Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie ,, N.

Testemitanu ’’

Facultatea Stomatologie

CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ŞI

IMPLANTOLOGIE ORALĂ “A. GUŢAN”

Tema: ANCHILOZA ARTICULATIEI

TEMPORO-MANDIBULARE

Dr.med., conferenţiar universitar Dumitru Sirbu

 DEFINITIA

 Din greaca 'ankylosis de la ankylos-îndoit,

încovoiat, înțepenirea articulației.
 Anchiloza temporo-mandibulara este
imposibilitatea permanenta si completa a miscarilor
mandibulei, datorita suprimarii articulatiei prin
sudarea anormala intre condilul mandibular si
cavitatea glenoida a osului temporal.
 Anchiloza temporomandibulara este mult mai
rara decat anchilozele articulatiilor mari. Se
produce mai frecvent la copii decat la adulti: din
10 anchiloze, 8 se instaleaza la copii si numai 2 la
adulti. Originea anchilozelor este uneori greu de
precizat, adesea ele provenind inca din copilarie.
 ETIOLOGIE
1. Traumatisme - 45,6%;
2. Infecțiile loco-regionale-38, 3%;
3. Poliartrita cronică evolutivă – 1,93%;
4. Neprecizate – 15,6%.
 ETIOLOGIA

1. Aproximativ, 2/3 din anchiloze survin dupa artrite infectioase.

Artritele infectioase se intalnesc mai ales la copii, cauza lor fiind foarte variata:
 Supuratii ale urechii externe;
 Parotidite supurate sau adenoflegmoane ale regiunii parotidiene;
 Artrite, complicand unele boli infectioase;
La adult, anchilozele consecutive artritelor supurate sant adesea datorate
supuratiilor de cauza dentara, provocate indeosebi de molarul de minte,
osteomielitei ramului ascendent al mandibulei, parotiditei supurate.
2. Traumatismele: plagi articulare cu sau fara patrundere de corpi straini, fracturi
intraarticulare, traumatisme obstetricale, prin aplicarea forcepsului sau prin manevre
manuale incorecte; acestea din urma sant adesea numite anchiloze congenitale.
Leziunele traumatice urmate de anchiloza
temporo-mandibularǎ sînt:
•Fracturile intraarticulare ale condilului;
•Fracturile cavitǎții glenoide;
•Leziuni ale oaselor și meniscului prin traumatism
obstretical;
•Plăgile articulației cu sau fără pătrunderea de corpi
străini.
 Cauzele anchilozei postinfecțioase sînt:

•Supurațiile otomastoidiene;
•Parotiditele supurate sau adeno-flegmoanele regiunii
parotidiene;
•Supurațiile localizate în jurul ramului ascedent
mandibular;
•Artritele gonococice, traumatice;
•Scarlatina.
Sub acțiunea infecțiilor și traumatismelor elementele articulate
(CARTILAJUL, MENISCULUL) se distrug

ȚESUT FIBROCARTILAGINOS

ȚESUT OSOS (CALUS OSOS)

mai mult sau mai puțin voluminos.

Care poate fi:
•limitat, sub forma unei
punți – articulația parțială;
•înglobează într-un bloc
toate elementele articulației –
articulația totală.
 PATOGENIA
Se deosebesc anchilozele fibroase sau osoase, partiale sau totale, unilaterale
sau bilaterale.
1. In anchilozele fibroase, tesutul fibros dezvoltat la nivelul articulatiei
sudeaza suprafete articulare, retracta capsula si uneori se dezvolta si in
afara ei.
2. In anchilozele osoase, adevarate, pot fi partiale, cu pastrarea unor
portiuni ale articulatiei sau, mai des, totale, articulatia fiind cu totul
disparuta. Suprafetele osoase articulare sunt distruse si sudate intr-un bloc
osos, a carui grosime poate fi considerabila.   Blocul osos se limiteaza rar
la capul condilului si cavitatea glenoida, de cele mai multe ori depaseste
limitele articulatiei, intinzandu-se de la conductul auditiv extern pana la
apofiza coronoida, iar in profunzime pana la apofiza pterigoida; in acest
caz, ramul ascendent al mandibulei este sudat la baza craniului, iar
incizura sigmoida disparuta.
 PATOGENIA

Anchiloza temporomandibulara poate fi unilaterala sau bilaterala.

