Leonte Ancuța

Anul II
Disciplina:Practică de specialitate

ROMÂNIA
CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI
DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI IAȘI
CENTRUL DE SERVICII PENTRU INCLUZIUNE SOCIALĂ IAȘI
700479- Str. Codrescu nr. 6, jud. Iași
Tel. 0232 27 43 33; E-mail: cjisiasi@gmail.com

CENTRUL DE SERVICII PENTRU INCLUZIUNE SOCIALA

( C.S.I.S )
Centrul de Servicii pentru Incluziune Sociala a fost infiintat prin Hotararea Consiliului Judetean
nr 170/ 17.05.2017.

Scurt istoric

Initial a luat fiinta Centrul Judetean de Incluziune Sociala Iasi ( din subordinea Directiei
de Asistenta Sociala si Protectia Copilului) , prin accesarea fondurilor disponibile prin
Programul Operational Sectorial DezvoltareaResurselor Umane , pe axa prioritara Promovarea
incluziunii sociale , domeniul major de interventie Imbunatatirea accesului si participarii
grupurilorvulnerabile pe piata muncii , conform Hotararii nr. 36/ 19.02.2013 a Consiliului
Judetean Iasi .
Misiunea centrului o constituia facilitarea si asigurarea accesului la servicii de
informare , consiliere profesionala si mediere pe piata muncii in vederea cresterii calitatii vietii
persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile si promovarea voluntariatului in beneficiul
acestora , la nivelul comunitatii locale.
Prezentare C.S.I.S.
In anul 2017 , prin Hotararea Consiliului Judetean nr. 170/ 17.05.2017a luat fiinta
Centrul de Servicii pentru Incluziune Sociala , prin adaugareaCentrului Social
Multifunctional la componenta deja existenta .

Servicii oferite in cadrul CSIS , prin cele doua componente Centrul de Incluziune Sociala a si
Centrul Social Multifunctional
 Servicii de gazduire
 Servicii de informare profesionala/vocationala
 Servicii de consiliere profesionala/vocationala
 Servicii de consiliere sociala
 Servicii de integrare pe piata muncii (mediere, plasare, monitorizare, consiliere post
angajare)
 Suport privind dezvoltarea deprinderilor de viata independenta
 Coordonarea activitatii de voluntariat la nivelul DGASPC
1. Centrul Social Multifunctional

Centrul Social Multifuncțional din cadrul Centrului de Servicii Pentru Incluziune Socială Iasi,
este un centru rezidențial pentru tinerii în dificultate, prin care se asigură crearea, dezvoltarea şi
aplicarea unui ansamblu de măsuri şi proceduri menite să ducă la formarea, dezvoltarea şi
îmbunătăţirea deprinderilor de viaţă independentă pentru tinerii beneficiari și asigurarea
cumulativă a condițiilor de găzduire pe perioadă determinată, precum și servicii de consiliere
socio-profesională și psihologică, orientare profesională, informare, educație civică
Centrul are in componenta trei vile , doua pentru baieti ( situate in Str.Rosettti , in proximitatea
CSS „C.A.Rosetti”) si o vila pentru fete , situata in zona Tatarasi . Capacitatea fiecarei vile este
de 10 locuri fiecare .
Centrul acorda rezidenta , în condițiile legii , pentru o perioadă determinată de timp a tinerilor
care au părăsit/urmează să părăsească sistemul de protecție a copilului și care se confruntă cu
dificultăți materiale, sociale, profesionale sau relaționale în vederea integrării socio-profesionale.
Personalul centrului ( educatori , psiholog , asistent social , sef centru ) realizeaza activitati de :
- consiliere sociala si psihologica ;
- consiliere/ orientare vocationala , educatie extracuriculara , facilitarea accesului la cursuri de
formare / reconversie profesionala ;
- informare privind drepturile sociale ;
- activitari privitoare la dezvoltarea deprinderilor de viata independenta , accesul la un loc de
munca si la o locuinta

Centrul asigură şi promovează un stil de viaţă independent şi activ, încurajând menţinerea

relaţiilor cu rudele şi prietenii prin :
- sesiuni de informare în vederea menţinerii unui stil de viaţă activ şi sănătos;
-organizarea activităţilor de socializare şi de petrecere a timpului liber;
-organizarea activităţilor gospodăreşti (prepararea alimentelor, la întreţinerea plantelor, etc.);
-informare privind programul de vizită

Beneficiarii Centrului Social Multifunctional :

-tineri care sa provina din sistemul de protectie ;
-tineri cu varsta de 18 ani implinita pana la maxim 26 de ani ;
-tineri care sa nu beneficieze de sprijin familial ;
-cursanti / absolventi al unei forme de invatamant ;
-tineri care au deprinderi minime de viata independenta ( deplasare/ orientare in mediul social ,
comunicare , managementul banilor , autonomie personala , autogospodarire )
-tineri cu motivatie privind integrarea pe piata muncii si mentinerea locului de munca

2. Centrul de Incluziune Sociala

Obiectivul general este facilitarea accesului la ocupare pentru persoanele apartinand grupurilor
vulnerabile , in vederea evitarii riscului excluziunii sociale.
Beneficiari

-tineri care parasesc sistemul de protectie ;

-tineri aflati intr-o masura de ocrotire ( cu varsta peste 16 ani ) ;
-persoane de etnie roma ;
-persoane cu dizabilitati ;
-familii monoparentale ;
-familii cu mai mult de doi copii ;
-victime ale violentei domestice ;
-persoane din alte categorii vulnerabile
Servicii oferite in cadrul centrului :
-informare privind piata muncii ;
-consiliere ( identificarea competentelor si abilitatilor , aptitudinilor personale , luarea deciziilor
privind domeniul profesional , modalitati de cautare a unui loc de munca , realizarea CV-ului , a
scrisorii de intentie , tehnici de prezentare la interviul de angajare ) ;
-organizarea de grupuri de suport ( constientizarea resurselor personale , stabilirea obiectivelor
proprii de viata , constientizarea importantei organizarii propriei activitati , asigurarea sprijinului
reciproc etc) ;
-mediere /plasare pe piata muncii ;
-monitorizare post –angajare
Observații personale
 Beneficiarii ambelor centre sunt persoane minunate, active și prietenoase;
 Beneficiarii ambelor centre fac tot posibilul pentru a duce o viață mai bună,
conformându-se cu sfaturile pe care le primesc de-a lungul timpului petrecut în centru;
 Centrele deschid o portiță pentru o viață mai bună atâta timp cât și beneficiarul dorește să
facă o schimbare;
 Nimic nu ar fi posibil dacă beneficiarul nu ar fi implicat în activitățile zilnice desfășurate;
 Fiecare persoană angajată în cadrul Centrului se comportă ca și cum ar fi prieteni, având
o relație benefică dezvoltării beneficiarilor;
 Dacă o persoană întâmpină probleme de-a lungul sarcinilor din centru, aceasta este
ajutată să o ducă la capăt (fiindcă așa înveți mai bine – când ai un exemplu concret);
 Dacă beneficiarul sună asistentul social spunându-i că are o problemă, acesta este bine
venit la centru pentru consilierea acestuia.

Cadru legislativ

* Legea 272/ 2004 ( republicata 2014)

* Legea 292/ 20.12.2011( Legea asistentei sociale) , republicata
* HG 797/ 2017 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare si functionare a
serviciilor publice de asistenta sociala si a structurii orientative de personal ;
* Hot.383/ 2015 pentru aprobarea Strategiei Nationale pentru incluziune sociala si
reducerea saraciei pentru perioada 2015-2020;
* Ordin nr. 14/2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru
dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si a ghidului methodologic de implementare a
acestor standard;
* Strategia naţională în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020;
* Legea tinerilor nr. 350/ 2006 (republicată 2010);
* Legea 448/ 2006 (republicată 2015);
* Standardul 29/ 15.02.2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor
care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în
dificultate, precum și pentru serviciileacordate în comunitate, serviciilor acordate în sistem
integrat și cantinelor sociale ( anexa 3 )

CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI

DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ŞI PROTECŢIA COPILULUI IAŞI

FIŞA POSTULUI

I. Identificarea postului
1. Numele şi prenumele titularului: N.A.
2. Denumirea postului: ASISTENT SOCIAL
3. Serviciul social/Centrul de servicii sociale: Centrul Social Multifunctional - Centrul de Servicii
pentru Incluziune Socială

Data: 25.04.2023

Locul: Centrul de servicii pentru Incluziune Socială Iași

Ora: 12:00

Persoanele prezente:

 Asistent social, N.A.;

4. Nivelul postului: de execuţie

a) conducere/ coordonare:

 execuţie: specialist
5. Relaţiile:

 Ierarhice (control, îndrumare, posturi supervizate): subordonat faţă de şeful de centru.

