Practica reprezintă una din cele mai importante momente în viața studentului de la asistență

socială. Inițial, nu știu dacă aș fi crezut în totalitate această importanță aparte. Cu timpul, cu cât
schimbi și vezi diferite centre în care activezi, îți dai seama ce înseamnă de fapt aceasta.

Anul acesta a fost unul destul de complicat pentru mine, pentru că nu am putut interacționa
atât de mult cu beneficiarii, ca anul trecut. Mai concret, în momentul în care ești pus în față cu
situația lor, atunci îți dai seama dacă poți continua cu această profesie. Acest fapt mi-a arătat că
mulți nu erau pregătiți, fiindcă anul trecut au renunțat la studii o mulțime de persoane după
semestrul al II-lea deoarece au observat cum e să lucrezi cu acești oameni. Nu mi se pare ceva
greu sau imposibil, însă dacă nu ești implicat 100%, dacă nu îți place să fii acolo pentru
persoanele care au cea mai mare nevoie și dacă nu-ți dai silința pentru a crea un ambient plăcut,
nu cred că ai ce căuta la această specializare.

Deși din cauza situației naționale actuale adoptate în conformitate cu pandemia de corona-
virus care a străbătut tot globul nu am fost atât de apropiați de beneficiarii centrului cu care
aveam contract – acest lucru nu ne-a oprit să ne desfășurăm activitatea: ne-am mobilizat și am
reușit să practicăm studierea materialelor care ne vor ajuta mai târziu. Astfel, deși n-am putut fi
fizic lângă ei, când totul va reveni la normal vom fi mult mai pregătiți și vom reuși mai ușor să
rezolvăm problemele cu care aceștia se confruntă. Va fi o perioadă grea la început, însă ne vom
acomoda și ne vom plia în funcție de fiecare problemă. Ce am învățat de-a lungul practicii este
faptul că deși, de multe ori, problemele par a fi aceleași – se deosebesc extrem de tare prin
diferențele care par minore. Mai exact, fiecare detaliu este foarte important și nu trebuie omis.

Tot timpul mi-am dorit să schimb ceva – să fiu acea schimbare pe care vreau să o văd în
lume. De aceea sunt astăzi aici – la această specializare – și, chiar dacă uneori eu nu văd,
persoanele din jurul meu observă ceea ce eu fac. Nu am petrecut mult timp la centru semestrul
acesta, însă am văzut niște lucruri care m-au motivat să continui ceea ce fac. Am fost recent
sunată de o beneficiară cu care am purtat o discuție personală cu privire la relațiile sociale pe
care le are – ajugând la un context sensibil unde trebuia să schimbe din jurul ei niște persoane
„toxice”. Inițial, a fost greu să accepte că lucrul pe care îl face nu este în totalitate corect, însă,
mai târziu, la telefon mi-a spus că odată cu schimbarea pe care i-am propus-o ( am rugat-o să
mediteze asupra problemei) mi-a spus că a început să facă schimbări și totul se simte în viața ei,
deși a început de puțin timp. Mărturisesc că am simțit o emoție inexplicabilă în cuvinte în
momentul în care am auzit un „MULȚUMESC” de la o persoană căreia eu i-am dorit binele.

În concluzie, practica reprezintă legătura dintre noi și beneficiari, dintre noi și instituție și,
cel mai important, relația dintre noi și profesia noastră. Întregul nostru univers trebuie să fie plin
de încercări, de noi experiențe și de multă practică, deoarece dacă nu o respectăm, nu o să
ajungem niciodată angajați doar pentru că avem media 10 peste tot.