Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.

Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina de Cariologie si Odontoterapie
Restauratoare

LP 5. Uzuri dentare –
factori etiologici, diagnostic

An VI
2020
UZURILE DENTARE (UD)

 DEFINIȚII, CLASIFICARE
 FACTORI ETIOLOGICI IMPLICAȚI
 DIAGNOSTIC
 INDICI ȘI METODE DE EVALUARE
DEFINITII:

 Uzura dentară - rezultatul unui mecanism general de distrucție progresivă a smalțului

și a dentinei.
 Acest proces fie fiziologic, fie patologic, include o serie de moduri de distrucție
tisulară, printre care și abraziunea, eroziunea, abfracțIa, demasticațIa și leziuni
combinate.
 Conform autorilor Smith și Knight, uzura poate fi considerată o patologie din
momentul în care această pierdere de substanță compromite funcția dentară sau ar
putea să o compromită pe viitor, luând în considerare speranța de viață și rata de
degradare prin uzură.
 Terminologia imprecisă în ceea ce priveşte UD a contribuit la dificultăţile legate de
efectuarea unor studii de bună calitate cu privire la etiologia şi diagnosticul acestei
categorii de leziuni.
 DEFINITII:

 Expresia generică „leziuni cervicale necariogene” (non carious cervical lesions) este
recunoscută pe plan internațional.
 Totuși și ea este relativă, întrucât, pe lângă leziunile de abrazie, eroziune și atriție, există și
alte leziuni necariogene care pot afecta coroana dentară, precum fracturile sau
rezorbțiile externe radiculare de la nivel cervical, fluoroza dentara, etc…

Uzurile dentare, spre deosebire de carii, reprezintă pierderi ireversibile de smalţ,

dentină/cement prin procese chimice, mecanice, de coroziune, galvanice, etc., ce nu
implică activităţi bacteriene.

Spre deosebire de cariile dentare, uzurile apar pe sediile fără placă

bacteriană.
 DEFINITII:

 Definiţia şi diagnosticul UD constituie și astăzi subiectul a numeroase controverse

între cercetători şi clinicieni, ceea ce ar putea explica unele confuzii şi poate o
anumită lipsă de interes în privinţa acestei patologii.
 Alimentaţia din epocile anterioare era dură, cu particule grosiere, care necesita o
masticaţie viguroasă, astfel încât suprafețele dentare rezultate în urma uzurii erau în
continuare influenţate de componentele abrazive ale alimentelor.
 Dietei moderne pare să îi lipsească astfel de componente abrazive, dar poate
conţine acizi, cu efect demineralizant asupra smalţului şi acţiune de potenţare a
atriţiei şi abraziei.
 CLASIFICARE (dupa Grippo):

Grippo a propus o nouă clasificare a leziunilor dentare non-cariogene, împărţindu-le în patru

categorii (Grippo & col., 1991):

Atriţia - uzura substanţei dentare ca rezultat al contactului dentar în timpul activităţii

masticatorii normale sau parafuncţionale;
Abraziunea - uzura patologică a substanţei dentare prin procese de fricţiune biomecanice
(periaj dentar);
Eroziunea - pierderea de substanţă dentară cauzată de acţiunea unor factori chimici
intrinseci sau extrinseci (acid gastric, acizi din alimentaţie, mediu profesional etc);
Abfracţia - pierderea de substanţă patologică cauzată de forţe de încărcare biomecanice
(flexiune dentară produsă de încărcare asociată cu oboseala smalţului şi dentinei).
 DEFINITII (dupa Ganss):

Terminologie Definiţie şi etiologie

Abrazie Definiţie: uzura fizică rezultată din procese mecanice care implică substanţe sau obiecte străine.
Factorii etiologici implicaţi pot fi: procedurile de igienă orală (periaj dentar excesiv, efectul
pastelor de dinţi abrazive), obiceiuri (menţinere de obiecte în cavitatea orală), expunere profesională la
particule abrazive (cofetari, patiseri).
Morfologia defectelor poate fi difuză sau localizată în raport cu impactul predominant.
Defectele în formă de pană sunt considerate leziuni de abrazie.
Demasticaţia este o formă specială de abrazie rezultată în urma proceselor de masticaţie a
alimentelor.
Pierderea de ţesut dentar poate fi localizată la nivelul suprafeţelor ocluzale şi/sau incizale şi este
corelată direct cu gradul de abrazivitate al alimentelor consumate.

Atriţie Definiţie: uzura fizică a suprafeţelor dentare (incizale, ocluzale), rezultată ca urmare a
contactului cu dinţii antagonişti, fără interpunerea de substanţe străine).
Abfracţie Definiţie: uzura fizică rezultată ca urmare a stressului la tracţiune sau a stressului de forfecare în
aria joncţiunii smalţ-cement, care are ca efect provocarea de microfracturi la nivelul smalţului şi
dentinei (uzură datorată “oboselii dentare”).
Eroziune Definiţie: uzura chimică rezultată ca urmare a interacţiunii dintre acizi extrinseci sau intrinseci
sau cu substanţe cu proprietăţi de chelare şi suprafeţele dentare pe care nu este prezentă placa
bacteriană cariogenă.
Caracteristicile clinice ale eroziunii dentare sunt pierderea structurii de suprafaţă, aspectul topit
al smalţului, prezenţa de concavităţi la nivelul joncţiunii smalţ-cement.

