Sistematic este un program v-am zis de 12 ore, turele se schimbă de la 7 la 7 seara sau

de la 7 seara la 7 dimineața, prima oară când ajungem la lucru trebuie să ne preluăm

pacienții, să facem schimb de tură, să preluăm tot pachetul de informații de la colegi, să
verificăm pacienții și apoi începe, ne împărțim, suntem o echipă și atunci ne împărțim, o
parte dintre colegi se ocupă de partea de nursing, adică de îngrijirea pacienților
împreună cu infirmiera, fiind pacienți total dependenți de noi trebuie mobilizați, spălați,
pansați foarte mulți dintre ei și se mai face gimnastică împreună cu
fiziokinetoterapeutul, sunt pacienți care de multe ori nu pot să-și miște nici mâinile nici
picioarele, adică vin într-o stare din aceasta destul de gravă iar o parte a echipei face
tratamentele propriu-zise, medical și sunt ore stabilite, în principiu se fac niște calupuri
de tratamente cum spunem noi, se recoltează analize, probe, se duc pacienții la
investigație, avem și pe secție aparatură pentru EKG pentru radiografie toracică sau știu,
se montează diverse dispozitive cum ar fi cateterele venoase centrale, sau știu pentru
asta trebuie să asistăm medicul și așa mai departe, consulturi de specialitate se fac și
apoi mai sunt investigații în care trebuie să se deplaseze pacientul și atunci un pacient
care este intubat sau are tot felul de tratamente puse ,are suport vasul presor cu
adrenalină ca să nu aibă tensiuni pentru că altfel tensiunile lor s-ar prăbuși și atunci
trebuie să fim foarte atenți când îl mobilizăm ca să îl transportăm la diferite invstigații
pe care nu le avem în secția de terapie cum suunt CT-urile, RMN-urile, aici trebuie să
deplasăm pacientul sau transferurile de pe secție. Acestea sunt așa cu emoții ca să zic în
privința stării pacientului pentru că sunt pacienți care sunt fragili din punctul acesta de
vedere al stării hemo-dinamice și atunci e destul de greu transportul, greu dar nu pentru
noi , pentru pacient în sine fiindcă sunt schimbări care apar și destul de greu de suportat,
cât de mică ar fi schimbarea pentru noi e acceptabilă, pentru ei e mai greu. Și apoi noi
ne scriem condicele cum spunem noi la farmacie, facem cererea de medicamente ,după
aceea medicul ne face fișa de tratament pentru toată ziua, e adevărat că asta se mai
modifică în funcție de schimbările pacientului care ajung pentru a alimenta pacientul,
atribuțiile noastre cele infirmiere, aici pe secție nu este ca pe celelalte secții determinat
clar dacă asistentul sau infirmierul, tot ce facem facem în echipă fiindcă uneori sunt
destul de mulți pacienți, unii sunt mai greu de gestionat, alții sunt foarte ușor indiferent
de ce probleme au ,chiar acum avem o pacientă care suferă foarte mult dar nu ne spune
și atunci noi de fiecare dată trebuie s-o întrebăm: Vă doare? Vă supără? Vă întoarcem?
Ea: nu, ca să nu ne supere pe noi, nu știu de ce sunt unii pacienți care sunt chiar umili și
e trist pentru că au nevoie de îngrijiri foarte ample și nu cer, de jenă, de rușine, nu știu
de ce, sunt în schimb alți pacienți care au o stare mai bună dar sunt agitați, le e frică,
trebuie constant să stăm lângă ei, tot timpul au nevoie de ceva numai ca să fim lângă ei,
deși de multe ori nu au nevoie ,dar ne cer ajutorul numai ca să fim lângă ei de teamă,
alții vor doar să fie lăsați în pace. Chiar îmi plac, nu se pune problema să nu-mi placă.
Mergem la muncă ca să muncim nu ca să stăm.Da, îmi plac pentru că provoacă
satisfacție pacientului și acest lucru contează foarte mult.Și văd că starea acestuia de
multe ori se ameliorează datorită faptului că îi acordăm îngrijirile acestea și atunci da
 îmi plac, nu există ceva ce să nu-mi placă, te obișnuiești cu toate chiar dacă la început
știu eu multora dintre colegi li s-a făcut greață când au văzut, fiindcă sunt pacienți care
vin într-o stare deplorabilă, stau acasă v-am zis până în ultimul moment, nu are cine să-i
îngrijeaască, este fenomenul acesta în care foarte mulți tineri pleacă și părinții rămân
singuri acasă și nu se pot auto-îngriji și atunci apar la spital în ultimul moment. Am avut
o mămică spre exemplu care a stat până în ultimul moment , fiindcă copilul era bolnav
acasă și trebuia să îngrijească copilașul , avea Covid și a stat să-și îngrijească copilașul
bolnav de Covid acasă și a uitat de ea efectiv și a venit la spital într-o stare destul de
gravă ea , copilul era mai bine și ea nu mai era aceasta bine și era tânără , chiar foarte
tânără și am întrebat-o de ce a stat atât de mult acasă : Cu cine era să las copilul?
Gândiți-vă că este o situație foarte delicată și a fost cu o afectare pulmonară mare, foarte
mare , chiar ne rugam la Dumnezeu să reușim să o scoatem gândindu-ne că și ea are la
rândul ei acasă un copilaș care depinde de ea, și a reușit, s-a recuperat, probabil tot cu
gândul la copil fiindcă tot timpul îi spuneam: Aveți un copil, trebuie să luptați, terbuie
să fiți.Am lucrat mult și la psihicul acesteia ce-i drept și era epuizată oricum când a
venit , era într-o stare destul de gravă. Contează foarte mult și să vezi departe de ceea ce
se întâmplă în momentul respectiv. Sincer, eu sunt angajată pe o perioadă determinată în
momentul de față în sensul că sunt în locul unui coleg care este în concediu de creștere a
copilului așa că nu-mi oferă o garanție că voi rămâne aici după aceea, în funcție de cum
va fi dinamica echipei, probabil când se va termina perioada aceasta determinată va
trebui să dau un nou examen dacă se vor mai scoate posturi dar nu-mi fac griji în sensul
că și dacă nu voi rămâne aici să am posibilitatea să lucrez pe o secție de terapie
intensivă pentru mine a fost un lucru foarte bun și chiar dacă nu voi rămâne aici am
rămas cu foarte multe lucruri, cu foarte multe lecții învățate, ce-i drept că întodeauna
este loc de mai bine după cum ziceam, dar o să mă ajute în viitor adică faptul că lucrez
pe secție de terapie intensivă poate să mă ajute chiar dacă nu voi rămâne aici să îmi
găsesc un alt job căruia să îi fac față. Este o exeperiență care vine la pachet, nu este o
experiență foarte lungă dar este importantă. Sunt colegi pe care îi am care vin din județe
în care nu sunt posturi chiar nu sunt, nu sunt spitale , nu sunt nici măcar private , nici de
stat deci nu neapărat că nu sunt de stat sau nu sunt private , nu sunt efectiv, sunt foarte
puține și atunci vin să lucreze și pur și simplu se mută, schimbă domiciliul ca să aibă un
job și dacă privim din punctul lor de vedere nu-i neapărat ceva stabil, adică dacă și-ar fi
dorit să locuiască acolo unde au crescut este foarte greu.Sunt secții care spre exemplu în
perioada aceasta cum a fost pandemia n-au mai activat spre exemplu și atunci a fost așa
peste tot . A fost o migrare de personal medical nu neapărat pentru că și-au dorit ci
pentru că au fost nevoiți, dar toată lumea a răspuns: prezent cel puțin m-am uitat unde
eu lucrez, nimeni nu a spus că:nu vreau să merg pe o altă secție, toată lumea a raspuns
prezent și și-au făcut treaba cât de bine au putut ei în condițiile date. Condițiile sunt
destul de bune în sensul că avem echipamente, materiale necesare, nu se pune problema.
