ADMINISTRAREA

AFACERII

Carolina TIMCO
Dr.,conf.univ.
 Administrarea cursului
 Curs – 28 ore
 Seminar – 12 ore
 Lucrul individual – 110 ore

 Evaluare curentă – 10%

 Evaluarea lucrului individual (Business-plan) - 40%
 Evaluarea finală - 50%
Structura cursului
 Modulul I Antreprenoriatul. Ideea de
afaceri.
 Modulul II Întreprinderea. Aspecte legale.
 Modulul III Dirijarea activităţii întreprinderii
 4 subiecte referitor la dirijarea activităţii
 Recapitulare
 MODULUL I
ANTREPRENORIATUL.
IDEEA DE AFACERI
Factorii de influenţă de a iniţia afacerea
proprie

5
Ce trebuie să mânuiască viitorul
antreprenor pentru a începe afacerea

6
Alte condiţii

 Luarea deciziei de a intra în afaceri

 Alegerea genului de activitate, a
produsului sau serviciului
 Determinarea modalităţii de
organizare a afacerii

7
Primul pas: Determinarea
obiectivelor afacerii
Trebuie găsite răspunsuri la următoarele întrebări:
 Ce vreau să obţin?

 Ce rezultate vreau să ating?

 Cu ce fel de afaceri doresc să mă ocup sau cu

ce produs/serviciu voi ieşi pe piaţă?

 Care va fi cererea?

 Ce venit (profit) poate fi obţinut?

8
Următorul, al doilea pas,
presupune:
 Care sunt posibilităţile proprii, efortului necesar
pentru a începe?
 Ce resurse sunt necesare pentru producerea
acestui fel de marfă?
 Ce eforturi vor trebui depuse sau ce acţiuni vor
trebui întreprinse la început?
 Corespund oare ele posibilităţilor de piaţă
(cererii)?
9
Al treilea pas: Co-raportarea
posibilităţilor şi a resurselor reale
cu beneficiile posibile
 analiza propriei experienţe, a cunoştinţelor,
calificarea şi calităţile personale
 a cunoaşte părţile sale slabe şi tari
 în sfârşit este necesar de a co-raporta aceste
condiţii cu posibilităţile de piaţă, venitul
preconizat şi obiectivele de început, anterior
formulate
10
Alegerea produsului sau a
serviciului presupune:

 Analiza propriei calificări, experienţe, calităţilor

personale, tendinţelor actuale în businessul de
ramură – după criteriul compatibilităţii lor
 Dispunerea de cele necesare pentru a începe
afacerea dorită
 Înţelegerea corectă a părţilor tari şi slabe ale
businessului dat

11
Determinarea modalităţii de
organizare a afacerii

 Crearea unei întreprinderi noi

 Cumpărarea unei întreprinderi
 Cumpărarea prin franchise

12
Cum de găsit o idee de afaceri
reuşită

 propriile abilităţi, experienţă sau calificarea

acumulată pe parcursul lucrului precedent ori fie şi
un hobby
 gândul că angajatorul nu realizează cea mai bună
oportunitate
 idei potenţiale de îmbunătăţire
 relaţii cu terţii în virtutea responsabilităţilor la locul
curent de lucru
 speranţa de a acoperi lipsurile pe piaţă
13
Alte oportunităţi aduse de lipsuri
pe piaţă

 Produsele şi serviciile văzute în altă parte, dar

care nu sunt valabile pe piaţa locală
 Schimbările în cererea consumatorului sau noi
maniere de servire
 Schimbările de piaţă
 Schimbările în legislaţie

14
 Oportunităţi din şanse proprii,
prin inovaţii
 Inovaţia nu înseamnă că trebuie să fie proprie, ea poate
fi împrumutată, sfătuită de un inovator. Inovatorii mai des
vând ideea, decât s-o implementeze
 Inovaţie înseamnă, de asemenea, de a face lucruri
printr-o altă manieră decât ceilalţi sau mai ieftin decât
ceilalţi
 Noi tendinţe şi tehnologii (utilizarea computerului, E-
commerce)
 Noi căi de a aduce produsele sau serviciile pe piaţă
(vânzări directe, prin Internet sau telefon) 15
Inovaţia şi creativitatea pot fi
exploatate prin următoarele abordări:

 Având o problemă caută soluţii netradiţionale

de rezolvare
 Posedând o soluţie caută care problemă ar
putea fi rezolvată prin utilizarea soluţiei date
 Identifică problema şi caută singur soluţia de
rezolvare

16
 Sfaturi
 fişier sau carnet pentru notarea ideilor
 acumularea informaţiei despre antreprenoriat, în special,
despre micul business
 evaluarea şi îmbunătăţirea abilităţilor creative
 aplicarea tehnicilor de verificare în generarea noilor idei
riscante
 considerarea aspectelor personale şi financiare,
identificarea surselor de capital
 determinarea tipului de afaceri potrivit
17
Ideile de afaceri pot veni din:
 afacerile deja existente
 franchize
 inovaţii
 patente
 licenţe
 instituţii de cercetare
 contacte industriale şi comerciale
 expoziţii industriale şi comerciale
 ziare şi reviste de la expoziţii
 reţele de business şi contacte
 televiziune şi radio
18
Evaluarea ideii de afaceri

 evaluarea este necesară pentru orice fel de activitate,

cu atât mai mult în business
 are menirea de a co-raporta ideile cu realitatea
implementării lor
 de a co-raporta posibilităţile reale, resursele şi
mijloacele prezente la necesităţi şi dorinţe
 de a co-raporta rezultatele preconizate la nişte criterii
de referinţă

19
Evaluarea ideii de afaceri
Adresaţi-vă următoarele întrebări de control:
 Ce vă place să faceţi?
 Care este gradul de risc cu care vă simţiţi
comod?
 Care va fi rolul familiei în afacerea Dvs.?
 Cât de mult şi încordat doriţi să lucraţi?
 Ce condiţii aţi prefera la locul de muncă?
 Care sunt scopurile majore şi obiectivele Dvs.
personale? 20
E bine să ţinem cont de diferite
aspecte ale personalităţii şi a
mediului în care trăim:
 pregătirea profesională
 interesele şi hobby-urile personale
 cunoştinţe, priceperi, abilităţi deosebite
 necesităţi, dorinţe, preferinţe
 condiţiile actuale social-economice
 cerinţe şi oferte de piaţă
 locul de trai, posibilităţile reale de spaţiu şi de timp
 ideile creative, invenţiile, inovaţiile proprii
 calităţi de personalitate specifice
 posibilităţi financiare 21
Consideraţiile financiare

 Câţi bani aveţi (păstraţi, câştigaţi şi consumaţi)

în prezent?
 Câţi bani aveţi nevoie să câştigaţi?
 De câţi bani aveţi nevoie pentru a atinge
scopurile dvs. personale?
 Cât puteţi investi la momentul actual?

22
Ţineţi minte următoarele
principii:
 Viabilitate afacerii depinde de clienţi şi
competitori, strategia de marketing şi
profitabilitatea businessului
 Resursele – personalul şi alte resurse, dar şi
resursele financiare necesare pentru iniţierea
afacerii, durata şi modul de rambursare a
investiţiei
 Credibilitatea – do evidenţa şi acumulează
experienţă
23
 În selectarea ideii pot fi considerate
şi următoarele sfaturi:

 Nu consideraţi că toate ideile bune sunt oportunităţi şi vor aduce succes

 Nu permiteţi altora să vă spună ce fel de afaceri să iniţiaţi
 Nu faceţi concluzie că lipsa competiţiei înseamnă oportunitate
extraordinară
 Nu căutaţi concepte de business care vor schimba lumea
 Feriţi-vă de părerile prietenilor şi familiei despre ideea dvs. de afaceri
 Nu deschideţi afaceri „şi eu” – copie exactă a altor afaceri
 Nu iniţiaţi afaceri care nu coincid cu scopurile dvs. personale
 Nu începeţi afacerea fără a scrie business planul
 Feriţi-vă de consultanţi care se oferă să scrie business planul pentru un
preţ rezonabil

