Teatrul in atichitate

A elaborat: Procop Olga

Grupa : 1TAP-11
Teatrul, aşa cum îl ştim noi astăzi, a
apărut în Grecia, în secolul 5 î.e.n., fiind
integrat ritualurilor religioase. Cuvântul
„teatru” provine atât din limba greacă
(“theatron”), şi din cea latină
(“theatrum”) La început, „scena” era un simplu cerc
pe iarbă, unde credincioşii dansau în
jurul altarului lui Dionisos. Locul se
afla la poalele unui deal sau a unei
coline, astfel ca spectatorii, aflaţi pe
deal, să poată vedea „spectacolul”.
Apoi a început construirea unor edificii destinate exclusiv
spectacolelor de teatru, care includeau tribunele pentru spectatori
(“theatron”), scena pe care evoluau actorii (“skene”), un spaţiu în
faţa primului rând de spectatori, unde stătea “corul”, şi loja
orchestrei (“logeion”), în care se mişcau actorii atunci când recitau
sau aveau de susţinut monologuri.
Teatrul lui Dionysos a fost un
mare amfiteatru în Grecia
antică, construit la poalele
Acropolei ateniene.  Dedicat
lui Dionysos, zeul vinului, al
vegetaţiei, venerat prin
reprezentaţii de tragedii şi
comedii, teatrul ar fi avut
“scaune” pentru mai mult de
17.000 de oameni, făcându-l
o locaţie ideală pentru Atena
antică, pentru cea mai mare
sărbătoare de teatru,
sărbătorile dionisiace .
 Amfiteatrul de la Dodona
din lb.greacă amphi-
ambi- dublu, sau în jur,
teatru) în formă circulară)
Capacitate:peste 17 000
locuri.
Amfiteatrul
de la Epidaur
este unul dintre cele mai
mari din Grecia ,
construit de Polictet cel
Tânăr, în secolul al IV-lea
î.Hr.
 Utilizarea de măşti, în
teatrul grecesc
antic, îşi are
originea în cultul
dionisiac vechi.
Primul scriitor care
a folosit masca a
fost Thespis(sec.VI
î.Hr.).
Pentru fiecare personaj existau câte
două măşti, dar cum pe scenă jucau
numai bărbaţii erau necesare şi măşti
pentru rolurile feminine
 ,,parintele tragediei universale”
 A scris 90 de piese din care s-au
ESCHIL(525îHr.-456dHr)
păstrat 7,în care tratează problema
războaielor divine . .Trilogia “Orestia”
care cuprinde “Agamemnon”,
"Choeforele" (Choeforoi) și
"Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7
contra Tebei" (Hepta epi Thebas),
"Prometeu încătușat" (Prometheus
desmotes) și "Perșii" (Persai).
 Eschil nu era un om care să fie iubit
pentru popularitatea sa; era însă făcut
să fie admirat, cu o admiraţie tăcută,
adâncă, simplă, de speţa aceleia ce se
cuvine eroilor morali şi gânditorilor.
Sofocle  (?496îHr.-406îHr.)   “ Omul inteligent judecă cele
noi după cele vechi” 
A scris 123 de opere din care s-au
păstrat doar 7. Operele sale
principale sunt : "Antigona",
"Oedip rege", "Aiax", "Electra",
"Filoctet", "Oedip la Colonos“,
“Trahinienele”. “Oedip rege”
Sofocle a pus bazele tragediei clasice
greceşti, de-a lungul vieţii primind
multe aprecieri elogioase pentru
opera sa. Şi după moarte, marele
scriitor a continuat să domine
scena greacă, reprezentările
pieselor sale bucurându-se de
mare succes.
 “ Trebuie să îndrăznesc,fie
EURIPIDE (480îHr.-406îHr.)
că izbutesc, fie că nu...”
Personajele lui Euripide sunt
dominate de pasiune. Din cele 92
de piese scrise s-au păstrat 18.
Printre cele mai importante opere
se numără: "Hecuba", "Medeea",
"Alcesta", "Andromaca",
"Ifigenia în Aulida".
Celebru dramaturg și tragic grec
care a creat drama de dragoste.
Acolo unde Eschil și Sofocle au
subliniat complotul, Euripide a
adăugat intrigi. Intriga este
complicată în tragedia greacă prin
prezența constantă a corului
atotștiutor..
Aristofan (445 î.Hr.-380 î.Hr.)
Dramaturgul și comediantul grec
antic Aristofan, supranumit
Comedianul, a lăsat în urmă o
moștenire literară creată în cele
mai bune tradiții ale scenei
antice. Din cele 44 de comedii,
11 au supraviețuit până în
prezent, inclusiv Lysistrata,
Clouds, Frogs și The World. În
lucrări, evenimentele se
desfășoară pe fundalul lumii
antice, dar problemele sunt clare
și pentru cititorul modern.