Este de muncă și fizic și psihic, este o muncă solicitantă, faptul că stai într-un costum de
plastic și într-un combinezon câteva ore bune și apoi ești leoarcă nu este cea mai
 frumoasă priveliște, dar și că ne expunem la niște riscuri, ce-i drept există riscul de a te
înțepa, există riscul de a fi lovit de pacienți care sunt agitați, am avut pacienți care au
fost așa, există riscul să ridici un pacient, să-l întorci și după acceea să nu mai poți tu să
te apleci sau să te ridici, să rămâi blocat cu spatele există efort fizic ce-i drept și
câteodată suntem suficienți pe tură, câteodată alții se ocupă nu știu să facă altceva și nu-
ți pot oferi ajutor în momentul respectiv și trebuie să te descurci cu ce poți, dar materiale
sanitare și așa chiar nu pot să zic, acest lucru mi-a plăcut foarte mult la secția aceasta
faptul că are tot ce-i trebuie în principiu, adică sunt paturi destul de moderne care te
ajută să mobilizezi pacientul, sunt saltele anti-escare, sunt tot felul de dispozitive din
acestea care chiar apar și în spitalele mari, în Europa, nu numai la noi și atunci
beneficiem de niște lucruri. Căteodată mai trebuie să mai faci și sacrificii, chiar mă
gândeam câte odată că la un moment dat am cam lipsit din viața copilului meu . Da ,
câteodată trebuie să sacrifici niște lucruri, dar cred că în orice job la un moment dat
trebuie să faci niște mici sacrificii, nu știu, nu-mi imaginez un job în care să nu poți
spune : Nu trebuie să sacrific nimic niciodată, dar încercăm cât putem de mult să
compensăm sau să comunicăm cu familia și să spunem de ce nu s-a putut având în
vedere că noi nu lucrăm de luni până vineri, de dimineața până după amiaza, lucrăm în
schimburi indiferent dacă sunt sărbători sau nu, am avut chiar de Revelion, am fost la
serviciu acum 2 ani, anul acesta am fost pe data de 1, deci clar Revelionul la noi a fost
până la ora 23 și jumatate, 00:00 și după aceea a trebuit să mă odihnesc pentru a merge a
doua zi la muncă, dar avem și satisfacții din lucrul acesta, adică prin rotație avem
concedii de sărbători, adică nu am fost de Crăciun și de Anul nou: nu nimic, de Paști
probabil că vom primi concediu, ne înțelegem între noi ca să fie bine, să cădem cu toții ,
să ne bucurăm și de familie.Da, sunt niște sacrificii care se fac dar noi ne alegem
profesiunea aceasta în sensul că dacă nu putem să facem nu este nicio problemă, nu mai
e cum era pe vremea lui Ceaușescu: unde erai repartizat acolo trebuie să rămâi, dacă ai
urmat o școală sau un curs asta trebuie să faci toată viața, nu, poți să îți alegi ce să faci
în viață, atâta timp cât ești sănătos, cât ai capacitate de învățare, cât ai la dispoziție
resursele necesare există acum tot felul de facultăți, de cursuri și se pot face și online
unele dintre ele, nu ești obligat să rămâi acolo, adică noi ne alegem lucrul acesta.
Acestea vin la pachet cu plusuri și cu minusuri, important e să ne placă ce facem și să
fie mai multe plusuri decât minusuri, clar. Am avut colegi care au ajuns la un moment
dat aproape de epuizare pentru că mai aveau și alte joburi, mai aveau probleme și acasă
și erau foarte dedicați, dar avem noroc că echipa a sesizat lucrul acesta, șefii au sesizat
lucrul acesta, și atunci au zis: ok ai nevoie de o pauză, ia-ți un time out și când ești
pregătit te întorci la muncă, dar în principiu știm cum să ne gestionăm lucrurile acestea,
fiindcă le observăm și între noi deja ne cunoaștem destul de bine și ne spunem: ești
obosit astăzi, ești ok, ai nevoie de ceva și faptul că colegii cumva îți oferă un umăr când
ai nevoie sau o mână de ajutor te ajută să mergi mai departe când îți este greu și familia
mea este foarte înțelegătoare, contează foarte mult să fi sprijinit în ceea ce faci.
 Nu știu dacă , nu, cred că mi-aș dori să-l gestionez mai bine, sincer, acum fiecare își
dorește un job în care să aibă două concedii pe an de șase luni dacă se poate, dar practic
jobul contribuie la ceea ce suntem noi de multe ori dacă facem ceea ce ne place și dacă
nu ar fi așa poate că nu aș mai fi așa cum sunt acum și atunci nu, cred că mi-aș dori să
gestionez mai bine timpul pe care îl am, asta da, clar. În cadrul acestei secții beneficiem
de cea mai multă autonomie comparativ cu celelalte secții sincer. Nu cred că suntem
îngrădiți,nu nu , adică fiecare știe ce are de făcut , sunt lucruri peste care nu putem trece
și așa este și normal deci nu consider că ni se îngrădește vreun drept sau nu, chiar nu. În
echipa aceasta în care acționez eu acum, echipa cu care colaborez nu se pune problema
de mai multă autonomie și și noi și învățăm la școală pe parcursul școlarizării că sunt
tehnici pe care putem noi să le întreprindem ca asistenți autonomi și sunt tehnici pe care
le facem doar delegat de către medic, deci noi cunoaștem lucrurile acestea dinainte să
începem să lucrăm ca asistenți medicali din școală și atunci noi cam știm până unde ne
este limita și până unde putem, adică suntem siguri pe niște lucruri și nu luăm decizii de
capul nostru decât atunci când știm că ține de noi când nu adică nu ar fi etic sau
deontologic să avem un alt tip de autonomie, sunt reglementate prin lege, sunt tehnici pe
care noi putem să le facem fără indicația medicului și sunt tehnici pe care trebuie să le
facem doar la indicația medicului, nu se pune problema în sensul acesta.(B.C.).