24
Evitarea greşelilor comune
 Nu se efectuează cercetarea adecvată a pieţii
 Evaluarea greşită a concurenţilor
 Lipsa de inovaţie
 Lipsa de consecvenţă şi focusare
 Presupuneri simpliste
 Proiecte ireale
 Stabilirea inadecvată a preţurilor
 Capital iniţial insuficient
 Prea multe cheltuieli de regie
 Lipsa de atenţie faţă de fluxul de numeral
 Delegarea funcţiei de vânzări unui angajat
 Necunoaşterea clienţilor sau jocul de-a ascunselea cu clienţii
25
Zece legi ale antreprenoriatului

 Stabiliţi scopul şi acţionaţi pentru a-l atinge

 Fiţi neobosit şi perseverent
 Focusaţi-vă pe nişele pieţii
 Fiţi decisivi şi implementaţi rapid deciziile
 Ascultaţi şi fiţi sensibil la clienţi, furnizori, angajaţi şi investitori
 Focusaţi-vă la fluxul de numerar
 Fiţi inovativ şi diferit
 Minimizaţi structura de management
 Maximizaţi profiturile prin menţinerea costurilor joase şi
productivităţii înalte
 Aveţi încredere în sine!
26
MODULUL II.
ÎNTREPRINDEREA. ASPECTE
LEGALE.
 Întreprinderea şi baza legislativă de
reglementare a activităţii acesteia
 Întreprinderea – elemente a sistemului de
gospodărire, unităţi de producere a anumitor
bunuri şi de oferire a serviciilor.
 Motivul apariţiei – confruntarea cererii cu
oferta – întreprinderea reprezintă centre ale
activităţii oamenilor, care în mod constant
produc bunuri pentru satisfacerea cererii în
condiţii de risc predefinite.
 Scopurile de activitate
Scopurile întreprinderii

Formale Tehnice Sociale Ecologice

• Majorarea • Elaborarea • Asigurarea • Protecţia

eficienţei produselor angajaţilor şi mediului
activităţii • Asigurarea familiilor ambiant
caracteristicil acestora • Asigurarea
or calitative • Satisfacerea unui mediu
• Păstrarea nevoilor curat de
potenţialului societăţii activitate
productiv

DECIZIA
ÎNTREPRINDEREA – reprezintă o unitate
cu scopuri tehnice, sociale, economice
şi ecologice, care are funcţia de a
satisface cererea în baza deciziilor luate
de sine stătător şi asumarea riscului ce-l
comportă acestea.
 Funcţiile întreprinderii
 De cercetare – dezvoltare
 dezvoltarea întreprinderii
 elaborarea produselor noi
 implementarea tehnologiilor noi
 De producţie
 Producerea bunurilor
 Organizarea logisticii interne şi a manipulării – transport,
depozitare
 Aprovizionare
 Asigurarea cu materii prime şi materiale
 Funcţiile întreprinderii
 Marketing
 Asigurarea comercializării produselor
 Corespunderea produselor la cerinţele pieţei
 Cercetarea pieţei
 Financiar – contabilă
 Evidenţa utilizării resurselor financiare
 Formarea conturilor de costuri şi venituri ale întreprinderii
 De personal
 Selectarea
 Pregătirea
 Perfecţionarea
 Motivarea şi promovarea
 Salarizarea
 Alegerea statutului juridic

 Este pregătit să-şi asume complet responsabilitatea

pentru desfăşurarea afacerii sau doreşte s-o împartă cu
altă persoană?
 Este capabil să lucreze în echipă sau preferă să se
bazeze numai pe propriile puteri?
 În ce domeniu doreşte să se lanseze?
 Dispune de resurse financiare suficiente pentru a se
lansa în afacerea respectivă?
 Ce venit planifică să obţină şi este gata să-l împarte cu
cineva?
 Cum va fi ţinută evidenţa contabilă? etc. 33
Formele organizatorico - juridice

 Întreprindere individuală
 Întreprindere în comandită
 Întreprindere în nume colectiv
 Societate cu răspundere limitată
 Societate pe acţiuni
 Cooperativă de producere
 Întreprindere de arendă
 Întreprindere de stat şi municipală

34
Cota întreprinderilor înregistrate după forma
organizatorico – juridică, la data 1.08.2020
Întreprinderea individuală

Formă de desfăşurarea a activităţii de întreprinzător în mod

individual, în numele şi pe riscul propriu.