 Funcţionale (colaborare, pe orizontală): colaborează cu întreg personalul instituţiei;
 Reprezentare (colaborare, consultanţă): reprezintă instituţia la întâlnirile de perfecţionare şi
colaborează cu personalul din cadrul celorlalte instituţii similare.
II. Specificaţiile postului
1. Nivelul de studii: studii superioare de specialitate în asistenţă socială;
2. Calificările/ specializările necesare: în cadrul programelor de formare specializată şi
perfecţionare , în concordanţă cu categoria de beneficiari ai serviciilor sociale şi în concordanţă cu
categoria de persoane cu care interacţionează pe parcursul activităţii (alţi profesionişti, părinţi,
studenţi, voluntari, etc.), perfecţionări realizate în vederea menţinerii competenţei pe post.
3. Competenţele postului:

 Cunoaşte metodele şi tehnicile de intervenţie specifice şi legislaţia în domeniul protectiei

sociale;
 Capacitate de lucru în mod individual şi în echipă;
  Adaptabilitate, flexibilitate, rezistenţă la stres, capacitatea de a rezolva probleme şi
competenţă în asumarea responsabilităţii;
 Capacitatea de a stabili relaţii, perseverenţă, toleranţă, calm, responsabilitate, abilităţi de
comunicare interpersonală, deschidere, receptivitate la nou;
 Motivaţie puternică pentru munca cu persoane adulte cu handicap;
 Capacitate ridicată de adaptare la cerinţele postului şi interes pentru perfecţionare
permanentă.
4. Experienţa de lucru necesară (vechimea în specialitate cerută de post) -
III. Descrierea postului
1. Scopul general al postului:
Asigurarea reintegrării familiale şi socio-profesionale a beneficiarilor cu nevoi sociale sau speciale
din instituţie.
2. Obiectivele postului:
• Identificarea nevoilor tinerilor şi evaluarea acestora;
• Planificarea şi realizarea de intervenţii specifice în vederea menţinerii/reluării legăturii cu
familia de origine/lărgită a beneficiarului în scopul asigurării reintegrării familiale şi socio-
profesionale;

3. Descrierea sarcinilor/ atribuţiilor/ activităţilor postului:

 Conştientizează rolul său în echipa pluridisciplinară şi dezvoltă relaţii profesionale, de

colaborare, pe orizontală şi pe verticală;
 Indeplineste atributiile de responsabil de caz (participa la evaluarea/revaluarea nevoilor
beneficiarului si la elaborarea si revizuirea Planului Individualizat de Interventie, asigura
monitorizarea situatiei beneficiarului si a aplicarii PII, gestioneaza dosarul de servicii al
beneficiarului, consemnează în fişa de monitorizare servicii, evidenţa zilnică a activităţilor
desfăşurate pe intervale orare şi monitorizează progresele înregistrate, pentru beneficiarii
cuprinși în programe de integrare/reintegrare socială, nr de cazuri fiind stabilit de catre
seful de centru in functie de de complexitatea cazurilor si nr de beneficiari)
 Asigură activități specifice postului inclusiv pentru asigurarea funcționalități Centrului de
Incluziune Socială ca parte componentă a serviciului, locat în Iași, str.Codrescu nr.6
 Participă la întâlnirile organizate de şeful de centru cu responsabilul (managerul) de caz de
la D.G.A.S.P.C. în scopul analizării situaţiei tânărului şi cunoaşte procedurile de colaborare
cu (managerul) responsabilul de caz şi alţi specialişti;
 Răspunde de întocmirea dosarelor individuale ale beneficiarilor;
 Coordonează activitatea de practică a studenţilor în cadrul DGASPC Iaşi;
 Coordonează activitatea voluntarilor înregistraţi şi certificaţi pentru desfăşurarea
activităţilor în cadrul DGASPC Iasi;
 Realizează Registrul de Evidenţă a Beneficiarilor, baza de date cu furnizorii de formare, cu
angajatori din regiunea Nord-Est relevanţi pentru obiectivele CJIS;
 Menţine relaţia de colaborare cu partenerii DGASPC Iaşi care desfăşoară activităţi de
recrutare, formare, orientare şi angajare pe piaţa muncii;
 Desfăşoară alături de membrii echipei activităţi de informare profesională, consiliere in
carieră, mediere a forţei de muncă pentru beneficiari;
 Realizează evaluări bio-psiho-sociale ale beneficiarilor pentru identificarea şi definirea
problemelor/nevoilor/dificultăţilor cu care se confruntă, întocmeşte rapoarte şi referate
pentru a fi prezentate conducerii D.G.A.S.P.C, cu privire la situaţia tinerilor;
 Monitorizează situaţia beneficiarilor şi aplicarea planului individualizat de intervenţie
completând periodic fișa de monitorizare a serviciilor;
 Colaborează cu colegii de echipă pentru derularea campaniei de conştientizare în rândul
beneficiarilor/ angajaţilor/ voluntarilor incluşi în programele centrului;
 Se informează permanent, participă activ la întâlnirile de perfecţionare organizate la
DGASPC Iași, conferinţe, întâlniri de lucru (cu acordul conducerii) ;
 Asigură consiliere socială și orientare vocaţională, educaţie extracuriculară, informare
privind drepturile sociale ale tinerilor care părăsesc sistemul de protecție,
 Facilitează accesul tinerilor la cursuri de formare/ reconversie profesională,
 Facilitează accesul tinerilor la un loc de muncă şi identificarea unei locuinţe în vederea
integrării/ reintegrării sociale a beneficiarilor;
 Consemnează în fişa de monitorizare servicii evidenţa zilnică a activităţilor desfăşurate pe
intervale orare şi monitorizează progresele înregistrate, pentru beneficiarii cuprinși în
programe de integrare/reintegrare socială;
 Sprijină beneficiarii în scopul încurajării şi menţinerii relaţiilor cu rude şi prieteni;
 Participă la activităţile de terapie ocupaţională şi de socializare şi, în echipă, la evaluarea
deprinderilor de viaţă independentă ale tinerilor din centru;
 Consiliază beneficiarul cu nevoi sociale sau speciale în toate activităţile prevăzute în P.I.I.
(ex. menţinerea/reluarea legăturii cu familia, obţinerea unor drepturi/acte, facilitarea
accesului la unele servicii/instituţii participarea la un curs de calificare, identificarea unui
loc de muncă, etc.)
 Realizează consilierea personalului în legătură cu Planul Individual de Intervenţie
(programul individual de îngrijire, programul individual de recuperare, programul
individual de integrare/reintegrare socială) incluzând relaţia cu familia ;
 Aduce la cunoştinţa beneficiarului cu nevoi sociale sau speciale, în concordanţă cu nivelul
lui de înţelegere şi cu gradul de dizabilitate/handicap, orice informaţie pertinentă
referitoare la P.I.I, precum şi a modalităţilor de aplicare propuse;
 Identifică opinia rezidentului (reacţia psiho-afectivă, verbală, etc.) referitoare la
informaţiile menţionate anterior şi furnizează acestuia, explicaţii referitoare la consecinţele
eventuale ale punerii în aplicare a opiniei sale, precum şi a aplicării proiectului propus;
 Se informează permanent, participă activ la întâlnirile de perfecţionare organizate la
D.G.A.S.P.C., conferinţe, întâlniri de lucru (cu acordul conducerii) şi activitatea acestuia
este supervizată de către asistentul social D.G.A.S.P.C - S.M.C.;
 Contribuie, prin activitatea pe care o desfăşoară, la integrarea socio-profesională și
comunitară a tinerilor beneficiari şi persoanelor din grupului vulnerabil şi acţionează în
echipă pluridisciplinară pentru sprijinirea acestora în vederea identificării alternativelor
viabile de integrare;
 Aduce la cunoştinţa conducerii instituţiei orice disfuncţii întâlnite care pot aduce prejudicii
sănătăţii rezidenţilorbeneficirilor înintervalul programului de lucru;
  Acţionează în conformitate cu standardele existente, asumându-şi rolurile corespunzătoare;
 Primeşte şi soluţionează şi alte sarcini trasate și aprobate de conducerea instituţiei (prin
modificarea fișei de post, la solicitarea șefului ierarhic superior prin referat și acord scris al
angajatului), în limita competenţelor profesionale pe care le are.

4. Descrierea responsabilităţilor postului:

 Privind relaţiile interpersonale / comunicarea :

 Stabileşte şi menţine relaţii profesionale cu întreg personalul instituţiei precum şi cu
părinţii asistaţilor cu nevoi sociale sau speciale şi colaboratorii din afara instituţiei;
 Răspunde de corectitudinea informaţiilor furnizate colegilor/părinţilor în lucrul cu asistatul
cu nevoi sociale sau speciale;
 Colaborează activ cu personalul instituţiei în dezvoltarea şi menţinerea legăturilor familiale
ale asistatului cu nevoi sociale sau speciale;
 Faţă de echipamentul din dotare :
 Respectă normele de funcţionare şi utilizare prevăzute pentru echipamentele folosite;
 Asigură menţinerea şi utilizarea în condiţii adecvate a obiectelor/bunurilor existente în
instituţie;
 Răspunde de informarea imediată a persoanelor responsabile privind orice defecţiune în
funcţionarea echipamentului cu care îşi desfăşoară activitatea;
 Răspunde de dezvoltarea şi amenajarea cabinetului de asistenţă socială;
 Privind securitatea şi sănătatea muncii:
 Îşi însuşeşte şi respectă prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 Îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu pregătirea, instruirea şi recomandările
angajatorului, pe linie ierarhică, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau
îmbolnăvire atât propria persoană cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau
omisiunile sale în timpul activităţii;
 Privind regulamentele / procedurile de lucru:
 Cunoaşte şi respectă conţinutul documentelor relevante pentru munca sa: misiunea
instituţiei, ROF, RI, Codul etic şi procedurile de lucru specifice;
 Păstrează confidenţialitatea informaţiilor şi a documentelor de serviciu;
 Respectă principiile care stau la baza activităţii instituţiei şi regulile deontologice;
5. Condiţiile de lucru ale postului :

 Programul de lucru: 8h/zi, 40 de ore pe săptămână;

 Condiţiile materiale (deplasări, condiţii ambientale, costum sau uniformă obligatorie, după caz) :
muncă de teren, deplasări ocazionate de specificul activităţilor derulate, delegaţii,
schimburi de experienţă în interes de serviciu.
6. Indicatori de performanţă :

 Modul de îndeplinire cantitativă şi calitativă a sarcinilor;

 Modul de răspuns la alte solicitări decât cele curente;
  Gradul de dobândire a deprinderilor de viaţă independentă şi reintegrare/integrare
familială/socio-profesională;
7. Perioada de evaluare a performanţelor (1 an): anual

Grupul țintă al Centrului de servicii pentru Incluziune Socială Iași este reprezentat de:
 tineri care să provină sau care părăsesc sistemul de protecție;
 tineri cu vârsta de 18 ani împlinită până la maxim 26 de ani;
 tineri care să nu beneficieze de sprijin familial;
 cursanți / absolvenți ai unei forme de învățământ;
 tineri care au deprinderi minime de viață independentă ( deplasare/ orientare în mediul
social , comunicare , managementul banilor , autonomie personală , autogospodărire );
 tineri cu motivație privind integrarea pe piața muncii și menținerea locului de muncă;
 tineri aflați într-o măsură de ocrotire ( cu vârsta peste 16 ani );
 persoane de etnie rromă;
 persoane cu dizabilități;
 familii monoparentale;
 familii cu mai mult de doi copii;
 victime ale violenței domestice;
 persoane din alte categorii vulnerabile (persoane afectate de sărăcie, victime ale
traficului de ființe umane, etc).