Cum o descriu, o descriu ca fiind o muncă frumoasă , o muncă grea dar în același timp
așa cum am spus nobilă dar destul de grea, destul de grea în sensul că în momentul în
care noi plecăm acasă luăm cu noi și pacientul cumva în gând, toată medicația pe care o
administrăm , sunt pacienți pe care îi predăm de fapt medicului de gardă în stare bună, în
stare ameliorată, în stare moderată, comunicăm de acasă cu medicul care rămâne de
gardă, ne îngrijorăm ,de multe ori eu știu cum este v-am spus pentru că am lucrat și în
alte părți, în momentul în care acolo plecam acasă totul rămânea la serviciu însă aici nu
este așa pentru că trebuie să purtăm de grijă pacientului, pentru că noi răspundem desigur
dacă se întâmplă ceva cu pacientul și atunci mai dăm un telefon, încercăm să ne asigurăm
că îi sunt recoltate analizele pe care le-am dorit,consultul pe care l-am lăsat scris în fișă
pentru următoarele ore , cam așa este meseria aceasta. Păi în primul rând mă simt
stresată, de ce nu, stresată. Am observat și la medicii cu o experiență mare și medicii care
sunt aproape de pensie la fel, sunt cazuri în care aceștia sunt foarte stresați deși au
acumulat o experiență și au avut atâtea cazuri în situația aceea dar fiecare pacient este
diferit și așa cum spunea un medic foarte bătrân, profesorul Niculescu:Noi lucrăm cu
materialul clientului, cu materialul pacientului da, cam așa s-ar descrie. Este o părere
foarte bună, pentru că în momentul în care eu am am susținut acest examen și m-am
declarat la finalul zilei în care am aflat că am reușit, că am luat acest examen practic: sunt
angajată, sunt medic specialist, am o siguranță, dacă rămâneam medic rezident ,dacă nu
reușeam să-mi găsesc adică să lucrez ca și medic specialist atunci după cei cinci ani de
zile în care îmi făceam un alt rezidențiat mă aflam în aceeași situație fără loc de muncă
cumva și trebuia din nou să aleg probabil un alt rezidențiat dar aici pot să lucrez până la
pensie. Pot spune că sunt condiții foarte bune, am biroul meu , am saloanele care mi s-au
acordat în momentul în care m-am angajat, condiții, căldură, mâncare servită în
momentul în care sunt de gardă: dimineața, prânz și seara, am condițiile necesare unui
medic pentru a-și defășura practic activitatea, așa consider. Da, programul de muncă este
ok, este ca la orice alt spital dar eu încerc să mă echilibrez, încă mă mențin în echilibru,
dar încă nu am devenit mămică și atunci îmi este mult mai ușor dar am colege care au
copii și este mult mai greu, efectuarea gărzilor este uneori problematică dar singurul lucru
cu care m-aș putea aglomera ar fi legat de gărzi în sensul dacă aș dori să fac un număr
mai mare de gărzi dar cumva încerc să mă echilibrez. Dacă am autonomie la locul de
muncă, da, autonomia la locul de muncă și capacitatea de a lua anumite decizii în mare
parte noi o avem. Aceasta este legată de modul în care eu doresc să colaborez cu pacienții
și vizavii de ceilalți colegi, de tratamentul pe care doresc să-l aplic în tratarea pacienților
mei și a investigaților pe care doresc practic să le efectuez. Sigur că acestea sunt oarecum
limitate, până la urmă cred că majoritatea deciziilor sunt luate și sunt legate de
Managementul spitalului practic, cam aceasta ar fi părerea mea.(B.R.).

Este o muncă foarte plăcută, este o muncă de multe ori care necesită atât efort fizic cât și
psihic, este o muncă ce îți oferă oportunitatea să fi creativ, nu lucrezi după anumite tipare
iar acest lucru îți oferă mari satisfacții. Din acest punct de vedere pot să-ți spun că sunt
mulțumită, pentru că am reușit să mă titularizez în învățământ și am totuși acel sentiment
de stabilitate și de siguranță. Pot să spun că sunt foarte bune condițiile de muncă, , nu aș
putea să mă plâng de acest lucru. Îmi iau o pauză de două, trei minute și reușesc să trec
peste aceste momente. De multe ori nu există un echilibru ,așa cum am spus dedic destul
de mult timp care ar trebui să fie alocat familiei, îl dedic profesiei, pentru crearea de fișe
pentru copiii pentru materiale didactice și tot felul de și pentru studiu individual deci nu
există întodeauna un echilibru.(M.V.).

Munca unui profesor presupune ca prin intermediul procesului didactic, ceea ce aduce la
olaolaltă mai multe strategii pentru a duce la bun sfârșit dezvoltarea intelectuală a
copiilor. Ca profesori noi urmărim să punem în practică anumite obiective stabilite ce vor
conduce spre final la dezvoltarea capacităților individuale, capacități ce îi vor ajuta să le
pună în practică mai târziu.Consider că profesorii sunt aceia care formează noile generații
ale societății.Într-adevăr presupune un pic de efort și un pic de studiu și acasă pentru a
proiecta lecția și pentru a gândi toate metodele care se pliază, fiindcă fiecare clasă are
specificul ei, nu toate clasele sunt la fel, fiecare copil are un anumit nivel și trebuie ca
înainte să gândești acea lecție și să proiectezi planul pe care dorești să-l aplici în ziua
următoare sau chiar în ziua respectivă pentru a atinge ceea ce ți-ai propus, obiectivele pe
care ți le propui adică să transmiți informația și acea informație pe care tu dorești să o
transmiți mai departe să ajungă la aceștia dar și să rămână întipărită acolo.Atunci când îi
evaluez pe parcursul orelor, pe parcursul lecțiilor sau prin evalure scrisă, da , rezultatele
sau efortul pe care eu îl depun poate fi observat în rezultatele lor. Da , sunt mulțumită
atunci când văd că ei au rezultate foarte bune la învățătură. În această meserie locul de
muncă este unul stabil , adică odată ce intri în acest domeniu, pe parcurs poți susține
examene, să te titularizezi și astfel să rămâi în această instituție sau în cadrul acestei
instituții până la pensionare sau atât timp cât fiecare dorește. Da, este un loc de muncă
stabil pot să spun. Bun, și chiar dacă spunem că se mai aude că se desfințează o școală, că
nu mai sunt elevi, automat profesorii din școala respectivă sunt detașați spre alte școli,
deci nu râmân pe dinafară cum se întâmplă în cadrul altor locuri de muncă sau la alte job-
uri când se desfășoară un anumit departament sau o anumită firmă, oamenii sunt dați
afară sau râmân fără locuri de muncă, nu, aici odată ce ești titular indiferent de ce s-ar
întâmpla cu școala respectivă profesorii sunt preluați și sunt detașați spre alte școli. Au un
loc de muncă stabil, n-o să râmână niciodată pe dinafară, fără loc de muncă. Condițiile de
muncă sunt unele foarte bune, mai ales că în școli trebuie să fie curățenie permanentă,
pentru că știm cu toții copiii petrec atâtea ore clar și curățenia și condițiile trebuie să fie la
cele mai înalte standarde și da se investesște în școli, încercăm prin proiecte europene să
dispunem de foarte multe calculatoare și dispozitive pentru a le ușura învățătura copiiilor
și da acestea există automat în fiecare școală, consider că trebuie să fie condiții bune.