Gospodăria ţărănească (GŢ) constituie o întreprindere

individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor
agricole şi asupra altor bunuri, pe munca personală a
membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti),
având ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor
primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei
producții agricole.
Societate cu răspundere limitată

 societatea comercială cu personalitate juridică al

cărei capital social este divizat în părţi sociale
conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii
sînt garantate cu patrimoniul societăţii;
 fondată de una sau mai multe persoane, numărul
maximal de asociați este de 50 de persoane;
 capitalul social minimal pentru înregistrare - 5400
lei.
 Principalele avantaje ale SRL

 relativ uşor de constituit - formalităţile pentru întemeiere sunt puţine, iar

cheltuielile sunt relativ reduse;
 statutul legal este bine definit - în 2007 a fost aprobată Legea Republici
Moldova privind societăţile cu răspundere limitată în care este determinat
modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a SRL;
 riscuri financiare mai mici;
 conducere relativ simplă;
 nu există obligaţia de a face publice rapoartele financiare, acestea
prezentându-se doar la Inspectoratul Fiscal de Stat;
 răspunderea asociaţilor este limitată – asociaţii nu răspund pentru
obligaţiile societăţii, ci suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
societăţii în limitele cotei lor la capitalul social.

38
 Dezavantajele SRL
 existenţa obligatorie a capitalului social, spre
deosebire de întreprinderea individuală;
 posibilitatea apariţiei unor neînţelegeri între
asociaţi, ce pot duce la lichidarea societăţii.

39
Societate pe acţiuni (SA)

 societatea comercială al cărei capital social este

divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt
garantate cu patrimoniul societăţii;
 numărul acţionarilor societăţii pe acţiuni nu este
limitat;
 capitalul social minim necesar pentru
înregistrarea acestea - 100 mii lei.

40
Valori imobiliare
 Acţiunea atestă dreptul
proprietarului acesteia
(acţionarului) de a care
participa la conducerea
societăţii, de a primi
dividende, precum şi o
parte din bunurile societăţii
în cazul lichidării acesteia
 Obligaţiunea este un titlu
financiar de împrumut
atestă dreptul
deţinătorului de
obligaţiuni de a primi de
la emitentul ei valoarea
nominală şi o dobânda
aferentă în mărimea şi în
termenele stabilite prin
decizia de emitere a
obligaţiunilor.
41
Avantajele de bază ale SA

 durata de viaţă mai mare în comparaţie cu alte

forme organizatorico – juridice, datorită
transmiterii libere a proprietăţii prin tranzacţia de
vânzare-cumpărare a acţiunilor;
 posibilitatea de atragere a resurselor financiare
suplimentare prin emitere de obligaţiuni;
 răspunderea proprietarului în limita valorii
acţiunilor ce-i aparţin.
42
Dezavantajele SA

 formalităţile multiple pentru înfiinţare, în comparaţie cu

alte forme organizatorico-juridice, deoarece pe lângă
înregistrarea la Camera de Înregistrări de Stat, este
necesară organizarea emisiunii de acţiuni şi înregistrare
de stat a acestora la Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare;
 cheltuielile mai mari pentru înregistrare;
 plafonul legal al capitalului social mai ridicat – minim
100000 lei, spre deosebire de societatea cu răspundere
limitată – minim 5400 lei.
43
Societatea în nume colectiv

 reprezintă o societate comercială creată prin încheierea

unui contract între persoane fizice sau între persoane
fizice şi juridice în scopul desfăşurării în comun a activităţii
de antreprenoriat.
 Numărul asociaţilor societăţii în nume colectiv nu poate fi
mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 persoane fizice sau
juridice.