Acest centru se asigură de bunăstarea lor și încearcă să le dobândească abilitățile pentru o viață
individuală. Beneficiarii nu sunt persoane inferioare, ci persoane care momentan nu știu cum să
își gestioneze timpul și banii. Ei învață cu ajutorul unui educator cum să facă mâncare, să se
gospodărească și, cel mai important, cum să își păstreze locul de muncă. Fiind persoane
provenite din protecție special și mai ales, șomeri, care n-au avut sprijin de-a lungul timpului și
acel sentiment de dorință, este puțin mai greu cu acomodarea. Însă, adesea, ei sunt caractere tari
și își dau silința să învețe. Odată semnat contractual între beneficiar – centru li se deschide un
cont bancar unde primesc servicii sociale material cu care să se descurce în momentul în care
părăsesc centrul. Astfel, chiar dacă ei au, momentan, un loc unde pot locui – acest lucru nu
înseamnă că e permanent. Contractele se încheie pe 6 luni, cu posibilă prelungire până la un an –
timp în care ei primesc niște bănuți care se adună în contul lor cu scopul de a duce un trai decent
în ziua în care vor trebui să plece. Adesea, beneficiarii sunt persoane care își găsesc greu loc de
muncă sau cărora le este greu în a se adapta la acesta – fapt care consolidează idea nesiguranței.
Astfel, fiecare persoană angajată la centru face tot posibilul pentru a-i găsi un loc de muncă. Cu
ajutorul persoanelor implicate, aceștia reușesc să-și revină și să ducă o viață normală.
„ Potrivit sursei citate, numărul şomerilor în vârstă de 15 - 74 ani, estimat pentru luna ianuarie a
anului 2020, a fost de 350.000 de persoane. Statistica oficială relevă faptul că, în prima lună a
acestui an, rata şomajului în cazul bărbaţilor a depăşit-o cu un punct procentual pe cea a
femeilor, valorile respective fiind 4,3% în cazul persoanelor de sex masculin şi 3,3% în cazul
celor de sex feminin. Totodată, pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost
estimată la 2,8% pentru luna ianuarie 2020, marjă în care 3,1% era înregistrată în cazul bărbaţilor
şi 2,3% în cel al femeilor. În plus, numărul şomerilor din categoria de vârstă 25 - 74 de ani
reprezenta 66,6% din numărul total al şomerilor estimat pentru luna ianuarie 2020.”
„La sfârșitul lunii ianuarie 2020, în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de
Muncă Iași erau înregistrați 8.011 șomeri (din care 3.570 femei), rata șomajului fiind de 2,70 %,
î n scădere faţă de luna precedentă cu 0,01 pp. Din totalul de 8.011 persoane înregistrate în
evidențele AJOFM Iași, 989 erau beneficiari de indemnizaţie de şomaj, iar 7.022 erau beneficiari
doar de servicii de ocupare gratuite. În ceea ce privește mediul de rezidență, 6.809 șomeri provin
din mediul rural și 1.202 sunt din mediul urban.
Structura șomajului pe grupe de vârste se prezintă sugestiv astfel:

Grupa de vârstă Stoc la finele lunii ianuarie 2020

Total 8.011
< 25 ani 878
între 25-29 ani 208
între 30-39 ani 1098
între 40-49 ani 2154
între 50-55 ani
1575
Peste 55 ani 2098
Șomerii cu studii gimnaziale au ponderea cea mai mare în totalul şomerilor înregistraţi în
evidenţele AJOFM Iași (33,43%), urmat de cei care au absolvit școala profesională sau arte și
meserii (27,51%), şi cei cu studii primare și fără studii (25,93%). Șomerii cu nivel de instruire
liceal și postliceal reprezintă 9,04% din totalul șomerilor înregistrați, iar cei cu studii superioare
sunt 4,09%. În cursul lunii ianuarie 2020 s-au încheiat 717 contracte individuale de muncă ca
urmare a acordării serviciilor de asistenţă personalizată de către funcţionarii AJOFM Iaşi.”
Metode de interveție:
 Identificarea resurselor individuale şi comunitare care ar putea fi folosite pentru a
răspunde nevoilor;
 Identificarea obiectivelor şi a acţiunilor care urmează să fie realizate;
 Formularea unui plan realist şi relevant de intervenţie pentru atingerea obiectivelor;
 Implementarea planului de intervenţie;
 Monitorizarea cazurilor;
 Evaluarea finală a cazului şi importanţa acesteia pentru evaluarea serviciului;
 Centrul de urgență pentru recuperare și integrare socială C.A. Rosett
Alte centre care se ocupă de acest tip de beneficiari sunt:
  Centrul Social cu Destinaţie Multifuncţională ’’Bucuria’’
Centrul Social cu Destinaţie Multifuncţională “Bucuria” este departamentul funcţional din
structura Direcţiei de Asistenţă Socială Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. Prof. Şesan nr.3A, având ca
obiectiv egalizarea şanselor de integrare socio-profesională a tinerilor ce provin din Centrele de
plasament, cu vârsta minim 18 ani împliniţi - maxim 26 ani, în număr de 75 (26 tineri în sistem
rezidenţial şi 49 tineri în regim de zi). Activităţile/serviciile care se derulează în cadrul Centrului,
în regim rezidenţial şi în regim de zi, sunt:
- consiliere socială
- consiliere psihologică primară;
- servicii medicale primare acordate de către asistentul medical;
- consiliere/orientare vocaţională;
- educaţie extracurriculară;
- îndrumarea accesului pe piaţa muncii;
- accesul la cursuri de formare/reconversie profesională;
- informare privind drepturile sociale;
- promovarea unui stil de viaţă activ: prin activităţi de voluntariat
- îndrumarea beneficiarilor în vederea efectuării activităţilor cotidiene şi autogospodăreşti;
- sprijinirea beneficiarilor în scopul restabilirii şi întăririi legăturilor cu familia de origine şi
lărgită;
Fiecare beneficiar este găzduit şi primeşte sprijin pentru integrare/reintegrare socială în baza
evaluări nevoilor individuale având următoarele facilităţi:
- spaţiu de cazare în camere personalizate si cu dublă functionalitate, amenajate corespunzător;
- camere de zi dotate cu masa pentru servirea hranei şi televizor;
- bucătării dotate cu tot ceea ce este necesar pentru prepararea şi conservarea hranei;
- grupuri sanitare organizate şi amenajate cu dusuri, lavoare, toaletă şi maşină de spălat;
 Centrul Social de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare „C.A. Rosetti”
Centrul de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare Socială „C.A Rosetti” , oferă servicii
persoanelor fără locuinţă; serviciul social se referă la găzduire, reabilitare şi reinserţie socială a
persoanelor fără adăpost.
Activităţile desfăşurate prin program urmăresc trei aspecte complementare în rezolvarea
problematicii persoanelor fără locuinţă:
- asigurarea de servicii sociale de calitate, adaptate nevoilor beneficiarilor, cu respectarea
standardelor din domeniul asistenţei sociale;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor fara locuinta din Municipiul Iaşi, care se confruntă cu
probleme locative şi sociale datorate insuficienţei resurselor materiale;
- promovarea şi respectarea drepturilor acestor persoane, prin stimularea solidarităţii sociale şi
armonizarea relaţiilor dintre societate şi categoria persoanelor fără locuinţă.
Prin persoane fără locuinţă se inţeleg următoarele categorii:
a) Persoanele fără adăpost, cu domiciliul/reşedinţa înregistrată în actele de identitate pe raza
municipiului Iaşi, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt persoane care nu au o
locuinţă, trăiesc în stradă, spaţii publice, precum parcuri, scări de bloc, canale, imobile
dezafectate sau nelocuite, care nu au acces imediat la o formă de locuire.
b) Persoanele fără adăpost, fără acte de identitate, identificate în evidenţele poliţiei locale, cu
ultimul domiciliu/reşedinţa în municipiul Iaşi.
c) Prin excepţie, persoane fără adăpost cu adresa de domiciliu în altă unitate administrativ-
teritorială, identificate pe raza municipiului Iaşi, pe perioada sezonul rece noiembrie – martie, în
funcţie de resursele locale de sprijin (locuri de cazare în centru).
Durata şi tipurile de servicii de consiliere şi asistenţă socială pentru fiecare beneficiar sunt
stabilite în funcţie de nevoile individuale ale acestuia, de decizia asistentului social şi sunt
consemnate în planul individual de intervenţie şi în contractul de furnizare a prestaţiilor şi
serviciilor sociale.
Grupul ţintă ales îl constituie 80-90 persoane fără locuinţă, care au împlinit vârsta de 18 ani şi au
domiciliul sau reşedinţa în aria administrativ-teritorială a Municipiului Iaşi, şi care se află în
situaţii de risc manifestate în primul rând prin absenţa unui minim de condiţii sociale de viaţă din
cauza accesului limitat la resurse economice.
Direcția de Asistență Socială Iași își manifestă interesul continuu de a colabora cu organizațiile
nonguvernamentale, persoanele fizice și juridice în vederea dezvoltării unor pachete de sprijin
pentru grupurile vulnerabile formate din persoanele fără adăpost, acest fapt fiind posibil doar cu
respectarea în totalitate a legislației privind asistența socială și a normelor sanitar veterinare
impuse de către legiuitor.
De asemenea instituția noastră poate primi donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor
legale și a procedurii interne privind evidenţa donaţiilor şi sponsorizărilor.