Condițiile de muncă sunt bune, chiar foarte bune, nu pot spune că suportăm condiții de
frig cum ar fi să lucrezi eu știu într-un alt domeniu, da, condițiile sunt bune.Automat ca la
orice loc de muncă sau în orice profesie, câteodată, în anumite zile intervine și stresul. În
pauzele acelea pe care noi le avem de 10 minute, de 20 de minute, ieșim afară, mai bem o
cafea, mai respirăm o gură de aer curat, mai discutăm, eu consider că în acest domeniu,
cel puțin eu una am întâlnit doamne profesoare și persoane care m-au înfrumat și care
chiar dacă am avut un nivel de stres mai ridicat am cerut ajutor sau am cerut un sfat și mi
s-a oferit și astfel am trecut mai repede peste perioada aceea mai dificilă. Programul meu
de muncă nu pot să zic că este unul nici cel mai lejer dar nici unul foarte foarte încărcat
adică din punctul meu de vedere eu îmi pot împărți atât viața profesională și viața
personală care este după programul meu de lucru.(F.M.).

Sincer la început venind din alt mediu mi se părea foarte interesant acest lucru:faptul că
semnezi un document, adică tu efecetiv semnezi un document și este frumos și așa mai
departe, este frumos să lucrezi cu hârtii, bineînțeles nu aveam experiență și am învățat așa
treptat, acum faptul că lucrăm cu documente și semnăm pe mine una cel puțin mă
responsabilizează, pe lângă faptul că oricine vede că acel document este făcut de mine, în
cazul în care există o acțiune în istanță împotriva acelui document sau pe partea legală să
fie contestat va trebui să dau cu subsemnatul adică este o răspundere dar este și partea
care mie îmi place foarte mult: partea organizatorică: să îmi notez, să fie puse într-o
anumită ordine, să fie bine păstrate și așa mai departe, partea aceasta mi se potrivește
pentru că îmi place foarte mult organizarea. Mi se pare ok, m-am obișnuit cu aceasta,
după cum ziceam : sunt zile și zile în care mi se pare greu pentru că sunt anumite situații
noi cu care mă confrunt și trebuie să citesc multe legi ca să găsesc un mod de a mă
descurca cu acestea, să le scoți cumva la capăt și sunt zile în care fac anumite lucruri pe
care le-am mai făcut și le fac din obișnuință deci cred că este cumva un echilibru pot
spune la locul de muncă. Cred că este frumos atunci când , și cam acest lucru se și
întâmplă: atunci când avem și și pentru că dacă avem doar sarcini repetitive acest lucru
poate duce la monotonie ceea ce poate duce la o insatisfacție în raport cu locul de muncă
dar și dacă avem doar sarcini provocatoare care ne ocupă și ne solicită foarte mult atenția
și foarte foarte mult energia putem cădea în extrema cealaltă și să ajungem la surmenaj și
epuizare fizică și atunci este bine să avem și sarcini repetitive dar și să fie un pic
condimentată treaba și cam în felul acesta se întâmplă lucrurile la noi. Consider că locul
actual de muncă îmi oferă într-adevăr o stabilitate , după cum am putut observa în
pandemia prin care trecem, fiindcă nu putem spune că s-a încheiat au fost foarte multe
cazuri în care persoanele și-au pierdut locul de muncă sau au fost trimise forțat în șomaj
tehnic, consider că am beneficiat de o stabilitate la locul de muncă și acest lucru m-a
determinat să apreciez chiar mai mult locul de muncă. Sincer nu , am înțeles că au existat
pe la colțuri ceva discuții fiindcă tot am menționat de local gossip, la momentul în care
trebuia să se instaleze în funcție noul Primar în 2020 cum că dânsul ar avea ceva persoane
cărora le făcuse promisiuni de angajare în campania electorală și cum că o persoană
trebuia să ocupe postul pe care îl ocup eu în prezent și o alta trebuia să ocupe postul altei
colege, celei care a plecat în concediu de maternitate, dar s-au dovedit a fi doar povești,
persoana care a câștigat alegerile și care este în prezent primar a venit și ne-a spus
personal tuturor că nu avem de ce să ne facem griji pe partea aceasta pentru că efectiv
erau doar povești și că acesta va vedea cum ne desfășurăm treaba dar din ce a putut
observa nu se pronunță și nici nu a făcut promisiuni nimănui înainte, promisiuni de acest
fel. Pentru că: la ce ne pricepem noi românii să facem cel mai bine? Să ne dăm cu părerea
și atunci este foarte ușor pentru unii să își dea cu părerea atunci când nu cunosc suficient
de multe lucruri despre un anumit subiect și atunci facem acest lucru mai ales în mediul
rural unde toată lumea cunoaște pe toată lumea și mai departe, facem acest lucru.Toată
lumea își dă cu părerea despre domenii de care de fapt nu au habar și din păcate aici
ajungem . Dacă dorești îți pot zice o situație concretă, o discuție pe care am întâmpinat-o
chiar cu un unchi de-al meu care era nemulțumit de activitatea firmei de salubrizare în
sensul că într-o anumită zi de colectare nu au intrat la acesta pe stradă, de fapt au intrat la
el pe stradă dar nu au ridicat gunoiul și i-am spus că o să transmit acest lucru persoanei
responsabile cu urmărirea activității fimei de salubrizare și acestea zicea că: La noi de ce
nu se colectează selectiv , cum că ar trebui să chemăm o firmă, să avem în vedere să
chemăm o firmă care să colecteze selectiv și am încercat să-i explic faptul că firma pe
care o avem și pe care am găsit-o foarte foarte greu să vină să colecteze în zonă ar avea
obligația de a colecta selectiv doar că este foarte greu și când acesta a zis că: De ce nu
reziliem contractul i-am spus că după aceea nu am avea altceva de făcut decât să ieșim
noi să adunăm gunoiul cu personalul din cadrul primăriei ceea ce este din nou foarte greu
pentru că nu găsești oameni dispuși să adune gunoiul din fața porților și așa mai departe
și dacă aceasta a fost discuția pe care a avut-o cu mine nici nu vreau să îmi închipui ce fel
de discuții ar fi între alte persoane, dar din păcate mai aud și din ce aud sunt foarte foarte
foarte indecente unele dintre acestea. Au fost unele care m-au afectat acum câțiva ani, am
auzit un lucru neplăcut și m-a afectat un pic dar acum nu știu, am fost prea preocupată ca
să aud exact, adică acele persoane nu îți comunică direct ce spun despre tine dar din
moment ce spun unui membru din familia mea cum că despre x și y colege de-ale mele
se aude ceva este clar că acele persoane când se întâlnesc cu altcineva spun despre x, y și
z, z fiind chiar eu, pentru că lumea ne bagă cam în aceeași oală. Așa ca și condiții de
muncă: avem program de muncă de opt ore pe zi, patruzeci de ore pe săptămână, avem
echipamente asigurate pe partea tehnică și așa mai departe, nu pot să zic că desfășurăm o
activitate care să necesite condiții speciale de muncă sau cum există la anumite
instituții:spor pentru condiții de praf sau nu știu ce spor. Aleg ori să rezolv sarcini mai
ușoare sau să ascult o melodie două la căști. Da, da , consider că am autonomie . În ceea
ce privește autonomia la locul de muncă și luarea deciziilor pot spune că am autonomie,
singurele limite în care trebuie să mă încadrez sunt limitele legale , ca funcționari publici
avem anumite îndatoriri care presupun ca să primeze principiul respectării Constituției și
al legilor și al interesului cetățeanului în ceea ce privește eventualele constrângeri de
natură politică sau administrativă, de natură să îngreuneze procesul decizional nu mă
confrunt la locul de muncă cu așa situații, de fiecare dată când merg la superiorul meu
ierarhic și am de prezentat o situație cu care ne confruntăm primul lucru pe care acesta
mă întreabă eset ceea ce zice legea și ce putem noi face deci concluzia ar fi că am
autonomie la locul de muncă dar această autonomie trebuie să se încadreze în limitele
legii și să respecte îndatoririle pe care le are un funcționar public în ceea ce privește
relația lui cu cetățenii.(L.C.).
