Primul an de viață și

prima copilărie

Mardici Nicoleta
 Cuprins:
1.Nașterea....................
2.Primul an de viață........................
2.1. Dezvoltarea generala.
2.2. Trebuintele de baza ale copilului mic.
2.3. Aspecte ale sensibilitatii primare.
2.4. Dezvoltarea socializarii miscarilor
2.5. Comunicarea adaptiv-afectiva.
2.6. Comunicarea verbala
 1.Nașterea
-Primul țipăt al copilului reprezintă prima răsuflare a copilului cu ajutorul plămânilor
si excitării concomitente a căilor laringo-faringiene. Stimuli
multipli (lumină, zgomot) care excită organele de simț ale copilului,
schimbarea bruscă a temperaturii pot constitui de asemenea cauze a primului
comportament. organismul dispune de o capacitate senzoriala generala relativ bine
dezvoltata la naștere, dar nu dispune de reactii internationale si coordonate.
-Nou-născutul începe să se echilibreze
activ si imediat condițiilor
mediului extrauterin. Echilibrările cele mai
importante se fac în
primele ore după nastere si se continuă în
primele săptămâni, respectiv
echilibrarea termică, organizarea
respirației, hrănirea activă, asimilarea
independentă.
 2.Primul an de viață
•Pielea prezintă o colorație roșu intensă si este acoperită cu un
strat gros de grăsime.
• Părul este in general de
culoare închisă sau lipseste, capul fiind complet chel, alteori părul
poate fi prezent din abundență si chiar să acopere porțiuni ale spatelui
si umerilor.
•Ochii prezintă o usoară tumefiere a ploapelor.
•Nou-născutul ține ochii mai mult închiși, iar culoarea lor este
nedeterminată, cu o nuanță de cenușiu închis.
•Nasul este uneori turtit si poate prezenta puncte alb-gălbui,
acestea fiind glande care secretă grăsime si al căror canal excretor este
Astupat.
Cea mai mare parte a zilei, noul nascut doarme, fenomenul datorându-se
epuizarii rapide si intense energetice a copilului în procesul de adaptare. Treptat,
raportul dintre orele de
somn si cele de veghe se va modifica.
 Dezvoltarea generală

Cresterea este foarte intensa dupa nastere.

Debutul vietii trebuie raportat la dezvoltarea umana din primul an de viata.
Aceasta cu atât mai mult cu cât primul an de viata este dominat de
dependenta foarte
mare a copilului de axa parentala, majoritatea satisfacerii trebuintelor
biologice fiind
conditionate de interventia adultilor. În general, impresia pe care o face nou-
născutul, mai ales părinților
săi, este aceea a unei ființe vulnerabile si neajutorate, care nu este
capabilă să facă nimic altceva decât să doarmă si să mănânce. Aceasta
este doar o aparență, fiindcă nou-născutul este înzestrat cu o serie de
Abilități care sunt puse în evidență printr-un set de reflexe înnăscute,
care-l ajută pe copil să se adapteze mediului.
El dispune de un ciclu somn-veghe, dispune de țipete clare si
distincte, care au rolul de semnale pentru mama sau persoana care-l
îngrijeste si de capacitatea de a învăța, capacitate pe care copilul o
exercită de îndată ce se naste.
 Trebuințele de bază ale copilului:

Rolul trebuintelor este foarte mare în ontogeneza

timpurie.Din acestea fac parte:
•Trebuinta de hrana (foame si sete),
• aer,
•temperatura echilibrata,
• somn
•Vocalizare, comunicare si de relationare (socializare),
Toate sunt importante si implicate în crestere si
dezvoltare.
 Sensibilitate primară
Exista componente ale senzorialitatii ce deservesc trebuintele
biologice ale organismului. Pe baza acestora se constituie alte
reactii senzoriale implicate în adaptarea mai larga si
satisfacerea trebuintelor mai complexe decât cele biologice.
•gust, miros, doua modalitati senzoriale sunt analizatorii
chimici .Au rol de întretinere a vitalitatii organismului,
constituirea pe baza acestora a unor reflexe conditionate ce
creeaza un cadru adaptativ senzorialitatii.
•Vazul si auzul se dezvolta ceva mai lent în primele luni. Au
însa tendinta de a organiza situational conduitele.
•În ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de
disconfort fizic convertit în psihic (de foame, în special).
Reactiile, în acest caz, se manifesta ca tipete
 Dezvoltarea socializării mișcărilor:
Cele mai complex dezvoltate în ontogeneza timpurie sunt cele de
echilibru implicat în câstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Primii
pasi, ca si achizitionarea unor deprinderi de autoservire, creeaza trepte
de autonomie în dezvoltarea psihica. Copilul începe sa se agate de
grilajul patutului, de cel al tarcului sau de picioarele meselor sau
scaunelor. La sfârsitul primului an, copilul va avea o adevarata „foame”
de miscare, desi mersul nu exprima întotdeauna intentionalitati clare.
Oboseala frecventa, dupa episoade de mers, este marcata prin
momente de sedere sau solicitare a copilului de a fi luat în brate.
 Comunicare adaptiv-afectivă:
Comunicarea constituie unul din aspectele
fundamentale ale adaptarii. Comunicarea se
realizeaza prin vorbire (limbaj) si prin reactii
nonvebale în care se includ gestica, mimica,
tinuta-pozitie a capului, postura si
paralimbajul. Dupa vârsta de 4-5 luni, copilul
decodifica multe aspecte din mimica
adultului. Tot pâna la 1 an se contureaza si
experienta distantei oficiale,fata de
persoanele straine de familie. Acestea sunt
tratate în genere ca intruse în „spatiul intim”
si se manifesta discordante fata de ele.
 Comunicarea verbală:
Gânguritul constituie materia prima a
vorbirii ce conține mai întâi vocale
neclare,iar pe parcurs acestea devin clare.
Dupa 4 luni se produc articulari
de vocale cu consoane si diferentiere a
consoanelor. În jurul vârstei de 5 luni începe
procesul de lalatiune ca faza superioara a
gânguritului. Primele cuvinte pot fi
considerate ca un fel de molecule ale
vocabularului.