Violența împotriva copiilor cu handicap: legislație, politici

și programe în Uniunea Europeană
-Helping to make fundamental rights a reality for everyone in the European Union-

Articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează tuturor copiilor din
Uniunea Europeană (UE) un drept general la protecție, care include dreptul de a-și exprima în mod liber
opinia, dreptul de a avea o relație cu părinții lor și dreptul ca interesul lor superior să fie considerat
primordial în toate acțiunile care îi privesc. Articolul 3 garantează tuturor persoanelor din UE
respectarea integrității lor fizice și psihice, iar articolul 26 recunoaște dreptul persoanelor cu handicap
de a beneficia de măsuri care să le asigure integrarea și participarea la viața comunității.
Copiii cu handicap duc o viață destul de grea privind obstacolele întâlnite de-a lungul timpului, mai
ales privind respectarea drepturilor pe care le au. Ei sunt supuși la excluziune socială, uneori trăiesc în
instituții sau în alte centre, și sunt privați de accesul la medic sau la educație – astfel observându-se
fenomenul de discriminare. Totodată, sunt supuși și la violență sexuală, fizică și psihologică.

Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a efectuat cercetări

privind violența împotriva copiilor cu handicap, concentrându-se pe amploarea, formele, cauzele
și contextul acestui tip de violență. Rezumatul de față prezintă principalele constatări ale
cercetării, publicate integral în raportul intitulat Violence against children with disabilities:
legislation, policies and programmes in the EU (Violența împotriva copiilor cu handicap:
legislație, politici și programe în Uniunea Europeană).

Violența împotriva copiilor cu handicap: o problemă legată de drepturile

fundamentale
Cadrele juridice și ale politicilor existente la nivel european și internațional recunosc faptul că
violența asupra copiilor cu handicap cu handicap necesită o atenție deosebită din partea factorilor
de decizie și a practicienilor în domeniu. Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC) a
Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu
handicap (CDPH) sunt esențiale în garantarea protecției copiilor cu handicap împotriva violenței;
prima se referă în mod specific la copii, iar cealaltă la modul de viață cu un handicap.
Organismele de monitorizare a tratatelor care au fost instituite pentru cele două convenții ale
ONU au detaliat aspectul violenței împotriva copiilor cu handicap în mai multe Comentarii
generale și Observații finale la rapoartele statelor părți. Statele mebre au arătat și importanța
necesității protecției special în cazul acestor categorii vulnerabile, de exemplu în contextul
incriminării violenței sau al definirii politicilor naționale de combatere a acesteia. În recentele
sale Observații finale adresate Uniunii Europene, Comitetul pentru CDPH recomandă ca UE să
adopte măsurile necesare pentru a integra problematica handicapului în toate legile, politicile și
strategiile de combatere a violenței, a abuzurilor și a exploatării. Violența împotriva copiilor cu
handicap este greu de dovedit, deoarece acești copii sunt în mare parte inexistenți în statisticile
oficiale. Există puține estimări de încredere ale numărului copiilor cu handicap, din cauza
definițiilor multiple și învechite ale conceptului de „handicap”, a lipsei de metode fiabile de
culegere a datelor privind existența unui handicap, mai ales în rândul copiilor, precum și din
cauză că metodologia culegerii datelor privind prevalența dizabilității diferă de la o țară la alta.
Deși există la fel de puține date referitoare la amploarea violenței împotriva copiilor cu handicap,
respondenții din cadrul cercetării FRA au indicat o prevalență ridicată a abuzurilor împotriva
acestor copii. UNICEF estimează că, în comparație cu ceilalți copii, copiii cu handicap sunt de
trei până la patru ori mai susceptibili să se confrunte cu violență fizică și sexuală, precum și cu
forme de neglijare.
  „Copiii cu handicap ne apar a fi foarte vulnerabili, mult mai vulnerabili decât toți
ceilalți copii.” (Reprezentant al unui ONG activ în domeniul drepturilor copilului, Țările
de Jos)
 „Acestea sunt lucruri care chiar li se întâmplă. Este [...] foarte grav. Și, în mod evident,
cazurile care sunt rezolvate reprezintă doar o fracțiune din numărul real [...]. Este o
problemă mult mai răspândită decât ne imaginăm.” (Psiholog clinician, Republica Cehă)
 „Copiii cu handicap se numără printre cei mai marginalizați și mai stigmatizați copii și
se poate spune că riscul de violență în cazul lor este semnificativ mai mare tocmai pentru
că sunt ignorați de societate și există o mentalitate tradițională negativă în ceea ce îi
privește.” (Reprezentant al unei autorități publice, Bulgaria)
Izolarea socială și stigmatizarea, precum și situația lor specială și gradul mai mare de
dependență – acasă, în centrele de îngrijire și în instituțiile de profil – cresc riscul de violență
asupra copiilor cu handicap dintr-o varietate de motive. Din cauza deficiențelor, copiii apar
adesea ca fiind „victime ușoare”, deoarece fie le lipsește capacitatea de a se proteja, fie
întâmpină obstacole care nu le permit să denunțe actele de violență, fie plângerile lor nu sunt
luate în serios.
 „Potrivit estimărilor noastre, [...] dacă ești un băiat de culoare, te încadrezi la «nevoi
educaționale speciale» și provii dintr-un mediu cu venituri modeste, probabilitatea să fii
eliminat din școală este de 168 de ori mai mare decât pentru o fată fără «nevoi
educaționale speciale» dintr-o zonă mai prosperă.” (Respondent din cadrul unui
organism național de protecție a drepturilor omului, Regatul Unit)
Copiii cu handicap sunt adesea excluși din sfera serviciilor de protecție a copilului sau a
inițiativelor care oferă îngrijire victimelor copii care nu suferă de un handicap. Acest lucru
mărește probabilitatea să fie trecuți cu vederea de către serviciile generale de protecție a copilului
și de serviciile specifice destinate persoanelor cu handicap. În plus, sarcina furnizării de servicii
copiilor cu handicap revine adesea mai multor organizații sau autorități diferite, care nu își
coordonează eforturile în mod corespunzător.
 „De exemplu, se poate întâmpla ca trei organisme să acționeze în paralel, fără a crea o
rețea care să facă schimb de informații, fără a dezbate cazurile între ele și fără a-și
coordona acțiunile pe anumite segmente. Ele ar fi mult mai eficiente dacă ar fi în
legătură și ar lucra în rețea, dacă ar face schimb de informații.” (Respondent din cadrul
unui organism național de protecție a drepturilor omului, Croația)
Adesea, sistemele de protecție a copilului, mecanismele de sesizare și serviciile de sprijinire a
victimelor nu iau în considerare nevoile copiilor cu handicap, punând obstacole suplimentare în
calea celor care solicită sprijin, încearcă să denunțe abuzurile sau doresc să obțină măsuri
reparatorii.