Tabel I.1. Terminologia, definiţia, etiologia diverselor tipuri

de uzură dentară fizică şi chimică (Ganss & col., 2006)
DEFINITII:

Au fost propuşi şi alţi termeni care descriu uzura dentară la

nivel cervical:

 Biodental engineering factors - care definesc efectul piezoelectric la

nivel cervical
 Stress corrosion - degradarea fizico-chimică multifactorială în zona
JSC.
 Dental compression syndrome - sindromul de compresiune dentară
reprezintă deformarea dentară în legătură cu malocluzia, obiceiuri
parafuncţionale şi tulburări ale ATM.
 DEFINITII:

Prin COROZIUNE se înţeleg procesele de degradare

şi deteriorare ale metalelor sub acţiunea agenţilor
chimici din mediu.
Cauza acestor modificări nedorite ale metalelor sunt
reacţiile chimice şi în special electrochimice, care pornesc
de la suprafaţa metalului respectiv.
Cele mai frecvente în stomatologie sunt coroziunea
galvanică şi creviculară în cazul restaurărilor din amalgam.

Biocoroziunea este acţiunea chimică, biochimică şi/sau

electrochimică care influenţează la nivel molecular
proprietăţile esenţiale dintr-un ţesut viu.
Adăugarea prefixului „bio” la cuvântul coroziune – implicând
acţiunea asupra ţesuturilor vii, inclusiv asupra dinţilor, o
diferenţiază de coroziunea metalică.
Astfel, agenţii care provoacă degradarea ţesuturilor dure
dentare s-ar denumi „biocorozivi”.
DEFINITII:

ATRIȚIA DENTARĂ

 Atriția reprezintă un proces mecanic ce presupune exclusiv

contacte dento-dentare: deglutiție, masticație.
 Atriția se manifestă prin apariția uzurii pe suprafețele ocluzale
și incizale.
 Pe de altă parte, atriția este cauza transformării punctelor de
contact proximale în suprafețe de contact.
 Atriția este poate deveni un fenoment patologic în situații de
suprasolicitări ocluzale sau de bruxism.
DEFINITII:

ABRAZIUNEA DENTARĂ
 Abraziunea reprezintă un proces de natură mecanică și este asociat cu
metodele de igienizare orală traumatizante.
 Derivă din termenul latin abrasium: a răzui, a rade.
 Aceasta ține în special de utilizarea neadecvată a unei periuțe de dinți, în
combinație cu o pastă de dinți abrazivă.
 Utilizarea exagerată a firului interdentar sau a scobitorilor ar putea cauza în
egală măsură abrazia dentară. Aceasta ar mai putea rezulta în urma viciului de
a menține obiecte între dinți. Se referă, în particular, la fumătorii de pipă,
tapițeri, cizmari, ş.a., dar această listă nu este exhaustivă.
 Se întâlnesc și în situațiile în care, din punct de vedere profesional, persoanele
sunt expuse unui mediu poluat cu particule abrazive.
 Un caz particular de abrazie este „demasticația”. Acesta constituie un proces
de uzură rezultat exclusiv în urma masticației alimentelor, prin urmare fiziologic,
dar există câteva cazuri în care un consum exagerat de alimente dure, precum
nuca de betel, poate provoca abraziunea patologică.
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

 Termenul clinic de abraziune dentară incizo-ocluzale reprezintă uzura dentară

patologică prin procese mecanice anormale provocată de introducerea repetată de
obiecte şi substanţe străine în gură, şi care iau contact cu dinţii.
 Deoarece observaţia clinică a arătat o relaţie directă între abraziunea pe feţele
netede şi /sau cervicale şi igiena orală exagerată şi/sau incorectă, aceasta din
urmă a fost incriminată ca fiind principalul factor etiologic pentru UD (Kimura
Y:2000)

(Kimura Y:2000)
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Sunt mai frecvente plecând de la canin spre primul molar, în general premolarii fiind
cei mai afectaţi probabil prin contactul cel mai prelungit şi puternic cu periuţa.
Posibile defecte osoase anatomice ale versantului alveolar asociate cu localizarea
lor mai frecvent vestibulară îi fac mai susceptibili la recesiunea gingivală.
Dinţii maxilari sunt cei mai afectaţi.
Din punct de vedere morfologic, leziunile au fost descrise ca având formă de pană,
de farfurie, neregulate, evazate sau concave.
-Brandy L.M. (1996): la SEM le-a clasificat în 2 grupuri :
-angulare şi profunde
-rotunde şi superficiale
-Bevenins W.B.(1999): la SEM şi microendoscopie a identificat :
-formă de farfurie
-formă de pană
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Tipurile obişnuite includ :

