Cele mai răspndite articole garnisite cu

dantelă croșetată, care prezintă valoare

artistică, folosite din cele mai vechi
timpuri și până în prezent, sunt:
prosoapele, feţele de masă, năfrămiţele,
șerveţelele, piesele costumului tradiţional.
Ele se folosesc la celebrarea
evenimentelor principale din viaţa omului:
botez, nuntă, înmormântare.
Textilele de interior tradiţionale sunt confecţiile
din ţesături lucrate manual, de obicei, de către femei, şi
utilizate în gospodăria ţărănească în special în scopuri
decorative. În calitate de textile de interior tradiţionale
erau feţele de masă, ştergarele (prosoapele), feţele de
pernă, drumurile de masă, cearşafurile etc
Textilele de interior tradiţionale sunt împodobite cu
dantelă croşetată sau cu broderie şi dantelă.
Dantela, numită în popor şi horboţică, reprezintă
o împletitură fină, cu ornamente variate, executată din
fire textile cu ajutorul croşetei.
Ţesăturile speciale pentru acoperirea mesei au
apă-rut în secolul al XVIII-lea, când masa înaltă a
început să fie folosită în interiorul locuinţei
ţărăneşti. Faţa de masă tradiţională este o piesă
de uz casnic cu caracter preponderent decorativ.
Ea era folosită
şi în cadrul unor
ceremonii (nuntă, botez,
înmormântare etc.)
De obicei, faţa de masă are formă dreptunghiulară.
La realizarea ei se ţine cont de forma şi dimensiunile
mesei . Faţa de masă tradiţională este garnisită
cu o dantelă la mijloc, numită încheietură sau friză, şi
cu alta pe margini, numită margine
Năfrămiţa miresei
Fetele, pînă la nuntă, confecţionau năfrămiţe
(batiste) de cununie, batiste pentru vornicel și
drușcă (cavalerul și domnișoara de onoare),
batiste pentru jemnele care se așezau pe masă la
iertăciunea miresei. Aceste obiecte,
confecţionate din ţesătură fină, erau
ornamentate cu broderie și dantelă .
Ornamentele brodate sau croșetate transmiteau
un mesaj pentru mire. Tinerii mergeau la
cununie ţinîndu-se de colţurile năframiţei,
mireasa o ţinea în mînă la nuntă, apoi aceasta
era păstrată la icoană.
Prin ornamenticăse înţelege totalitatea elementelor, motivelor și compoziţiilor
specifi ce unui popor. Talentul și gustul artistic deosebit ale creatorilor populari din
toate
zonele etnografi ce ale Moldovei își găsesc materializarea într-o diversitate
de motive ornamentale tradiţionale: geometrice(unghiul, cercul, rombul,
triunghiul, linia în zigzag, linia dreaptă etc.); fitomorfe (viţa-de-vie, frunza de
stejar, șuvoiul, floarea de măr, măceșul, cicoarea, miezul de nucă);zoomorfe
(cocoșul, albina, cerbul, pasărea norocului); cosmomorfe (steaua – luceafărul
cu opt colţuri);antropomorfe (figuri de oameni – hora fetelor, păpușile);
scheomorfe (vîrtelniţa, suveica, scara, cumpăna, lacătul).
Articolele destinate nunţii erau împodobite cu dantelă croșetată cu ornamente
specifice acestui ritual: coroana de cununie, crucea– simbol al creș-tinismului;
inelele îngemănate– dragoste eternă; coroniţa mireseireprezintă floarea miresei;
pomul vieţii– simbol al vieţii veșnice; vîrtelniţa– simbol al belșugului în cele 4
anotimpuri; jemnele reprezintă pîinea miresei; inimioara – simbol al dragostei;
trandafirul– simbol al fericirii; scăriţa– simbol al hărniciei și al treptelor vieţii;
unghiulși miezul de nucă – simboluri ale belșugului; rombul– simbol al fertilităţii;
cocoșul– purtător de noroc, crainic al Soarelui, veghetor al casei, cîinișorul– veghetor
și ocrotitor al casei etc.
Compoziţiile ornamentale sînt compuse conform principiilor decorative
de bază ale artei populare: alternanţa, simetria și repetiţia