Principalele constatări și recomandări bazate pe dovezi

Pe baza cercetării întreprinse, FRA consideră că factorii de decizie și părțile interesate
relevante ar trebui să își concentreze eforturile în vederea combaterii violenței împotriva copiilor
cu handicap și să îi protejeze efectiv de abuzuri și de excluziune pe întreg teritoriul UE, urmând
domeniile de acțiune prezentate în continuare.
 Instituirea unor sisteme de protecție a copiilor mai favorabile incluziunii;
Măsurile de prevenire și combatere a violenței împotriva copiilor cu handicap sunt mai
eficiente atunci când au caracter holistic și transversal. Rezultatele cercetării FRA indică faptul
că trebuie depuse eforturi pentru a implica și viza toți actorii care joacă un rol în viața unui copil,
de la familie și comunitate până la specialiști, instituții și publicul larg. Riscul de violență crește
atunci când handicapului i se adaugă alți factori – cum ar fi sexul copilului, mediul său
socioeconomic, apartenența etnică sau proveniența dintr-o familie de migranți. De aceea, este
important să se recunoască existența mai multor niveluri de risc, să se ia măsuri preventive și să
se instituie servicii și măsuri care să asigure un sprijin pluridimensional.
Serviciile de protecție a copilului joacă un rol esențial în garantarea faptului că nevoile
multiple ale copiilor cu handicap sunt abordate în mod corespunzător. Serviciile și măsurile cu
caracter general destinate copiilor sau adulților cu handicap tind să treacă cu vederea nevoile
specifice de sprijin ale copiilor cu handicap, precum și obstacolele cu care se confruntă, ceea ce
le poate bloca accesul la servicii. Statele membre au adoptat diferite abordări politice în vederea
combaterii violenței împotriva copiilor cu handicap. Unele introduc măsurile de protejare a
copiilor cu handicap în cadrul politicilor de protecție a copilului, iar altele, în politicile privind
drepturile persoanelor cu handicap. Alte state au elaborat politici specifice de combatere a
violenței împotriva tuturor copiilor, la școală sau acasă.
 Consolidarea cadrelor juridice și de politici de protecție a copiilor cu handicap;
Respondenții au identificat o serie de obstacole în calea combaterii violenței împotriva
copiilor și a garantării unei instrumentări eficiente a infracțiunilor comise împotriva lor. Printre
acestea se numără dificultățile de a considera copiii cu handicap drept martori de încredere în
instanță, lipsa de specialiști formați, lipsa de mecanisme de depunere a plângerilor care să fie
accesibile și adecvate vârstei, precum și numărul redus al denunțurilor. Cercetarea FRA arată că
majoritatea statelor membre ale UE consideră handicapul și vârsta drept circumstanțe agravante
în cazul infracțiunilor violente. Doar 13 state membre ale UE conțin în codul penal dispoziții
explicite privind prejudecățile pe criterii de handicap. Dintre ele, doar câteva state diferențiază
infracțiunile motivate de ură de infracțiunile de bază, aplicând pedepse mai aspre pentru a
sublinia gravitatea infracțiunilor motivate de prejudecăți; majoritatea definesc această
motivație drept circumstanță agravantă. Comisia Europeană a adoptat documente de politică
atât privind drepturile copilului, cât și privind handicapul: O agendă a UE pentru drepturile
copilului și, respectiv, Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap. Ambele
fac referire la drepturile copiilor cu handicap. În plus, Comisia a instituit două grupuri formate
din reprezentanți ai statelor membre – unul alcătuit din experți în drepturile copilului, iar celălalt
din experți în drepturile persoanelor cu handicap – în vederea cooperării și a schimbului de
informații, de experiență și de bune practici. Parlamentul European are două intergrupuri
distincte – unul care se ocupă de chestiuni privind drepturile copiilor și un altul referitor la
politicile privind handicapul. Aceste structuri ar putea să acorde o atenție sporită copiilor cu
handicap, în special aspectelor legate de protecția împotriva violenței, în dezbaterile și în
acțiunile lor.
 Asigurarea coordonării și crearea unui punct focal pentru copiii cu handicap;
Serviciile destinate copiilor cu handicap sunt adesea concepute de o varietate de actori.
Pentru a se evita suprapunerile sau decalajele, este esențial să existe o cooperare sistematică și
coordonată. Însă respondenții au constatat că, adesea, lipsa de cooperare îngreunează furnizarea
efectivă a serviciilor, că mecanismele formale de coordonare fie lipsesc, fie nu sunt puse în
aplicare, iar cooperarea este îndeosebi informală și are loc în afara canalelor stabilite. În plus,
respondenții au constatat lipsa de proceduri unificate în rândul grupurilor profesionale – precum
personalul care lucrează în cadrul poliției sau al serviciilor sociale, de sănătate și de educație – și
subliniază că adeseori nu există nici măcar o înțelegere comună în privința modului de
recunoaștere și abordare a abuzurilor împotriva copiilor cu handicap. Potrivit respondenților,
excluziunea socială și izolarea măresc riscul de violență împotriva copiilor cu handicap în
diverse contexte. Ei au precizat că izolarea instituțională le limitează interacțiunea cu restul
populației, îngreunând conștientizarea handicapurilor și înțelegerea lor la scară largă.
Respondenții au mai subliniat că copiii care suferă de un handicap și de alte trăsături de
vulnerabilitate – din cauza sexului, a statutului socioeconomic, a condiției de migrant sau a
apartenenței etnice – se confruntă cu un risc mai mare de expunere la violență.
 Schimbarea atitudinii societății, promovarea diversității și contracararea izolării;
Violența împotriva copiilor cu handicap îmbracă multe forme și are loc în contexte diferite.
Respondenții au identificat diverse cauze ale violenței, variind de la atitudini negative ale
societății, cauzate de prejudecăți și de o lipsă de cunoaștere sau de înțelegere.
 Promovarea măsurilor de prevenire axate pe copii și a participării copiilor:
Cercetarea FRA arată că statele membre ale UE au instituit o serie de măsuri menite să
combată violența împotriva copiilor cu handicap. Acestea vizează diverse grupuri, inclusiv pe cel
al copiilor înșiși. Cu toate acestea, nu este întotdeauna garantată includerea copiilor cu handicap
în activitățile stabilite. Respondenții au observat că, din cauza izolării, copiii cu handicap sunt
adesea excluși de la activitățile formale și informale care îi învață pe copii cum să identifice
riscurile și să reacționeze la violență. Promovarea participării copiilor și persoanelor cu handicap
este unul dintre principalii piloni ai Convenției cu privire la drepturile copilului și ai Convenției
privind drepturile persoanelor cu handicap. Atunci când nu sunt ascultați, copiii cu handicap
rămân invizibili în planificarea politicilor, iar nevoile lor nu sunt satisfăcute din cauza
inaccesibilității serviciilor generale. Respondenții evidențiază importanța includerii copiilor cu
handicap în activități care să promoveze participarea lor generală la toate aspectele vieții, aceasta
fiind un element esențial pentru prevenirea violenței și pentru dotarea lor cu instrumente cu care
să poată identifica și semnala incidentele violente.
 Furnizarea de servicii axate pe familie;
Violența împotriva copiilor cu handicap se manifestă și în context familial. Respondenții au
identificat, în rândul familiilor și al personalului de îngrijire a copiilor cu handicap, oboseala,
epuizarea, dificultățile economice și sentimentul de a fi „abandonați” ca principali factori
declanșatori ai violenței. De asemenea, ei au evidențiat insuficiența sprijinului menit să ușureze
povara financiară, fizică și emoțională pe care o îndură familiile și persoanele care oferă îngrijire
copiilor cu handicap și au subliniat importanța creării unor programe de reducere a stresului .
Respondenții au remarcat că handicapul unui membru al familiei, în special al unui copil, este
adesea însoțit de sentimente de rușine și de dezamăgire și poate fi considerat tabu. Acest lucru
face ca membrii familiei să fie mai reticenți în a apela la servicii de sprijin care să-i ajute să facă
față oboselii sau epuizării.
 Asigurarea unui sistem de învățământ bazat pe incluziune și a participării la toate
aspectele vieții, pe picior de egalitate cu ceilalți;
Articolul 24 din CDPH reflectă un angajament clar din partea statelor părți în direcția
asigurării unui sistem de educație bazat pe incluziune pentru copiii cu handicap și obligă aceste
state să furnizeze sprijinul necesar pentru a facilita participarea lor deplină și în condiții de
egalitate la procesul educativ. Numeroși respondenți au semnalat însă dificultăți în realizarea
acestui deziderat al educației bazate pe incluziune și au susținut că asigurarea unui mediu sigur
pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu handicap, în școlile clasice necesită un sprijin adecvat
pentru a le permite participarea reală, nu doar integrarea lor.
 Intensificarea eforturilor de dezinstituționalizare și consolidarea monitorizării
instituțiilor;
Nu există date de încredere cu privire la numărul exact de copii care trăiesc în diferite centre
instituționale, însă potrivit estimărilor, în Uniunea Europeană trăiesc în centre rezidențiale în jur
de 150 000 de copii. Instituționalizarea mărește probabilitatea ca un copil să devină victimă a
neglijării și a violenței psihice, fizice sau sexuale; unii respondenți consideră că însăși
instituționalizarea reprezintă o formă de violență. În plus, verificarea personalului din instituțiile
de îngrijire rezidențială din statele membre nu vizează întotdeauna toate categoriile de specialiști,
iar legea nu stabilește frecvența controalelor. Respondenții au fost de părere că violența și
neglijarea pot fi ascunse cu ușurință în instituții. Ei au criticat mecanismele de monitorizare
pentru lipsa de rigurozitate, menționând că, de multe ori, inspecțiile efectuate la instituții nu sunt
sistematice și sunt mai mult reactive decât preventive.
 Realizarea unor instrumente specifice, alocarea resurselor corespunzătoare și
îmbunătățirea capacității în domeniul resurselor umane;
Potrivit studiului, cadrul juridic și cel al politicilor existente la nivel național vor putea să
combată problema violenței împotriva copiilor cu handicap numai dacă se prevăd resurse
adecvate pentru transpunerea lor în practică. Respondenții identifică mai multe obstacole în calea
combaterii efective a violenței împotriva copiilor cu handicap, printre care personalul neinstruit
și cu prea multe sarcini, starea de epuizare, lipsa de resurse și condițiile de muncă problematice.
Respondenții sugerează că, pe lângă profesioniștii „specializați” care interacționează zilnic cu
copiii cu handicap, ar trebui ca și cei care furnizează servicii generale – cum ar fi medicii,
asistentele medicale și profesorii – să fie instruiți cu privire la drepturile copiilor cu handicap și
la metodele de comunicare accesibile, precum și cu privire la mijloacele și procedurile de
identificare, de răspuns și de denunțare a violenței împotriva lor. Uniunea Europeană a creat
regimuri de finanțare – cum ar fi programul Drepturi, egalitate și cetățenie 2014- 2020, care a
înlocuit programul Daphne în 2013 – pentru a sprijini activitățile de cercetare, formare, elaborare
de orientări și schimb de bune practici, inclusiv în domeniul combaterii violenței împotriva
copiilor. Respondenții recunosc impactul pozitiv al acestor regimuri de finanțare la nivel
național.
Opinii FRA:
 Statele membre ale UE ar trebui să combată violența împotriva copiilor cu handicap
printr-o abordare integrată.
 Politicile generale care vizează copiii sau persoanele cu handicap ar trebui să
recunoască riscul sporit de violență la care sunt expuși copiii cu handicap și să
stabilească măsuri concrete și specializate, precum și servicii de sprijin accesibile.
 Statele membre ale UE ar trebui să se asigure că autoritățile publice monitorizează
situația copiilor cu handicap, în special în ceea ce privește violența.
 Statele membre ale UE ar trebui să se asigure că serviciile de sprijinire a victimelor,
precum și mecanismele judiciare și extrajudiciare de reparare sunt pe deplin accesibile
copiilor cu handicap care cad victimă violenței, precum și familiilor acestora.
 Statele membre trebuie să se asigure că vârsta și handicapul sunt considerate
circumstanțe agravante în contextul violenței sexuale, astfel cum prevede Directiva
privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a
pornografiei infantile.
 Comisia Europeană ar trebui să analizeze posibilitatea includerii unei strategii
cuprinzătoare, centrate pe drepturi, pentru copiii cu handicap în viitoarele revizuiri ale
Agendei UE pentru drepturile copilului și în alte politici din acest domeniu.
 Statele membre ale UE și Uniunea Europeană în ansamblu ar trebui să realizeze
campanii de conștientizare cu informații accesibile pentru a mări vizibilitatea CDPH, a
promova diversitatea și a combate prejudecățile, stigmatizarea de către societate și
izolarea copiilor cu handicap.
 Statele membre ale UE ar trebui să întocmească, în cooperare cu actori din cadrul
societății civile, programe educaționale corespunzătoare care să consolideze încrederea
în sine și asertivitatea copiilor cu handicap, pentru a-i ajuta să identifice situațiile de
risc și comportamentele inadecvate și să decidă cum și unde să caute consiliere și să
solicite măsuri reparatorii.
 Statele membre ale UE ar trebui să ofere serviciilor de protecție a copilului instruirea și
resursele necesare pentru a preveni abandonarea acestor copii și să ajute familiile să
păstreze copiii cu handicap în sânul lor, protejând în același timp interesul superior al
copilului.
 Statele membre ale UE ar trebui să se asigure că școlile oferă un mediu sigur și propice,
cu „toleranță zero” față de orice formă de violență, și că dispun de mecanisme eficace
pregătite să reacționeze încă de la primele semne de ostilitate. Politicile și procedurile
 de combatere a comportamentelor agresive ar trebui să includă în mod specific și copiii
cu handicap.
 Mecanismele naționale de apărare a drepturilor omului, inclusiv organismele de
promovare a egalității, instituțiile naționale pentru apărarea drepturilor omului și
mediatorii pentru copii, ar trebui să aibă mandatul și resursele necesare și să fie
încurajate să monitorizeze și să sensibilizeze populația cu privire la drepturile copiilor
cu handicap în contextul educației, precum și să cerceteze și să monitorizeze cazurile de
violență, de refuz al accesului la școlile clasice și de comportament agresiv împotriva
copiilor cu handicap
 Statele membre ar trebui să ia în considerare interzicerea plasării copiilor – în special a
celor mai mici de trei ani – în instituții, indiferent de tipul sau severitatea deficienței de
care suferă, principiu aprobat și de Ghidul ONU pentru îngrijirea alternativă a
copiilor. Statele membre ar trebui să aloce resurse pentru dezinstituționalizarea promptă
a copiilor cu handicap și pentru includerea lor deplină în comunitate.
 Ar trebui elaborate ghiduri și seturi de instrumente care să le ofere practicienilor care
lucrează cu copii cu handicap, precum și celor care oferă servicii generale – de
exemplu, specialiștilor din domeniul sănătății și al învățământului –, orientări clare cu
privire la responsabilitățile lor și la măsurile de prevenire, procedurile de sesizare și
pașii de urmat atunci când există suspiciunea de violență. Ar trebui elaborate ghiduri și
seturi de instrumente care să le ofere practicienilor care lucrează cu copii cu handicap,
precum și celor care oferă servicii generale – de exemplu, specialiștilor din domeniul
sănătății și al învățământului –, orientări clare cu privire la responsabilitățile lor și la
măsurile de prevenire, procedurile de sesizare și pașii de urmat atunci când există
suspiciunea de violență.
 Statele membre ale UE ar trebui să faciliteze aplicarea efectivă a legilor și a politicilor
existente cu privire la prevenirea violenței împotriva copiilor cu handicap prin
elaborarea de ghiduri practice, protocoale și cursuri care să ajute specialiștii să
recunoască violența împotriva copiilor cu handicap, să sprijine în mod corespunzător
victimele și familiile lor și să se asigure că făptuitorii sunt aduși în fața justiției.

