Psihoterapia de grup

Terapia de grup este o forma de psihoterapie n care 78 persoane se intlnesc saptamnal, sub ndrumarea unui lider de grup, de obicei un psiholog cu pregatire n terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor (depresie, anorexie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale, abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc.). De ce ar alege cineva sa participe la o terapie de grup n locul unei psihoterapii individuale, n care se ntlneste doar el/ea cu un psihoterapeut? In primul rnd pentru ca e mai ieftin, taxa de participare ntr-un grup fiind n general pe jumatatea celei percepute pentru o terapie individuala. Apoi, pentru ca terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare care are propriile avantaje, unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale. Cum reuseste terapia de grup sa ajute? Care ar fi "factorii terapeutici" implicati n ameliorarea psihologica? Potrivit lui Irvin Yalom, autorul celei mai populare carti despre terapia de grup (am numit aici "Teoria si practica psihoterapiei de grup"), acesti factori sunt n numar de unsprezece. Iata-i prezentati aici, nu neaparat n ordinea importantei lor. Inducerea sperantei. Oamenii aleg sa participe la o terapie de grup pentru ca spera ca viata lor sa se mbunatateasca. Ei vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup i ajuta sa tina n viata aceasta flacaruie si, mai mult, sa o faca sa creasca. Cum? n primul rnd, pentru ca au facut ceva pentru ei nsisi: si-au luat inima n dinti si s-au inscris ntr-un grup terapeutic. Nu poti sa faci ceva pentru tine fara ca speranta de mai bine sa nu prinda aripi. n al doilea rnd, ntr-un grup terapeutic, compus n general din oameni cu probleme similare, exista indivizi care deja fac fata unei situatii mai bine dect ceilalti, iar exemplul lor este datator de speranta pentru acestia din urma. "Daca altii au reusit, poate voi reusi si eu" rasuna n mintea celor care nvata sa spere. Universalitate . Multi dintre cei care intra n terapie sunt covinsi ca sunt unici din punct de vedere al inadecvarii lor, ca numai ei au anumite probleme, gnduri si sentimente care i tortureaza si le fac viata mizerabila. Dar, vorba unei reclame inteligente, "nu uita ca esti unic, la fel ca toti ceilalti." Suntem unici si totusi att de asemanatori. Nu exista sentiment, fie el ct de greu de definit si de pus n cuvinte, pe care numai un singur om sa-l fi avut. Ceea ce ne aseamana este mult mai consistent dect ceea ce ne separa si ne diferentiaza. La urma urmei, suntem toti oameni. Si nicaieri nu se vede mai bine acest adevar dect ntr-un grup terapeutic. Atunci cnd constatam ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme, ne simtim parca mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i asa, "suntem cu totii n aceeasi barca". Informarea inlude instruirea didactiva referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii din partea terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. Uneori procesul educational este implicit, membrii grupului nvatnd direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificatia unor simptome si metode de a le face fata, despre viata psihica n general. De exemplu, n cadrul unui grup pentru cei care sufera de atacuri de panica, se pot dispensa informatii despre aspectele fiziologice ale unui atac de

panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofica a simptomelor corporale, despre natura benigna a conditiei si despre modalitatile de a ameliora si apoi de a preveni astfel de atacuri de panica. Altruismul . "Daca vrei sa ajuti un om, lasa-l sa te ajute" a spus cndva un celebru prizonier american. Prin partile noastre, se spune ca "daruind, vei dobndi". Cei care intra n terapia de grup se simt adesea demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit celorlalti. Atunci cnd descopera ca pot fi totusi de ajutor, se simt revigorati si stima lor de sine creste. Oamenii se pot ajuta unii pe altii ascultndu-se, oferind confort si sfaturi, ncurajndu-se reciproc, mpartasind cu ceilalti experientele lor similare sau prin simpla lor prezenta lipsita de criticism si prejudecati. Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine . Cei mai importanti oameni n viata oricarui om sunt membrii familiei n care s-a nascut. Modul n care interactioneaza cu acestia va ramne "sapat" n mintea viitorului adult pentru tot restul vieti sale ca un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci cnd fac parte dintr-un grup, oamenii au tendinta de a se raporta la ceilalti membri ai grupului ntr-un mod oarecum asemanator cu modul n care se raportau la parinti si frati. Ceea ce, n sine, nu e nimic deosebit care sa merite a fi subliniat. Numai ca relatiile unora cu membrii familiei din care provin nu au fost tocmai n regula si atunci exista posibilitatea, sau chiar certitudinea, ca aceste relatii sa se repete cu actualul partener de viata, cu colegii de munca, cu copiii, prieteniii, etc. Ce e de facut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic n care modul defectuos de a te raporta la ceilalti se developeaza n fata propriilor ochi. Cnd devii constient de felul n care i tratezi pe ceilalti, de modul n care te raportezi la ei sau de modul n care te folosesti de ei, atunci ntelegi de unde provin multe din necazurile prezente n relatiile cu acestia si, n consecinta, poti schimba ceva. mbunatatirea aptitudinilor de socializare . Un grup terapeutic este, nainte de toate, un grup social, n care mai multi indivizi interactioneaza respectnd niste norme. Spre deosebire nsa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la nceput, menite a facilita interactiunea onesta. Cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de feedback , adica oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce n alte grupuri se ntmpla arareori. De exemplu, daca cineva are tendinta de a-i privi de sus pe ceilalti, de a-i trata cu superioritate, e putin probabil ca vreunul dintre colegii de munca (mai ales daca i sunt subalterni), sa i spuna "Vezi ca ai tendinta sa ne privesti de sus." n schimb, ntr-un grup terapeutic, e foarte posibil si chiar de dorit ca un astfel de feedback sa aiba loc. Astfel, "arogantul" are ocazia sa nvete ceva despre sine si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-si mbunatati aptitudinile de socializare. Comportamentul imitativ . Se spune adesea despre copii ca i imita pe adulti. Ceea ce se spune mai rar este ca si adultii nvata prin imitatie. Observndu-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum si rezolva anumite probleme, noi toti putem nvata de la ceilalti. nvatam de la cei care au mai mult succes n viata personala sau n interactiunile cu ceilalti, nvatam

