STATUL

principala instituție a sistemului politic;

prin intermediul lui se realizează elementele esențiale
ale organizării și conducerii societății;
 originea termenului: - limba latină status – stare de
repaos;
-romanii foloseau pt denumirea statului termenii: civitas
(cetate, stat), civic/civica, iar mai târziu termenul res-
publica (lucru public);
-grecii utilizau cuvintele polis sau politea.
Statul în Antichitate:
-considerat a fi de origine divină;
-în Republica lui Platon, statul este reprezentat din caste
în care era inclusă toată populația, mai puțin sclavii:
a. conducătorii sau filosofii (regii-filosofi);
b. gardienii – apărătorii statului;
c. meșteșugari sau agricultori (cei ce muncesc).
Statul în Iluminism:

Montesquieu – statul e o instituție centrală, bazată pe

legi, structurată pe trei elemente ale puterii:
legislativă, executivă, judecătorească.

J.J. Rousseau – statul e o putere contractuală, legitimată

printr-un contract social.
Geneza statului
Există 7 teorii cu privire la originea statului:
1. Teoria teocratică (Theos - Dumnezeu): statul este
de origine divină, respectul și supunerea față de el
este o îndatorire religioasă;
2. Teoria patriarhală (pater - tată): statul a luat
naștere direct din familie, puterea monarhului derivă
direct din puterea familiei;
3. Teoria contractuală: statul a apărut pe baza unei
înțelegeri dintre cetățeni și stat/putere, ca o
necesitate naturală;
4. Teoria violenței: statul a apărut ca urmare a stărilor
conflictuale dintre triburi; tribul câștigător, conduce.
Lupta de clasă este o variantă marxistă a teoriei violenței.
5. Teoria organicistă: transpune situația din natură în
societate,statul ar reprezenta anumite celule specializate
în asigurarea funcționalității organismului (reprezentat
de societate).
6. Teoria psihologistă: existența statului este explicată
prin factori psihologici – în societate întâlnim două
tipuri de oameni: cei înzestrați să conducă și cei conduși.
7. Teoria juridică: raportul dintre oameni și stat nu poate
exista decât pe baza unor reglementări juridice.
Formarea statului
Este un proces determinat de trei factori:
1. evoluția triburilor, uniunile tribale – prin creșterea numerică
și tendința de a deveni sedentare (de a sta locului);
2. diviziunea muncii – legată de apariția agriculturii, apare
necesitatea de a organiza comunitatea pe baza unor structuri
politice;
3. diferențierea socială – ca rezultat a apariției plus-produsului,
care presupune o armonizare a intereselor privind producția,
circulația și distribuirea produselor. Cei ce produceau în plus
își însușeau produsele și astfel a apărul proprietatea privată,
prizonierii fiind transformați în sclavi.
Tipuri de stat
Un conducător: monarhie/absolutism (formă de
guvernământ în care puterea supremă în stat aparține
monarhului - rege, împărat, țar, șah, emir etc. - și se
transmite de obicei ereditar), tiranie (formă de
guvernare despotică, obținută prin uzurpare)
Puțini conducători: aristocrație/timocrație, oligarhie (forme de
guvernare în care puterea e deținută de cei mai bogați cetățeni, de
un grup restrâns de oameni)
Mai mulți conducători: republică (formă de guvernământ în care
organele supreme ale puterii sunt alese pentru o perioadă scurtă
de timp, determinată), democrație/demagogie (formă de organizare
și conducere politică în care puterea este exercitată de către popor)
Tipuri de stat:
În funcție de scopul urmărit:
-nu ține cont de voința cetățenilor, nu urmărește binele
acestora: stat dictatorial, absolutist, tiranie, oligarhie;
-urmărește binele comun: republică, democrație, monarhie,
aristocrație;
* Statul democratic este expresia voinței cetățenilor,
materializată prin consimțământul dat (prin vot). Democrația
nu este cea mai bună formă de organizare statală, în
Antichitate (Aristotel), fiind considerată o formă deviantă,
deoarece, cei mulți, aflându-se la putere nu s-ar concentra
asupra binelui comun, ci s-ar irosi în dispute sterile.
Forma de stat
 Este dată de trei elemente:
a. forma de guvernământ
b. structura statului
c. regimul politic.

a. Forma de guvernământ: se constituie ca raport între organele de

stat în procesul de constituire și exercitare a puterii.
Exemple: monarhia constituțională, republici parlamentare,
republici prezidențiale
Un stat democratic se poate organiza mai bine prin republică, unde
toate organele sunt alese, față de monarhie, unde conducătorul
nu este ales.
b. Structura statului: constă în raportul dintre organele centrale și
cele locale ale statului.
Tipuri de state: unitare, federative (un stat federativ este format
prin uniune federală, caracterizată de guvernământ regional).
c. Regimul politic: elementul hotărâtor al formei de stat, exprimă
un raport între organele de stat și cetățeni.
Regimurile pot fi:
-democratice – organele de stat se constituie prin consultarea
cetățenilor;
-dictatoriale – organele de stat se constituie fără consultarea
cetățenilor.
 FUNCȚIILE STATULUI
1. LEGISLATIVĂ: adoptă legislația statului, inclusiv constituția;
2. ORGANIZATORICĂ: transpune în practică legile și deciziile
adoptate;
3. JUDECĂTOREASCĂ: supraveghează aplicarea corectă a legilor;
4. ECONOMICĂ: organizează în întreprinderile sale publice și asigură
cadrul legal al activității economice în întreprinderile private;
5. SOCIALĂ: cuprinde sistemele de protecție socială, asigurările de
sănătate;
6. ADMINISTRATIVĂ: administrează întreaga țară;
7. DE APĂRARE A ORDINII SOCIALE: prevenirea infracțiunilor;
8. ECOLOGICĂ: protecția mediului;
9. DE APĂRARE A ȚĂRII: în cazul încălcării suveranității;
10. DE COLABORARE CU ALTE STATE: apărarea păcii.