Studiu de caz

Cazul lui Marius a intrat în atenția asistentului social de la Primăria com.Dersca în

momentul în care situația copilului a fost semnalată de către doamna învățătoare P.R. de la
școala Dersca.

Doamna învățătoare descrie o schimbare semnificativă a comportamentului copilului după

plecarea mamei la muncă în străinătate. Înainte Marius era un elev cu performanţe la
școală, cu foarte mulți prieteni în rândul colegilor de clasă, chiar și din școală . După
plecarea mamei situaţia lui s-a schimbat. Marius a devenit o fire mai retrasă, care nu se
mai implică la fel de mult în activităţile clasei .

1. Istoricul Social

a. Date privind identificarea beneficiarului

 Numele şi prenumele: MAFTEI MARIUS GABRIEL

 Locul şi data naşterii : 23 MARTIE 2000,municipiul Dorohoi
 Statut juridic/starea civilă : persoană fizică/necăsătorit
 Domiciliul : com Dersca, jud.Botoșani

b. Date privind familia beneficiarului

 Date de identificare ale membrilor familiei :

Numele şi prenumele Vârsta Ocupaţia Domiciliul

Maftei Iuliana 31 menajera Italia
(mama)

Maftei Constantin 36 agricultor Com.Dersca

(tata)

Maftei Iulian(frate) 14 elev com.Dersca

Maftei Diana Elena 5 Preșcolar com.Dersca

 Maftei Elena (bunica 66 Pensionară com.Dersca
maternă)

 Date relevante privind familia :

Familia lui Marius este formată din 5 membri : mama Maftei Iuliana, tata Maftei Constantin,
fratele Maftei Iulian,sora Maftei Diana si beneficiarul Maftei Marius. Mama și tatăl sunt căsătoriți
de aproximativ 14ani. Cei doi au o relație nu foarte cordiala în prezent, deși spun că au avut și
momente mai bune . Mama lui Marius este plecată la muncă în Italia, unde lucrează fără forme
legale, ca menajeră la o bătrână. Aceasta sprijină familia material cu aproximativ 400 euro pe
lună.Marius nu s-a mai vazut cu mama sa de aproximativ 1 an,dar comunică telefonic,cam de
doua ori pe lună cu aceasta.Tatăl lui Marius locuiește împreună cu acesta și cu ceilalți doi
copii,Maftei Iulian și Maftei Diana,el fiind persoana care are grija si raspunde pentru aceștia.De
când mama este plecată, tatăl-Maftei Constantin,lipsește în nenumărate rânduri de
acasă(prestează munci ziliere).De aceea, de multe ori,copilul se duce la bunica lui,Maftei
Romică,unde se mai întamplă să rămână și peste noapte.Tatăl lui Marius mai are un
frate,Maftei Florin,căsatorit,care are la rândul lui doi baieți mai mici de vârsta decât
Marius.Aceștia locuiesc în aceeași casă cu Maftei Romică.Pe bunica maternă-Petrea Maria o
vizitează ocazional pe motivul că nu își are domiciliul în Dersca.Legăturile cu familia extinsă,în
afară de cei din familia tatălui ,nu este prea puternică.Relațiile lui Marius cu tatăl s-au răcit
destul de mult datorită comportamentului agresiv al tatălui(verbal și fizic) dar și faptului că se
văd destul de rar(tatăl pleacă dimineața și vine seara).Cu mama comunică doar la telefon.Se
întâlnește mai des cu bunica lui paternă ,față de perioada dinaintea plecării mamei , dar merge
la ea pentru a lua masa și a ramâne peste noapte.Nu a dezvoltat față de aceasta o legătură de
atașament datorită faptului că utilizează un comportament nu tocmai potrivit față de copil.
Contextul care a dus la plecarea mamei în Italia a fost următorul:între cei doi soți existau
scandaluri și ,de multe ori,tatăl fiind sub influența băuturilor alcoolice făcea scandal,uneori
lovindu-și sotia chiar și copiii.Poliția fost sesizată în două rânduri dar intervenția nu a avut
efect.Pe lângă toate acestea existau și destule lipsuri materiale.Până la plecarea în Italia mama
a fost cea care s-a ocupat efectiv de copii,aceștia fiind atașați de ea și simțindu-se în siguranță
în prezența ei.

c. Date privind evoluţia beneficiarului

  Informaţii despre naştere şi dezvoltare
Maftei Marius s-a născut în județul Botoșani. Sarcina a evoluat normal. Naşterea a fost la
termen şi fără complicaţii.. Este un copil dezvoltat normal pentru vârsta de 9 spre 10 ani.

 Informaţii medicale
Starea actuală de sănătate a copilului este bună. În afară de problemele medicale inerente
creșterii și dezvoltării, Marius nu este în evidență cu afecțiuni cronice. Dezvoltarea fizică este
una normală vârstei, iar starea sănătății este bună, excepție făcând faptul că poartă ochelari de
vedere. Copilul trebuie să meargă regulat la control. Copilul este înscris la medicul de familie
S.B.

 Activitatea şcolară
Copilul este înscris la Școala Dersca în clasa aIII-a, la doamna învățătore P.R..Aceasta a
remarcat o mare teamă atunci când este apostrofat sau prezintă o stare de agiație când este
rugat să-și anunțe tatăl să se prezinte la școală,motivând mereu că nu este acasă și nu poate
veni.Rezultatele sale sunt destul de slabe,vine la școală fără temele efectuate și lecțiile
învățate.În relațiile cu ceilalți colegi au început să apară situații de agresivitate verbală, dar și
fizică.Nu se implică în activitățile organizate cu clasa,mai mult decât atât, la serbarea de sfârșit
de an școlar(clasa aII-a) nici nu a fost prezent.Ulterior s-a aflat că tatăl il trimise în ziua
respectivă să presteze munci agricole .

 Statutul socio – profesional

Datorită vârstei pe care o are , Marius nu lucrează și de aceea nu ne putem referi la statul lui
socio – profesional.

 Relaţia cu sistemul de protecţie/asistenţă socială

Marius nu a fost și nu este instituționalizat.

d. Situaţia materială / financiară

 Locuinţă/proprietăţi
Familia are o locuință proprie. Marius împreună cu tatăl și frații săi locuiesc într-o casă cu trei
camere și anexe. Condițiile locative sunt în general bune, familia făcând ceva investiții. . Casa
este dotată mediu din punct de vedere al mobilierului.Dețin un frigider,un aragaz și o mașină de
spălat achiziționate înainte de plecarea mamei. Din punct de vedere igienic este bine întreținută
și curată. Familia încearcă să strângă banii necesari pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai.
  Surse de venit
Sursele de venit ale familiei sunt alcătuite din banii care îi trimite mama reprezentând suma de
400 de euro, banii obținuți din activitățile ziliere ale tatălui și alocațiile celor trei copii.Cu toate
acestea au datorii la aproape toate magazinele din sat. Cheltuilelile familiei sunt cele pentru
mâncare, haine, rechizite școlare pentru copii ,porția de băutură a tatălui.

V. Probleme identificate

- performanțele sale școlare au scăzut;

- comunicarea dintre Marius şi tatăl său s-a deteriorat destul de mult în ultima perioadă;
- lipsa mamei l-a influențat negativ pe Marius;
- Marius are slabe abilităţi de viaţă independență, în special în ceea ce priveşte asumarea
responsabilităţilor, participarea la treburile casnice(fuge mai mereu de acasă ,la joacă sau stă
pe drumuri), comunicarea cu adulţii;
- Marius nu mai este la fel de sociabil, la școală ,cu colegii lui și nici nu mai este la fel de
implicat si entuziasmat de activitățile ce au legătură cu școala;colegii l-au izolat datorită
comportamentului agresiv(verbal și fizic).

