Bombardamentele atomice

de la Hiroshima și Nagasaki
Stoicescu A. – Clasa a X-a E, prof Gărzdaru Florina
Bomba nucleară
• O bombă nucleară este o armă
explozivă care utilizează reacții nucleare
fie prin fisiune nucleară, fie prin fuziune.
• Fisiunea nucleară, cunoscută şi sub
denumirea de fisiune atomică, este un
proces în care nucleul unui atom se
rupe în două sau mai multe nuclee mai
mici, numite produşi de fisiune şi, în
mod uzual, un număr oarecare de
particule individuale.
• Fuziunea nucleară constă în unirea a
două sau mai multe nuclee atomice
pentru a forma un nucleu atomic cu
masă mai mare.
 Bomba atomică
• Energia eliberată de bombele atomice se
datorează reacţiei de fisiune nucleară.
Pentru realizarea acestor bombe se
folosesc izotopi radioactivi ai unor
elemente grele precum plutoniul şi uraniul.

• Imaginea alăturată prezintă două modele

diferite de bombe atomice (prima de tim
implozie și cea de a doua de tip “pușcă”). În
ambele soluţii constructive, detonarea unui
explozibil obişnuit comprimă un material
fisionabil, cum ar fi plutoniu -239 sau
uraniu-235, până se atinge o masă
„supercritică” care declanşează o reacţie de
fisiune în lanţ.
Bombe cu hidrogen
• Bombele cu hidrogen sau bombele termonucleare se
bazează pe reacţia de fuziune nucleară. În imaginea
alăturată se poate vedea construcţia bombei cu
hidrogen în interiorul căreia se află o bombă atomică
„booster” cu fisiune.
• Pentru declanşarea reacţiei de fuziune nucleară sunt
necesare temperaturi extrem de ridicate, acesta fiind
motivul pentru bombele cu hidrogen sunt formate
de fapt din două bombe: o bombă cu fisiune, numită
și bombă ,,booster’’, și o bombă cu fuziune.
• Explozia bombei cu fisiune „booster” declanşează
bomba cu fuziune, generând o explozie suficient de
puternică pentru ca atomii să fuzioneze şi o parte din
masa lor să se transforme în energie pură. Acesta
este motivul pentru care energia degajată de
bombele cu hidrogen este mult mai mare decât cea
degajată de bombele atomice.
 Proiectul Manhattan
• În 1939, oamenii de știință americani, dintre care mulți refugiați din regimurile fasciste
din Europa, erau conștienți de progresele fisiunii nucleare și erau îngrijorați că Germania
nazistă ar putea dezvolta o armă nucleară. Fizicienii Leo Szilard și Eugene Wigner l-au
convins pe Albert Einstein să-și folosească influenșa și să-i trimită o scrisoare
președintelui SUA., Franklin D. Roosevelt, avertizându-l asupra acestui pericol și
sfătuindu-l să înființeze un program american de cercetare nucleară.
• La început, Roosevelt a înființat Comitetul consultativ pentru uraniu, redenumit în 1941
Biroul de Cercetare Științifică și Dezvoltare (OSRD), o echipă de oameni de știință și
oficiali militari însărcinați cu cercetarea potențialului rol al uraniului ca armă.
• Corpul Inginerilor Armatei s-a alăturat OSRD în 1942 cu aprobarea președintelui
Roosevelt, iar proiectul s-a transformat oficial într-o inițiativă militară, oamenii de știință
servind într-un rol de sprijin. „Proiectul Manhattan” a devenit numele de cod pentru
munca de cercetare care s-a extins în toată țara.
• Echipa Proiectului Manhattan a convenit asupra a două proiecte distincte pentru
bombele atomice.
 Uraniu-235
• Uraniul-235 era componenta esențială primului proiect, dar nu putea
fii separat de însoțitorul său natural, mult mai abundent, uraniu-238,
prin mijloace chimice, așadar atomii acestor izotopi trebuie mai
degrabă separați unul de celălalt prin mijloace fizice.
• Oamenii de știință implicați în proiect s-au bazat pe lucrările
anterioare efectuate de fizicienii Fermi și Szilard, și au fost încercate
mai multe metode de separare, iar în cele din urmă au fost alese
două: procesul electromagnetic și cel de difuzie, deși ambele
necesitau instalații mari și complexe și cantități uriașe de energie