Foarte greu este să lucrezi într-o primărie, eu venind și din mediul privat . În mediul
privat întradevăr aveai mult de lucru din punct de vedere fizic și intelectual dar într-o
primărie greutatea vine în primul rând din faptul că probabil jumătate dacă nu mai mult
din timpul alocat muncii este efectiv hârțogărie, trebuie să întocmești rapoarte, procese
verbale, caiete de sarcini și tot felul de activități care sunt din punct de vedere legal
obligatorii și registre și tot felul de solicitări la care trebuie să dai răspunsul scris, poate
de multe ori în privat îl dădeai în mod verbal și se ajungea la un contract direct, până a
ajunge la un contract între o autoritate publică locală și un petent poate dura chiar și trei
luni dacă nu mai mult. Obositoare pentru că v-am spus mai mult de jumătate din timp o
atribuim hârtiilor și tot felul de răspunsuri care de cele mai multe ori sunt în plastice și se
revarsă asupra neconcordanțelor legislative. Responsabil trebuie să fi mai ales atunci
când primești o sarcină ca să fie dusă la final și nu oricum, doar eficient și la timpul
potrivit, pentru că poți rezolva problema dar câteodată prea târziu și atunci nu mai are
eficiența respectivă. Ca și funcționar public depinde foarte mult de buget și de faptul că
există o nevoie în comunitate, eu zic că este cel puțin în acest moment destul de stabilă.
Condițiile de muncă sunt cele normale , minimale adică un calculator, o încăpere unde
pot primi cetățenii, o imprimantă unde pot printa hârtiile cu care lucrăm în cadrul unei
zile de serviciu. Încerc să îmi iau cinci minute de pauză pentru a-mi pune ideile în ordine
și să încep deja să conștientizez problema următoare pentru a fi în parametrii normali și a
conduce la un rezultat bun. Nu ,nu pentru că după ce încerci să rezolvi problemele
profesionale nu îți mai rămâne timp sufiecient pentru cele personale, adică cum ar fi
mersul la un dentist sau programarea la analize, nu am reușit în ultimii trei ani să fac
aceste lucruri. Cu aprobarea șefilor întodeauna dar din acest punct de vedere eu personal
vin cu argumente suplimentare și nu am întâmpinat probleme.(V.A.).

Dinamică, în continuă schimbare, în momentul de față sunt zile care sunt foarte stresante,
din cauza volumului de muncă, pentru că uneori poate fi destul de mare , poți avea destul
de multe lucruri de rezolvat, fiecare parte cum spunem noi:arde, unele lucruri ard mai
tare decât celelalte, nu știu, te trezești că treci prin trei subiecte în același timp și nu ști
exact pe care să-l rezolvi primul și primești un răspuns din altă parte cum că trebuie să te
apuci de primul lucru, după ți se spune să tratezi cu prioritate alt lucru și poate deveni
cumva obositor. Este destul de greu pentru că fiind toate cererile diferite cumva nu ai o
situație pe care ai putea să o atribui și să le deosebești și să spui clar :acest lucru e mai
important decât acesta și poate fi cumva obositor, faptul că nu ști cu ce să începi, faptul
că nu ști cu ce să termini și uneori nu îți dai seama care lucru este mai important și
bineînțeles clienții consideră fiecare că lucrul lui este mai important și fiecare ar prefera
ca cererea lui să fie tratată cu prioritate, deci în momentul de față mă gândesc și poate
dacă am avea mai mulți colegi poate nivelul de muncă ar fi cumva distribuit altfel dar nu
știu, chiar nu știu, am simțit stresul destul de mult și nu este un lucru încântător ca la
finalul zilei să mergi acasă și să duci povara pe care ai purtat-o toată ziua deoarece nu ai
reușit să duci la capăt niște task-uri primite. Glumele care se fac despre corporații sunt
destul de adevărate, e un mediu care te face să îți schimbi puțin limbajul și să vorbești în
viața de zi cu zi cu cuvinte corporatiste. Aș prefera oricând să lucrez într-o companie
decât să fac o muncă care este solicitantă din punct de vedere fizic. Depinde , da poate
exista dar există mai ales cred că față de superiorii cu care nu ai o interacțiune destul de
mare pentru că se păstrează destul de mult gradul de formalitate dar totuși în momentul în
care lucrezi cu o echipă destul de mult timp nu mai simți acel nivel de formalitate și deja
ajungi să vorbești cu ei pur și simplu ca și când ar fi prietenii tăi. Nu simt că este un loc
de muncă instabil, nu simt grija zilei de mâine poate și datorită faptului că am un contract
de muncă nedeterminat în momentul de față, dar este un loc de muncă destul de stabil,
știu că pot să-mi păstrez nivelul în continuare, nu mi se pare că ar fi un risc de a fi
concediată sau de a nu mai face față deci este, este destul de stabil. Sincer mi se par
destul de ok, adică am destul de multe avantaje,strict la condițiile fizice îmi place clădirea
în care mă aflu, îmi place poziția clădirii, este destul de centrală, îmi plac facilitățile pe
care le am la locul de muncă, lucrurile mărunte, terasa pe care poți să ieși afară în pauză,
nu știu ,bucătăria în care poți să mergi de fiecare dată când vrei să mănânci, avem sală de
jocuri, avem biliard pe terasă, avem destul de multe facilități care cumva fac locul de
muncă să fie destul de plăcut. Da, sunt zile în care nu reușesc să trec de ele și pur și
simplu la finalul zilei te simți obosit, dar sunt și zile în care cum am zis: pur și simplul
faptul că mergi și stai douăzeci de minute în sala de jocuri cu colegii te face să te simți
din nou activ și plin de viață. În mare parte să ști că da, cred că reușesc să mențin cumva
un echilibru , deși ar fi greu să îți zic în momentul de față având în vedere perioada în
care ne-am aflat în ultimii ani, da în ultimii doi ani pentru că în general cumva a fost mai
greu să echilibrez viața personală cu viața de lucru pentru că nu aveam voie să facem
foarte multe lucruri și cumva acest lucru cred că m-a făcut să păstrez cumva o rutină de
mers la lucru și mers acasă și mai puțin nu știu, întâlniri cu prietenii, mai puțin dedicat
timp pentru hobby-urile tale pentru că hobby-urile tale implică în mare parte interacțiunea
cu oamenii, adică în cazul meu și cred că acest lucru a făcut cumva să fie mai dificil dar
în principiu nu știu, am un program destul de relaxat, e nouă, șase, am timp să îmi dedic
destul , ar putea fi mai mult timp , dar este destul totuși deci cred că reușesc să mențin
cumva un echilibru, nu m-ar deranja să fie mai mult timp și să fie un program de lucru de
patru zile pe săptămână de exemplu dar se poate și mai rău cred. Da, în momentul de față
da, am dreptul să îmi gestionez singură task-urile, pot să decid care au prioritate, în
momentul de față pot chiar și să asignez altor persoane niște task-uri dacă cumva consider
că ele sunt capabile să-și rezolve, deci da, da, chiar pot să zic că am autonomie.(M.I.).

