Instituţia şefului statului

în România
1919-2014
Constituţia Constituţia
din 1923 din 1938

1914-1927 1927-1930 1930-1940 1940-1947

Constituţia
din 1923 Puterea executivă era
încredinţată Regelui

Regele o exercita cu Regele avea privilegiul Răspunderea aparţinea

sprijinul miniştrilor săi, irevocabilităţii, al miniştrilor săi, care
pe care îi numea şi îi inviolabilităţii, al contrasemnau actele
revoca.  neresponsabilităţii. sale.

Regele avea iniţiativă legislativă

sancţiona şi promulga legile, putând opune, Regele avea dreptul

fără motivare, refuzul de a aproba de a bate monedă
proiectele votate de Adunările naţionale conform unei legi
speciale.
 Constituţia
din 1923 Regele era şeful
armatei române

conferea gradele
militare în conferea
conformitate cu decoraţiile române
legea

alte prerogative
caracteristice ale
Regelui 

dreptul de a ierta emiterea de

dreptul de
numirea în funcţii sau a micşora regulamente
amnistie în
publice, pedepsele în necesare pentru
materie politică,
materii criminale, executarea legilor.
Constituţia
din 1938
Regele = Capul Statului

Regele are puterea executivă – prin

Guvernul său

Regele are puterea legislativă – orin

Reprezentanţa Naţională
Hotărârile judecătoreşti se
pronunţă în virtutea legii şi sunt
executate în numele Regelui
Persoana Regelui este inviolabilă.
Miniştrii Lui sunt răspunzători

Regele numeşte şi revoacă pe

Miniştrii Săi

Actele de Stat ale Regelui vor fi

contrasemnate de un Ministru
 Regimul Decret regal privind investirea generalului Ion
1940-1944 Antonescu cu puteri depline pentru conducerea
statului român (6 septembrie 1940)

Art. II. Regele exercită următoarele prerogative

regale:

El este capul oştirii; Art. III. Toate

celelalte puteri
ale statului se
El are dreptul de a bate monedă; exercită de
preşedintele
Consiliului de
El conferă decoraţiunile române; Miniştri.

El primeşte şi acreditează ambasadorii şi miniştri

plenipotenţiari;

El numeşte pe primul-ministru, însărcinat cu

depline puteri;

El are dreptul de amnistie şi graţiere.

Constituţia Republica Constituţia
Populară
din 1948 Romînă din 1952

Preşedinte al Prezidiului
Marii Adunări Naţionale
(1947-1961)
Constantin Petru Ion Gheorghe
PARHON GROZA MAURER

1947-1952 1952-1958 1958-1961

 Prezidiul
Marii Adunări
Naţionale

Legea nr. 365/1947 -

atribuţiile şefului de în constituţiile din
stat au fost 1948 şi 1952 - organ
încredinţate prezidiului suprem al puterii de
Republicii, care devine stat
şef de stat colegial.
 Consiliul de
Stat

Legea nr.1 din 25

martie 1961 - a
înlocuit Prezidiul
Marii Adunări
Naţionale

prerogative importante
ale puterii executive şi
independent de Marea atribuţii mult mai largi ale puterii legislative,
Adunare Naţională decât fostul Prezidiu în dauna guvernului şi
a Marii Adunări
Naţionale
Constituţia Constituţia
din 1952 din 1965

Preşedinte al Consiliului de Stat

(1961-1974)

Gheorghe Nicolae
GHEORGHIU-DEJ Chivu STOICA CEAUŞESCU

1961-1965 1965-1967 1967-1974

 Preşedinte al Republicii Socialiste România

Legea nr.1 din 28 martie 1974

indeplinită
cumula o mulţime de atributii transferate de la
de o
Marea Adunare Naţională şi de la Consiliul de
singură Stat, care îi dădea cea mai mare putere de stat
persoană

prezidarea
Consiliului de numirea şi
Stat şi a revocarea - la reprezentarea
şedintelor propunerea statului român
Consiliului de primului în relaţiile
Miniştri atunci ministru - în internaţionale
când era funcţii publice
necesar
 Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale

Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională
Aprobă
Primeşte înfierea
scrisorile unor minori,
Acordă
Reprezintă de Aproba cetăţeni
Numeşte şi cetăţenia
ţara în acreditare stabilirea străini, de
recheamă română,
relaţiile şi de domiciliulu către
pe aprobă Acordă
internaţion rechemare i în cetăţeni
ambasadori renunţarea dreptul de
ale; încheie ale România români,
i României la cetăţenie azil; precum şi
tratate reprezenta pentru
în şi din şi retrage înfierea
internaţion nţilor cetăţeni ai
străinătate; cetăţenia unor minori,
ale; diplomatici altor state;
română; cetăţeni
ai altor
state; români, de
către străini.
Constituţia atribuţii privind legiferarea;
din 2003
atribuţii privind organizarea şi
funcţionarea puterilor publice;

atribuţii privind alegerea, formarea,

avizarea formării, numirea sau
revocarea unor autorităţi publice;
Preşedintele
României
atribuţii în domeniul apărării ţării şi
asigurării ordinii publice;

atribuţii în domeniul politicii externe;

alte atribuţii: decoraţii, titluri de

onoare, graţieri