44
 Avantajele alegerii SNC

 formalităţi reduse pentru constituirea societăţii;

 cheltuielile pentru înregistrare nu sunt mari;
 nu există o mărime legal stabilită a capitalului
social.

45
Societatea în comandită

 se constituie în urma încheierii unui contract

de asociere a două sau mai multe persoane
fizice şi juridice în scopul desfăşurării în
comun a activităţii de antreprenoriat sub
aceeaşi firmă;
 are în componenţa sa cel puţin un comanditat
şi un comanditar.

46
 Societatea în comandită
Comanditaţii sau asociaţii cu
cota deplină de participare
poartă răspundere nelimitată şi
solidară pentru obligaţiunile
societăţii.
Comanditari sunt membrii-
finanţatori ai societăţii în
comandită, care răspund de
obligaţiunile asociaţiei numai
în limita cotei de participare, n-
au dreptul să participe la
conducerea şi administrarea
societăţii şi să conteste
hotărârile comanditaţilor în ce
priveşte dirijarea activităţii
societăţii.
47
Cooperativa de producţie

 este fondată de 5 sau mai multe persoane fizice

care au atins vârsta de 16 ani, asociate benevol
în calitate de membri în scopul desfăşurării în
comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi
economice, bazate preponderent pe munca
personală a membrilor ei şi pe cooperarea
cotelor de participare la capitalul acesteia.

48
 Avantajele de bază ale COOP

 administrarea pe principii democratice a activităţii

cooperativei;
 capitalul social al cooperativei este variabil, nefiind stabilită
prin lege mărimea minimă a acestuia;
 unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi
ajutorul reciproc al membrilor cooperativei;
 cooperatorii poartă răspundere pentru obligaţiunile
cooperativei de producţie în limitele cotelor ce le aparţin din
patrimoniul cooperativei, în cazul că valoarea cotei este
insuficientă, atunci poartă răspundere suplimentară cu
averea personală.
49
Dezavantajele COOP

 luarea deciziilor în mod democratic poate duce

la desfăşurarea unor discuţii lungi, fără a ajunge
la un consens şi la o decizie acceptată de toţi;
 pot apărea neînţelegeri dintre cooperatori,
referitor la contribuţia fiecăruia şi distribuirea
veniturilor, care pot duce la lichidarea
cooperativei.
50
Clasificarea întreprinderilor
1. În dependenţă de satisfacerea necesităţilor

Întreprinderi ce Întreprinderi ce
satisfac propriile satisfac necesităţile
necesităţi externe
Gospodăriile Întreprinderile
individuale -agenţi economici

• Satisfacerea necesităţilor • Satisfacerea necesităţilor

interne – unitate de consum externe – funcţia de
producere puternic
• Independenţă în luarea dezvoltată
deciziilor • Independenţă în luarea
• Asumarea riscului – riscul deciziilor
de îmbolnăvire, de reducere • Asumarea riscului – riscul de
a veniturilor, de pierdere a piaţă, insuficienţei capitalului
locului de muncă
Clasificarea întreprinderilor
2. În dependenţă de forma de proprietate

Întreprinderi private Întreprinderi obşteşti

• Proprietari - una sau mai • Proprietari –

multe persoane municipalitatea, statul
• Scopuri comerciale: • Scopuri obşteşti –
creşterea profitabilităţii, acoperirea cheltuielilor,
vitezei de rotaţie a minimizarea pierderilor
mărfurilor, atingerea (subsidiilor)
nivelului dorit de
rentabilitate, ş.a
Clasificarea întreprinderilor
3. În dependenţă de tipul producerii
Întreprinderi ce
produc bunuri
materiale
• Extractive – minerit,
energie, lemn
• De prelucrare primară –
metalurgia, chimică
• De prelucrare ulterioară –
industria uşoară, alimentară
• De prelucrare a deşeurilor
Întreprinderi ce oferă
bunuri nemateriale -
servicii
• Financiare – băncile, companii de
leasing, de asigurări
• De logistică – comerţ, transport,
informaţii
• Consultative – publicitate, de
consultanţă, de cercetare
• Publice – alimentarea publică,
sănătatea publică
• Transport
Clasificarea întreprinderilor
4. În dependenţă de capitalul utilizat