 şanţuri cu planşeul plat,
 defecte care au formă de C pe secţiune cu planşee rotunde,
 defecte cu pereţii subminaţi, cu un perete plat cervical şi unul
ocluzal semicircular
 şanţuri tipice sub formă de V cu pereţii oblici care se intersectează
axial.
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Clasificarea după L.M.Demner, A.G.Molovanov.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în conditii optime de abraziune fiziologică
dentara are loc o pierdere de 0,034-0,042 mm.de țesut dentar pe an. Deasemenea
o abrazie localizată în smalț pînă la joncțiunea smalț dentină până la 50 ani şi mai
mult; cu păstrarea arcadelor dentare de până la 10 perechi de dinți
antagonişti,reprezintă un proces fiziologic. Astfel a fost propusă o clasificare a
abraziunei dentare:
I – abraziuunea marginii incizale a frontalilor şi a vîrfurilor cuspidiene ale PM şi M(până
la 25-30 ani).
II- o abraziune în limitele smalțului (până la 45-50 ani).
III- abraziune în limitele joncț. smalț-dentină şi parțial în dentină (50 de ani şi mai mult).
Clasificare după Brakko
Clasifică abrazia în patru categorii:
 Abraziunea marginilor incizale şi a cuspizilor;
 Abraziunea completă a cuspizilor până la 1/3 din înălțimea coroanei dentare cu
expunerea dentine;
 Abraziunea până la 2/3 din înălțimea coroanei dentare;
 Abraziunea severă ce merge până la treimea cervicală a coroanei.
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Clasificare (Muhamedjanov S.M.)

cervicala radiculara

Leziune combinata
= coronar si de colet (tip D)
coronara Corono-
cervicala
ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abrazia de natură mecanică

Abraziune cervicala unilaterala Abraziune cervicala generalizata
(periaj intempestiv) (periaj intempestiv, incongruenta
Alex Milosevic dento-alveolara)
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
Alex Milosevic
problem revisited
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abraziune cervicala generalizata (periaj Abraziune cervicala generalizata (periaj

intempestiv asociat cu boala parodontala intempestiv asociat cu eroziune
Alex Milosevic Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited problem revisited
 ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abraziune ocluzo-incizala generalizata

( mestecator de betel)
Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited
ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abraziune cervicala-chewing stick Abraziune incizala localizata prin

(Miswak) interpunere (semințe) – demasticație
Tooth surface loss: A review of literature
Abdulhadi Warreth a,*, Eyas Abuhijleh b, Mohammad Adel Almaghribi c,
Ghanim Mahwal c, Ali Ashawish Saudi Dental Journal (2020) 32, 53–60
ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abraziune incizala localizata

prin interpunere de obiecte
(electrician)
Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental Abraziune ocluzo-incizala generalizata
problem revisited ( mestecator de oase)
Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited
ABRAZIUNEA DENTARĂ

Abraziune ocluzo-incizala generalizata

Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited
EROZIUNEA DENTARA

 Eroziunea „Erosio dentium” este definită ca pierderea de substanţă produsă prin acţiune
chimică (acizi de origine non-bacteriană).
 Termenul de eroziune ar trebui înlocuit cu termenul de coroziune (Perez Cesar dos Reis &
col., 2012).
 Există surse de coroziune de origine endogenă, printre care bulimia sau boala de reflux
gastroesofagian. În aceste cazuri smalţul este subţire şi transparent mai ales la nivelul
suprafeţelor palatinale, la grupul dentar anterior şi la nivelul suprafeţelor ocluzale ale
grupului dentar posterior. În cazul expunerii dentinei apar arii învaginate la nivelul
suprafeţelor ocluzale.
 În cazul surselor de coroziune exogene aspectul clinic al eroziunilor dentare este similar,
însă localizarea urmează traseul surselor de coroziune exogene (Grippo & col., 2004).
 Orice aliment cu pH sub 5,5 poate deveni un agent coroziv extern, printre care pot fi
enumerate citricele, băuturile carbonatate, sucurile de fructe, bomboanele. Consumul
de băuturi carbonatate este extrem de întâlnit la nivelul adolescenţilor şi adulţilor tineri şi
poate acţiona sinergic, alături de alţi factori, în producerea de eroziuni dentare (Bartlett &
col., 2006).
EROZIUNEA DENTARA
-forme clinice

I. Eroziune iniţială: pierdere superficială a smalţului dentar:

 pierderea reliefului de suprafaţă (perikimata) cu aspect foarte
neted şi mătăsos
 „rotunjirea” marginilor incisivilor
 creşterea translucidităţii marginilor incisivilor
 smalţul poate aparea mat
 dentina nu este afectată
EROZIUNEA DENTARA
-forme clinice

II. Eroziune avansată

Vestibular:
 pierdere extinsă a smalţului (cu menţinerea marginii, bordurii
gingivale)
 apariţia zonelor de dentină expuse
Ocluzal:
 geode (concavităţi) ce înlocuiesc cuspizii
 modificarea reliefului ocluzal

