DINAMICA GRUPULUI

MIC
Curs 2
Cercetările sistematice asupra
grupului
 Chantal Leclerc (1999) spunea că grupul este “un câmp psihosocial dinamic, constituit
dintr-un ansamblu reperabil(vizibil) de persoane, a căror unitate rezultă dintr-o
comunitate de tip colectiv și din interdependența stilurilor individuale. Aceste persoane,
legate voluntar sau nu, sunt conștiente unele de altele, interacționează și se
interinfluențează direct.”
 -Elton Mayo –se remarcă prin ideea importanței climatului(atmosferei)de grup ca mod de
a obține sentimentul de apartenență;
 -Kurt Lewin- impune conceptul de cercetare-acțiune; noțiunea de climat social (autocratic,
democratic și laisser-faire); Conducerea lui Laissez-faire, cunoscută și sub denumirea de
conducere delegată, este un tip de stil de conducere în care liderii sunt mânați și permit
membrilor grupului să ia decizii. Cercetătorii au descoperit că acesta este, în general,
stilul de conducere care duce la cea mai mică productivitate în rândul membrilor grupului.

ca sistem de interacțiune a
 propune termenul de dinamica grupurilor

membrilor săi într-un câmp social;

 -J. L. Moreno- radiografiază relațiile socio-afective din interiorul grupului
(simpatie/antipatie, spontane) și constată că grupul se constituie din rețele socio-afective;
 -C. Rogers- vorbește de grup= mijloc de dezvoltare;(nu putem trai fara grup, , relații de
susținere, îți lași viața în mâna lor)..
Kurt Lewin (1890-1947)
 Termenul de „dinamica a grupului” a fost introdus de către Kurt Lewin în 1947
printr-o lucrare care a consacrat o nouă abordare a fenomenelor sociale și
anume abordarea din perspectiva „situațiilor de grup”.
 dinamica grupurilor lui Kurt Lewin reprezintă o analiză a modului în care
procesele de grup influențează comportamentele membrilor grupului și nu
o analiza a grupului ca atare.
 Contribuția majoră la lui Kurt Lewin a fost în dezvoltarea comunicării în
interiorul grupului și dinamica grupului ca și componente principale ale
comunicării manageriale;
 Cercetarea lui Lewin pe grupuri constituite artificial, a demonstrat încă din 1939
superioritatea stilului de conducere democratic față de stilul autoritar sau chiar
a celui de tip laisser-faire;
 Grupul este prezentat ca un fel de antidot al fenomenului social de
«masificare».(Germania lui Hitler);
 O influență impresionantă o are Lewin și în ceea ce privește modelul
identificării sociale care pleacă de la premiza că atracția socială, mai
degrabă decât atracția interpersonală, îl determină pe individ să se apropie de
grup cu atât mai mult cu cât grupul respectiv prezintă atribute ce aparțin
prototipului categoriilor cu care acesta se identifică.
 «grupul constituie un tot unitar, în interiorul căruia o
schimbare a stării unuia din elementele sale constitutive, fie
că este vorba de membrii grupului, de statutul lor, de rolul
social sau de normele stabilite poate influența starea tuturor
celorlalte elemente care constituie grupul» (Kurt, Lewin,
Psychologie dynamique. Les relations sociales, Paris, PUF, p.19).
Lewin:
 Se poate realiza o schimbare numită model secvenţial de
schimbare a comportamentului în interiorul grupului urmând
trei pași: destructurarea-schimbarea- restructurarea grupului.
 Destructurarea (dezghețarea)= cea în care membrii organizaţiei
sunt supuşi procesului de conştientizare a nevoii de schimbare
şi în cadrul căreia sunt prezentate consecinţele neimplicării în
procesul de schimbare.
 Schimbarea= etapa în care se introduc modificările preconizate
şi stabilite în planurile de acţiune. (ce anume am identificat
punem în practică).
 Restructurarea (reînghețarea)= etapa de instituţionalizare, de
formalizare a schimbărilor introduse.
 Acest model reprezintă un cadru general pentru înțelegerea
schimbării organizaționale întrucât cele trei etape ale modelului
presupun în realitate mult mai multe acțiuni necesare
implementării schimbărilor.
 Chantal Leclerc vorbește despre trei dimensiuni specifice
grupului: relațională, instrumentală și contextuală;
 Dimensiunea relaţională: presupune gestionarea obiectivelor
și modul în care se imbină acestea cu așteptările și
disponibilitățile membrilor, conducând la dezvoltarea unor
relații sociale pe placul membrilor grupului;
 Dimensiunea instrumentală: presupune coordonarea
membrilor grupului către un scop comun și organizarea
comunicării pentru o fluiditate crescută a informațiilor;
 Dimensiunea contextuală: prezintă grupul într-un cadru
socio-istoric dat; sunt importante condițiile materiale, juridice,
economice, culturale, instituționale, politice în care grupul
evoluează;
Bibliografie:
 Neculau Adrian, Dinamica grupului și a echipei, Iași, 2007.
 Dinamica grupurilor (coord. Pierre de Visscher, Adrian
Neculau), Iași, 2001