Extraordinar de greu, foarte mult, foarte mult, deși eu am zis că sunt responsabilă de cinci
grupe de materiale, sunt responsabilă de ele la nivel global, adică oriunde se află
compania mea la nivel global și se folosesc materialele acelea cinci ale mele acolo trebuie
să fie și atenția mea și nu vorbim de un număr de două sute, cinci sute, o mie de materiale
ci de treizeci de mii de materiale pentru care trebuie să faci diverse lucruri, diverse
analize, diverse prezentări, diverse oferte, e foarte complex și raportat la o singură
persoană cu cât avansezi în poziție cu cât prinzi mai multă experiență se cere și mai mult,
presiunea e și mai mare, nivelul e și mai mare de dificultate și devine copleșitor la un
moment dat. Oamenii nu mai știu să aprecieze un dead-line, cum a fost și contextul
pandemiei și cu situațiile acestea unde prețurile tot cresc în piață oamenii sunt foarte
grăbiți să-și finalizeze proiectele, să finalizeze discuțiile ce le au cu clienții și vin uneori
la mine cu termene limită ce efectiv nu sunt reale, fizic timpul nu permite îndeplinirea
timpului limită pentru că dacă ei vin și oferă o responsabilitate, un task și îți spun:Am
nevoie de el până mâine iar task-ul respectiv reprezintă ca tu să mergi către furnizor și să
ceri o ofertă este imposibil ca furnizorul să îți ofere o ofertă în mai puțin de o zi pentru că
nu doar tu exiști pentru furnizorul respectiv.Pentru unii este plictisitoare, nu mulți înțeleg
ceea ce fac, el este un job foarte complex și ca să stau să explic lumii ceea ce fac mi-ar
trebui foarte mult timp și foarte multă energie și așa că mă rezum la:cumpăr lucruri, atât.
Stabilitatea este una prezentă, companiile multinaționale, companiile private în general
scopul lor este să te țină pe termen lung, de aceea unele dintre acestea te angajează direct
cu contract nedeterminat, unele într-adevăr nu riscă să te pună pe nedeterminat încă din
ziua unu de la angajare și te pun pe contract determinat între trei și șase luni depinde de
politica companiei dar majoritatea firmei dorește stabilitate nu numai pentru ați oferi ție
stabilitate în cadrul companiei dar și pentru a oferi companiei stabilitatea că tu
îndeplinești rolul de care ea are nevoie pe termen nedeterminat. Nu, niciodată, pentru că
este simplu, e ca la școală, dacă îți faci temele nu primești patru, mai simplu de atât nu
există, dacă nu faci probleme companiei nu ai cum să fi dat afară, singura cale de a fi dat
afară este dacă încalci vreo regulă internă sau dacă contractul este pe o perioadă
determinată și nu ți se prelungește contractul din diverse motive, atunci da ești nevoit să
părăsești compania, dar eu niciodată nu am fost pusă în poziția aceasta, mi-am respectat
jobul încă din ziua întâi, am încercat să îmi ofer tot interesul, toată performanța, toată
energia asupra jobului, mi-am respectat locul de muncă și compania și am avut așteptări
și din cealaltă direcție să arate respect și l-am primit astfel încât am contractul pe
nedeterminat și nu sunt pusă în pericol de a fi dată afară. Unele sunt absurde, altele mai
puțin absurde, fiecare companie are dreptul să își facă regulile interne exact cum vor ele
atâta timp cât există reguli referitoare la modul în care angajații trebuie să se comporte
unii cu alții și se subliniază faptul că dacă un angajat este pus în pericol fie din punct de
vedere fizic sau psihic de către alt angajat încep să se ia măsuri la nivel critic mie mi se
pare suficient. Acestea cu îmbrăcatul office, imaginează-ți lucrul acesta:tu ești managerul
unei companii, compania ta vrea minți proaspete, vrea tineret, vrea diversitate și aduci
studenți, păi nu te aștepta ca un student de optisprezece, nouăsprezece de douăzeci de ani
să vină la costum și cravată la lucru pentru că probabil nici măcar nu are o cravată în
dulapul său și tu îi ceri de luni până vineri să vină în costum , acestea nu mi-au plăcut,
stilul casual da îl înțeleg dar office-ul nu prea. Da, cu siguranță pentru că fiecare om este
unic în felul său și faptul că le impui un anumit tipar de a se îmbrăca mi se pare că le
ștergi esența esenței și personalității respective. Condițiile sunt în regulă, lucrez de acasă,
chiar săptămâna aceasta am primit un e-mail intern în care ni se anunța faptul că din mai
o să revenim la birou în regim hibrid, asta înseamnă zece zile lucrătoare din lună să fim
obligatoriu la lucru și unsprezece, douăsprezece zile cât rămâne din lună putem lucra de
acasă.Nu prea știu ce să spun despre condiții pentru că nu am fost la birou încă de când
m-am angajat, am fost o singură dată doar să-mi semnez contractele și să îmi iau
echipamentul, de atunci lucrez numai de acasă, nu știu ce are de oferit compania, însă
fiind la capătul lumii efectiv nu, este prea departe, ieșită din oraș compania , acest lucru
nu prea îmi convine pentru că trebuie să fiu dependentă de un transport asigurat de ei care
circulă o singură dată dus, o singură dată întors iar dacă l-ai pierdut rămâi blocat. Îmi
place pentru că nu mai presupune pierderea timpului cu transportul, îmi place pentru că
am acces la mâncare și faptul că sunt în mediul meu și nu îmi este rușine să vorbesc un
pic mai tare pentru că nu am pe cine să deranjez fiindcă nu am alt coleg lângă mine care
și el este într-o ședință și mi se pare că am mai mult randament de acasă pentru că nu mai
am distragerile pe care le-aș avea de la job dacă aș lucra fizic acolo.Concediul, sincer îmi
iau zile de concediu. Acesta este încă un lucru avantajos din punctul meu de vedere când
lucrezi la privat, faptul că nu te forțează nimeni să îți iei concediul când zice compania, ai
libertatea de ați alege tu perioada, câte zile, când vrei și așa mai departe și procesul este
unul simplu: îți anunți superiorul că ai nevoie de o zi de concediu, de două fiindcă vrei să
te recreezi, uneori nici nu trebuie să dai motive pentru că este concediul de odihnă, este
dreptul tău, ți l-ai câștigat până la urmă, nu trebuie să dai explicații de ce ai nevoie pentru
că muncești douăzeci, douzeci și una sau poate chiar și douăzeci și trei de zile pe lună
pentru o zi jumătate de concediu, îl meriți, nu trebuie să dai explicații și de aceea oamenii
înțeleg când ai nevoie de concediu merge totul foarte ușor. Nuuuu, nuuuu, nu, e greu,
când ești la începutul unei cariere este foarte greu să găsești balanța perfectă între viața