Eroziuni dentare
Erosion—diagnosis and risk factors
A. Lussi & T. JaeggiClin Oral Invest (2008) 12 (Suppl 1):S5–S13
EROZIUNEA DENTARA
-forme clinice

III. Eroziune severă

 scurtarea dintilor, cu apariţia unor consecinţe estetice si functionale.
 riscul de deschidere a camerei pulpare
 restaurări debordante (proeminente) în zona posterioară
EROZIUNEA DENTARA

Consum de bauturi carbogazoase in exces asociat cu

reflux gastro-esofagian
Consum de fructe si sucuri acide (felii
de lamaie intre buze si dinti)

Consum de fructe si sucuri acide (limonada, portocale)

Diagnosis of Erosive Tooth Wear

C. Ganssa, A. Lussibin Lussi A (ed): Dental Erosion. Monogr Oral Sci. Basel, Karger, 2006, vol 20, pp32-43
EROZIUNEA DENTARA OCLUZALA

Eroziuni ocluzale (sucuri carbogazoase,

bauturi pentru sportivi)
Diagnosis of Erosive Tooth Wear
C. Ganssa, A. Lussibin Lussi A (ed): Dental Erosion. Monogr Oral Sci.
Basel, Karger, 2006, vol 20, pp32-43
EROZIUNEA DENTARA OCLUZALA

Eroziuni ocluzo-palatinale
(reflux gastro esofagian)
Diagnosis of Erosive Tooth Wear
C. Ganssa, A. Lussibin Lussi A (ed): Dental Erosion. Monogr Oral Sci.
Basel, Karger, 2006, vol 20, pp32-43
EROZIUNEA DENTARA

Eroziuni palatinale
(reflux gastro esofagian)
Diagnosis of Erosive Tooth
Wear
C. Ganssa, A. Lussibin Lussi A (ed): Dental Erosion. Monogr Oral
Sci. Basel, Karger, 2006, vol 20, pp32-43
EROZIUNEA DENTARA

Eroziuni palatinale
(bulimie)
Occupation and Sports
Adrian Lussi, Thomas JaeggiLussi A (ed): Dental Erosion.
Monogr Oral Sci. Basel, Karger, 2006, vol 20, p 106-111
EROZIUNEA DENTARA

Eroziuni ocluzale
Erosion—diagnosis and risk factors
A. Lussi & T. JaeggiClin Oral Invest (2008) 12 (Suppl 1):S5–S13
EROZIUNEA DENTARA

Eroziuni ocluzo-palatinale
(reflux gastro esofagian)
Restorative Therapy of Erosion
Thomas Jaeggi, Anne Grüninger, Adrian Lussi in Lussi A (ed): Dental
Erosion. Monogr Oral Sci. Basel, Karger, 2006, vol 20, pp 200-214
EROZIUNEA DENTARA – la copii

Dental Erosion in Children

Lussi & T. JaeggiClin Oral Invest
(2008) 12 (Suppl 1):S5–S13 in Lussi A
(ed): Dental Erosion.
Monogr Oral Sci. Basel, Karger, 2006,
vol 20, pp 140–151
EROZIUNEA DENTARA

În concluzie, la examenul clinic al dintilor putem observa urmatoarele

aspecte :
1. O deformare în suprafaţa şi conturul coroanei
2. O creştere a translucidităţii incizale
3. Margini incizale “ciupite”
4. Geode cuspidiene
5. Zone unde smalţul lipseşte
6. Expunerea pulpei dentare
7. Restaurări debordante
 ABFRACŢIA

Reprezintă o pierdere patologică de substanţă dentară determinată de forţe de

presiune biomecanice care provoacă flexiunea dintelui şi lezarea smalţului şi a
dentinei pe un sediu situat la distanţă de locul aplicării forţei iniţiale

Temenul a fost introdus de Grippo J.O. în 1985 şi provine de la termenii latini : ab-afară
şi fractio-distrucţie

 Abfracţia se întâlnește atunci când au loc încărcări excesive ciclice nonaxiale care
conduc la flexiune cuspidiană şi la concentrarea stressului în regiunea cervicală dentară,
fenomen care contribuie direct sau indirect la apariţia pierderilor de substanţă dentară.

Leziune cervical in ,,V” de tip abfracie Abfractie

Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental (El-Marakby et al, 2017)
problem revisited
 ABFRACŢIA

 Leziunea trebuie să fie localizată pe/sau lângă fulcrum, punct care în

momentul pierderii sprijinului osos migrează de la nivelul coletului spre
apical;
 regiunea cu concentraţia maximă a stresului de întindere este o zonă sub
formă de pană la fulcrum, care va produce o leziune sub formă de pană la
nivel cervical