Muschii mobilizatori ai mandibulei sunt adesea atrofiati, in anchilozele
dezvoltate in copilarie, prin distructia cartilajului de crestere condilian, se
produc tulburari grave in dezvoltarea hemimandibulei de partea leziunii.
In anchilozele unilaterale, se produce o microgenie cu laterogenie de partea
articulatiei bolnave, iar in anchilozele bilaterale, o microgenie cu retrogenie
accentuata „profilul de pasare”.
Se descriu forme anatomoclinice de anchiloză:
 de tip posterior localizate între condil și
cavitatea glenoidă
de tip anterior localizate între apofiza coronoidă
și arcada temporozigomatică
totale interesând condilul, incizura sigmoidă și
apofiza coronoidă.
 Examenul radiologic

Se constată prezența blocului osos cu dispariția

liniei interarticulare, deformarea condilului, eventual
dispariția incizurii sigmoide și sinostoza dintre
mandibula și arcada temporo-zigomatică.
 Tabloul clinic
În anchilozele unilaterale, mentonul este
retrudat și deviat de partea bolnavă. Hemimandibula de
partea bolnavă este mai scurtă, mai subțire, dar apare
proeminentă, iar cea de partea sănătoasă, de lungime
normală, cu unghiul mandibular deschis, apare mai
turtită. Această turtire fiind interpretată drept atrofie,
provocând confunizie la stabilirea diagnosticului. Linia
interincisivă este deviată de partea bolnavă. La palpare
se percepe blocul osos de partea bolnavă, iar de partea
sănătoasă mișcările condilului se transmit foarte puțin,
sau uneori, deloc.
În anchilozele bilaterale

Relieful mentonier este șters; bărbia este mult retrudată și bolnavii au

aspectul caracteristic de "profil de pasare". Linia mediană, interincisivă,
este păstrată, iar incisivii inferiori sunt mult vestibularizați, dispusi oblic în
evantai si sunt culcati pe buza inferioara, determinand o ocluzie
deschisa anterior. Datorită lipsei de autocurățire, dinții prezintă depozite
masive de tartru cu parodontită marginală cronică
Anchiloza atrage după sine și tulburări funcționale
importante;
Masticația este suprimată, bolnavii fiind nevoiți să se
hrănească numai cu alimente moi, păstoase, introduse prin
spațiile interdentare.
Fonația este defectuoasă; vocea este șuierată printre dinți
și are o intensitate redusă.
Respiraţia
 DIAGNOSTICUL

1. Diagnosticul pozitiv se stabileste usor pe baza examenului clinic si

radiologic.

2. Diagnosticul diferential se face cu: trismusul, constrictiile de maxilare

de origine musculara, cutaneomucoasa sau osoasa extraarticulara, cu
luxatia ireductibila a mandibulei, cu hemiatrofia faciala sau mandibulara
congenitala, cu fractura, cu infundarea arcadei temporo-zigomatice.
 TRATAMENTUL

