sunt Regulile loc;
INCOTERMS. c) în celelalte cazuri – în punerea mărfurilor la
dispoziţia cumpărătorului în locul în care
În cazul în care părțile nu au inclus expres în
contract stipulații privind locul predării vânzătorul avea sediul său la momentul
încheierii contractului (art.31).
mărfii, Convenția de la Viena vine cu o serie
de reguli supletive în acest domeniu. În
termenii
Convenției, dacă vânzătorul nu este ţinut să
Cât privește termenul
predării mărfii, acesta la fel,
de obicei, este specificat în
contract, fie expres, fie prin
referințe la uzanțe
comerciale internaționale
standardizate. În lipsa unor
asemenea indicații se aplică
regulile Convenției de la
Viena. Potrivit Convenției,
vânzătorul trebuie să predea
mărfurile:
a) dacă o dată este fixată prin
contract sau determinabilă,
prin referire la contract la
această dată;
b) dacă o perioadă de timp
este fixată prin contract sau
determinabilă prin referire la
CONFORMITAT
EA MĂRFII
Vânzătorul trebuie să predea mărfuri a
căror cantitate, calitate şi tip corespund
celor prevăzute în contract şi al căror
ambalaj sau condiţionare corespunde
celui prevăzut în contract (art.35 alin.1).
În lipsa prevederilor contractuale în acest
sens, se vor aplica dispozițiile art.35
alin.2, potrivit cărora mărfurile nu sunt
conforme cu contractul decât dacă:
a) sunt adecvate întrebuinţărilor la care
servesc în mod obişnuit mărfurile de
acelaşi tip;
b) sunt adecvate oricărei întrebuinţări
speciale care a fost adusă, expres sau
tacit, la cunoştinţa vânzătorului, în
momentul încheierii contractului, în
afară de cazul în care rezultă din
împrejurări că cumpărătorul le-a lăsat la
competenţa ori aprecierea vânzătorului
c) posedă calităţile unei mărfi pe care
vânzătorul a prezentat-o cumpărătorului
ca eşantion sau model;
d) sunt ambalate sau condiţionate în
modul obişnuit pentru mărfurile de
acelaşi tip sau, în lipsa unui mod
obişnuit, într-o manieră adecvată pentru
a le conserva şi proteja.
În cazul depistării lipsei de conformitate,
cumpărătorul trebuie să o denunţe
vânzătorului, precizând natura defectului,
într-un termen rezonabil calculat din
momentul în care l-a constatat sau ar fi
trebuit să-l constate, sub sancțiunea
decăderii din dreptul de a se prevala de o
lipsă de conformitate.
 TRANSFERUL PROPRIETĂȚII

Deși art. 30 menţionează explicit obligaţia vânzătorului de a trasfera

proprietatea mărfurilor, această chestiune nu este reglementată în
conţinutul Convenţiei de la Viena. Acest lucru se datorează faptului că
reprezentanții statelor care au participat la elaborarea Convenţiei de la
Viena nu s-au înţeles în ceea ce priveşte momentul şi modul de
transmitere a proprietăţii, dat fiind că în sistemele juridice naționale
există diferite abordări în acest sens. De aceea, în caz de litigiu, se vor
aplica normele dreptului național aplicabil contractului în cauză,
determinat potrivit normelor conflictuale incidente în speță
 REMITEREA DOCUMENTELOR

Dacă vânzătorul este ţinut să remită documentele care se

referă la mărfuri, el trebuie să execute această obligaţie la
momentul, în locul şi în forma prevăzute de contract
(art.34). În practica comerțului internațional există o mare
varietate a documentelor ce însoțesc mărfurile, în funcție
de natura mărfurilor, uzanțele în ramura comercială
respectivă, practicile stabilite între părți: factura comercială
(invoice); documente de transport; documente vamale;
certificate de origine, de conformitate, fitosanitare,
veterinare; polița de asigurare etc.
 DREPTURILE VÂNZĂTORULUI
Vânzătorul poate să ceară cumpărătorului plata
preţului, preluarea mărfii predate sau
executarea altor obligaţii ale cumpărătorului, în
afară de cazul în care nu s-a prevalat de un
mijloc incompatibil cu aceste cereri.
Vânzătorul poate să declare contractul reziliat: a)
dacă neexecutarea de către cumpărător a oricărei
obligaţii ce rezultă pentru el din contract sau din
prezenta Convenţie constituie o contravenţie
esenţială la contract; sau b) în cazul în care,
cumpărătorul nu-şi execută obligaţia de plată a
preţului sau nu preia mărfurile predate în termenul
suplimentar acordat de vânzător.
Vânzătorul poate acorda cumpărătorului un
termen suplimentar, de durată rezonabilă, pentru
executarea obligaţiilor sale.
În cazul în care contractul prevede că
cumpărătorul trebuie să specifice forma, măsura
sau alte caracteristici ale mărfurilor şi nu face
această specificare la data convenită sau într-un
termen rezonabil calculat de la primirea unei
cereri din partea vânzătorului, acesta poate, fără a
prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe
care le poate avea, să efectueze singur această
specificare, potrivit cu nevoile cumpărătorului
care i-ar putea fi cunoscute.
OBLIGAȚIILE CUMPĂRĂTORULUI