Abfractie
(El-Marakby et al, 2017)
ABFRACŢIA

Abfractii (bruxizm)
(Ghiorghiu I-M et al, 2015)
 ETIOLOGIE- Abfracţia

Conceptul de “ freedom in centric” scade riscul de apariţie a acestor leziuni, pe când

bruxismul şi alte obiceiuri parafuncţionale cresc magnitudinea stress-urilor cervicale şi rata
de formare a lor.
Mai mult, faţetele de uzură, semn al unei ocluzii traumatogene au fost prezente în
majoritatea cazurilor iar în 99% din aceste mobilitatea dinţilor a fost absentă.
Smalţul şi dentina sunt mai puţin rezistente la întindere decât la compresiune.
Suprafaţa spre care se curbează dintele va suferi forţe de compresiune iar cealaltă
forţe de întindere. Aici, se rup legăturile chimice dintre cristalele de HA. Microspaţiile
formate pot fi invadate de molecule mici de apă ce vor împiedica refacerea legăturilor
distruse.
Smalţul şi dentina astfel şubrezite se pot ciupi şi pot fi distruse ulterior fie prin forţele
generate în masticaţie sau parafuncţii fie pot fi erodate sau abrazate prin agenţi chimici sau
mecanici
Mecanisme etiopatogenice implicate în
abfracțiile cervicale

Din punct de vedere anatomo-clinic Grippo a

împărţit abfracţiile în :
 Fisuri, striaţii, benzi orizontale la nivelul
smalţului,
 leziuni în formă de platou, localizate în
întregime la nivelul smalţului,
 leziuni în formă de semilună, localizate în
întregime la nivelul smalţului,
 invaginaţii la nivelul vârfului cuspizilor

(Michael et al.2009)
ETIOLOGIE- Abfracţia

Tipuri de pierderi de țesuturi dure dentare în abfracții (El-Marakby et al, 2017)

UZURILE DENTARE (UDNC)
combinate

Abraziune cervicala asociata cu Eroziune cervicala generalizata

eroziune asociata cu abrazie
Alex Milosevic
Prim Dent J. 2017;6(1):32-35 Abrasion: a common dental
problem revisited
www.decisionsindentistry.com
UZURILE DENTARE (UDNC)
combinate

Leziuni combinate (eroziune, abfractie, abrazie)

in alcoolism

West Indian Med J 2014; 63 (5): 499La Erosion Dental y las

Condiciones Medicas Un Resumen de Su Etiologia,
Diagnostico y Tratamiento
A Paryag, R Rafeek
UZURILE DENTARE (UDNC)
combinate
UZURILE DENTARE de tip
traumatic
UZURILE DENTARE (UDNC)
combinate

Diagnostic diferential intre

abfractie, atritie, si fractura

(El-Marakby et al, 2017)

ETIOLOGIE:

 Frecvent, etiologia implică minimum două mecanisme, cum ar fi

eroziunea si/sau accelerarea evoluţiei leziunilor corozive prin abrazie
datorată periajului dentar intempestiv .
 Pot apare UD prin implicarea mecanismelor corozive, abraziei şi prin
efectul stressului, rezultat din bruxism sau interferenţe ocluzale, fiind
considerate leziuni de natură corozivă-abrazivă-abfracţie.
 Aceste mecanisme variate pot avea loc fie sinergic, secvenţial sau
alternativ.
 Interacţiunea dintre factorii chimici, biologici şi comportamentali poate
explica de ce unele persoane sunt mai predispuse la apariţia unui număr
mai mare de leziuni dentare cervicale non-cariogene comparativ cu alte
persoane.
 Cunoaşterea factorilor etiologici şi a interacţiunilor dintre posibilii factori
etiologici stau la baza adoptării unui plan de tratament adecvat.
 ETIOLOGIE:

Uzura dentară este o afecţiune contemporană,

« silenţioasă » şi multifactorială, fiind influenţată semnificativ de obiceiuri personale,
preferinţe alimentare şi stilul de viaţă.

Mecanisme etiopatogenice implicate in UD (Grippo et al, 2012)

ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori extrinseci
A. Factorii de mediu
B. Factorii alimentari
C. Medicamentele
D. Stilul de viaţă

Factori intrinseci
A. Tulburari gastro-intestinale superioare
B. Bolile metabolice şi endocrine
C. Medicaţie
D. Alcoolismul cronic
E. Stress-ul : varsaturi pishogene
F. Tulburări de nutriţie
G. Ruminaţia
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori extrinseci
A. Factorii de mediu

- fabrici de baterii (acid sulfuric), fabrici de vopsele, fabrici de

galvanizare:acid clorhidric, fabrici de ingraşăminte: acid sulfuric, etc.
- Inotătorii profesionişti
- tipografii
- laboranţii
- degustătorii profesionişti de vin.
B. Factorii alimentari
 Eroziunea dentară este rezultatul expunerii la lichide nesaturate faţă de HA cât şi
faţă de FA (pH≤4)
Eroziunea în urma acţiunii acizilor

Expunerea la
substanţe acide
Acizi din alimentaţie

Eroziunea în urma acţiunii acizilor Abrazia dentară

Pierdere ireversibilă a ţesutului dentar
dur din cauza substanţelor acide
(nu a bacteriilor)
+ + Pierdere ireversibilă a ţesutului dentar
în urma periajului şi a folosirii pastelor
de dinţi abrazive