de la cei pe care i respectam, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimati niciodata puterea exemplului! nvatarea interpersonala . E un factor deosebit de complex si de aceea dificil de explicat n cteva cuvinte. S-a spus ca omul este un animal social. Adica, ceea ce ne deosebeste esentialmente de animale este capacitatea de a avea relatii sociale. Mai mult, aceste relatii sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formeaza si ne transforma n permanenta. Cazurile de copii crescuti de animale demonstreaza faptul ca fara o ambianta umana, fara contact cu alte fiinte umane, un copil nu poate deveni un om n sensul cel mai larg al cuvntului si dezvoltarea acestuia se opreste la un nivel subuman. Nu realizam importanta relatiilor cu cei din jurul nostru, si n primul rnd cu membrii familiei n care ne-am nascut, asa cum nu realizam ct de multa nevoie avem de oxigenul pe care l respiram. Specialistii spun ca jumatate din ceea ce suntem se datoreaza zestrei genetice si jumatate modului n care am fost crescuti. Si acesta componenta educativa se refera nu numai la aspectele evidente cum ar fi "cei sapte ani de acasa", ci si la acelea mai subtile ale modului n care cei din jur se raporteaza la noi si noi la ei. De exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate si obtine acest lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trasaturi sau aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalti si prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de ceilalti. n cele din urma, individul si va forma un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalti. Acest proces de nvatare interpersonala este un proces continuu, ale carui baze se pun n copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. n terapia de grup, oamenii descopera modul n care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti, constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si nvata sa relationeze ntr-un mod mai realist si mai echilibrat, n care avantajele si dezavantajele relationale sunt mai echitabil distribuite. Coeziunea grupului . Multi oameni se simt izolati de semenii lor, incapabili sa stabileasca niste relatii cu adevarat semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune de suprafata. Asa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalti, sa ne simtim intelesi si apreciati si, n egala masura, sa nvatam de la ei. Dar acest lucru nu este posibil dect n mica masura n cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discutiile de cinci minute la o cafea cu colegii de serviciu. Pentru multi, prietenii sunt cei care reusesc sa suplineasca aceasta nevoie de comunicare ceva mai profunda. Din pacate nsa, sunt mult prea multi oameni lipsiti de prieteni. Si mai avem nevoie de ceva, pe lnga aceasta legatura mai adnca: avem nevoie de sentimentul de apartenenta, care nseamna sentimentul de bine si de siguranta pe care l avem atunci cnd ne stim parte a unui grup care ne protejeaza si ne valorizeaza. Aceasta nevoie sta la baza tuturor asociatiilor profesionale, sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc. si chiar la baza ideii de natiune si de tara. Pentru cei care se simt deprivati de o comunicare umana cu adevarat semnificativa si pentru cei lipsiti de sentimentul de apartenenta, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipseste. Coeziunea grupului nu se refera numai la suportul si incurajarile pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalti participanti, ci si la feedback -ul onest pe care l primeste si, n general, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul ca "celorlalti le pasa."

 Catarsisul . E bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor sau preot, ne ajuta sa ne simtit mai bine. Acesta este catarsisul si despre asta este vorba, n principiu, si n terapia de grup. Numai ca aceasta forma de terapie nu ne ajuta numai sa scapam de "piatra de pe suflet", dndu-ne un sentiment de eliberare momentana, ci ne mai nvata ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durata: ca a exprima ceea ce simtim ne apropie de ceilalti, ceea ce duce la cresterea sentimentului de coeziune si la mbogatirea relatiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet ne face sa ne simtim mai liberi dar si mai apropiati de ceilalti. Si asta numai ntr-un grup se poate nvata. Factorii existentiali . Se refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor adevaruri nu intotdeauna evidente, cum ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile, ca indiferent ct de mult as ncerca sa ma apropii de ceilalti sunt practic singur, ca viata nu are un sens daca nu i dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii mele orice sens doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent ct de mult ajutor cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali joaca un rol important n terapia de grup, ca si n cea individuala, ntruct reusesc, sau cel putin ajuta n acest sens, sa mpace omul cu datele inexorabile ale existentei sale. Nu toti avem nevoie de toti acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt nvatarea interpersonala, catarsisul si factorii existentiali, iar pentru altii altruismul, universalitatea si cultivarea sperantei. Probabil acesti factori curativi actioneaza n functie de nevoile fiecaruia. Un lucru este nsa cert: ca terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care i pune n joc, este benefica tuturor celor care considera ca mai au nca ceva de nvatat de la viata si de la oamenii din jurul lor.