Întreprinderi Întreprinderi cu Întreprinderi cu

naţionale capital străin capital mixt

5. În dependenţă de mărime

Întreprinderi mici Întreprinderi medii Întreprinderi mari

 Clasificarea întreprinderilor
6. În dependenţă de forma organizatorico-juridică

Întreprindere SRL
individuală
SA
Societate în
nume colectiv
Întreprindere de
Societate în arendă
comandită
Cooperativă de
producţie

Persoane fizice Întreprindere de

stat/municipală

Persoane juridice
Mediul de activitate al
întreprinderii

MEDIUL

Mediul

Întreprinderea

intern

EXTERN
Mediul extern

Mediul extern include toate elementele

exogene firmei, de natură economică, tehnică,
politică, demografică, culturală, ştiinţifică,
organizatorică, juridică, psiho - sociologică,
educaţională şi ecologică ce marchează
stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea
resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea
deciziilor de realizare a lor.
Evoluţia gîndirii manageriale
referitor la mediul extern
 Necesitatea studierii mediului extern şi a influenţei acestuia
asupra organizaţiei - sfârşitul anilor 50

 Este aportul de baza a curentului sistemic, deoarece se evidenţia

necesitatea examinării întreprinderii ca un tot întreg, formată din
părţi componente, care la rândul lor au legături strânse cu mediul
extern.

 Tratarea situaţională a permis lărgirea teoriei sistemelor prin

elaborării conceptului conform căruia într-o situaţie distinctă cea
mai bună metodă de gestiune este determinată de factorii interni
şi externi, ce caracterizează şi influenţează organizaţia la
moment.
Mediul de activitate al
întreprinderii
Elementele mediului extern

Forţe de influenţă directă – factorii care

nemijlocit influenţează operaţiile organizaţiei şi la
rândul lor sunt influenţate direct de operaţiunile
organizaţiei, precum:
 furnizorii
 resursele umane,
 legislaţia şi instituţiile de reglare de stat
 furnizorii
 concurenţii
Elemente ale mediului extern

Forţe de influenţă indirectă – factorii, care nu au o

influenţă directă imediată asupra operaţiunilor
organizaţiei, dar totuşi le influenţează:
 starea economiei,
 progresul tehnico-ştiinţific,
 modificările socio-culturale şi politice,
 influenţa intereselor de grup
 Evenimente considerabile ce se întâmplă in exterior
pentru organizaţii
Caracteristicele mediului
extern

Interdependenţa factorilor - puterea de influenţă a

modificării unui factor asupra altor factori
Complexitatea – numărul şi diversitatea factorilor,
care influenţează considerabil activitatea organizaţiei
Mobilitatea – viteza relativă de modificare a mediului
Incertitudinea – informaţii relative referitor la mediu
şi siguranţa în exactitatea ei
Factorii de influenţă directă
 Furnizori
 materii prime şi materiale – flux continuu
 utilaje,
 energie,
 capital,
 forţă de muncă
Factorii de influenţă directă
 Legi şi organe legislative:
 Legislaţia
 Organ de stat de suport
 Consumatorii
 Concurenţii
Factorii de influenţă indirectă
 Tehnologia
 Starea economiei
 Factori socio-culturali
 Factori politici
 Factori demografici
 Factori ecologici
 Relaţia cu populaţia locală
Factorii tehnici şi tehnologici
nivelul tehnic al maşinilor, utilajelor şi
instalaţiilor achiziţionate din ţară sau din import,
 tehnologiile furnizate firmei prin cercetările
întreprinse de organizaţii specializate,
 licenţele disponibile,
 nivelul de dezvoltare a cercetărilor
documentare,
 capacitatea inovativă a laboratoarelor sau
secţiilor institutelor de cercetare ş.a.
Factorii economici
piaţa internă şi internaţională;
puterea de cumpărare a populaţiei;