Eroziunea dentară scade rezistenţa suprafaţei dentare,

aceasta devenind mai sensibilă la abrazie1

Hipersensibilitate dentinară2 Recesiune gingivală2 Îngălbenirea dintelui Pierderea formei

din cauza expunerii dentinei2 dintelui3

1
Bartlett, DW. Int Dent J. 2005: 278
2 Dababneh RH, Khouri AT and Addy M. B Dent J 1999;187:606-611
3
Bartlett, DW. Int Dent J. 2005: 277
 FRUCTE VALORI pH FRUCTE VALORI pH
Mere Lămâie/suc
Caise Portocale/suc
Struguri Ananas/suc
Piersici Afine
Pere Cireşe
Prune Căpşuni
Grapefruit Zmeură
BĂUTURI VALORI pH BĂUTURI VALORI pH
Cidru Grapefruit/suc
Cafea 7 Up
Ceai(negru) Pepsi
Bere Coke
Vinuri Bere nefiltrată
Ghimbir Fresh de portocale
CONDIMENTE VALORI pH CONDIMENTE VALORI pH
Maioneze Sos de merişoare
Oţet Varză murată
Sos picant Mirodenii
Muştar Ketchup
Sosuri de salată Smântână
ALTELE….. VALORI pH ALTELE…. VALORI…..pH
Iaurt Tomate
Murături Legume/fermentate
Rubarbă Gem de fructe/jeleu
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori extrinseci
C. Medicamentele
• Potenţialul eroziv al preparatelor medicamentoase tonice ce conţin fier este în legătură cu
aciditatea, dar şi cu frecvenţa, durata şi metoda de administrare.
• Indivizii ce suferă de aclorhidrie sunt trataţi cu acid clorhidric per os, dar problemele au fost
rezolvate prin administrarea unor preparate incapsulate.
• Vitamina C: Giunta S.(1988) a raportat o eroziune severă la o femeie de 35 de ani care mesteca 3
tb/zi de vitamina C.
• Aspirina: O,Sullivan E.A.(1998): un lot de 42 de copii cu poliartrită reumatoidă care au primit doze
masive de aspirină zilnic pentru o perioadă lungă de timp. El a observat leziuni erozive în special pe
feţele ocluzale la copii ce mestecau preparatele şi foarte puţine la cei care le înghiţeau.
• Din această grupă mai fac parte şi unii acizi utilizaţi pentru a dizolva calculii renali mici.
• Utilizarea frecventă a inhalantelor antiastmatice ce conţin steroizi sau a medicamentelor
efervescente pot contribui la eroziune
• Produsele de igienă orală au un pH cuprins între 3.4 şi 8.3. Cele ca conţineau EDTA prin acţiunea
Ca-chelatoare au provocat leziuni erozive.
• Sunt dubii în ce priveşte înlocuitorii de salivă care au un pH acid ca şi stimulentele salivare care
conţin acizi citric sau maleic.
În concluzie, orice medicaţie sau produs de igienă orală care are un pH scăzut şi vine frecvent
sau are un contact susţinut cu dentiţia are şi un potenţial crescut de a provoca eroziune !!!!
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori extrinseci
A. Stilul de viaţă

 Obiceiuri (stiluri) neobişnuite de a mânca , a bea sau a înghiţi prin care creşte timpul de
contact cu dinţii sunt factori care cresc riscul de eroziune.
 Obiceiul de clătire este foarte dăunător: menţinerea băuturilor carbonatate în gură şi
barbotarea printre dinţi dă naştere şi unui efect de ultrasunete prin bulele formate care se
adaugă efectului eroziv al acidului.
 Consumul acestora înainte de culcare sau chiar noaptea este alt factor de risc major.

 Dieta lactovegetariană s-a asociat cu o prevalenţă crescută a eroziunilor

 CURA DE SLABIRE

PRACTICILE DE IGIENĂ DENTARĂ EXAGERATE

 periajul imediat după orice provocare acidă poate accelera pierderea de structură
dentară
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori intrinseci
A. TULBURARI GASTRO-INTESTINALE SUPERIOARE

1. Vomismentele: reprezintă expulzia forţată a conţinutului gastric prin cavitatea orală

fiind întâlnită în multe afecţiuni organice şi psihosomatice.
2. Regurgitaţia: se deosebeşte de vomă prin lipsa contracţiilor abdominale
diafragmatice şi cantitatea relativ mică de material ejectat.
3. Boala de reflux gastro-esofagian(BRGE) este în legătură cu incompetenţa
sfincterului gastro-esofagian, cu o presiune gastrică crescută sau cu un volum
gastric crescut.
4. Ruminarea: o formă particulară de regurgitaţie este în care conţinutul gastric este
regurgitat, remestecat şi reânghiţit.