profesională și viața privată, este un job ce îți consumă 70% din zi, de la opt până la cinci
tu lucrezi, nu prea mai ai timp de viața personală ca să zic așa, este un sacrificiu pe care
toți trebuie să-l luăm la un moment dat ca pe viitor să beneficiezi de libertatea pe care tot
o aștepți, deși ironic: e prea târziu să te mai bucuri de viață când o să ai tot timpul din
lume să te bucuri de ea, pentru că ești bătrân, nu mai ai ce să faci. Ca să găsești un
echilibru este destul de greu cum am mai zis fiind la început ceea ce îți dorești tu este să
îți atingi scopul, țelul, să muncești foarte mult și să te împingi dincolo de limite chiar
dacă acest lucru necesită 70% din timp, într-adevăr trebuie să găsești momentul tău de
respiro fapt pentru care este foarte important ca după ce îți termini ziua de lucru să faci
un pic de sport , să-ți aerisești creierul, să-ți pui sângele în mișcare pentru că opt, nouă
ore stând pe scaun în fața unui ecran nu este sănătos, e un lucru pe care l-am experimentat
nu mi-e rușine să recunosc lucrul acesta dar jobul m-a băgat în depresie la un moment
dat, am căutat ajutor personal, profesional, am fost și la medici să mă ajute, am depățit
momentul și am învățat că viața mea este mult mai importantă, sănătatea mea fizică și
psihică este mult mai importantă decât un salariu sau decât un job de la opt la cinci și
faptul că a trebuit să trec printr-o asemenea experiență ca să realizez cât de importantă
este starea mea de bine a fost un pic mai greu pentru mine pentru că nu mi-am dat seama
până când nu mi-a fost foarte rău. În principiu a fost stresul cauzat de la locul de mună,
toate termenele limită impuse, faptul că nu reușeam să mulțumesc unii Manageri pentru
care lucram, faptul că jobul îmi consuma mai mult de 70% din timp pentru că deși
programul meu era de la opt la cinci eu mereu stăteam peste program chiar și cu două ore
mai mult ca să-mi termin treaba din cauza termenelor limită și cum săteam foarte mult
peste program și eram dependentă de lucru am început să mă neglijesc pe mine, mesele
îmi erau reduse, contactul cu aerul proaspăt de afară îmi era redus, începeam dimineața,
terminam seara, nu aveam contact cu soarele, eram non stop cu ochii în ecran, aveam
instantaneu migrene, încetul cu încetul aspectele acestea micuțe devenau un bulgăr imens
și la un moment dat a ajuns să mă strivească.(M.D.).

Foarte frumoasă, foarte frumoasă, plină de nou, pentru că tot timpul montăm alte
coregrafii și chiar pentru mine care le creez câteodată trebuie să mă prind și eu că fac
unele lucruri nu știu în mod diferit și e o muncă foarte frumoasă, să dansezi și mai ales să
dansezi alături de copii este ceva foarte frumos. Păi sunt avantaje și dezavantaje, pentru
că la fel cum avantajele sunt multe: faptul că îți faci programul, tu îți faci prețul, tu ști cât
muncești, cât efort depui, la fel poți să te satisfaci financiar mai mult cumva pentru că ști
exact unde trebuie să ajungi dar pe de altă parte și dacă se întâmplă să pățești ceva sau să
nu mai poți merge la lucru ești descoperit, rămâi descoperit în condiția aceasta sau cum a
fost pandemia și nu ne-am mai putut întâlni cu toții iar a fost un moment greu, pentru că e
un job în care totul depinde de oameni, de mai multe persoane la un loc. Păi pot să spun
că a fost foarte stabil înainte de pandemie, acum nu mai e nimic, parcă totul e incert, ne
așteptăm la orice, stabilitatea cumva mi-am oferit-o eu tot timpul pentru că am fost
prezentă, am oferit la rândul meu încredere, un program fix și cam asta înseamnă
stabilitate în ceea ce privește business-ul acesta făcut chiar de mine. Condițiile sunt foarte
bune, întodeauna au fost foarte bune, am lucrat în săli cu condiții foarte foarte bune, de
exemplu acum avem podea care ne ajută pentru că este o podea cu balance și ajută foarte
mult la genunchi, avem toate condițiile de lucru de la climă la ventilatoare la ferestre la
oglinzi mari, la suprafața necesară, vestiar, toalete, curățenie, adică mi-aș fi dorit și pentru
mine același condiții pe care le am acum când dansam eu când eram copil. Da, doamne
ajută copiii au parte, ei se bucură cel mai mult și noi trebuie să-i susținem prin lucrurile
acestea, să le oferim cadru prielnic. Pot să spun că am fost și în zona în care m-am
epuizat fizic și în care nu am mai avut viață personală, am fost și acolo și vorbesc și dintr-
o postură în care am știut să pun anumite limite, să mi le impun mie și apoi celor din
business-ul meu și să îmi țin anumite zile doar pentru familie, pentru copilași și ușor ușor
ușor m-am mai eliberat de un program foarte încărcat, dar asta înveți în timp și de multe
ori nu ne permitem la început de drum într-un bussines în care există o concurență destul
de mare trebuie să muncești la început și da , faci compromisuri pentru că dacă nu le faci
tu atunci pierzi trenul, dar eu zic că odată cumulate niște lucruri și o experiență ști să
abordezi situația altfel chiar și în sală și să o dozezi, să o dai dozată.Eu pot să spun ca am
reușit așa fiind eu și cea care dau la poartă și cea care primește golul și atunci pot să zic
că sunt mulțumită, am reușit să împart lucrurile acestea și nu cred că dacă aș fi lucrat în
postura de angajat aș fi avut aceste beneficii, dar cum am spus: e un proces, până în
punctul acesta este un proces și îți faci compromisuri și dai tot timpul și altfel nu știu, nu
cred că se poate altfel. De satisfacție, este bine, adică nu pot să zic că nu este bine, pentru
că de multe ori cumva experiența atâtor ani, eu predau de la cinsprezece ani, acum am
treizeci și patru a făcut ca eu să știu și să simt pe pielea mea toate lucrurile și atunci când
vine cineva din exterior și-mi spune:Uite, ar trebuie să facem altfel eu am poate zece
argumente deja referitoare la faptul că Uite eu am procedat așa și e bine așa cum am
procedat și atunci eu sunt tot aceași persoană care are controlul absolut asupra situației și
este bine, nu pot să zic că nu e bine, dar cumva controlul acesta este unul constructiv
pentru toată lumea, nu este un control din acela egoist în care eu, nu știu:Cum spun eu
așa se face, tot timpul am primit din afară tot felul de propuneri sau dacă au fost
binevenite le-am acceptat cu drag, dacă nu au fost ,cum am spus am avut din spate
experiență pentru care am refuzat sau.(N.F.).

