JOHN MAYNARD

KEYNES
NUME: COZAR ANDREI SEBASTIAN
SPECIALIZARE: ECTS
INTRODUCERE

• John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (n. 5iunie 1883, Cambridge — d. 21 aprilie 1946) a

fost economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major atât asupra
teoriei politice și economice moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod
special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi
măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori
ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morți”
este încă citată.
EDUCAȚIA

• Keynes a beneficiat de o educație aleasă la institute de elită cum ar fi Eton unde a studiat matematica,
clasicii și istoria și la King's College din Cambridge unde a studiat matematica, însă fiind interesat de
politică a studiat domeniul economiei, avându-i ca profesori pe Arthur Cecil Pigou și pe Alfred Marshall.
• Keynes a acceptat un post de lector în economie, la Cambridge, post fondat personal de Alfred Marshall,
poziție din care a început să își formeze o reputație proprie. Curând a fost desemnat pentru un post la
"Royal Commission on Indian Currency and Finance" unde și-a arătat considerabilul său talent în
aplicarea teoriei economice problemelor practice. Experiența sa a fost cerută în timpul Primului Război
Mondial. El era un sfătuitor al cancelarului Ministerului de Finanțe. Printre responsabilitățile sale erau
desemnarea tipurilor de credite existente între Marea Britanie si aliații săi continentali. Supus
încercărilor, "stăpânirea de sine și calmul său au devenit legendare", în cuvintele lui Robert Lekachman,
ca atunci când a reușit să pună împreuna -cu dificultate- o mică rezervă de pesete Spaniole și le-a
vândut pe toate pentru a sparge piața: a reușit, iar pesetele au devenit mai rare și mai scumpe.
OPERA ȘI PREOCUPĂRILE LUI KEYNES

• Keynes a fost conducător de discuții la reforma sistemului monetar mondial în Bretton Woods (1944), nu a
putut însă să se opună poziției americanului Harry Dexter White. Printre altele – în memoria lui Silvio
Gesells – el a adus în discuție o monedă de circulație internațională pe nume Bancor.
• În mod special, numele său este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa economică, respectiv cu
recomandarea sa vehementă ca statul să se implice în evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien.
Conform lui Keynes, statul trebuie să întrebuințeze măsuri politico-fiscale și monetare, pentru a slăbi efectele
provocate de recesiuni si boom-uri. În timpuri grele economia trebuie sprijinită printr-o politică fiscală
expansivă, pentru ca șomajul sa fie redus. În timpuri de prosperitate trebuie reduse deficitele acumulate, prin
economisiri crescute (surplus saving). Fluctuațiile economiei ar putea fi astfel ameliorate.
• Ideile sale au pus fundamentul keynesianismului de astăzi și au fost dezvoltate în decursul timpului de
economiști ai școlii keynesiene, deși în prezent, pentru explicarea efectelor pe termen lung, ele sunt judecate
cu scepticism de aderenții neo-liberalismului.
• De fapt, mesajul operelor sale este acela că ideile microeconomice pot fi complet false în context
macroeconomic. Din punct de vedere al conținutului, Keynes are o încredere specială în puterea de
conducere a conjuncturii interne.
• Din punct de vedere academic, keynesianismul este o compoziție formată din neoclasic și înțelegere
keynesiană. Pentru el economia de piață este ținută în frâu doar prin politica economică statală. Keynes
a diagnosticat incompetența fundamentală a economiei de piață de a garanta societății o dezvoltare
stabilă.
• Deoarece Keynes recomanda intervenționismul, în 1930 a simpatizat cu fascismul italian, afirmând că
intervenționismul statului fascist, asemănat unui paznic de noapte, ar oferi cele mai bune condiții
pentru implementarea ideilor sale.
• În teoria sa despre multiplicator a luat ideile fiziocrației lui François Quesnay.