să plătească
prețul mărfii

să preia marfa
predată.
 PLATA PREȚULUI
Obligaţia cumpărătorului de a determinabil. Totuși, art. 55,
plăti preţul o cuprinde pe aceea menţionează că vânzarea este
de a lua măsurile şi de a valabil încheiată chiar dacă
îndeplini formalităţile destinate preţul nu este determinat şi nici
să permită plata preţului, care determinabil.
sunt prevăzute de contract sau
de legi, reglementări și uzanțe.
Principiile UNIDROIT
consacră principiul libertăţii
contractuale în alegerea
modalităţilor de plată: „plata
poate fi făcută prin orice
modalitate folosită în mod
normal în relaţiile comerciale,
la locul plăţii”. În practica
comerțului internațional sunt
utilizate variate modalități de
plată: virament bancar, incaso
 Plata prețului mărfii trebuie să se efectueze:
1) într-un anumit loc și
2) într-un anumit termen.
 Cât privește locul plății prețului, acesta poate fi:

a) locul stabilit de părți în contract;

b) în cazul în care nu este nimic prevăzut în contract, sediul
vânzătorului;
c) dacă plata trebuie făcută contra remiterii mărfurilor sau
documentelor,
locul acestei remiteri (art.57).
 Cât privește momentul plății prețului, în cazul în care
cumpărătorul nu este ţinut să plătească preţul într-un alt moment
determinat, trebuie să-l plătească în momentul în care vânzătorul
pune la dispoziţia lui fie mărfurile, fie documentele reprezentative
ale mărfurilor (art. 58 alin.1). Este important de reținut că,
cumpărătorul nu este ţinut de plata preţului înainte de a fi avut
posibilitatea să examineze mărfurile, în afară de cazul în care
modalităţile de predare sau de plată pe care le-au convenit părţile
nu-i lasă această posibilitate (art. 58 alin.1).
 PRELUAREA MĂRFURILOR

Conform Convenţiei de la Viena, obligaţia

cumpărătorului de a prelua predarea constă:
a) în îndeplinirea oricărui act care se poate aştepta în
mod rezonabil din partea lui pentru a permite
vânzătorului să efectueze predarea; şi
b) în preluarea mărfurilor (art.60).
DREPTURILE CUMPĂRĂTORULUI
Cumpărătorul poate cere vânzătorului executarea
obligaţiilor sale, exceptând cazul în care s-a
prevalat de un mijloc incompatibil cu această
cerere.
Vânzătorul poate, chiar după data predării, sa
repare pe cheltuiala sa orice lipsă a obligaţiilor
sale, cu condiţia ca aceasta să nu atragă o
întârziere nerezonabilă şi să nu cauzeze
cumpărătorului nici inconveniente nerezonabile,
nici incertitudini în ce priveşte rambursarea de
către vânzător a cheltuielilor făcute de
cumpărător. Totuşi, cumpărătorul păstrează
dreptul de a cere daune-interese în conformitate
cu prezenta Convenţie.
Cumpărătorul poate acorda vânzătorului un
termen suplimentar, de o durata rezonabilă, pentru
executarea obligaţiilor sale.Exceptând cazul în
care a primit de la vânzător o notificare pun care-l
informează că nu-şi va executa obligaţiile în
termenul astfel acordat, cumpărătorul nu poate,
înainte de expirarea acestui termen, să se
prevaleze de vreunul din mijloacele de care
dispune în caz de contravenţie la contract.
Cumpărătorul poate declara contractul reziliat:
a) dacă neexecutarea de către vânzător a oricăreia
dintre obligaţiile ce rezultă pentru el din contract
sau din prezenta Convenţie constituie o
contravenţie esenţială la contract; sau
b) în caz de nepredare, dacă vânzătorul nu predă
mărfurile în termenul suplimentar acordat de
cumpărător în conformitate cu paragraful l al art.
47 sau dacă declară ca nu le va preda în termenul
astfel acordat.
 În caz de lipsă de conformitate a mărfurilor cu
Totuşi, când vânzătorul a predat mărfurile,
contractul, chiar dacă preţul a fost sau nu plătit,
cumpărătorul este decăzut din dreptul de a rezilia
cumpărătorul poate reduce preţul proporţional cu
contractul dacă nu a făcut-o:
diferenţa între valoarea pe care mărfurile efectiv
a) în caz de predare tardivă, într-un termen
predate o aveau în momentul predării şi valoarea
rezonabil calculat din momentul în care a ştiut că
pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest
predarea a fost efectuată;
moment. Totuşi, dacă vânzătorul repară orice
b) în cazul unei contravenţii, alta decât predarea
deficienţă a obligaţiilor sale, sau dacă
tardivă, într-un termen rezonabil:
cumpărătorul refuză să accepte executarea de către
c) calculat din momentul în care a cunoscut sau
vânzător, în conformitate cu aceste articole,
trebuia să cunoască această contravenţie
cumpărătorul nu poate reduce preţul.

Dacă vânzătorul predă mărfurile înainte de data

Dacă vânzătorul nu predă decât o parte din mărfuri
stabilită, cumpărătorul are facultatea de a le prelua
sau dacă numai o parte din mărfurile predate este
sau de a le refuza. Dacă vânzătorul predă o
conformă cu contractul. Cumpărătorul nu poate să
cantitate superioară celei prevăzute de contract,
declare contractul reziliat în totalitatea sa decât
cumpărătorul poate accepta sau refuza preluarea
dacă neexecutarea parţială sau lipsa de
cantităţii predate excedentar, în cazul în care
conformitate constituie o contravenţie esenţială la
cumpărătorul acceptă să o preia integral sau
contract.
parţial, trebuie să o plătească la preţul din contract.
SFÂRȘIT!