1. Tratamentul preventiv al anchilozei temporomandibulare consta in tratamentul

corect si la timp al bolilor, care pot duce la anchiloza (artrite, fracturi intraarticulare,
osteomielite, supuratii ale partilor moi, otite etc).
 Reducerea si imobilizarea fracturilor condiliene trebuie sa fie corecta si urmata
sistematic de mecanoterapie si fizioterapie. In tratamentul tuturor starilor patologice
articulare si periarticulare se urmareste pastrarea integrala a functiei articulatiei
temporomandibulare prin metode medicale si ortopedice.
 la copii, este bine să se instituie un tratament corect al afecțiunilor traumatice și
inflamatorii care pot duce la apariția de anchiloze temporomandibulare. Orice
lovitură pe menton trebuie să fie urmată de un examen minuțios al ATM, la o
fractura condiliană imobilizarea va fi urmată în mod obligatoriu de mecanoterapie.
După accidentele infecțioase regionale să se instituie o terapie articulară activă
 La adulți anchiloza este de obicei din cauza tratării incorecte a traumelor la nivelul
apofizei condiliene.
2. Tratamentul curativ presupune doua actiuni: interventia chirurgicala
obligatorie, pentru a inlatura obstacolul si a crea o noua articulatie, precum si o
actiune mobilizatoare, prin mecanoterapie postoperatorie.
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Abordarea chirurgicala a articulatiei temporomandibulare este dificila datorita
prezentei nervului facial, care trebuie respectat obligatoriu.
 Se pot folosi cai de acces preauriculare, retroauriculare si subangulomandibulare si
numeroase traiecte de incizie.
Eliberarea mandibulei se obtine prin osteotomie, practicată la diferite nivele, astfel osteotomia se
poate face la distanta de articulatie, evitand blocul sau chiar prin insusi blocul osos; se va
urmari sa se creeze o noua articulatie cat mai aproape de locul sau normal, prin osteotomii
simple sau modelante, sau rezectii mai mult sau mai putin intinse ale blocului osos.
Osteotomiile simple sunt urmate de recidive, iar rezectiile osoase prea intinse produc scurtari
importante ale ramului ascendent, cu agravarea tulburarilor fizionomice si functionale.
Pentru a evita refacerea postoperatorie a anchilozei, osteotomiile s-au asociat cu diverse
interpozitii: fascicule musculare din temporal sau maseter, fascia lata, grasime, autocartilaj
costal sau cartilaj de cadavru conservat, materiale aloplastice (piese de fildes, tantal, vitaliu
sau rasini acrilice). Mentinerea succesului postoperator si prevenirea recidivei se asigura
numai printr-un tratament postoperator corect si indelungat.
 Reabilitarea pacienților
 Utilizarea aparatelor ortodontice pentru evitarea
stresului excesiv asupra grefei osoase.
 Mecanoterapie de 8-10 ori în zi timp de 3-5
minute fără forțare fizică, până la începutul
durerii sau a oboselii mușchilor
 Pentru relaxarea mușchilor se face masaj si
parafinoterapie
 Proceduri fizioterapeutice pentru îmbunătățirea
circulației sangvine și regenerarea rapidă
Bolnavul V., 11 ani. Anchiloza ATM bilaterala.
Aspectul bolnavului pina la operatie. Hipotrofie.

Bolnavul V., I,5 ani dupa operatie. 

Bolnavul M., 4 ani. Anchiloza ATM pe dreapta.
Aspectul bolnavei pina la operatie. 

Bolnava M., dupa 4 ani .  

 Bolnavul C., 12 ani.
Anchiloza ATM
forma osoasa pe stinga.
Hipodezvoltarea
mandibulei pe stinga.
 Bolnavul C.,
6 luni dupa operatie.
Cavitatea orala se
deschide 3,5 cm.
Bolnava G., 10 ani. Anchiloza ATM forma fibroasa, hipodezvoltarea
mandibulei pe stinga.

fig(а, b). Aspectul bolnavei la

internare. Cavitatea bucala se
deschide 0,5 см.

Ortopantomograma pina la
operatie.
(a) – endoproteza;
(b) – endoproteza fixata de ramul mandibulei.
 Bolnava G., la 1 luna dupa operatie.

а – aspectul bolnavei la 1 luna

dupa operatie;
b– cavitatea bucala se deschide 3
см.

Ortopantomograma la 7 zile
dupa operatie.
Multumesc
pentru
atentie