GENOCIDUL

AUTORI: BABCINEȚCHI SERGHEI, BUTUCEA DRAGOȘ

GENOCIDUL reprezintă  exterminarea fizică intenționată, sistematică și programată a unui grup
sau o parte a lui din cauza originii etnice, religioase sau rasiale.
Termenul provine din grecescul genos (specie, gen) și latinescul caedere (a ucide , a masacra).

Prima mențiune: 1944 Raphael Lemkin, în lucrarea Axis Rule in Occupied Europe:

“Un plan coordonat de acțiuni diferite având drept scop distrugerea fundamentelor esențiale ale
vieții grupurilor naționale, în vederea anihilării acestor grupuri. Obiectivele unui astfel de plan
sunt dezintegrarea instituțiilor politice și sociale, a culturii, limbii, sentimentelor naționale,
religiei și a existenței economice a grupurilor naționale, precum și distrugerea securității
personale, a libertății, sănătății, demnității și chiar a vieților indivizilor aparținând unui astfel de
grup. Genocidul este îndreptat împotriva grupului național ca entitate, iar acțiunile implicate sunt
îndreptate împotriva indivizilor, nu în calitatea lor de indivizi, ci în calitate de membri ai grupului
național”

Scopul lucrării: explicarea crimelor regimurilor fasciste împotriva evreilor, slavilor și romilor în al
Doilea Război Mondial, a Imperiului Otoman împotriva armenilor în Primul Război Mondial
precum și cele împotriva asirienilor din Irak
 GENOCIDUL ARMEAN

Perioadă: 1915 – 1916 (1923)

Amploare: două treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul de astăzi al Turciei au pierit în
urma deportărilor, foametei și masacrelor (aproximativ un milion două sute de mii de armeni
din Anatolia și Armenia de vest
Planificare și executare: partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și
Progresului (CUP), mai bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”, compus în special din triumviratul
de ofițeri, Talaat Paşa, Enver Paşa și Jemal Paşa, care conduceau Imperiul Otoman implicat la acea dată
în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Deportările și masacrele au fost pregătite și
organizate de la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului, și implementate la nivel local de către
liderii din diverse districte și provincii. Fiecare birou local era responsabil pentru colectarea armenilor
din aria sa administrativă, apoi soldații și jandarmii otomanii escortau convoaiele până în deșert în
„marșurile morții” și comiteau ei înșiși asasinate, sau dădeau frâu liber violenței grupurilor de bandiți
înarmați, în cea mai mare parte kurzi. Mulți criminali, grupați în ceea ce va fi cunoscut sub numele de
„Organizația specială” au fost eliberați de către autorități în acest scop.
 GENOCIDUL ASIRIENILOR DIN IRAK

Perioadă: August1933.
Amploare: uciderile care a avut loc în 63 de sate asiriene în provincia Dohuk și raionul
Mosul, în care au murit între 5.000 și 6.000 de asirieni.
Planificare și executare: efectuat de către forțele armate ale Regatului Irak condus de Bakr
Sidqi în timpul unei campanii contra asirienilor din nordul Irakului, în august 1933.
 HOLOCAUSTUL

Perioadă: 1941-1945
Amploare: aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de
exterminare a evreilor. Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar totalul lor a reprezentat
circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa continentală.
Planificare și executare: plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de
Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii
Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în
punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de
germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa
42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări
flagrante ale drepturilor omului. Peste 200.000 de oameni se estimează că au comis crime asociate
Holocaustului.
 DEZVOLTAREA CRIMEI DE GENOCID

18 octombrie 1945 – Înființarea Tribunalului de la Nurnbreg înființat pentru judecarea și pedepsirea

marilor criminali de război din țările europene.
Art. 6 al Statutului Tribunalului definea crimele contra umanității în felul următor: asasinarea,
exterminarea, reducerea la sclavie, deportarea sau orice alt act inuman comis contra oricărei populații
civile înainte sau pe timpul războiului, persecutarea pentru motive politice, rasiale ori religioase, când
aceste acte sau persecuții, indiferent că sunt sau nu violări ale dreptului intern al țărilor unde au fost
comise, au avut loc în urma oricărei crime intrând în competența Tribunalului sau în legătură cu astfel de
crime.
11 decembrie 1946 – rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite declara că genocidul
este o crimă la adresa dreptului ginților, în contradicție cu spiritul și scopurile Națiunilor Unite și pe care
lumea civilizată îl condamnă.
 CONVENŢIA PENTRU PREVENIREA ŞI
REPRIMAREA CRIMEI DE GENOCID
Data adoptării: 9 decembrie 1948 Data intrării în vigoare: 12 ianuarie 1951
Conform Convenției: genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos, comise cu intenția de a
distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a) omorârea membrilor unui grup;
b) atingerea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor unui grup;
c) supunerea intenționată a grupului la condiții de existentă care antrenează distrugerea fizică totală sau
parțială;
d) măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului;
e) transferarea forțată a copiilor dintr-un grup într-altul.
De asemenea în baza convenției sunt pedepsite și astfel de acte precum:
a) genocidul;
b) înțelegerea în vederea comiterii genocidului;
c) incitarea directă și publică la comiterea unui genocid;
d) tentativa de genocid;
e) complicitatea la genocid;
 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE
GENOCIDULUI