Este o muncă foarte frumoasă, pentru că ajut oamenii din mai multe puncte de vedere și
asta mă satisface, mă împlinește foarte mult în sensul că ofer oamenilor și posibilitatea de
a începe, de a schimba, nu știu, primii pași de a schimba viața pentru cine își dorește și
bineînțeles de aici se deschide absolut tot, nimic nu este imposibil în această afacere, poți
ajunge oriunde îți dorești și asta îmi place foarte mult și în același timp ajut oamenii și
arătându-le posibilitatea că există suplimente, există creme care sunt naturale 100% și că
merită și cât este de important să consumi și să folosești suplimente dar și creme naturale
pentru că totul se reflectă în corpul nostru până la urmă totul ajunge la sănătatea noastră,
la bunestarea noastră și asta îmi place, ofer oamenilor și posbilitatea de a consuma
produse de calitate pe bază de aloe-vera. Este o ocupație foarte stabilă și îți zic de ce, în
momentul de față știm cu toții că am trecut prin pandemie, este război, doamne ferește să
trebuiască să pleci din țara ta, pandemia ne-a oferit, ne-am replofilat total online, pentru
că era lookdown și toată lumea acasă și n-a fost nico problemă , din contră afacerile
noastre au crescut, cu rzăboiul la fel, foarte mulți ucrainieni , ruși da, pentru că compania
este în 160 de țări, chiar dacă au plecat nu înseamnă că ei nu mai au bani sau nu pot să își
dezvolte afacerea în continuare, pentru că nu eo afacere clasică:ți l-ai lăsat acolo și ai
închis și ai plecat ci ți-ai luat telefonul, laptopul și ți-ai luat și afacerea cu tine, este o
afacere stabilă și din punctul de vedere al produselor , pentru că sunt produse foarte
versatile, naturale și consumabile, iar din punct de vedere al banilor la fel pentru că
întodeauna vor fi oameni care își doresc să își schimbe viața , își doresc un venit
suplimentar sau chiar un venit cum am și eu: mă ocup doar de această afacere, deci este o
afacere foarte stabilă și fiind pe piață de 43 de ani eu cred că este o stabilitate
extraordinară. Sunt condiții fantastice pa care ți le creezi tu, că lucrezi de la malul mării,
dintr-un hotel sau de acasă, de pe terasă , din grădină, din dormitor, chiar nu contează, așa
că totul este foarte bine, adică mai bine de atât nu cred că se poate. Ooo, da, oo da, îți
oferă toată libertatea din lume, adică dacă îți gestionezi timpul este extraordinar, pentru
că tu poți să îți programezi întâlnirile, training-urile abosult toată munca ți-o poți
programa în timpul când poate, eu nu mai am copil mic dar pentru mămici, poate când
sunt copilașii la grădi sau la școală sau când studiază acasă, când își fac temele, când
soțul este plecat, când până ajunge acasă seara tu deja ești total în compania familiei și și
în timpul zilei pentru că sunt în echipă foarte multe mămici care dezvoltă afacerea, pentru
că de fapt poți să dai un telefon dacă ai zece minute, poate ești cu copilul în parc și poți să
dai un telefon sau poți să faci o postare sau poți să faci o poză, adică nu este ceva, sau să
trimiți un mesaj, nu este ceva bătut în cuie, că tu trebuie să lucrezi o oră bătut în cuie, sau
cinci ore, eu știu, nu, fiecare lucrează când poate și cât vrea, da? Bineînțeles că și
beneficiile sau rezultatele sunt după măsură, în funcție de cum, cât de mult te implici sau
nu, dar asta cum zis depinde doar de noi și dacă ești foarte bine calculat poți să te dedici
familiei și îți oferă foarte mult, pentru că compania oferă și vacanțe împreună cu familia,
îți oferă și program de mașină care va fi a ta, nu ca la alte companii și da, deci chiar este
pentru familie. (S.R.).

În primul rând provocatoare, interesantă e la început , după aceea nu mai e atât de

interesant , e provocatoare pentru că dacă nu organizăm noi bine lucrurile atunci ceilalți
au de suferit mai târziu, aceștia pot avea de suferit financiar, poate interveni oboseala la
un moment dat, poate să afecteze niște lucruri și munca mea mi se pare provocatoare,
interesantă este când apare ceva nou de făcut și este și obositoare, fiind administrator,
pentru că evit să spun CEO fiindcă nu mă consider director de corporație este greu să fi
responsabil, este un job mai mult decât full-time, este un job 25 din 24 dacă se poate.
Momentan viața personală nu este atât de aglomerată neavând copii, dar se vor schimba
lucrurile când vor apărea și copiii, sunt sigur că atunci vor fi alte provocări mult mai mari
din cauza timpului. Da , da ,consider că o să am timp.Un job de antreprenor să zic așa nu
este niciodată stabil , l-aș compara-o cu versul acela din Paraziții, că : Echilibrul în viață
e ca fuga pe gheață, exact așa este , nu este nimic sigur din păcate ,dar poate este mai
sigur pentru angajații mei care știu sigur că vor primii salariul la sfârșitul lunii, dar pentru
mine ca antreprenor nu este sigur, luna aceasta pot să am foarte multe proiecte, luna
viitoare poat să nu mai am. În mare parte este un job de birou, călătoresc destul de rar,
merg dimineața, mergem ,cam pe la aceeai oră ajungem cu toții, și plecăm , mă rog
colegii, angajații pleacă la ora șase și noi plecăm nu se știe: opt, nouă, zece , poate și mai
târziu. Simt că fac ceea ce-mi place în primul rând, fac ceea ce aș vrea să fac și da, mă
duc când vreau, fac ce vreau ,stau cât vreau , este o , este o libertate , chiar dacă e o
muncă full-time , este un job full-time ,este o libertate.(S.S.).
Întrebarea 11