B. Bolile metabolice şi endocrine

• Diabetul cetoacidozic, uremia, hipo- şi hiperparatiroidism şi insuficienţă adrenergică,
insuficienţă renală cronică
• Starea de greaţă matinală urmată sau nu de vărsături în perioada de graviditate

C. Medicaţie
• medicamente implicate sunt cele care provoacă hiposalivaţie având în vedere implicarea
RFSn în etiologia eroziunii (anticolinergice, antihistaminice, sedative, hipnotice)
• Medicamentele au un efect direct amintit, dar şi unul indirect prin aceea că unele pot induce
vărsături.
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori intrinseci
A. Alcoolismul cronic
Aportul acut de alcool provoacă refluxul gastric cu inflamaţia stomacului şi a
esofagului, urmate de esofagite şi gastrite cronice cu un RGE persistent. Acest reflux
asimptomatic şi vărsăturile matinale sunt cauza eroziunilor întâlnite la mulţi alcoolici.

B. Stress-ul : varsaturi pishogene

 de obicei cronică şi episodică,
 apare tipic imediat după ce masa a început sau după ce s-a terminat
 poate fi stăpânită voluntar,
 de obicei apare în absenţa greţurilor,
 actul de a vărsa este adesea autoprovocat,
 este rar asociată cu eructaţiile,
 pierderea în greutate nu este semnificativă,
 pacientul este mai puţin afectat decât familia,
 nu este în legătură cu tipul de personalitate.
ETIOLOGIE- Uzura dentară erozivă

Factori intrinseci
A. Tulburări de nutriţie
În funcţie de faptul dacă pacientul reuşeşte să piardă în greutate doar prin înfometare sau prin
vărsături autoprovocate şi/sau abuzul de laxative, diuretice şi emetirale deosebim anorexia nervosa
restrictivă şi bulimică.
ANOREXIA = Numele derivă din termenul grec orexis ce înseamnă o pierdere nervoasă de apetit:
se instalează o pierdere marcată în greutate prin auto-înfometare şi distorsiunea imaginii corpului.

B. Ruminaţia
Termenul derivă din cel latin „ruminare” sau „merycism”: a rumega ceea ce înseamnă la om
regurgitarea alimentelor din stomac înapoi în gură unde ulterior vor fi remestecate şi apoi reînghiţite.
Acest fenomen începe de obicei la 15-30 de minute după masă, durează de la 30 de minute până la
1 oră, cu 15-20 de regurgitaţii în intervalul respectiv.
La copii este o tulburare obişnuită care se dezvoltă tipic între 3 şi 6 luni crezându-se că este o boală
psihosomatică provocată de o proastă relaţie între mamă şi copil.
Ea poate fi continuarea celei din copilărie sau să fie indusă de stress.
 DIAGNOSTIC UD:

 În condiţiile în care pentru o lungă perioadă de timp uzura dentară a

suscitat un interes redus din partea practicienilor sau a instituţiilor care
se ocupau de sănătatea publică, diagnosticul UD erozive sau abrazive
era extrem de rar pus în stadiile incipiente ale acestora.

METODE ȘI MIJLOACE DE INVESTIGAȚIE ȘI DIAGNOSTIC

În practica cotidiană nu există şi nu se utilizează niciun dispozitiv de diagnostic

specific detecţiei eroziunilor, abraziilor, abfracţiilor dentare, astfel că ASPECTUL
CLINIC este cea mai importantă caracteristică care poate fi utilizată în diagnosticarea
în stadii incipiente.

Lussi A. Erosive toothwear: a multifactorial condition of growing concern and increasing knowledge.
In: Lussi A, ed. Dental Erosion: From Diagnosis to Therapy. Basel, Switzerland: Karger; 2006:1-8.
Whitford GM. Monographs in Oral Science; vol. 20.
 Parametrii clinico-biologici UD:

I. ÎN STADIILE INCIPIENTE, modificările dentare prezintă doar un interes de

natură estetică

 Leziunea manifestă este activă şi care apare pe micrografii ca o suprafaţă

poroasă asemănătoare cu un fagure de miere. Depresiunile reprezintă
capătul prismelor care s-au dizolvat sub nivelul matricei interprismatice.
 Leziunea latentă reprezintă stadiul inactiv unde prismele sunt mult mai puţin
evidente.

II. ÎN STADIILE AVANSATE poate determina diverse complicaţii:

 hipersensibilitate pulpară, durere la periaj, masticaţie, asociate cu un aspect

inestetic, determinat de pierderea de ţesut odontal.
Pe termen lung apar tulburări ale ATM (articulaţiei temporo-mandibulare),
compensaţii dento-alveolare şi abfracţiile sau coroziunile de stress, care
sunt în strânsă legătură cu zonele de suprasolicitare ocluzală sau malocluzie
unde forţele masticatorii se transmit la fulcrum-ul dinţilor de la nivel cervical.
Eroziunea dentară – Diagnostic clinic

Criteriu Nomenclatura Etiologia Semne clinice

Sursa de acid Extrinsecă Dietă, medicaţie, bazine de înot, industrială Clasele I-III, predominant vestibular şi
ocluzal