Definiția juridică a genocidului are trei elemente constitutive: actele, intenția și grupurile victimă.
Trei dintre actele enumerate în Convenția ONU din 1948 se referă la distrugere fizică: ucidere, atingere
gravă a integrității fizice sau mentale și creare de condiții menite să distrugă existența grupului. Celelalte
două sunt acte ce urmăresc să împiedice continuarea existenței grupului: prevenirea reproducerii și
transferarea forțată de copii.
Intenția - are scopul de a limita conceptul juridic de genocid numai la acele cazuri în care violența
politică este declanșată în vederea distrugerii unui grup. Ea poate lua fie forma unei politici de stat, fie
forma unei acțiuni concertate a unor grupuri para-statale.
Grupurile victimă - genocidul se referă la acțiuni îndreptate nu împotriva indivizilor în sine, ci
împotriva lor ca membri ai unui grup național, etnic, rasial sau religios. În acest plan, prin ,,grup
național, etnic, rasial sau religios" se are în vedere ansamblul de persoane reunite (în mod stabil sau
temporar) pe baza unei comunități de naționalitate, etnie, rasă sau religie.
 CATEGORII DE GRUPURI VICTIMĂ

Grup național - ansamblul de persoane având aceeași naționalitate, deci fiind caracterizate prin apartenența la
o anumită națiune, apartenență ce este susținută prin cetățenia unui stat.
Grupul etnic - colectivitate în interiorul unei societăți mai mari, ai cărei membri au, în realitate sau presupus,
origine comună, amintiri comune sau împărtășesc același trecut istoric și care au același punct de vedere
cultural asupra unuia sau mai multor elemente simbolice, ca un rezumat al poporului lor. Exemple de aceste
elemente simbolice sunt: obiceiurile; concepția despre viață; sistemul de înrudire; înfățișarea fizică;
îmbrăcămintea; comportamentul; confesiunea; limba sau formele dialectale; afiliația tribală; naționalitatea;
fizionomia tipică; combinații ale acestor elemente
Grup rasial - ansamblul de persoane reunite pe baza unei comunități de rasă. Din punct de vedere sociologic,
conceptul de rasă are o accepțiune prioritar socială, fiind definit ca un grup de indivizi care se particularizează
de celelalte grupuri in principal prin caracteristicile culturale și, în secundar, prin cele biologice
Grup religios - ansamblul de persoane reunite pe baza unei comunități de religie. Religia este credința în
supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate
cu această credință
 RAPORTUL DINTRE GENOCID CU CRIME
ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII ȘI CRIME DE RĂZBOI
Crime împotriva umanității constituie mai multe tipuri de acte care sunt săvârșite în mod sistematic împotriva
oricărei populații civile, fie inițiate, încurajate sau doar tolerate de orice autoritate, fie ea guvernamentală sau de fapt.
Genocidul la rândul său reprezintă acte îndreptate nu asupra oricărei populații civile ci în special asupra unui grup
sau o parte a lui din cauza originii etnice, religioase sau rasiale.
Crima de război denotă încălcări deosebit de grave ale dreptului internațional umanitar în timpul desfășurării
acțiunilor militare, manifestată prin:
• uciderea, torturarea prizonierilor de război, precum și organizarea sclaviei asupra prizonierilor de război și
civililor capturați în zonele de luptă
• capturarea și uciderea ostaticilor
• distrugerea nejustificată a infrastructurii civile
• distrugerea locuințelor și așezărilor fără necesitate de implicare armată
Din câte observăm și în acest caz victime a acestei infracțiuni poate fi orice persoană neaparținând vreunui careva
grup etnic, rasial sau religios.
 MODALITĂȚI DE COMITERE