potenţialul financiar al economiei;

ritmul de dezvoltare economică;
pârghiile economico-financiare;
rata inflaţiei;
rata şomajului;
Factorii economici
 fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale in raport cu
principalele valute;
 coeficientul riscului de ţară;
 atractivitatea economiei, in general, şi a industriei de profil,
îndeosebi, pentru investitorii străini;
 rata dobânzilor la creditele acordate de bănci;
 situaţia industriei de profil (in expansiune, in declin, matură
etc.);
 structura pieţei specifice;
 dimensiunile şi formele de manifestare ale economiei
subterane;
 mecanismul formării preţurilor; sistemul de impozite şi taxe;
 stabilitatea economică generală
Factorii socio-culturali
 structura socială a populaţiei,
 ocrotirea sănătăţii,
 învăţământul,
 cultura,
 ştiinţa,
 mentalitatea
Factorii politici
 politica economică,
 politica socială,
 politica ştiinţei,
 politica învăţământului,
 politica externă
 politica altor state
 politica organismelor politice internaţionale,
Factorii demografici
numărul populaţiei,
structura populaţiei pe sexe şi vârstă,
durata medie de viaţă,
natalitatea şi mortalitatea,
ponderea populaţiei ocupate
structura naţionala a populaţiei
migrarea populaţiei.
Factorii de management
strategia naţională economică,
sistemul de organizare a economiei naţionale,
modalităţile de coordonare,
mecanismele de control ale supra-sistemelor
din care face parte firma respectivă,
mecanismele motivaţionale,
calitatea studiilor, metodelor şi tehnicilor
manageriale furnizate de ştiinţă
Factorii Ecologici

 resursele naturale,
 apa,
 solul,
 climatul,
 vegetaţia,
 fauna
Mediul internaţional

 Export – import de mărfuri şi/sau părţi

componente finite,
 Se ocupă de licenţiere
 Crearea întreprinderilor mixte
 Activitate de producere
Mediul internaţional

 diferenţe în cultură
 diferenţe în economie
 diferenţe în legislaţie
 diferenţe în situaţiile politice
Decizia în cadrul activităţii întreprinderii

Esenţa şi tipurile de decizii

Decizia este cursul de acţiune ales pentru

realizarea unuia sau mai multor obiective.

Decizia managerială poate fi definită ca acea

decizie care are urmări nemijlocite asupra
deciziilor şi acţiunilor a cel puţin unei alte
persoane.
Elementele deciziei manageriale
Act decizional - se desfăşoară într-o perioadă foarte
scurtă, de regulă, câteva secunde sau minute.
Proces decizional - specific deciziilor mai complexe,
implică un consum de timp notabil, care poate fi de
ordinul orelor, zilelor sau chiar săptămânilor, pe
parcursul cărora se culege şi analizează o anumită
cantitate de informaţii, se stabilesc contacte umane şi
se consultă mai multe persoane în vederea conturării
situaţiei decizionale.
Clasificarea deciziilor
 În funcţie de măsura în care procesul
decizional poate fi pre-planificat:
 Programate (structurate)
 Neprogramate (nestructurate)
 În funcţie de gradul de cunoaştere al
decidentului referitor la rezultatul diferitelor
alternative:
 decizii în condiţie de certitudine
 decizii în condiţie de risc
 decizii în condiţie de incertitudine
Clasificarea deciziilor
 În dependenţă de numărul de persoane care
participa la adoptarea deciziei:
 decizii unipersonale;
 decizii de grup
 Periodicitatea elaborării deciziei:
 decizii periodice;
 decizii aleatoare;
 decizii unice.
 Numărul criteriilor decizionale
 decizii unicriteriale;
 decizii multicriteriale
Procesul decizional