2. Convorbirea telefonică
Cazul lui Marius a intrat în atenția asistentului social de la Primăria Dersca,în momentul în care
situația copilului a fost semnalată de către doamna învățătoare. Cu ajutorul acesteia asistentul
social a făcut rost de numărul de telefon al tatălui copilului și l-a sunat. Întăi s-a prezentat si
apoi i-a explicat de unde are numărul ei de telefon si de ce l-a sunat. Asistentul social i-a
propus să se întâlnească pentru a vorbi mai multe despre situația copilului . Aceasta a acceptat
si au stabilit de comun acord data, locul si ora la care să se întâlnească. Înainte de a spune “la
revedere” s-a asigurat dacă totul s-a înțeles așa cum trebuia.

3. Întâlnirea față în fată

Prima întâlnire față în față s-a petrecut la școală , în sala de clasă ,în afara orelor de curs. La
întâlnire au participat atât tatăl, cât și Marius.
Pentru prima întâlnire asistentul social a trebuit să aibă în vedere că încăperea să aibă o
atmosferă plăcută și propice comunicării (încăperea este aerisită, luminată, temperatura este
potrivită).
Asistentul social s-a prezentat și a explicat foarte clar, si pe înțelesul lui Marius și a tatalui său,
că tot ceea ce vor vorbi rămâne confidențial. După acest moment îi roagă pe cei doi să
vorbească deschis despre ei, despre problemele lor , despre familie. Pe parcursul discuției,
asistentul social pune întrebări ajutătoare, care să clarifice informațiile primite fără a încurca sau
deruta. De asemenea, prin gesturi, postură, mimică, asistentul social nu este autoritar, ci
încearcă să empatizeze cu cei doi.
Spre sfârșitul întâlnirii, asistentul social împreună cu Marius si tatăl lui, stabilesc data următoarei
întâlniri. Asistentul social îi oferă acestuia numărul de telefon la care poate fi găsit.

4. Întocmirea listei de probleme

Încă de la prima întalnire asistentul social și-a făcut o imagine generală asupra problemelor pe
care le are Marius. La a doua întâlnire hotărăște că, împreună cu acesta și cu tatăl lui,să
întocmească o listă cu problemele importante. Astfel, în cazul lui Marius , lista este următoarea:
- performanțele sale școlare au scăzut;
- comunicarea dintre Marius și tatăl sau s-a deteriorat mult în ultima perioadă;
- lipsa mamei din viața lui ;
- slabe abilităţi de viaţă independentă, în special în ceea ce priveşte asumarea
responsabilităţilor, participarea la treburile casnice, comunicarea cu adulţii;
- nu mai este la fel de sociabil la școală cu colegii lui si nici nu mai este la fel de implicat și
entuziasmat de activitățile ce au legătură cu școala;
-consilierea tatălui în vederea îmbunătățirii relațiilor dintre el și Marius, prin renunțarea acestuia
la a mai consuma alcool și a folosi agresiunea verbală și fizică în relația cu propriul copil;
La sfârșit, asistentul social mulțumește lui Marius și tatălui său pentru bunăvoința cu care a
răspuns întrebărilor , a ajutat la întocmirea listei de probleme și pentru colaborare.

5. Obținerea informațiilor de la alte agenții/instituții

Asistentului social îi sunt necesare fisa medicală al lui Marius pentru a ști exact care este starea
lui de sănătate, precum și accesul la situația lui școlară. Pentru a obtine aceste lucruri el cere
permisiunea lui Marius si tatalui sau. Dupa ce a primit permisiunea, asistentul social poate cere
fișa medicală medicului de familie și situația lui școlară, specificând că are permisiunea și că
informațiile conținute vor rămâne confidențiale.
De asemenea asistentul social trebuie să fie atent mereu la urmatoarele lucruri:

 Respectarea confidentialitătii;
 Concentrarea asupra contextului problemei/ urmarirea firului roșu, fără a se pierde în
aspecte de mică importanță, fără relevanță pentru caz;
  Analiza datelor, evitându-se o supraîncărcare cu documente care nu oferă nici un ajutor
în rezolvarea problemei;
 Argumentarea deciziilor prin documente atașate la dosar.

6. Vizită la domiciliul clientului evaluare detaliată

Tot în a doua întâlnire, asistentul social a stabilit o vizită la domiciliul lui Marius, a doua zi,la ora
14 după-amiaza. Asistentul social își va pregati un ghid de observație în care să iși noteze
observațiile în legătură cu domiciliul beneficiarului. De asemenea, asistentul social va avea si un
ghid de interviu pentru a-l aplica copilului. Pe parcursul vizitei asistentul social nu se va
comporta autoritar, ci va cere mereu permisiunea pentru orice acțiune pe care vrea să o facă.
Marius va fi împreună cu tatăl lui pe parcursul vizitei pentru a se simți protejat din punct de
vedere emoțional. În timpul vizitei, asistentul social va vorbi cu Marius și cu tatăl lui într-un mod
empatic care să creeze o atmosferă calmă, de încredere.Asistentul social va incerca un dialog
și cu ceilalți copii ai familiei pentru a stabili relațile existente între frați,dar si între copiii-tată.

7. Cartea vieții
Este o tehnică individuală ce se completează de copil cu propriile sale cuvinte, acoperind
perioada de la naștere până în prezent. Este folosită cu scopul de a ajuta copilul, în special un
copil dat spre îngrijire sau adoptat. Desi Marius a locuit dintodeauna cu părinții săi , asistentul
social îi va explica despre ce este vorba si cum se poate realiza această carte a vietii. Dacă va
dori să realizeze cartea propriei vieții, Marius va primi sprijin din partea asistentului social si
toate indicatiile care îi sunt folositoare, precum si ajutor din partea tatălui pentru a găsi mai ușor
materialele de care are nevoie (certificat de naștere, poze, premii școlare etc.)

8. Harta eco
Această tehnică precizează locul unei persoane sau familii în contextul social. Ea se bazează
pe relații, modul de interacționare cu ceilalți, performanțe intelectuale, participarea la activități
religioase, sociale, politice, culturale etc. Asistentul social va folosi harta eco si în cazul lui
Marius deoarece această tehnică poate oferi informații valoroase.
Harta eco:
 9. Scala resurselor familiale
Această tehnică evaluează modul de administrare a resurselor familiale (timp, bani, energie) în
concordanță cu nevoile familiei dar și cu ale fiecărui membru în parte . Fiecare item din scală
este punctat pe o scară de la 1 la 5 (de la insuficient spre suficient). Marius este rugat să
răspundă la întrebarea: “În ce măsură următoarele resurse sunt suficiente pentru tine și familia
ta?”.
În ce Nu se aplica Insufficiente Rareori Uneori Aproape Suficiente
masură suficiente suficiente întotdeauna
urmatoarele suficiente
resurse sunt
suficiente
pentru
dumneavoa
stră?
Mâncarea x
pentru 2
mese pe zi
Casa sau X
apartament
Bani pt a x
cumpăra
cele
necesare
Haine X
suficiente
Încălzire x
casă,
apartament
Instalații/ x
apa curentă
Bani pentru x
a plăti
cheltuielile
lunare
Slujbă bună X

Pensie X
suficientă
Ingrijire X
medicală
Transport x
garantat
Mobila X
pentru
casă/aparta
ment
Timp pentru X
odihnă
suficient
Timp pt dvs X
înșivă
Timp pentru X
reuniuni
familiale
Timp pentru X
copii
Timp pentru X
soț/partener
/prieten
apropiat
Telefon sau x
acces la
telefon
Dădacă pt X
copilul dvs
Îngrijire pe X
timpul zilei
pt copilul
dvs
O persoană X
cu care sa
vorbiți
Asisentă X
stomatologi
că pentru
familia dvs
Bani pentru X
a cumpara
echipament
e/obiecte
specifice pt
copiii dvs
Timp pentru X
socializare
Timp pentru X
intretinere si
ingrijire
Jucarii X
pentru
copilul dvs
Bani pentru x
divertisment
ul familiei
Bani pentru x
economii
 Timp pentru x
calatorii/vac
ante
Bani pentru X
calatorii/vac
ante

10. Analiza câmpului de forțe

(+)
1.Marius dorește să-și îmbunătățească
situația școlară
2.Învățătoarea lui Marius dorește să se
implice și să-l ajute să redevină elevul care a
fost
3.Marius va încerca să renunțe să mai plece
de acasa la joacă sau sa stea pe drumuri
(-)
1.Situația școlară din ce în ce mai rea la
școală, fiind în stare de repetenție
2.Este greu de recuperat materia care a
pierdut-o pentru că nu a învățat la timp
3.Plecările de acasă ,la joacă

4.Tatăl va încerca să fie mai atent la situația 4. Comunicarea deficitară cu tatăl lui
școlară a lui Marius și să se apropie mai mult
de acestă,încercând să-și schimbe
comportamentul verbal și fizic față de copil.

11. Matricea procesului decizional

Această tehnică contribuie la stimularea clientului de a găsi alternative. În timpul întâlnirii lui
Marius cu asistentul social, se vor nota într-un tabel costurile și beneficiile unei activităti, tabel
care se va analiza la sfârșitul întâlnirii de către Marius , care va hotărî singur ce curs va da vieții
lui.
Alternativa – să nu învețe

COST BENEFICIU
Note mici în continuare, posibilitate de a Mai mult timp liber
repeta anul

Alternativa – să-și îmbunătățească situația școlară

 COST BENEFICIU
Va fi greu de recuperat materia care a Notele vor fi mai mari, va fi mai apreciat de
pierdut-o, mai puțin timp liber, frica de a nu învățătoare, va avea șanse mai mari de a nu
reuși ramane repetent

12. Ghid de interviu

1. Cum vă numiti?
2. În ce clasă ești?
3. Îți place la școală?
4. Spune-mi mai multe despre colegii și învățătoarea ta.
5. Care au fost motivele care te-au determinat să ai rezultate slabe la școală?
6. Cum îi poate afecta comportamentul tău pe ceilalți?
7. Cum te-ai simțit când mama ta a plecat la muncă în străinătate?