  Intrinsecă Tulburări alimentare, gastrointestinale sarcină, Clasele I-III, predominant perimolysis

alcoolism

  Idiopatică necunoscută Clasele I-III

Severitatea clinică Clasa I Toţi factorii Numai în smalţ

  Clasa a II-a Toţi factorii  1/3 în dentină

  Clasa a III-a Toţi factorii  1/3 în dentină

Activitatea patogenică Manifestă Toţi factorii Progresează activ, margini de smalţ

subţiri, pierderea luciului

  Latentă Toţi factorii Inactivă, margini de smalţ groase, luciu

Localizarea Perimolysis/perimylolisi intrinsecă Predomină pe feţele ocluzale şi

s palatinale la arcada superioară, pe
feţele ocluzale şi vestibulare la arcada
inferioară
Indici de evaluare a UD

Astfel, Lussi A. (1996) propune următorii indici pentru evaluarea

uzurii dentare erozive la copii, adolescenţi şi adulţi (Lussi & col.,
1996):

Procese erozive la nivelul suprafaţelor vestibulare:

Indice 0 - nu există eroziune; suprafaţă cu aspect neted, lucios ;

Indice 1 - pierdere de smalţ; concavitate la nivelul smalţului, cu
smalţ cervical intact; margini neregulate; nu este implicată
dentina;
Indice 2- implicare dentinară pe mai puţin de jumătate din
suprafaţa dentară;
Indice 3 - implicare dentinară pe mai mult de jumătate din
suprafaţa dentară.
Indici de evaluare a UD

Procese erozive la nivelul suprafeţelor ocluzale şi linguale:

Indice 0 - nu există eroziune, suprafaţă cu aspect neted, lucios;

Indice 1- eroziune incipientă, cuspizi şi margini ale restaurărilor
peste nivelul suprafeţelor dintelui adiacent, concavităţi la nivelul
suprafeţelor ocluzale; pierdere de smalţ, dentina nu este
implicată ;
Indice 2- eroziuni severe, semne mai pronunţate comparativ cu
indicele 1; dentina este implicată.
Indicele BEWE (Basic Erosive Wear
Examination)

Un alt indice, din ce în ce mai des utilizat în cuantificarea uzurii erozive, denumit și indicele
BEWE (Basic Erosive Wear Examination), a fost descris pentru prima dată în 2007 în cadrul
workshopului „Current erosion indices-flawed or valid?” ca alternativă la vechiul sistem de
clasificare bazat pe indici Smith & Knight.

Sistemul BEWE permite sugestii de management terapeutic prin analiza scorului cumulativ
rezultat din scorurile acordate fiecărui sextant (Ganns & col., 2014).
Utilizarea acestui sistem facilitează consensul în rândul comunităţii ştiinţifice şi în ceea ce
priveşte deciziile de management preventiv şi terapeutic al eroziunilor dentare.

BEWE permite monitorizarea distrucției dentare cauzate de acizi într-un timp relativ scurt, fiind un
instrument fiabil și accesibil.

Pentru efectuarea calculului, se examinează toți dinții din cavitatea orală, cu excepția
molarilor 3, pe fiecare față, notând toate leziunile erozive prezente.
Fiecărei leziuni i se acordă câte un scor, de la 1 la 3, în funcție de severitate.Se
notează valoarea cea mai mare de pe fiecare sextant.
Se însumează și se obține valoarea finală
Indicele BEWE (Basic Erosive Wear
Examination)

SCOR BEWE DESCRIERE

0 Nu există pierdere de substanţă dentară
1 Afectare redusă a stratului superficial de smalţ
2 Defect distinct, pierdere de ţesut dur <50% din aria suprafeţei
(frecvent implicare dentinară)
3 Defect distinct, pierdere de ţesut dur >50% din aria suprafeţei
(frecvent implicare dentinară)
Criterii pentru clasificarea uzurii erosive-indicele BEWE (Basic
ErosiveWearExamination).
*La scorurile 2 și 3 dentina este deseori expusă

Calcularea scorului BEWE

Scorul cel mai Scorul cel mai Scorul cel mai  
mare Sextant 1 mare Sextant 2 mare Sextant 3
(1.7-1.4) (1.3-2.3) (2.4-2.7)
 
Scorul cel mai Scorul cel mai mare Scorul cel mai mare Suma scor
mare Sextant 4 Sextant 5 (3.3-4.3) Sextant 6 (4.4-4.7)
(3.7-3.4)  
 Indicele BEWE (Basic Erosive Wear
Examination)

Suprafeţele vestibulare şi orale sunt examinate în aceleaşi condiţii

pentru fiecare pacient, iar dinţii au fost clasificaţi în raport cu 6 sextanţi (S1-
S6)
Pentru fiecare sextant a fost luată în considerare eroziunea dentară cu cel
mai mare indice BEWE. A fost calculat un scor final pentru fiecare pacient,
din însumarea scorurilor fiecărui sextant.

Distribuţia sextanţilor

Nr.sextant Grup dentar Denumire sextant

S1 17-14 maxilar posterior drept
S2 13-23 maxilar anterior
S3 24-27 maxilar posterior stâng
S4 37-34 mandibular posterior stâng
S5 33-43 mandibular anterior
S6 44-47 mandibular posterior drept