POVESTEA

PUIULUI DE
 – Știți povestea lui GÂT-LUNGILĂ?

– Ciudat nume! – Mama-girafă știe

– Mă plictisiți!
N-am mai auzit toate poveștile
Oricare din noi e un
de el. scrise și nescrise.
GÂT-LUNGILĂ …
Hai la ea!
 Mama-girafă avea mare chef
de vorbă, așa că nu s-a lăsat
rugată de două ori.

Vara era pe sfârșite. Vacanța aproape că

se încheiase. Gino, puiul de girafă număra
zilele rămase până la începerea școlii.
 SEPTEMBRIE
L 1 8 1
5
2
2
2
9
M 2 9 1 2 3
6 3 0
M 3 1 1 2
0 7 4
J 4 1 1 2
1 8 5
V 5 1
2
1
9
2
6
S 6 1
3
2
0
2
7
D 7 1 2 2
4 1 8

Dacă azi e 9 septembrie, câte zile

mai sunt până pe 15?
Gino și-a pregătit nerăbdător ghiozdanul. Avea
creioane colorate în toate culorile .

Enumeră culorile
curcubeului!
Ziua cea mare a venit. Cu ghiozdanul în
spate, Gino a plecat spre școală.

– Bună dimineața, GÂT-

LUNGILĂ sau domnule
PRĂJINĂ!
 Nedumerit, Gino s-a uitat în jur să-l vadă și el pe așa-zisul
GÂT-LUNGILĂ .

– O fi vreun cocostârc pe
aici ?!

S-a uitat în luciul apei ca într-o oglindă. A înțeles cine era GÂT-
LUNGILĂ .
Voi v-ați dat seama?
 Gino crescuse, doar trecuse o vară!
Voi cu câți centimetri v-ați înălțat?

– Vor râde toți prietenii de mine!

– Vin și eu cu
voi, prieteni!

– Așteptați-mă și
pe mine, vă rog!

– Salut, Gino!
Te pot însoți?
Gino s-a bucurat că și-a regăsit prietenii. Gâtul
său lung nu îl mai incomoda. Era chiar un
avantaj: vedea înaintea celorlalți ce surprize
putea oferi drumul.
 – Povestea are în ea mai
multe povești. Gino și
prietenii lui au povestit, tot
drumul, ce au făcut în
vacanță. Voi, dragi școlărei,
ce vă amintiți din zilele de
vară multe și frumoase?

– Nu vreau să se încheie povestea aici.