STATUL

Student: Tamas Oana Larisa

Specializare: Jurnalism

Anul I

 principala instituție a sistemului politic;

 prin intermediul lui se realizează elementele esențiale ale organizării și conducerii

societății;

 originea termenului: - limba latină status – stare de repaos;

-romanii foloseau pt denumirea statului termenii: civitas (cetate, stat), civic/civica, iar mai
târziu termenul res-publica (lucru public);

-grecii utilizau cuvintele polis sau politea.

Statul în Antichitate:

-considerat a fi de origine divină;

-în Republica lui Platon, statul este reprezentat din caste în care era inclusă toată populația,
mai puțin sclavii:

a. conducătorii sau filosofii (regii-filosofi);

b. gardienii – apărătorii statului;

c. meșteșugari sau agricultori (cei ce muncesc).

d. Statul în Iluminism:

e. Montesquieu – statul e o instituție centrală, bazată pe legi, structurată pe trei

elemente ale puterii: legislativă, executivă, judecătorească.

f. J.J. Rousseau – statul e o putere contractuală, legitimată printr-un contract social.

Geneza statului

Există 7 teorii cu privire la originea statului:

1. Teoria teocratică (Theos - Dumnezeu): statul este de origine divină, respectul și

supunerea față de el este o îndatorire religioasă;

2. Teoria patriarhală (pater - tată): statul a luat naștere direct din familie, puterea
monarhului derivă direct din puterea familiei;
 3. Teoria contractuală: statul a apărut pe baza unei înțelegeri dintre cetățeni și
stat/putere, ca o necesitate naturală;

4. 4. Teoria violenței: statul a apărut ca urmare a stărilor conflictuale dintre triburi;

tribul câștigător, conduce. Lupta de clasă este o variantă marxistă a teoriei violenței.

5. 5. Teoria organicistă: transpune situația din natură în societate,statul ar reprezenta

anumite celule specializate în asigurarea funcționalității organismului (reprezentat de
societate).

6. 6. Teoria psihologistă: existența statului este explicată prin factori psihologici – în

societate întâlnim două tipuri de oameni: cei înzestrați să conducă și cei conduși.

7. 7. Teoria juridică: raportul dintre oameni și stat nu poate exista decât pe baza unor
reglementări juridice.

Formarea statului

 Este un proces determinat de trei factori:

1. evoluția triburilor, uniunile tribale – prin creșterea numerică și tendința de a deveni

sedentare (de a sta locului);

2. diviziunea muncii – legată de apariția agriculturii, apare necesitatea de a organiza

comunitatea pe baza unor structuri politice;

3. diferențierea socială – ca rezultat a apariției plus-produsului, care presupune o

armonizare a intereselor privind producția, circulația și distribuirea produselor. Cei ce
produceau în plus își însușeau produsele și astfel a apărul proprietatea privată,
prizonierii fiind transformați în sclavi.

Tipuri de stat

Un conducător: monarhie/absolutism (formă de guvernământ în care puterea supremă în

stat aparține monarhului - rege, împărat, țar, șah, emir etc. - și se transmite de obicei
ereditar), tiranie (formă de guvernare despotică, obținută prin uzurpare)

Puțini conducători: aristocrație/timocrație, oligarhie (forme de guvernare în care puterea e

deținută de cei mai bogați cetățeni, de un grup restrâns de oameni)

Mai mulți conducători: republică (formă de guvernământ în care organele supreme ale
puterii sunt alese pentru o perioadă scurtă de timp, determinată), democrație/demagogie
(formă de organizare și conducere politică în care puterea este exercitată de către popor)

Tipuri de stat:

 În funcție de scopul urmărit:

-nu ține cont de voința cetățenilor, nu urmărește binele acestora: stat dictatorial, absolutist,
tiranie, oligarhie;

-urmărește binele comun: republică, democrație, monarhie, aristocrație;

* Statul democratic este expresia voinței cetățenilor, materializată prin consimțământul dat
(prin vot). Democrația nu este cea mai bună formă de organizare statală, în Antichitate
(Aristotel), fiind considerată o formă deviantă, deoarece, cei mulți, aflându-se la putere nu s-
ar concentra asupra binelui comun, ci s-ar irosi în dispute sterile.

Forma de stat

 Este dată de trei elemente:

a. forma de guvernământ

b. structura statului

c. regimul politic.

a. Forma de guvernământ: se constituie ca raport între organele de stat în procesul de

constituire și exercitare a puterii.

Exemple: monarhia constituțională, republici parlamentare, republici prezidențiale

Un stat democratic se poate organiza mai bine prin republică, unde toate organele sunt
alese, față de monarhie, unde conducătorul nu este ales.

b. Structura statului: constă în raportul dintre organele centrale și cele locale ale statului.

Tipuri de state: unitare, federative (un stat federativ este format prin uniune federală,
caracterizată de guvernământ regional).

c. Regimul politic: elementul hotărâtor al formei de stat, exprimă un raport între organele
de stat și cetățeni.

Regimurile pot fi:

-democratice – organele de stat se constituie prin consultarea cetățenilor;

-dictatoriale – organele de stat se constituie fără consultarea cetățenilor.

FUNCȚIILE STATULUI

1. LEGISLATIVĂ: adoptă legislația statului, inclusiv constituția;

2. ORGANIZATORICĂ: transpune în practică legile și deciziile adoptate;

3. JUDECĂTOREASCĂ: supraveghează aplicarea corectă a legilor;

4. ECONOMICĂ: organizează în întreprinderile sale publice și asigură cadrul legal al
activității economice în întreprinderile private;

5. SOCIALĂ: cuprinde sistemele de protecție socială, asigurările de sănătate;

6. ADMINISTRATIVĂ: administrează întreaga țară;

7. DE APĂRARE A ORDINII SOCIALE: prevenirea infracțiunilor;

8. ECOLOGICĂ: protecția mediului;

9. DE APĂRARE A ȚĂRII: în cazul încălcării suveranității;

10. DE COLABORARE CU ALTE STATE: apărarea păcii.