electrică. A fost dezvoltată și o a treia metodă, numită difuzie termică,
care a fost, folosită o perioadă pentru a efectua o separare
preliminară.
• Aceste metode au fost puse în producție pe o suprafață de 180 de km
pătrați, cunoscută mai târziu ca Oak Ridge, și aveau să fie folosite la
construcția bombei atomice cunoscută sub numele de Little Boy.
 Little Boy
• În Little Boy, prima armă atomică, reacția de
fisiune a avut loc atunci când o masă de uraniu
a lovit o alta după ce a fost trasă printr-o țeavă
netedă ca de pistol. Când cele două mase s-au
ciocnit au creat o reacție de fisiune extrem de
explozivă. Deși teoria conceptului nu putea fii
testată pe deplin până când bomba reală nu era
aruncată, oamenii de știință au efectuat mai
multe teste de laborator la scară mică care i-au
făcut siguri de succesul lor.
• Pentru a preveni un accident catastrofal, o
bucată de uraniu a zburat separat de cealaltă.
La asamblarea finală, Little Boy cântărea 4.400
de kilograme și măsura 10 picioare în lungime și
28 inci în diametru. A avut o putere de explozie
de 15 kilotone de TNT (aproximativ 30 milioane
de batoane de dinamită).
 Plutonium-239
• O singură metodă a fost disponibilă pentru
producerea materialului fisionabil plutoniu-239,
necesar celui de al doilea proiect. A fost
dezvoltat la laboratorul metalurgic din Chicago și
a implicat transmutarea într-un reactor al
uraniului-238. Mai exact, din uraniulul-238, la
absorbția unui neutron, se forma uraniu-239, iar
acesta se descompunea în cele din urmă în
neptnium-239 care la rândul lui ajungea
plutoniu-239. În decembrie 1942, Fermi a reușit
în sfârșit să producă și să controleze o reacție în
lanț de fisiune în reactorul nuclear de la Chicago.
• Producția cantitativă de plutoniu-239 a implicat
dezvoltarea unor proceduri de extracție chimică
care să funcționeze în condiții nemaiîntâlnite
până atunci.
 Fat Man
• Fat Man a fost bomba cea mai grea de construit
dintre cele două, deoarece era un dispozitiv de tip
implozie, adică un miez de plutoniu subcritic a fost
înconjurat de câteva mii de kilograme de exploziv
puternic, proiectat în așa fel încât forța
explozibilului este îndreptată spre interior,
zdrobind astfel miezul de plutoniu într-o stare
subcritică și declanșând o reacție nucleară în lanț.
• Fat Man cântărea 4.600 kg, avea o lungime de 3,2
metri și un diametru de 1,5 metri, precum și o
putere de explozie de 21 de kilotone TNT
(aproximativ 42 milioane de batoane de dinamită).
 Hiroshima
• În timp ce președintele Truman a sperat într-o
țintă pur militară, unii consilieri credeau că
bombardarea unei zone urbane ar putea rupe
voința de luptă a poporului japonez. Hiroshima
a fost un port major și fost foarte importantă
din punct de vedere militar, deoarece găzduia
Cartierul General al Armatei 2, care era
responsabil pentru apărarea sudului Japoniei.
A fost un centru important de depozitare,
comunicații și adunare a soldaților.
• Peisajul orașului a adăugat atractivității sale ca
loc de prezentare a puterii distructive a
bombelor – dealurile din apropiere a fii sporit
daunele cauzate de explozia atomică, iar râurile
care treceau prin el ar fii ținut Hiroshima afară
de pe lista țintelor pentru bombardarea
incendiară.
• Pe 6 august 1945 la ora 6:00, bomba Little Boy a pornit
către Hiroshima. Până la ora 7:00, rețeaua radar japoneză a
detectat aeronave care se îndreptau spre Japonia, iar alerta
a fost transmisă în toată zona Hiroshima. Curând după
aceea, un avion meteorologic s-a învârtit deasupra orașului,
dar nu a existat niciun semn de bombardiere. Oamenii și-au
început munca zilnică și au crezut că pericolul a trecut.
Până la ora 8:00, radarul japonez a detectat din nou
aeronavele. Posturile de radio au transmis un alt
avertisment pentru ca oamenii să se adăpostească, dar
mulți au ignorat-o.

