Asediul Plevnei

Asediul Plevnei a fost una dintre principalele

bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878.
După ce armata rusă a traversat Dunărea la 
Sviștov, ea a început să avanseze spre centrul
Bulgariei de astăzi, cu scopul de a trece 
Munții Balcani spre Constantinopol, evitând
cetățile turcești fortificate de pe malul 
Mării Negre. Armata otomană condusă de 
Osman Pașa, întoarsă din Serbia după un conflict
cu acea țară, a fost masată în orașul fortificat 
Plevna, oraș întărit și înconjurat de numeroase
redute, aflat la o importantă intersecție de
drumuri.
•După două asalturi nereușite, în care
pierduse efective prețioase, comandantul
trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele
duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin 
telegrama din 19 iulie[1]) ajutorul aliatului
său român Carol I. Carol a trecut și el
Dunărea cu o armată românească și a fost
pus la comanda trupelor ruso-române. El a
decis să nu mai facă niciun asalt, ci să
asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare
cu alimente și muniții. Armata ruso-română
a reușit la începutul asediului să cucerească
mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând
pe termen lung doar reduta Grivița.
•Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiași an când
Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din
urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez
 și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. Generalul turc, Osman Pașa, atunci
cand a capitulat și s-a declarat prizonier în timpul Războiului de Independență, a predat
sabia generalului român Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la
Plevna. Aceasta se afla la Muzeul Regiunii Porților de Fier, dar a fost furată în anul 1992.
•În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au atacat în forță pasul Șipka, reușind să
învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre Constantinopol.