Genocid fizic – acte criminale care țin de integritatea fizică (de exemplu prin așa-numitele "decese
lente", care pot fi aplicate în lagărele de concentrare)
Genocid biologic – acte criminale care țin de limitarea reproducerii (atunci când se aplică măsuri
precum sterilizarea)
Genocid cultural - situație în care atacul trece dincolo de oameni și autorii încearcă să elimine
grupul oprimat din temelie și / sau instituțiile lui.
 GENOCIDUL CULTURAL

Genocidul cultural implică eradicarea și distrugerea patrimoniului cultural și suprimarea activităților

culturale care nu corespund ideologiilor celor care se poziționează ca și cuceritori
Forme de comitere:
• abolirea limbii;
• restricționarea practicilor tradiționale și / sau obiceiurilor grupului;
• distrugerea instituțiilor culturale și a patrimoniului;
• persecutarea oamenilor emblematici și remarcabili.
 PRACTICA ACCEPTĂRII GENOCIDULUI
CULTURAL

După cum a fost menționat, genocidul cultural a fost omis în mod deliberat din Convenția privind
genocidul . Totuși primele proiecte ale acestei convenții interziceau genocidul cultural. Conform unor
documente pregătitoare, această formă de genocid constă în distrugerea "prin mijloace brutale a
caracteristicilor specifice a unui grup uman, adică a caracteristicilor lui morale și sociologice”.
Singura excepție evidentă în cazul genocidului cultural este transferul forțat al copiilor unui grup. Autorii
proiectului au recunoscut că îndepărtarea copiilor poartă un caracter distructiv din punct de vedere fizic
și biologic și că îndoctrinarea copiilor după obiceiurile, limba și valorile grupului străin echivalează cu
distrugerea grupului originar, al cărui viitor depinde de generația următoare.
Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII), în cazul Krstić , a declarat că musulmanilor
din Srebrenica le-a fost distrusă nu doar identitatea fizică, dar și cea culturală.
 PRACTICA ACCEPTĂRII GENOCIDULUI
CULTURAL

În timpul recursului în cazul Krstić, judecătorul Shahabuddeen a declarat că "Grupul trebuie să fie
protejat”. Un grup este constituit din caracteristici, adesea intangibile, care unesc o aglomerație de
oameni într-o unitate socială. Dacă aceste caracteristici au fost distruse în scopul realizării unei intenții
care stă la baza unui act de natură fizică sau biologică, nu este convingător să susținem că distrugerea,
prin eliminarea efectivă a unui grup, nu reprezintă genocid, doar pentru că aceasta nu a fost de natură
fizică sau biologică.
Judecătorul Shahabuddeen a concluzionat că "cu siguranță intenția trebuie să fie de a distruge, dar, cu
excepția actului menționat, nu există niciun motiv pentru care distrugerea trebuie întotdeauna să fie fizică
sau biologică.
Acuzarea vs. Blagojević și Jokićcase , Tribunalul pentru fosta Iugoslavie a afirmat că "distrugerea fizică
sau biologică a unui grup nu presupune neapărat moartea membrilor grupului. Deși uciderea în masă a
membrilor unui grup poate fi un mijloc direct de a-l distruge, alte acte sau serii de acte pot duce, de
asemenea, la distrugerea acestuia.
 PRACTICA ACCEPTĂRII GENOCIDULUI
CULTURAL

Curtea Constituțională Federală a Germaniei a declarat că "definiția legală a genocidului cuprinde un obiect
supra-individual de protecție juridică, adică existența socială a grupului [...] intenția de a distruge grupul
[...] se extinde dincolo de exterminarea fizică și biologică [...]Prin urmare, textul legii nu obligă
interpretarea că intenția trebuie să fie exterminarea fizică cel puțin a unui număr semnificativ de membri ai
grupului.
O interpretare similară a fost susținută de către grupul de lucru creat pentru raportarea încălcărilor
drepturilor omului în Africa de Sud în 1985. Recunoscând că Convenția se referea doar la distrugerea fizică
sau materială a grupului, raportul a adoptat o interpretare mai largă, conform căreia orice act care împiedică
o persoană "să participe pe deplin în viața națională", aceasta din urmă fiind înțeleasă "în sensul său
general", este considerat ca având un caracter de genocid
Raportul final al Comisiei de experți, înființată în temeiul Rezoluției 780 a Consiliului de Securitate, a
recunoscut că și actele de purificare etnică ar putea să se încadreze în sensul Convenției privind genocidul.
În plus, Rezoluția Adunării Generale A / RES / 47/121 din 18 decembrie 1992 a făcut referire la politica
repulsivă de purificare etnică, care reprezintă o formă de genocid. Această constatare a fost reiterată în cinci
rezoluții ulterioare.
 VIOLENȚELE SEXUALE