Constă în ansamblul fazelor prin intermediul

cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi
evaluează decizia managerială şi a căror
derulare necesită o perioadă relativ
îndelungată.
 Elementele de bază ale
procesului decizional
 Decidentul - este reprezentat de un manager sau
un organism managerial care, în virtutea
obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor circumscrise, adoptă decizia în
situaţia respectivă.
 Mediul ambiant decizional constă în ansamblul
elementelor endogene şi exogene organizaţiei, care
alcătuiesc situaţia decizională, caracterizate prin
manifestarea unor influenţe directe şi indirecte
semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor
deciziei manageriale.
Etapele procesul decizional
 Identificarea şi definirea problemei
 Precizarea obiectivului
 Stabilirea alternativelor sau variantelor
decizionale
 Alegerea celei mai convenabile dintre
alternative, luarea deciziei
 Aplicarea deciziei
 Evaluarea rezultatelor obţinute
 Metodele şi tehnicile
procesului decizional
 ABC
 Arborele decizional
 Benchmarking
 Brainstorming
 Graficul Gant
 Lanţul valorii
 Planul de afaceri
 Ş.a
 Modulul III. Dirijarea activităţii
întreprinderii.
Dirijarea sau managementul reprezintă
organizarea procesului de activitate al
întreprinderii.

Managementul poate fi considerat ca fiind cea

mai veche artă întrucât reclama din partea
conducătorilor talentul de a fixa obiective, a
organiza şi a coordona eforturile individuale în
vederea realizării obiectivelor.
 Esenţa dirijării
Managementul poate fi considerat ca fiind cea mai
veche artă întrucât reclama din partea conducătorilor
talentul de a fixa obiective, a organiza şi a coordona
eforturile individuale în vederea realizării obiectivelor –
managementul ca activitate.

Studierea procesului de management în vederea

sistematizãrii şi generalizãrii unor concepte, legi,
principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode şi
tehnici care sã contribuie la creşterea eficienţei
activităţilor desfãşurate pentru realizarea unor
obiective – managementul ca ştiinţă
 Funcţiile dirijării

Previziune/planificare,

Organizare,

Coordonare,

Antrenare,

Control-evaluare
 Funcţiile dirijării
Functia de previziune cuprinde ansamblul
acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele
organizaţiei pe termen scurt, mediu si lung, se
formulează modalităţile de realizare a acestora
şi se fundamentează necesarul de resurse, şi
include:
 strategii,
 politici,
 planuri şi programe.
 Funcţiile dirijării
Functia de organizare cuprinde ansamblul
acţiunilor prin care se constituie sistemul
conducător, sistemul condus şi sistemul
legăturilor dintre acestea, şi se referă la:
 constituirea structurii organizatorice a
conducerii organizației
 sistemul informațional al acesteia.
Funcţiile dirijării
Functia de coordonare cuprinde ansamblul
proceselor prin care se armonizeaza deciziile
managerului cu actiunile subordonatilor.
Coordonarea se prezinta in doua forme
principale:
 bilaterala, care se deruleaza intre un manager si
un subordonat al acestuia;
 multilaterala, care se manifesta prin legaturi
dintre un manager si mai multi subordonati ai
acestuia.
Funcţiile dirijării

Functia de antrenare reprezinta ansamblul

actiunilor prin care un manager influenteaza
activitatile colaboratorilor sai in vederea
atingerii obiectivelor stabilite, prin satisfacerea
nevoilor care ii motiveaza.
 Funcţiile dirijării

Functia de control-evaluare cuprinde ansamblul actiunilor de:

 evaluarea operativa si postoperativa a realizarilor firmei,

verigilor ei organizatorice si a fiecarui salariat;

 compararea realizarilor cu obiectivele, sarcinile atribuite,

normele, normativele, standardele stabilite initial si
evidentierea abaterilor;

 identificarea cauzelor care au generat abaterile;

 adoptarea masurilor de reglare, adica de efectuare a

corectiilor care se impun si de adaptare a organizatiei la
noile conditii ale mediului ambiant.