• Podul în formă de T la joncțiunea râurilor Honkawa și

Motoyasu de lângă centrul orașului a fost ținta. La ora
8:15, Little Boy a explodat la aproximativ 500 de metri
deasupra pământului, ucigând instantaneu între 80.000 și
140.000 de oameni și rănind grav încă 100.000
 Nagasaki
• Nagasaki a fost inclus inițial pe o listă de
șaptesprezece potențiale ținte, la sfârșitul lui
aprilie 1945, dar la începutul lunii mai fusese
eliminat. Deși orașul producea motoare și torpile
și era un port important, era și casa unui lagăr de
prizonieri de război aliați, ceea ce l-a făcut mai
puțin atractiv. Și, din perspectiva țintirii, avea o
topografie dificilă.
• Nagasaki nu fusese nici măcar rezervă. Orașul nu a
fost adăugat pe listă abia cu o zi înainte de
bombardament. Aeronava a sosit la Nagasaki la
11:50, moment în care era în aer de aproape opt
ore. Având în vedere problemele mecanice ale
avionului, echipajul era aproape de punctul în
care ar fi trebuit să se întoarcă sau să abandoneze.
• Nagasaki era acoperit de nori, dar între ei a avut loc o
pauză de un minut la ora 11:01, oferid echipajului ocazia
de a vizualiza ținta. Fat Man s-a detonat la două minute
după prânz. 40 de mii de oameni au murit, iar alte 60 de
mii au fost răniți, conform estimărilor postbelice ale
guvernului american. Datorită reliefului, Nagasaki a
scăpat cu mai puține daune decât Hiroshima, în ciuda
puterii mai mari a bombei.
• Președintele Truman părea să fi fost surprins de cel de-al
doilea bombardament. La câteva zile după rapoartele
din Japonia au ajuns la americani, iar președintele s-a
confruntat pentru prma dată cu consecințele armelor
nucleare. Deși până atunci se făceau deja planuri pentru
construcția și folosirea altor bombe, președintele a
solicitat că nici o altă bombă nu va mai fii folosită fără
autoritatea lui. Chiar dacă Hiroshima rămâne în memoria
istorică prima armă nucleară din război, Nagasaki poate
va avea o consecință mai mare pe termen lung, ceva mai
mult decât un al doilea atac. Poate va fi ultimul.
Efectele asupra mediului și omenirii
• Umbre negre de oameni și obiecte, cum ar fi biciclete, au fost găsite
împrăștiate pe trotuarele și clădirile din Hiroshima și Nagasaki,
amintindu-ne și în ziua de azi de cât de fulgerător s-au putut sfârșii
viețile acelor oameni.
• Au fost multe efecte asupra mediului cauzate de bombardamentul
atomic. Una dintre ele a fost emisia cantității uriașe de radiații. Ploaia
neagră densă, care conținea funingine și praf radioactiv, a început să
cadă din cer, ajungând la pământ ca apă radioactivă
periculoasă. Ploaia neagră a provocat și otrăviri cu radiații prin
inhalare și consumul de alimente și apă contaminată. Radiația emisă a
durat decenii în care multe victime nefericite care au fost expuse la
cantități intense de radiații mari au avut de suferit cu leucemie și
cancer. Zonele contaminate cu niveluri ridicate de radiații reziduale
au rămas contagioase pentru o perioadă lungă de timp.
• Contaminarea apei a fost una dintre cele mai severe. Mai mult
curentul a adus apa radioactivă în alte părți ale Japoniei și în cele din
urmă în ocean, răspândind radiația dincolo de Japonia însăși.
•  Contaminarea solului a fost la fel de oribilă. Plantele și produsele
agricole mai îndepărtate de centrul exploziilor au fost, de
asemenea, contaminate împreună cu solul. Solul radioactiv a
devenit extrem de infertil în timp ce produsele agricole care nu s-
au ars nu au mai putut fi consumate din cauza radiațiilor pe care le
conțin. Contaminarea a făcut Japoniei o recuperare dificilă și au
durat luni de zile până ce cetățenii japonezi au putut pune din nou
piciorul în oricare dintre aceste orașe
• În ciuda faptului că s-a confruntat cu o situație atât de
îngrozitoare, Japonia a reușit să-și revină după incident. Mulți
supraviețuitori se temeau că nimic nu va crește pe pământul
decimat. Până la sosirea primăverii anului 1946, cetățenii din
Hiroshima au fost surprinși să găsească peisajul presărat cu
petalele roșii înflorite ale oleandrului. Floarea de oleandru, numită
kyochikuto în japoneză, a spulberat îngrijorările că orașul distrus
și-a pierdut toată fertilitatea și a inspirat populația cu speranța că
Hiroshima își va reveni după tragicul bombardament.
Videoclipuri:
Little boy:
https://youtu.be/kHqUdW4T4EI
Fat Man:
https://youtu.be/p7NMzO3Dc2Q
https://youtu.be/9yj7h1hQYmA
Ambele:
https://youtu.be/oNHyymx5zsg
Bibliografie
• www.britannica.com
• www.orano.group
• en.wikipedia.org
• www.afarmamentmuseum.com
• www.atomicarchive.com
• www.osti.gov
• www.lanl.gov
• www.iwm.org.uk
• www.globalzero.org
• www.expressandstar.com
• blog.nuclearsecrecy.com
• www.newyorker.com
• www.allworldwars.com
• www.ukessays.com
• k1project.columbia.edu
• www.livescience.com
• www.google.com