Prima mențiune: Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, cazul Akayesu, precedent prin care
pentru prima oară în istorie un inculpat a fost condamnat nu doar pentru genocid, dar şi pentru viol ca
mijloc al comiterii genocidului.
în conformitate cu jurisprudența Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda, în special cazul
Akayesu, s-a explicat că violul și violența sexuală pot fi privite ca metodă de comitere a genocidului
atât ca atingere gravă la nivel fizic, cât și psihic.
Tribunalul a ținut să afirme că violența sexuală constituie un act de genocid ca şi orice altă acțiune atât
timp cât este comisă cu intenția specifică de a distruge total sau parțial un anumit grup.
Violul femeilor din grupul victimizat purta un caracter sistematic și era comis în exclusivitate
împotriva femeilor din grupul Tutsi. Violența sexuală a constituit un pas în distrugerea grupului Tutsi
distrugerea spiritului, dorinței de a trăi, a vieții însăși.
 VIOLENȚELE SEXUALE

O componentă distinctă a violențelor sexuale, din care se desprinde intenția genocidală, a fost
transmiterea deliberată a virusului HIV. În conformitate cu depozițiile martorilor, inculpații Hutu,
posedând virusul HIV, aveau intenția să-l transmită victimelor, alese se- lectiv în baza criteriilor
enunțate în art.2 al Convenței, intenție de cele mai dese ori realizată cu scopul de a provoca moartea
lentă a acestora
Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, prin precedentul Kunarac, a stabilit că violența
sexuală constituie o modalitate efectivă a genocidului, cu precădere într-o comunitate patriarhală (cum
este cea musulmană), întrucât exclude victimele din viața socială a grupului lor, societate în care legea
prevede expres că femeia care a avut relații sexuale extraconjugale nu se poate căsători. S-a explicat că
atacarea femeilor musulmane prin viol și violență sexuală constituie o modalitate efectivă de a separa
bărbații de femei şi de a distruge lent grupul.
 VIOLENȚELE SEXUALE

De asemenea, Tribunalul a mai lansat posibilitatea acuzării și condamnării, la capitolul genocid, și a altor
forme de violență sexuală, cum au fost graviditatea și maternitatea forțată, care într-o societate patriarhală
(în care apartenența la grup este determinată după tată), duce la excluderea copiilor concepuți cu bărbați
din afara grupului. Intenția genocidală a fost atestată prin faptul că femeile astfel însărcinate erau ținute în
captivitate până la un termen la care întreruperea sarcinii nu mai era posibilă fără vreun risc pentru viață
sau sănătate.
Tribunalul a mai afirmat că violența în cauză poate fi privită nu doar ca o modalitate fizică de scădere a
natalității, dar și ca una psihică, în sensul că persoana violată refuză să mai procreeze fie din cauza
amenințărilor, fie a traumelor, inclusiv psihice. Conducându-se de aceste stipulări, Tribunalul a decis că
violul poate constitui un mijloc de comitere a genocidului
 CONCLUZII

1. Genocidul reprezintă  exterminarea fizică intenționată, sistematică și programată a unui grup sau o

parte a lui din cauza originii etnice, religioase sau rasiale.
2. Termenul de genocid a fost menționat pentru prima dată în anul 1944 de către Raphael Lemkin, în
lucrarea Axis Rule in Occupied Europe, pentru explicarea crimelor regimurilor fasciste împotriva
evreilor, slavilor și romilor în al Doilea Război Mondial, a Imperiului Otoman împotriva armenilor în
Primul Război Mondial precum și cele împotriva asirienilor din Irak.
3. Incriminarea crimei de genocid s-a efectuat pentru prima dată la nivel internațional prin intermediul
Convenției pentru Prevenirea și Reprimarea Crimei de Genocid adoptată la 09 decembrie 1948.
4. Crima de genocid se deosebește de crimele contra umanității sau crimele de război prin calitățile
speciale ale victimei acestei infracțiuni și anume reprezentant al unui grup național, etnic, rasial sau
religios
5. Genocidul cultural implică eradicarea și distrugerea patrimoniului cultural și suprimarea activităților
culturale care nu corespund ideologiilor celor care se poziționează ca și cuceritori.
6. violența sexuală constituie un act de genocid ca și orice altă acțiune atât timp cât este comisă cu
intenția specifică de a distruge total sau parțial un anumit grup.