8. Ce crezi tu despre plecarea mamei tale la muncă în străinătate?

9. Spune-mi câte ceva despre prietenii tăi.
10. Care problemă, o dată rezolvată, ți-ar prinde cel mai bine?
11. La ce alte lucruri trebuie să te gândești în privința acestei probleme?
12. Ce ajutor ar fi posibil să primești?
13. Se pare că te gândești la o schimbare în bine pentru viitorul tău.

* În momentul aplicării interviului , pe lângă întrebările din ghid pot apărea și altele noi , în
funcție de răspunsurile lui Marius.
 13. Ghid de observație
13.1. Ghid de observație pentru interviul cu beneficiarul
Oftează Lăcrimeaz Pleacă Râde Întârzie Are o Resemnat Indiferent Alceva
ă ochii răspunsul atitudine
nervoasă

Îți place
la
școală?
Spune-
mi mai
multe
despre
colegii și
învățăto
area ta.
Care au
fost
motivele
care te-
au
determin
at să ai
rezultate
slabe de
la
școală?
Cum îi
poate
afecta
comport
amentul
tău pe
ceilalți?
Cum te-
ai simțit
când
mama ta
a plecat
la
muncă
în
străinăta
te?
Ce crezi
tu
despre
plecarea
mamei
tale la
muncă
în
străinăta
te?
Spune-
mi câte
ceva
despre
prietenii
tăi.

Care
problem
ă, o dată
rezolvat
ă, ți-ar
prinde
cel mai
bine?
La ce
alte
lucruri
trebuie
să te
gândești
în
privința
acestei
problem
e?
Ce
ajutor ar
fi posibil
să
primești
?
Se pare
că te
gândești
la o
schimba
re în
bine
pentru
viitorul
tău.

13.2. Ghid de observație pentru vizita la domiciliu

Da Nu

Curent electric

Apă curentă rece

Apă curentă caldă

Gaz metan

Încălzire
 Aragaz

Frigider

Mobilă

Coș de gunoi bucătărie

Chiuvetă bucătărie

Cadă baie

Chiuvetă baie

Covor

Pătură

Pernă

Televizor

Haine

Încălțăminte

Mâncare făcută

Veselă

Cuier

De asemenea se va observa aspectul general al copilului, dacă acesta este îngrijit, curat. Dacă hainele sunt curate,
adecvate vârstei și sezonului.Se va observa și aspectul general al locuinței, dacă locuința este curata și întreținută.
 14.Planul de servicii (PS)
Planul de servicii, denumit în continuare PS, se întocmeşte în scopul prevenirii separării
copilului de părinţi în următoarele situaţii:
a) pentru copiii aflaţi la risc de părăsire de către părinţi;
b) pentru copiii reintegraţi în familie după încetarea măsurii de protecţie;
c) în orice situaţie care impune acordarea de prestaţii şi/sau de servicii în vederea respectării
drepturilor copilului.

PLAN DE SERVICII
Numele si prenumele copilului : Maftei Marius
Mama : Maftei Iuliana
Tata : Maftei Constantin
Alt reprezentant legal al copilului :--------------
Domiciliul : Comuna Dersca, jud.Botoșani

Dosarul nr. 39
Motivul intocmirii planului de servicii : pentru menținerea/îmbunătățirea stării școlare , emoționale a copilului.
Managerul de caz/responsabilul de caz : Asistentul social
Membrii echipei și instituția din care provin : Asistent social , psiholog, psihopedagog, profesori, medici.

Prestații

Nr. Cuantumul Autoritatea Data de Perioada de

crt locală începere acordare
responsabilă
Tipul
1. Prestații în bani - - - -
2. Prestații în - - - -
natură

Servicii

Nr. Tipul Instituția Obiective Data de Perioada de Responsabilu

crt. responsabilă generale începere desfășurare l de
caz/persoana
responsabilă

1. Protecția CP(protecția Prevenirea 15 martie Asistent

copilului copilului) abandonului social
Psiholog
- servicii de
consiliere
individuală și
de grup
pentru copil 1 lună
- servicii de
consiliere
individuală și
de grup
pentru copil și 1 lună
familie
2. Educație Familia Continuarea 15 martie
formală și școala școlii
nonformlă/ Dezvolateare
informală a abilităților Doamna
de învățătoare
comunicare Psihopedago
personale g
- activițăti de
dezvoltare a
deprinderilor
de viață și 3 luni
abilităților
- sprijin
pentru
orientate
școlară 1 lună

- meditații 3 luni

- activități
educaționale
specifice
vârstei 2 luni

- activități
recreative și
de socializare
3 luni
3. Sănătate Cabinetul Menținerea/ 15 martie Medic familie
medical/ îmbunătățirea Medici
stomatologic stării de specialiști
sănătate Stomatolog
- servicii
medicale de
specialitate
1 lună
- servicii
stomatologice
1 lună
4. Reabilitare CP(protecția Îmbunătățirea 15 martie Asistent
copilului) situației social
scolare Psiholog
- consiliere
psihologică
individuală
pentru copil și
familie 2 luni

- consiliere
școlară și
orientare
profesională 2 luni
5. Altele

- servicii de CP(protecția Menținerea 15 martie

prevenire a copilului) unei situații
recidivei fizică,
psihică, 1 lună Asistent
socială, social
școlară bună
Intervenții

Nr. Tipul Instituția Obiective Data de Perioada de Responsabilu

crt. responsabilă generale începere desfășurare l de
caz/persoană
responsabilă

1. Menținerea CP(protecția Prevenirea 15 martie

relațiilor copilului) abandonului
personale ale
copilului cu 1 lună Asistent
părinții social

Responsabilul de caz : Asistentul social

Membrii echipei, Asistent social , psiholog, psihopedagog, învățător, medici.
Șef serviciu,
Managerul de caz,
Directorul instituției responsabile,

15. Obiective generale

Pentru ameliorarea situației școlare a lui Marius se propun :
- discuții cu tatăl lui Marius în care vom clarifică importanța implicării și a sprijinului afectiv oferit
copilului în familie,precum și importanța interesului lui manifestat față de conduita școlară
generală a copilului său. Acesta ar trebui să meargă mai des la școală pentru a se interesa de
situația școlară a lui Marius ;
- discuții cu învățătoarea lui Marius, pentru ca acesta să obțină sprijinul ei în vederea acoperirii
lacunelor în cunștințe ;
- eliminarea decalajului dintre cunoștințele elevului si cele dobândite de colectivul
clasei,conform programelor de studiu ;
- atitudine suportivă din partea învățătoarei, încurajarea acestuia și întărirea comportamentelor
așteptate prin recompense de tip școlar,determinând astfel motivația lui Marius ;
- sprijinirea elevului în deprinderea modalităților de învățare eficientă și adăptarea acestora
stilului său personal, astfel încât obiectele de studiu dificile pentru acesta să nu mai fie
percepute drept inaccesibile ;
- prevenirea reluării compotamentelor nedorite – agresivitate verbala și fizică, dezinteres,
evitare - prin facilitarea unei bune relaționări între Marius și colectivul clasei, armonizarea
relațiilor sale cu învățătoarea ;
- includerea lui Marius în diverse activități extrașcolare în cadrul cărora el are inițiative, își
manifestă creativitatea și iși pune în valoare aptitudinile ;
- fiecare progres obținut de Marius pe parcursul schimbării conduitei sale va primi încurajări și
recompense ;
- menținerea unei colaborări permanente cu tatăl lui Marius și consilierea lui în vederea
îmbunătățirii relațiilor dintre acesta și Marius ;
- monitorizarea permanentă a evoluției școlare și personale a acestuia.
Pentru că toate aceste obiective să devină realitate, Marius trebuie să vrea să schimbe situația
lui actuală, să nu mai lipsească de acasă sau de la școală, decât doar atunci când situația cere
acest lucru,să-și schimbe atitudinea față de colegii cu care are conflicte, să accepte să
primească ajutor de la consilierul școlar , să comunica mai mult cu tatăl său .

TEORIA APLICATĂ

Data fiind situația în care se află copilul, consider că cea mai bună teorie care poate fi
aplicată este teoria atașamentului.În acest caz teoria este aplicată pe termen mai lung și are ca
scop ajutarea clientului de a depăși momentul critic și de a dezvolta atașamente,rolul
asistentului social fiind activ în acest caz.
În acest caz se pun două probleme:
1)Ce impact are asupra copilului relația cu părinții și care sunt consecințele negative?
(insuccesul școlar)
2)Ce se întamplă cu acei copii ai caror parinți pleacă în străinătate pentru a munci și ce
impact afectiv are asupra lor acest lucru?
În lipsa unui atașament adecvat, dezvoltarea copilului este periclitată,iar evoluția lui spre
viața de adult este pusă sub semnul întrebării.Pierderea relațiilor de afecțiune este
dureroasă ,tragică uneori,individual simțindu-se rănit sufletește(devine trist,agresiv verbal și fizic
așa ca în cazul prezentat mai sus).Atașamentul funcționează ca un mecanism de
protecție.Pierderea sentimentului de siguranța(în acest caz plecarea mamei) produce
dezechilibre psihice și nu numai.Copilul devine pasiv,indiferent,incapabil de a cunoaște
lumea,preocupat de ceea ce îi lipsește,de ceea ce simte că are nevoie.
Prezența părinților( a mamei) este foarte importantă ,ea constituind baza afectivă pentru
dezvoltarea atașamentului.În acest caz putem vorbi de un atașament nesigur(copilul devine
îngrijorat în lipsa mamei) și foarte nesigur(lipsa relațiilor normale între tată și fiu).Aceste două
tipuri de atașamente au consecințe grave asupra destinului copilului pe termen lung(pierde
încrederea în sine și în ceea ce face,nu se autoapreciază).
Formarea unui viitor adult stabil depinde de calitatea relației părinte-copil.Tatăl trebuie
consiliat în vederea renunțării la consumul de alcool,la adoptarea unui comportament care să
satisfacă nevoile afective ale copilului.Dacă i se va oferi mai multă afecțiune,mai multă
înțelegere din partea familiei,dacă el,ca și tată,se va implica mai mult în creșterea și educarea
propriului copil,acesta va avea rezultate foarte bune la școală,dar își va revizui treptat și
comportamentul în relația cu colegii.